miercuri, 18 august 2010


Engáñate, Iona,
tu cuerpo es alma, y al revés,
mantén las nubes controladas,
suplica a los caballos llover,
cuando duermas, piensa que es de día,
cuando corras, piensa que es de noche,
no es la piedra que modelas bajo tu escoplo,
sino la mujer, no es a la novia a quien adulas,
sino es a la piedra a quien le brindas tus
hasta algún día, cuando,
llegando a la orilla donde
corren las oscuras aguas, te arrollarás
y el resbalo del ser hacia abajo
lo vas a confundir con la paloma, volando
y todo eso se va a llamar felicidad,
la fe de que el mundo se puede modelar por
tus deseos,
el pecado capital encuentre el perdón
sólo en palabras...
                    Translatora: Diana Dragomirescu
                    Correctora: María Eugenia Mendoza
Delude yourself, Jonah,
That your body is soul and vice versa,
keep the reins on the clouds,
beg the horses for rain,
when you fall asleep, think it is day,
when you run, think it is night,
it is not the stone which you mould under your chisel,
but the woman, it is not the lover you flatter,
but the stone to which you dedicate poems,
until one day when
reaching the shore where
dark waters run, you will tumble down
and take the drifting of the human being for a
dove, flying up high…
All this will become happiness,
The belief that the world can succumb to one’s desires,
a mortal sin which can find its forgiveness
only in words…

Amăgeşte-te, Iona,
trupul tău e suflet, şi invers,
ţine norii de dârlogi,
imploră caii să plouă,
când adormi, crede că-i zi,
când alergi, spune-ţi că-i noapte,
nu piatra o modelezi sub dalta ta,
ci femeia, nu pe iubită o adulezi,
ci pietrei închini tu poeme,
până într-o bună zi, când,
ajungând la malul după care
apele negre curg, te vei rostogoli
şi lunecarea fiinţei în jos
cu porumbelul vei confunda, zburând în sus...
Şi fericire se vor chema toate acestea,
credinţa că iată, lumea poate fi după dorinţele tale,
păcat capital ce nu poate fi iertat
decât în cuvinte...

    Poet and prose writer, born in 1944 in  Duda-Epureni, Fălciu county (today Vaslui county).
    Graduate of the Faculty of Romanian Language and Literature, University of Iaşi.
   He has written volumes of prose  Corăbii în septembrie (Ships in September, debut volume, Junimea Publishing House, Iaşi, 1984), Călăreţul de os (The bone rider, Cartea Românească Publishing House, Bucharest, 1991), La coada cometei (At the comet’s tail, novel, Porto-Franco Publishing House, Galaţi, 1997) and volumes of poetry Balada vârstelor (The Balad of ages, Cartea Românească Publishing House, Bucharest, 2004), Caligramele destinului (Calligrams of destiny, Timpul Publishing House, Iaşi, 2006), Terapiile invocaţiei (Therapies of invocation, Timpul Publishing House, Iaşi, 2008).
   He is currently working on the novel The time of moths.
   He has been a member of the Writers’ Union of Romania since 2002.
*    *    *
   Poet şi prozator, născut în 1944, la Duda-Epureni, jud. Fălciu (azi jud. Vaslui).
   Licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Iaşi.
   Este autorul volumelor de proză Corăbii în septembrie (debut, Ed. Junimea, Iaşi, 1984), Călăreţul de os (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1991), La coada cometei (roman, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1997) şi al volumelor de versuri Balada vârstelor (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2004), Caligramele destinului (Ed. Timpul, Iaşi, 2006), Terapiile invocaţiei (Ed. Timpul, Iaşi, 2008).
   În prezent lucrează la romanul Timpul moliilor.
   Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2002.

sâmbătă, 14 august 2010


Why It Is So Difficult For A Man To Be A Romantic In America
"Helen, the radiance of women..." - Homer

Had Helen of Troy been a modern American woman,
she would have checked her email, called her boss,
updated her Facebook page, looked at her calendar,
gone to the gym and talked with her therapist
before running away with Paris.
She would also have consulted her girlfriends
to determine if he was really that into her
and examined a bevy of relationship
self-help books just to make sure.
Certainly, she would have googled him,
had a friend perform a credit check,
and demanded an STD clearance from his doctor.
When the ships and soldiers arrived
to redeem her honor and rescue her,
she would have told them in a huff
that she was an independent woman
quite capable of taking care of herself
and didn't need the help of any men,
before stepping over the dead male bodies
and accepting a free ride home.
Later she would write a wildly popular
estrogen drenched memoir about her trials
filled with spiritual advice, travel notes and recipes.
Paris, of course, would be conveniently dead.
Some stories do not improve when updated.

De ce îi este atât de greu unui bărbat să fie romantic în America
„Elena, radioasă între femei...” - Homer

Dacă Elena din Troia ar fi fost o americancă modernă,
şi-ar fi verificat emailul, şi-ar fi sunat şeful,
şi-ar fi actualizat pagina de Facebook, s-ar fi uitat pe agendă,
ar fi mers la sală şi s-ar fi dus la psiholog,
înainte să fugă cu Paris.
S-ar fi sfătuit şi cu prietenele ei
pentru a-şi da seama dacă o place cu adevărat
şi ar fi analizat o tonă de cărţi de auto-disciplină
despre relaţii doar ca să fie sigură.
L-ar fi căutat şi pe google cu siguranţă,
ar fi pus o prietenă să verifice dacă are datorii,
şi ar fi cerut o fişă medicală pentru BTS-uri de la doctorul său.
Când ar fi sosit corăbiile şi soldaţii să-i spele onoarea şi să o salveze,
le-ar fi spus indignată că ea e o femeie independentă,
capabilă să-şi poarte singură de grijă
şi că nu are nevoie de ajutorul niciunui bărbat,
înainte de a călca peste cadavre bărbăteşti
şi a accepta ca cineva să o ducă acasă.
Mai târziu ar fi scris un roman de memorii foarte popular,
înnecat în estrogen, despre încercările ei, plin de sfaturi spirituale,
notiţe de călătorie şi reţete .
Paris va fi bineînţeles, în mod convenabil,mort.
Unele poveşti nu se îmbunătăţesc când sunt actualizate.

Mike Essig was raised in Pennsylvania, served in the US Army during Vietnam and received his MA in Literature at Kent State University. He currently lives in a tumble down cabin in an obscure Tennessee valley where he writes and teaches at a local university.
   Mike Essig a văzut lumina zilei în statul Pennsylvania, a servit în armata americană în timpul Războiului din Vietnam şi a obţinut licenţa în litere la Universitatea din Kent. În prezent trăieşte într-o vale obscură din statul Tennessee, unde scrie şi predă la o universitate locală. 
Traducător/ Translator: Roxana Gabriela Bodîrcă
Corector/ Proofreader: Mircea Filimon

CHM - ISSUES NO. 1(15), 2(16), 3(17)/2010

(SHIPPING INCLUDED) via PayPal at the following e-mail address:
- or via Western Union at:
Dragomirescu Daniel-Florian,
str. N. Balcescu, no 77, bl. 77, sc. B, et. 4, ap. 32,

joi, 12 august 2010


A city that ends at the shores of the Arabian Sea – that’s Mumbai. When I was a little girl, life revolved around school & solving everything about life, because everything was a mystery, I remembered this odd TV show which ended with a shot of the beach. The sound of the waves splashing against the shore still runs in my ear, like it did when I stood there transfixed at the beautiful blue waters touching my heart through the television set. Yes, man made a wonderful invention with television & this universe outdid itself with water – oceans, seas, rivers, lakes, and ponds – every tiny bit of dew drop.
I remembered thinking, “does this city have a beach? Exploring was barely my forte’ and I wasn’t in a grade that begun teaching geography yet. Needless to say, when I did get into learning geography and saw the map of Mumbai, I knew, I was blessed. And more so, when out of the blue one day, I accompanied my father to a place filled with black rocks. We climbed over the rocks right when the sun was about to set and the music of the waves hit my ears as they hit the shores. I stood on top of those rocks fighting against the gushing cold wind and the sight before me was an orange. The sunset hues colored the water and with it, the whole world. Stood there for a long time, I did and it wasn’t enough. One moment is never enough and though I spent more than an hour at that orange hued magical place, it never felt like more than a moment. This splendid memory, at times, feels like a dream just because the beauty of this place was hard to believe and no time seemed sufficient to absorb it all...
It was years later that I happened to enroll in a college that was close to the Marine Drive. Before this, I had just heard about Marine Drive as a passing term. There’s a quote that goes –
“Your timing may not necessarily be life’s timing”(...)
Mumbai- un oraş a cărui graniţă este Marea Arabă. Când eram copil, existenţa mea se învârtea în jurul şcolii şi rezolvării problemelor legate de viaţă, pentru că totul era un mister; îmi amintesc acel ciudat show de televiziune care se încheia cu un cadru al plajei. Aud încă în minte sunetul valurilor izbindu-se de mal, aşa cum îl auzeam când stăteam acolo încremenită în faţa minunatelor ape albastre care-mi atingeau sufletul dincolo de ecranul televizorului. Televizorul este o minunată invenţie a omului, iar acest univers s-a depăşit pe sine prin apă- oceane, mări, râuri, lacuri şi heleştee- fiecare picătură infimă de rouă.
Îmi amintesc că mă întrebam, „orasul acesta are plajă? Explorarea nu era punctul meu forte, iar la şcoală nu învăţasem încă geografie. Este de la sine înţeles că în momentul în care am început să studiez geografia şi am văzut harta oraşul Mumbai, am ştiut că sunt o norocoasă. Convingerea mi s-a întărit când într-o zi, pe neaşteptate, l-am însoţit pe tata într-un loc plin de stânci negre. Am urcat pe stânci la amurg şi muzica valurilor izbindu-se de mal îmi lovea timpanul. Stăteam în vârful stâncilor înfruntând rafalele reci de vânt, iar în faţa ochilor aveam o portocală. Apusul colora apa şi odată cu ea întregul univers. Am stat acolo mult timp, dar nu mă puteam sătura. O clipă nu este niciodată suficientă şi deşi am stat mai bine de o oră contemplând acel univers magic în nuanţe portocalii, nu mi s-a părut mai mult de o clipă. Această superbă amintire, îmi pare uneori un vis, pentru că frumuseţea acelui loc este aproape ireală şi timpul nu este suficient pentru a o contempla în totalitate.
Ani mai târziu m-am înscris la un colegiu situat aproape de Marine Drive. Până atunci auzisem doar trecător de Marine Drive. Există un citat care spune „ temporizarea ta, nu este neapărat şi cea a vietii”(...)
Translator: Roxana Drăguşin

Vinisha Nambiar is a young Indian writer from Mumbay. Since 2009 she is a contributor to CHMagazine.
Vinisha Nambiar este o tânără scriitoare indiană din oraşul Mumbay. Din 2009, este colaboratoare a revistei “Orizont literar contemporan”.

Read more in ‘Contemporary Literary Horizon”!
Citeşte întreg articolul în revista “Orizont literar contemporan”!

luni, 2 august 2010


Me encuentro
con tu mirada,
la conozco de nada,
la reconozco de algo.
De algo que me dice
que fuimos uno,
que compartimos juntos,
de alguien que estuvo.
Las miradas
se cruzan pensativas,
a veces
descuidadas, extrañadas;
también confusas.
Desde la profundidad
de lo insólito, (neobişnuit)
se descubren emociones
que estimulan
los sentidos ignorados.
Me encuentro
con tu mirada,
que saluda abstraída
y me dice
que soy un desconocido,
que nos conocimos...

I meet
your eyes,
I know them from nothing,
I recognize them from something.
From something that tells me
that we have been one,
that we have shared,
from somebody who was.
Our looks
cross pensively,
careless, surprised;
also confused.
From the abis
of the unknown,
one finds emotions
that stimulate
ignored senses.
I meet
your eyes,
which greet me absently
and tell me
that I am a stranger,
that we know each other...

de privirea ta,
o ştiu din neant,
o recunosc din ceva.
Din acel ceva care-mi spune
c-am fost o singură fiinţă,
că ne-am împărtăşit totul,
din acel ceva cineva care-am fost.
ni se-ntâlnesc gânditoare,
neatente nepăsătoare, mirate
şi confuze.
Din adâncul
neştiutului insolit, nebănuit
descoperim trăiri
care înteţesc
nebănuitele simţuri.
de privirea ta,
care mă salută absent
şi-mi spune
că sunt un necunoscut
şi că ne cunoaştem...

Romanian translation: Diana Dragomirescu
English translation: Ana Luţaş

     Născut în oraşul mediteranean Alicante (Spania) într-o zi de decembrie...
    M-am aventurat să scriu forţat de vocea interioară care îmi dicta cu insistenţă cugetări despre cele petrecute de-a lungul vieţii.
    Nu voi pretinde nimic... Trăiesc în rutina cotidianului, încercând să înving obstacolele pe care mi le-a rezervat viaţa; trăiesc cu incertitudinea zilei de mâine.
    „Sunt un om simplu care merge pe jos şi o grămadă de pioneze.”

    Born in the Mediterranean city of Alicante (Spain) on a December day...
   I ventured into writing pushed by my inner voice which insistently dictated me reflections of what has happened during my life.
   I will not claim anything... I live in the routine of everyday life, trying to overcome the challenges which life has put aside for me; I live with the uncertainty of what will happen tomorrow.
   “I am a simple man who walks and a pile of nails.”