joi, 29 octombrie 2015

UNIVERSAL HORIZONS: OSCAR HAHN (CHILE)


Muerte de mi madre

El Papa ha muerto 
y todos los televisores del mundo 
están mostrando la noticia
Ahora vemos el traslado del cuerpo
a través de los aposentos del Vaticano
Yo sé que a usted 
le habría gustado ver todo esto mamá
y que se habría emocionado 
y que habría seguido la transmisión 
desde su cama

Y los restos del Papa 
fueron trasladados desde la capilla 
hasta la catedral de San Pedro
Pero a usted 
tuvimos que bajarla hasta el sótano del edificio
en una silla de ruedas  
porque el ataúd no cabía en el ascensor

En estos momentos 
los mil millones de católicos 
que hay en el mundo 
expresan su dolor por la muerte del Papa
pero la suma de todo ese dolor
no puede compararse 
con el dolor que sintieron sus hijos
cuando la levantaron de la silla de ruedas
y la pusieron en el ataúd  

El hecho de que me esté dirigiendo a usted 
aunque no pueda responderme 
me dice que usted no está muerta
que está en alguna parte del universo 
escuchándome
porque existir no puede ser algo tan pobre
como vivir metido adentro de un cuerpo
que se hace escombros que se hace cenizas

Recuerdo que cuando era niño 
y tenía pesadillas con el diablo 
corría a meterme en su cama
y ahora a veces tengo mucho miedo mamá 
y no quiero tener más miedo 
quiero que todo el universo sea como una gran cama
en la que pueda meterme cuando tenga miedo
y usted esté a mi lado aunque no pueda verla

Morte di mia madre

Il Papa è morto
e tutte le televisioni del mondo
stanno mostrando la notizia
Adesso vediamo il trasferimento del corpo
attraverso le stanze del Vaticano
Io so che a te
ti sarebbe piaciuto vedere tutto questo mamma
e che ti saresti emozionata
e che avresti seguito la trasmissione
dal tuo letto

E i resti del Papa
sono stati trasferiti dalla cappella
fino alla cattedrale di San Pietro
Ma a te
dovemmo calarti fino alla cantina dell’edificio
su una sedia a rotelle
perché la bara non ci stava nell’ascensore

In questi momenti
i mille milioni di cattolici 
che ci sono nel mondo
esprimono il proprio dolore per la morte del Papa
però la somma di tutto questo dolore
non può paragonarsi
al dolore che hanno provato i tuoi figli
quando ti hanno sollevata dalla sedia a rotelle
e ti hanno messa nella bara

Il fatto che io mi stia rivolgendo a te
benché tu non possa rispondermi
mi dice che tu non sei morta
che sei in qualche parte dell’universo
ad ascoltarmi
perché esistere non può essere una cosa così povera
come vivere messi dentro a un corpo
che si fa macerie che si fa cenere

Ricordo che quando ero bambino 
e avevo incubi sognando il diavolo
correvo per entrare nel tuo letto
e adesso a volte ho molta paura mamma
e non voglio più avere paura
voglio che tutto l’universo sia come un grande letto
in cui possa entrare quando ho paura
e tu sei al mio fianco benché non possa vederti

Traducere de Gianni Darconza

My Mother Death

The Pope’s died
and every television set in the world
is giving the news
Now we see the body being moved
across the rooms of the Vatican
I know you
would have liked to see all that mama
and you would have been moved
and you would have followed the broadcast
from you bed

And the remains of the Pope
were carried from the chapel
to Saint Peter’s Cathedral
But you
we had to lower to the bulding’s basement
in a wheel chair
because the casket wouldn’t fit in the elevator

In these moments
the thousand million Catholics
there are in the world
express their grief for the Pope’s death
but the sum of all that grief
can’t compare 
to the grief your children felt
when they carried you by wheel chair
and put you in your casket

The fact that I’m talking to you now
even though you can’t respond to me
tells me you aren’t dead
that you’re somewhere in the universe
listening to me
because existing can’t be something so poor
as living stuck inside a body
that turns into rabbish that turns into ashes

I remember when I was a child
and had nightmares about the devil
I run to get in your bed
and sometimes now mama I’m very afraid
and don’t want any more fear
I want the whole universe to be like a great bed
I can get into when I’m afraid
and you’re beside me though I can’t see you

Traducere de James Hoggard

Moartea mamei mele

Papa a murit
şi toate televizoarele din lume
arată această ştire
Acum vedem cum îi poartă trupul
prin încăperile de la Vatican
Ştiu că dumitale
ţi-ar plăcea să vezi toate astea mamă
şi că te-ai emoţiona
şi că ai urmări transmisiunea 
din camera dumitale

Şi rămăşiţele Papei
au fost purtate de la capelă
până la catedrala Sfântul Petru
Dar pe dumneata
am fost nevoiţi să te coborâm până în subsol
într-un scaun cu rotile
pentru că sicriul nu avea loc în ascensor

În aceste momente
miile şi milioanele de catolici
care sunt în lume
îşi exprimă durerea pentru moartea Papei
dar suma acestei dureri
nu se poate compara
cu durerea pe care au simţit-o fiii dumitale
când te-au ridicat din scaunul cu rotile
şi te-au pus în sicriu

Faptul că m-am adresat dumitale
deşi nu puteai să-mi răspunzi
îmi spune că dumneata nu eşti moartă
că te afli în altă parte a universului
ascultându-mă
pentru că a fi nu poate fi ceva atât de sărman
precum a trăi ascuns într-un trup
care se face pământ care se face cenuşă

Mi-amintesc că pe când eram copil
şi aveam coşmaruri cu diavoli
dădeam fuga să mă ascund în patul dumitale
şi acum uneori mi-e frică mamă
şi nu mai vreau să-mi fie
vreau ca tot universul să fie ca un mare pat
în care să mă poţi aşeza când mi-este frică
şi dumneata să fii lângă mine deşi nu te pot vedea  

Traducere de Daniel Dragomirescu

Perfil cultural

     Óscar Hahn (Iquique, 5 de julio de 1938) es un poeta, ensayista y crítico chileno, integrante de la generación literaria de los años 1960, premio nacional de literatura. Libros publicados: Esta rosa negra (1961), Suma poética (1965), Arte de morir (1977), Imágenes nucleares (1983), Tratado de sortilegios (1992), Hotel de las nostalgias (2007) y muchos otros. En 2011, Carmen Troncoso ha realizado para HLC una entrevista con Óscar Hahn, que se ha convertido de esta manera en nuestro colaborador honorario.  

Profil cultural

      Óscar Hahn (Iquique, 5 iulie 1938) este un poet, eseist şi critic literar chilian, aparţinând generaţiei literare a anilor 1960; laureat al Premiului Naţional de Literatură. Cărţi publicate: Esta rosa negra (1961), Suma poética (1965), Arte de morir (1977), Imágenes nucleares (1983), Tratado de sortilegios (1992), Hotel de las nostalgias (2007) şi multe altele. În 2011, Carmen Troncoso a realizat pentru OLC un interviu cu Óscar Hahn, care a devenit astfel colaboratorul nostru onorific.          

Prezentare de Daniel Dragomirescu


marți, 27 octombrie 2015

NUESTROS EVENTOS INTERNACIONALES: UNA LETRA DE SANTIAGO



GRACIAS POR TODO !


  Muy queridos Daniel y Mónica:

  Mil saludos desde Chile!!!!!!
 Sólo tengo palabras de agradecimiento para ti y, en especial, para Mónica (brillante, sensible, encantadora, en fin, un milagro de persona). La estancia y la presentación en Rumanía fueron maravillosas... Estoy tan feliz e haber estado allí, con sus colegas, alumnos, en un espacio tan bello...
 Tengo a Rumanía en mi corazón, a Búcarest, a Valaquia, a Transilvania... Qué días tan bellos!!!
  Nada más, cualquier cosa que necesiten de mi o de Chile, estoy a su disposición.
  Los quiero mucho y cuenten con mi leal y sincera amistad. Abrazos de su

Andrés Morales
   Santiago de Chile, 23 X 2015

  *La Fundación “Open Art Library” de Bucarest.


MULŢUMESC PENTRU TOT!

  Dragii mei Daniel şi Monica,

  Mii de salutări din Chile!!!!!!
 Am numai cuvinte de mulţumire pentru tine şi, în mod special, pentru Monica (strălucitoare, sensibilă, încântătoare, în fine, o minune de om). Şederea şi prezentarea mea din România au fost minunate... Sunt atât de fericit că m-am aflat acolo, cu colegii voştri, cu studenţii, într-un spaţiu atât de frumos*...
  Păstrez România în inima mea, Bucureştii, Valahia, Transilvania... Ce zile minunate!!!
  Pe scurt, dacă veţi avea nevoie de orice, de la mine sau de la Chile, vă stau la dispoziţie.
  Vă preţuiesc mult şi puteţi conta pe prietenia mea leală şi sinceră. Îmbrăţişări de la al vostru

Andrés Morales
      Santiago de Chile, 23 X 2015

     *Fundaţia “Open Art Library” din Bucureşti. 


THANK YOU FOR EVERYTHING!

  Dear Daniel and Monica,

  Many greetings from Chile!!!!!!
 I wish to express my gratitude to you and especially to Monica (bright, empathetic, charming, in short, a wonder). My stay and my presentation were marvellous... I am so happy that I was there, with your colleagues and students, in such a beautiful place*...
  I keep Romania in my heart, Bucharest, Wallachia, Transylvania... Wonderful days!
  Briefly, if you ever need anything from me or from Chile, I am at your disposal.
  I appreciate you a lot and you can count on my loyal and sincere friendship. Hugs from your

Andrés Morales
Santiago de Chile, 23 X 2015

  * “Open Art Library” from Bucharest



sâmbătă, 3 octombrie 2015

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: PETER THABIT JONES (UNITED KINGDOM)


Stars
(in memory of Terry Hetherington, Welsh poet)

Stars shine,
flowers of broken glass
on the mind’s black carpet.

The prayers of gods
solidified,
romantic notes

written by time’s
slow burning.
They snag

the deadened eyes
of the loneliest
of men.

The night’s burrs,
frosted codes
of the earth-palaced

kings of Egypt,
how they scratch
the stares of silence,

wound like fine dust
the emptied-out soul,
the universe of being.

Snow cobwebs
of shining thoughts,
brooding

with eternity,
unfinished elegy
on the page of the sky.

Stele
(în amintirea lui Terry Hetherington, poet galez)

Stelele strălucesc,
flori de sticlă spartă
pe covorul negru al gândurilor.

Rugăciunile către zeități
împietrite,
note romantice

scrise de arderea
blândă a timpului.
Se prind
în ochii umbriți
ai celor mai singuri
oameni.

Ciulinii nopții,
coduri înghețate
ale regilor Egiptului

cu palate din țărână,
cum zgârie ei
privirile fixe ale tăcerii,

cum rănesc ei prăfuind
sufletul pustiit,
universul ființei.

Fire de păianjen ca neaua
din gânduri sclipitoare
pun la cale

cu nemărginirea
o elegie neterminată
pe fila cerului.

(din volumul Poeme alese,
col. “Bibliotheca Universalis’)

Cultural Profile

  Peter Thabit Jones is a Welsh writer, born in 1951, who has published mainly poetry, but also drama and prose, and has been teaching literature and creative writing at Swansea University for twenty-two years. His work has been awarded and translated into many languages and this is his fourth collection translated into Romanian.
  The poet subtly suggests the art of poetry may be helpful in coming to grips with difficulties, failure, crisis, trauma, anything that usually overwhelms and petrifies the contemporary man. Choosing pain as the very source of your art, not so much trying to make sense of it, but to live on in its presence, no matter if inside or outside the self – that is the challenge.
  Peter Thabit Jones is a honorary contributor of CLH from 2009.

Traducere şi prezentare de Monica Manolachi
Universitatea din Bucureşti