ROMANIAN HORIZONS - EUROPEAN HORIZONS, HORIZONTES RUMANOS - HORIZONTES EUROPEOS

  Democracy and Responsibility

The masses of solidary citizens that were participating in a commemorative march for the victims in the Colectiv Club came back last night on the streets of the capital in triple numbers. They marched in front of the most important political institutions, starting with the Parliament and ending with the Victoria Square Palace. They were not silent anymore, they tried to sketch a project for a better country, asking for and obtaining the downfall of some important leaders that were responsible for what does not work in Romania, starting with the Prime Minister, Victor Ponta, who was the hope of the young wing of the former USL.

One question that was asked was: if ‘they’ fall, do we have a better option? The slogan that came back and was shouted by the 30.000 demonstrants in Bucharest – “All parties – the same misery” – says it all: unfortunately, at the moment people have completely lost faith in the existing parties, both those in office and the ones in the opposition, a more or less ornamental one – a fact officially recognized by Ponta himself, who, not long ago, had the bad idea to pride himself on the fact that at present, in Romania, “there is no opposition”. This severe crisis of faith of the Romanians has been obvious for a while, yet no political party made a real attempt to heed the signals and improve its performance on the political scene.

The second question is a logical one, but which, in the tragic context of the events in the Colectiv Club sounds malicious, disrespectful and even provocative. I reproduce it here, quoting the comment of a reader on the site of a national magazine (“Revista 22”): “It’s ok to protest, but it’s better to pay attention to who you vote for! In a democracy you cannot blame anyone but yourself. Who elected Piedone  mayor? Who elected Oprescu? Who elected Ponta and Oprea through the uninominal voting system?” End of quote.

However, things are not as simple as they appear in this subtly partisan way of thinking. Democracy does not mean taking responsibility off parties and politicians and blaming simple citizens for their bad government. Similarly, during the June 1999 Mineriad, the responsibility for the brutalities did not fall on the real miners, but on those who manipulated them. The first to be held responsable in a democracy which is not an oligarchy are the parties, the members of the parliament and the Govern. If you want to rule a country, you have to take responibility for your deeds. You should not make too great demands on the trust and the understanding of the citizens whose legitimate expectations you belie, so that afterwards you can shift the guilt for what you did wrong or just not well enough on them. Only demagogues and their interested or naive allies can say: citizen, you are to blame because you voted for this opportunist or: citizen, you are to blame because you did not care to vote for an opportunist.

It is true that there is no democracy, in the modern sense of the word, without political pluralism. But is also equally true that democracy means the unconditional responsibility of those to whom people delegate power temporarily through their votes.

English Version: CLH Team

Democracia y responsabilidad

por Daniel Dragomirescu

  La multitud de ciudadanos solidarios, participantes de la marcha de conmemoración de las víctimas del Club “Colectivo” regresaron la noche pasada en número tres veces más grande a las calles de la Capital y marcharon frente a las instituciones principales del Poder, desde el Parlamento hacia el Palacio de la Plaza Victoria. Ya no guardaron el silencio, sino que prefiguraron algo que se parece a un esbozo de un proyecto para un mejor país, pidiendo y consiguiendo la caída de unas cabezas responsables de lo que no va bien en Rumanía, empezando por el primer ministro Ponta, el hombre de la sección jovenes esperanzas del antiguo USL.

  La primera pregunta que apareció al instante fue: si quitamos a “éstos”, hay otros mejores para colocarlos en su lugar? La lema, que ya es de nuevo actualidad, sostenida por los 30.000 manifestantes de Bucarest – “Todos los partidos– la misma miseria” – lo dice todo: desafortunadamente, hoy en día la gente ha perdido por completo la confianza en los partidos que existen, teniendo el poder o figurando en el Parlamento, como oposición más o menos de adorno – hecho reconocido oficialmente por Ponta, que tuvo hace poco la mala inspiración de presumir que, en el presente, en Rumanía “no hay oposición”. Esta grave crisis de confianza del público rumano en los partidos era evidente aún desde hace años, pero ningun partido político se había esforzado realmente por tomar en cuenta las señales y mejorar su prestación en el escenario político del país.

  La siguiente pregunta que se impone es una pregunta lógica, pero que en el trágico contexto de lo ocurrido en el Club “Colectivo” suena malicioso, irreverente y hasta desafiante. La voy a reproducir aquí, leyendo el comentario de un lector del sitio de una revista nacional: “Es bueno protestar, pero es mejor estar atento a como votar! En una democracia ya no se le puede echar la culpa a nadie más que a ti mismo. Quién puso a Piedone alcalde? Pero a Oprescu? Pero a Ponta y Oprea quién los escogió para ocupar sus respectivos cargos, que consiguieron por voto del pueblo?” Acabé la frase.

  Las cosas no son para nada tan simples y hasta sútilmente partidarias. La democracia no significa dejar a los partidos y a los políticos sin ninguna responsabilidad y echarles la culpa a los simples ciudadanos por la mala gobernación, así como no fueron los verdaderos mineros los primeros culpables de las atrocidades cometidas en la “Mineriada” de Junio 1990, sino los que diabólicamente los manipularon. Los primeros que tienen que rendir cuentas en una democracia que no es oligarquía son los partidos, los parlamentarios y los gobernantes. Si quieres ser el líder de un país, haz bien y responsabilízate por tus hechos. No abuses de la comprensión y de la confianza de los ciudadanos cuyas legítimas esperas las traicionas, para que después sea a ellos a quienes culpes de todo lo malo que hiciste, o de lo que no lograste hacer mejor. Solamente los demagogos y sus aliados interesados o ingenuos dicen: ciudadano, usted tiene la culpa de haber votado a este oportunista o: ciudadano, ustedes tiene la culpa de no haber salido a votar para votar un oportunista.

 Es cierto que no puede haber democracia, en el sentido moderno de la palabra, sin pluralismo político. Pero igual de cierto es que la democracia es que las personas quienes recibieron temporalmente el poder, gracias a la gente que salió a votar, se responsabilice incondicionalmente de sus actos.

Democraţie şi responsabilitate

  Masele de cetăţeni solidari participanţi la marşul de comemorare a victimelor de la Clubul “Colectiv” au revenit în seara trecută în număr triplu pe străzile Capitalei şi au mărşăluit prin faţa instituţiilor de forţă ale Puterii, de la Parlament până la Palatul din Piaţa Victoriei. Nu  au mai fost tăcuţi, ci au prefigurat ceva care seamănă cu o schiţă a unui proiect pentru o ţară mai bună, cerând şi obţinând căderea unor capete responsabile pentru ce nu merge bine în România, în frunte chiar cu premierul Ponta, omul  de la secţia tineret speranţe a fostului  USL.

   O primă întrebare care s-a pus imediat a fost: dacă îi dăm jos pe “ăştia”, sunt alţii mai buni pe care să-i punem în loc? Lozinca revenită în actualitate şi scandată de  cei 30.000  de manifestanţi de la Bucureşti – “Toate partidele – aceeaşi mizerie”  - spune de la sine totul: din  nenorocire, la  ora actuală oamenii şi-au pierdut complet încrederea în partidele existente,  fie că sunt la guvernare, fie că figurează în Parlament, ca opoziţie mai mult sau puţin decorativă - un fapt recunoscut oficial chiar de Ponta, care a avut  nu de mult reaua  inspiraţie să se laude că în prezent, în România, “nu există opoziţie”. Această criză gravă de încredere a publicului românesc în partide era evidentă încă din anii trecuţi, dar niciun partid politic nu s-a învrednicit cu adevărat să ţină cont de semnale şi să-şi amelioreze prestaţia pe scena politică a ţării.

  A doua întrebare care se pune este una logică, dar care plasată în contextul tragic al celor petrecute la Clubul “Colectiv” sună maliţios, ireverenţios şi chiar provocator. O reproduc aici, citând comentariul unui cititor pe site-ul unei reviste naţionale (“Revista 22”): “E bine să protestezi, dar mai bine să fii atent cum votezi! Într-o democraţie nu mai poţi da vina pe nimeni, decât pe tine însuţi. Cine l-a pus pe Piedone primar? Dar pe Oprescu? Dar pe Ponta şi pe Oprea cine i-au ales acolo unde sunt prin vot uninominal?” Am încheiat citatul.  

  Or, lucrurile nu se prezintă deloc la modul acesta simplist şi poate subtil partizan. Democraţia nu înseamnă deresponsabilizarea partidelor şi a politicienilor şi aruncarea vinei pentru proasta guvernare şi pentru nevrednicia lor în seama simplilor cetăţeni, aşa cum nu adevăraţii mineri au fost primii vinovaţi de atrocităţile comise la Mineriada din Iunie 1990, ci aceia care i-au manipulat în mod diabolic. Primii care trebuie să dea socoteală într-o democraţie care nu este oligarhie sunt partidele, parlamentarii şi guvernanţii. Dacă vrei să fii şef peste o ţară, fă bine şi asumă-ţi responsabilităţile pentru faptele tale. Nu abuza de înţelegerea şi încrederea cetăţenilor ale căror aşteptări legitime le înşeli, pentru ca pe urmă să îi faci tot pe ei vinovaţi pentru ce ai făcut tu rău sau ce nu ai reuşit să faci mai bine. Numai demagogii şi aliaţii lor interesaţi ori naivi spun: cetăţene, tu eşti de vină că l-ai votat pe acest oportunist sau: cetăţene, tu eşti de vină că nu ai ieşit la vot ca să votezi un oportunist.

 E adevărat că nu poate exista democraţie, în sensul modern al cuvântului, fără pluralism politic. Dar tot atât de adevărat este şi că democraţia înseamnă responsabilitatea necondiţionată a celor cărora oamenii le încredinţează temporar puterea prin votul lor.