FOLLOWING THE COURSE OF EVENTS. PE FIRUL EVENIMENTELOR

In the name of God

by Daniel Dragomirescu

  These days in Paris people die on the streets. I have no idea what the great playwright Eugen Ionescu would have thought about this “Jeu du massacre”, had he still been alive.

  Many crimes and genocides that have marked the course of history have been committed in the name of God, be it Allah, Jehovah or some other. In the XVIIth century the German principalities were shaken by the Thirty Years War between the Catholics and the Protestants, which cost thousands of human lives. A little while before, in France, in Paris as well as other cities, all the Huguenots (Protestant Christians), from high dignitaries to the lowest boot-maker or tailor, were slaughtered by the Catholics on the night of 23-24 August 1572. This bloody episode, known in history under the name of the Night of Saint Bartholomew, has endured in our collective memory as a classic example of intolerance pushed to the extremes of human cruelty and abjection. In South Africa, the Zulu tribes have continued the practice of sacrificing their children and their young in the name of their god, who asked for lives and human blood, well into the XXth century. In a similar way, the glorious indigenous people of pre-Columbian Mexico used to sacrifice people during vast ritual ceremonies: the Great Priest, armed with a sharpened knife, killed his victims and pulled out their bleeding hearts out of their chests, in front of a numerous audience. In ancient Carthage a vast cemetery was discovered, full of children’s skeletons (sacrificed in the name of the god Moloch, of Phoenician origin). And examples are countless, unfortunately. You can disregard them if you want.

  At present an uncertain number of fanatical Islamists have come here in Europe as “refugees”, in order to transform the lives of citizens in terror, blood and death. From one year to the next, political correctness not only proves its inefficiency, but threatens to turn into a dictatorial and downright criminal ideology.

  To be clear, the religious feeling of people is natural and should be respected. But if a religious follower is guided on the path of peace and universal brotherhood or, on the contrary, he is transformed into an armed killer is another problem, and this is indisputably an aspect that relates to the institutionalization of the religious phenomenon.

14 XI 2015

Traducere de Roxana Doncu

În numele Domnului

  În aceste zile la Paris se moare pe străzi. Nu ştiu ce ar putea crede despre acest “Jeu du massacre” devenit fapt cotidian de viaţă marele dramaturg Eugen Ionescu, dacă ar mai fi în viaţă.

  Multe crime şi genocide care au marcat cursul istoriei au fost săvârşite în numele Domnului, fie acesta Allah, fie Iehova, fie purtând un alt nume. În secolul al XVII-lea principatele germane au fost zguduite de Războiul de Treizeci de Ani, dintre catolici şi protestanţi, care a costat zeci de mii de vieţi omeneşti. Ceva mai înainte, în Franţa, la Paris dar şi în alte oraşe, toţi hughenoţii (creştini protestanţi), de la înalţi demnitari până la cel din urmă cizmar ori croitor, au fost măcelăriţi de catolici în noaptea de 23 spre 24 august 1572. Sângerosul episod cunoscut în istorie sub numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu, a rămas în memoria colectivă drept un exemplu clasic de intoleranţă împinsă până la cea mai abjectă cruzime omenească. În Africa de Sud, triburile de zuluşi îi sacrificau şi în secolul XX pe copii şi pe tineri în numele dumnezeului lor, care cerea vieţi şi sânge omenesc. La fel, glorioşii indigeni din Mexicul precolumbian practicau sacrificiile umane în ample ceremonii ritualice: marele sacerdot, înarmat cu un cuţit cu lama ca briciul, îşi ucidea victimele şi le scotea inima din piept şiroind de sânge, în faţa unei asistenţe foarte numeroase. În străvechea Cartagină s-a descoperit un vast cimitir plin cu schelete de copii (sacrificaţi în numele zeului Moloh, de origine feniciană). Şi exemplele sunt nenumărate, din păcate. Numai cine nu vrea, nu poate să ia act de ele.

  În prezent un număr greu de precizat de islamişti fanatici vin aici în Europa ca “refugiaţi”, pentru a transforma viaţa cetăţenilor în teroare, sânge şi moarte. Se dovedeşte de la un an la altul că doctrina numită “political corectness” nu este doar o mare stupiditate omenească, dar devine sub ochii noştri o ideologie dictatorială şi de-a dreptul criminală.

  Să ne înţelegem. Sentimentul religios al oamenilor este natural şi trebuie respectat. Dar dacă adeptul unei religii este călăuzit pe calea păcii şi a frăţiei universale ori, dimpotrivă, el este transformat într-un ucigaş cu arma în mână contra oamenilor nevinovaţi este o cu totul altă problemă, şi ea ţine indiscutabil de latura instituţională a fenomenului religios.