marți, 16 iulie 2019

CONTEMPORARY HORIZONS: DARKO PERNJAK (CROATIA)
























Željka Lovrenčić and Darko Pernkak in Bucharest,
26 June 2019



EH, PREVIŠE ŽUTIM 

Sa sedmog kata autoatentator ovisi
o olujnim vjetrovima sa sjeverozapada
preko dvjesto na sat
na ograničenju četrdeset posred zebre
pokošene djevojke na putu za školu
skuplja nas se kao mrava
nanjušeni anomalijom prostora
zanima nas kako će odglaviti
naheren kontejner iz ralja smetlarskog kamiona

još, još!
pohlepni duh piruje 
drhtim pred ključanicom
posljednji jelovnik žene osuđene na smrt u američkoj saveznoj državi Georgija
okamenjeni tragovi vanzemaljaca - u
jučerašnjoj lavi novog polinezijskog vulkana
tko se kome naprčio - u znanstveno popularno beskonačnoj 
televizijskoj studiji o narodnim običajima
skidam u ruku svemoguću android aplikaciju
moram saznat
tko je novi najbogatiji čovjek na svijetu – i
vremensku prognozu nad Polinezijom.

Što je novo, što je novo?
Nove su psihoze.

Eh, previše žutim.


AH, ME PONGO MUY AMARILLO 

Desde el séptimo piso el auto atentado depende
de los vientos tormentosos de noroeste 
de más de doscientos por hora
en el límite de cuarenta sobre la cebra 
muchachas segadas en el camino a la escuela
nos reúne como a hormigas  
olfateados por la anomalía del espacio
nos interesa como depondrá 
el contenedor inclinado de las fauces del camión de la basura

¡Más! ¡Más!

el espíritu codicioso festeja
tiemblo delante del ojo de la cerradura
el último menú de la mujer condenada a muerte en el estado federal de Georgia 
petrificadas huellas de extraterrestres – en la 
lava del ayer nuevo volcán de Polinesia  
quien se inclinó de espaldas delante de quién – 
en el estudio científico-popular sobre las costumbres populares de la televisión
quito a mano la aplicación del omnipotente androide       
tengo que enterarme quién es el hombre más rico del mundo – y 
el pronóstico del tiempo en Polinesia.     

¿Qué hay de nuevo? ¿Qué hay de nuevo? 
Son las nuevas psicosis. 

Ah, me pongo muy
amarillo. 


AH, ÎNGĂLBENESC LA FAȚĂ

De la al șaptelea etaj automobilul atentat depinde
de vânturile furtunoase dinspre nord-est
de peste două sute la oră
în limita de patruzeci la zebră
fete secerate în drum spre școală
ne adună ca pe furnici
adulmecați de anomalia spațiului
ne interesează cum va depune
containerul înclinat din fălcile camionului de gunoi

Mai mult! Mai mult!

sufletul lacom sărbătorește
tremur în fața găurii de la încuietoare
ultimul meniu al femeii condamnate la moarte în statul federal Georgia
pietrificate urme de extratareștri – în lava noului vulcan de ieri din Polinezia
care s-a înclinat cu spatele în fața cui –
în studiul științifico-popular despre obiceiurile populare de la televiziune
scot cu mâna aplicarea atotputernicului android
trebuie să aflu cine e cel mai bogat om din lume – și
prognoza vremii din Polinezia

Ce e nou? Ce e nou?
Sunt noile psihoze.

Ah, îngălbenesc la față.


(din volumul antologic “Šapat Drave. Murmurul Dravei”, “Bibliotheca Universalis”, 2018)


Perfil. Profil

Darko Pernjak rođen je 1967. godine u Koprivnici gdje i danas živi i stvara. Po obrazovanju je inženjer geotehnike, prvo radno mjesto mu je bilo u agenciji za sklapanje brakova, a danas je po zanimanju trgovac vinima, dok je interes za književnost i potreba za stvaranjem konstanta od učeničkih dana. Objavljuje knjige od 1996. godine, potpisuje ih često nadimkom iz mladosti, Pero. U svojem stvaralaštvu dosta dugo se čvrsto držao klasičnih proznih formi, tek u novije vrijeme iskušava nove izričaje, pa tako piše za djecu i počinje se baviti pjesništvom. Član je Društva hrvats-kih književnika i Hrvatskog društva književnika za djecu i mlade. Osim što piše aktivan je sudionik javnog kulturnog života. Pokretač je i organizator brojnih književnih manifestacija i projekata u Podravini, kao urednik pojavljuje se u niz knjiga i časopisa.   


Darko Pernjak nació en 1967 en Koprivnica donde hoy en día vive y escribe. De profesión es in-geniero de geotécnica. Tuvo su primer empleo en una agencia para concertar matrimonios y ahora trabaja como comerciante de vinos. El interés por la literatura y la creación artística son su constante desde sus días escolares. Publica libros desde el 1996 y a menudo usa su apodo de juventud, Pero. En su creación artística por largo tiempo escribió formas prosaicas clásicas. Recientemente empezó con nuevas expresiones, así que ahora escribe también para los niños y empezó a escribir poesía. Es miembro de la Sociedad de Escritores Croatas y de la Sociedad de Escritores Croatas para la Infancia y la Juventud. Además de escribir, es activo participante de la vida cultural pública. Es promotor y organizador de numerosos proyectos y manifestaciones literarias en Podravina. Como redactor, aparece en una serie de libros y revistas literarias. 


Darko Pernjak s-a născut în 1967 la Koprivnica, unde actualmente trăiește și scrie. De profesie este inginer în geotehnică. A lucrat pentru prima oară la o agenție matrimonială, iar acum este comerciant de vinuri. Interesul față de literatură și creația artistică este constant încă de când era școlar. Tipărește cărți din 1996 și adesea își folosește porecla din tinerețe, Pero. În creația lui artistică de multă vreme a scris forme prozaice clasice. Recent, a început cu noi forme de exprimare, așa că acum scrie și pentru copii și a început să scrie poezie. Este membru al Societății de Scriitori Croați și al Societății de Scriitori Croați pentru Copilărie și Tineret. În afară de scris, este participant activ la viața culturală publică. Este promotor și organizator al unor numeroase proiecte și manifestări literare în Podravina. Ca redactor, apare într-o serie de cărți și reviste literare.

Versiunea spaniolă de Željka Lovrenčić
Versiunea românească de Monica Dragomirescu

miercuri, 10 iulie 2019

CONTEMPORARY HORIZONS: MORELLE SMITH (SCOTLAND)


Boatman

While I spoke to him
the owner of the boats
passed a thin rope through his hands
as if to tie up all loose ends,
dispense forever with a thread
that had uncertain destinations
and might lead to something
coiled beneath his memory
like a sleeping snake.
He talked as if such memories
could be appeased, could be coerced
to go on sleeping
only while he spoke.

His face was brown and bearded
and his eyes spent so long looking
into distance that when he
brought them back to me,
they were sea-stained,
like reflections of the sky.

I found a shell beside the path
that led down to the boathouse.
He looked as though he had a tale to tell
but there was no one he could tell it to.
No one who knew the sea
as well as he did,
no-one he could trust with his sea-eyes –
“Half Russian,” he said,
“With bits of Welsh and Irish.”

He coiled his rope and talked of boats
and held us in contempt
for all we did not know.

His story lay like a beached sail,
waiting for high tide.

His eyes blurted out horizons,
as he looked out past the jetty,
into the open sea.

“Once you get a taste for it
it will not let you go.”
I thought that he was talking
of the sea of course, but when
his eyes swung round to look at me
I felt I did not know at all
what he was meaning

And I held my sea-shell
in my hand and turned to go
and felt the coiled rope circle
like an undertow and still –
felt that I did not know.


Barcagiu

În timp ce-i vorbeam,
proprietarul de bărci
își făcea de lucru trecându-și o sfoară subțire
dintr-o mână într-alta, de parcă 
s-ar fi dezis pentru totdeauna de un drum
cu destinații neclare
și care putea duce la ceva
încolăcit în adâncul memoriei 
ca un șarpe adormit.
Vorbea ca și cum amintirile
puteau fi alinate, forțate
să doarmă întruna
doar dacă vorbea. 

Avea fața arsă și era bărbos,
iar ochii săi au petrecut atât de mult timp 
privind în zare, încât când i-a 
întors spre mine,
erau pătați de mare,
cu reflexii ca din cer.

Am găsit o scoică lângă drumul
care ducea spre hangar.
Părea că are o poveste de spus,
dar nu era nimeni care să-l asculte.
Nimeni nu cunoștea marea
la fel de bine ca el,
nimeni în care să se încreadă ochii săi marini –
– Pe jumătate rus, a zis,
cu rădăcini galeze și irlandeze.

Și-a încolăcit funia și a vorbit despre bărci
și ne-a luat peste picior
pentru tot ceea ce nu știam.

Povestea lui semăna cu o velă eșuată
în așteptarea fluxului.

Din ochi îi țâșneau orizonturi,
în timp ce privea dincolo de debarcader,
spre largul mării.

– Odată ce-i vei simți gustul,
nu te va mai părăsi niciodată.
Credeam, bineînțeles, că vorbește
despre mare, dar când 
și-a întors brusc ochii spre mine,
am simțit că nu am înțeles nimic
din ceea ce spunea.

Și țineam scoica
în mână și am vrut să plec
și am simțit cum se încolăcește sfoara 
ca un curent submarin și chiar și așa –
simțeam că nu înțelegeam nimic.

(from the book "Europe. Europa", Bibliotheca Universalis, 2019)


Profile. Profil

Morelle Smith (United Kingdom). Poet, writer, translator. She studied English and French at Edinburgh University. Her work has included teaching English as a Second Language, French, and Creative Writing, to adults, as well as aid work in the Balkans. She writes poetry, fiction, non-fiction and travel articles. Awarded Writers’ Residencies in France, Switzerland and Serbia, her work has been translated into Albanian, Bulgarian, French and Romanian. She has been published on websites and in various magazines newspapers and anthologies in the UK, Ireland, France, Canada and Romania. Her publications include Deepwater Terminal, The Way Words Travel,  The Ravens and the Lemon Tree and Gold Tracks, Fallen Fruit (poetry) Streets of Tirana, Almost Spring and Time Loop (fiction). Published in CLH: 5/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 3/2013, 2/2014, 1, 5/2015, 2, 4, 5, 6/2016, 3, 4, 5, 6/2017, 4, 5/2018. Books in “Bibliotheca Universalis: The Definition of Happiness (poems, 2015), Open Roads and Secret Destinations (travel articles, 2015), The Midnight Man (2018). Included by Sally Evans and Neil Leadbeater in Anthology of Scottish Poets (“Bibliotheca Universalis”, 2016).

Morelle Smith (Regatul Unit). Poetă, prozatoare, traducătoare. Este licenţiată în limbile franceză şi engleză de la Universitatea din Edinburgh. A activat ca profesoară de limba franceză şi de scriere creativă, de asemenea a fost asistentă în Balcani. Scrie poezii, ficţiune, nonficţiune şi articole de călătorie. Premiată în Franţa, Elveţia şi Serbia, scrierile sale au fost traduse în limbile albaneză, bulgară, franceză şi română. Publicată în diferite ţări, printre care Irlanda, Franţa, Canada, România.  Cărţi publicate: Terminalul Deepwater, Drumul călătoriei cuvintelor,  Corbii şi lămâiul and Bucăţi de aur, fructe căzute (poezie), Străzi din Tirana, Mai ales primăvara şi Bucle de timp (ficţiune). Publicată în OLC: 5/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 3/2013, 2/2014, 1, 5/2015, 2, 4, 5, 6/2016, 3, 4, 5, 6/2017, 4, 5/2018. Cărţi în “Bibliotheca Universalis: Definiţia fericirii (poeme, 2015), Drumuri deschise şi destinaţii secrete (articole de călătorie, 2015), Omul de la miezul nopţii (2018). Inclusă de Sally Evans şi Neil Leadbeater în Antologie de poeţi scoţieni  (“Bibliotheca Universalis”, 2016).

Traducere de Monica Manolachi
Universitatea din Bucureşti

sâmbătă, 15 iunie 2019

UNIVERSAL HORIZONS: JOHN TISCHER



















John Tischer & Anna Francisca Rodas Iglesias (Medellin, 2019)


Goodbye Medellin Goodbye Escobar

The whole city is a brothel 
A white cloud yesterday to the right
of a double rainbow in the shape
of a “C”. Cocaine capital pleasure
center first world industrial fun
built to lust and I crashed and 
burned as collateral damage to my
friend’s self destruction, the only 
way the cocaine story ever ends.

This is what money can do penthouse
narco cheese palace with brass
bannisters and two hidden wall safes
should have been a clue the bad vibes
annealed to the tortoise shell mirror
his money turned to cheap pure blow
and he blew his little boy into oblivion.



















Medellin (photo by John Tischer)

Adio Medellin, adio Escobar

Întreg oraşul e un bordel
Un nor alb ieri la dreapta
unui dublu curcubeu de forma
unui “C”. Capitala plăcerii cocainei
centrul celei mai mari industrii mondiale a distracţiei
clădit pentru sex şi eu m-am prăbuşit şi
am ars ca o victimă colaterală a
autodistrugerii prietenului meu, singurul
mod în care povestea cocainei se termină mereu.

Asta e ce pot să facă banii: penthouse
un palat de brânză şi alamă
stindarde şi două seifuri ascunse în zid
ar fi trebuit să existe o idee despre vibraţiile rele
răscoapte în cochilia de broască ţestoasă
banii lui s-au transformat într-o lovitură ieftină
şi l-au făcut să cadă în uitare.  


Au revoir Medellin, Au revoir Escobar

La ville entière est un bordel..
Un nuage blanc hier à droite,
D'un double arc-en-Ciel en forme de "C".
Cocaïne capitale du plaisir
Centre du premier amusement industriel mondial,
Construit pour la luxure,
Et je me suis écrasé et brûlé
Comme un dommage collatéral
A l'auto-destruction d'un ami.
Le chemin de la cocaïne est la seule histoire
Qui ne se termine jamais.

C’est ce que l’argent peut faire au dernier étage,
Au palais de la guimauve narcotique,
Avec des bannières en laiton et deux coffres-forts cachés,
Ce qui aurait dû être un indice de mauvaises vibrations,
Refondu au miroir coquille de tortue,
Son argent transformé à bon marché en pur coup de vent,
Et il a envoyé sa jeunesse dans l'oubli.


Versiune franceză de Noëlle Arnoult
Versiune română de Daniel Dragomirescu

joi, 13 iunie 2019

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON No 3 (71) / MAY - JUNE 2019























Cover one: French poet Georges de Rivas

SUMAR

EDITORIAL
Daniel Dragomirescu, “O suită de manifestări culturale”, p. 1

ORIZONTURI CRITICE, p. 4 - 9
Constantin Stancu (România), “La littérature sans frontières”
Francisco da Cunha e Silva Filho (Brazilia), “Politically divided nations”
Gilvaldo Quinzeiro (Brazilia), “A palha de tanger galinha”
Raymond Walden (Germania), “Europas Konsorten. Europe's Pool Members”

INTERVIURI, p. 10 - 16
Carmen Troncoso (Chile), “Entrevista a Indran Amirthanayagam”
Noëlle Arnoult, “Entrevue avec France chrétienne”

ORIZONTUL PROZEI, p. 16 - 24
Dana Lang (Franţa), “Nous deux”
Jacklynn Beckman (Franţa), “Du plus profond de la vague je renaîtrai”
Christine Pagnier-Guillot (Franţa), “Gaia”
Dominot Milot (Franţa), “Vers 22 h 30”
Cicéron Angledroit (Franţa), “Tiens bon le pinceau, y a des coulures”
Catherine Mirande (Franţa), “Nous devons assumer”
Jean-Claude Sartelet (Franţa), “Lors de la perquisition”

ORIZONTURI POETICE, p. 25 - 40
John Tischer (Statele Unite – Columbia)
Michael White (Statele Unite)
Mike Bannister (Regatul Unit)
Louisa Humphreys (Regatul Unit)
Ruben van Rompaey (Olanda)
Mariana Păduraru (Rep. Moldova)
Juan Eduardo Esquivel (Chile)
Gilles St-Onge (Canada)
Romain Boulmé (Franţa)
Georges de Rivas (Franţa)
Marie Cholette (Canada)
Frédéric Fort (Franţa)
Rosa Favella (Franţa)
Valérie Perrin (Franţa)
Pascal Dague (Franţa)
Colette Cefis (Franţa)
______________________
Traduceri. Traductions. Translations: Monica Manolachi, 
Monica Dragomirescu, Mara-Alexandra Iosif, Elena Ţăpean, 
Adina Florentina Ilie, Daniel Dragomirescu
Noëlle Arnoult (France),  Raymond Walden (Germany)