NATALIA GONZÁLEZ AMORÍN (URUGUAY)

El visitante

Viene a mí en la noche cuando cierro los ojos para dormir.  Se sienta al borde de la cama y con inquietante determinación me acaricia la frente hasta que lo miro. Entonces, en tono falsamente compasivo me pregunta: 

 –¿Cómo te sientes hoy con respecto a ti misma? ¿Algo que te avergüence, algún remordimiento tal vez?   Su voz parece que arrastrara piedritas, pero al mismo tiempo es suave y pastosa, como si saliera del fondo de un lago. 

– Estoy en paz, gracias. Nada me preocupa – me aventuro a responder en el recinto de mi mente, ya que nuestra conversación no necesita de aparatos fonatorios.

Se hace una pausa y el aire de la habitación queda muerto.  Por un instante creo ilusamente que he logrado engañarlo, ¿o engañarme?, pero una parte muy profunda dentro de mí sabe la verdad. Su misión no conoce de apuros ni da marcha atrás.

 –¿Estás segura, mi querida? Piénsalo mejor. 

Yo, por supuesto, no puedo evitar obedecerle, y él me recompensa, inclemente, ofreciéndome su compañía hasta el amanecer mientras yo desmenuzo meticulosamente cada una de mis torpezas y miserias.

(Del libro en preparación El Visitante y otros relatos, “Bibliotheca Universalis”)

Dibujo por Virginia Patrone

Vizitatorul

Vine la mine noaptea, când închid ochii ca să adorm. Se aşază pe marginea patului şi cu o neliniştitoare hotărâre mă mângâie pe frunte, până când îl privesc. Atunci, pe un ton de falsă compasiune, mă întreabă:

- Cum te simţi astăzi în sinea ta? Ceva care te face să te ruşinezi, vreo remuşcare, ceva? Glasul său parcă smulge pietre mici, dar în acelaşi timp este suav şi onctuos, de parcă ar ieşi din fundul unui lac.

- Sunt liniştită, mulţumesc. Nu mă îngrijorează nimic, mă hazardez să-i răspund în adâncul inimii mele, căci conversaţia noastră nu are nevoie de aparate fonice.

Se face o pauză şi aerul încăperii rămâne neclintit. Preţ de o clipă, îmi fac iluzia că am reuşit să-l păcălesc – ori să mă înşel pe mine însămi? - , dar o parte mai profundă din mine ştie adevărul. Misiunea sa nu cunoaşte poticneli şi nu dă înapoi. 

- Eşti sigură, draga mea? Gândeşte-te bine.

Eu, bineînţeles, nu pot evita să-l ascult, iar el mă răsplăteşte, fără îndurare, oferindu-mi tovărăşia sa până în zori, pe când eu îmi distrug cu meticulozitate fiecare stângăcie şi mizerie.

(din cartea în pregătire Vizitatorul şi alte povestiri, “Bibliotheca Universalis”)

Perfil. Profil

Natalia González Amorín (1976, Montevideo, Uruguay). Profesora de inglés y autora de relatos. Escri-tores preferidos: Julio Cortázar, Felisberto Hernández, Horacio Quiroga y Truman Capote, entre otros. Colaboradora en Uruguay de la revista “Horizonte literario contemporáneo”. Su talento de narradora debe ser concretizado por la reunión de sus relatos en uno o más libros. Publicada en HLC: 2, 3, 4, 6 / 2017.

Natalia González Amorín (1976, Montevideo, Uruguay). Profesoară de limba engleză şi autoare de proză. Scriitori preferaţi: Julio Cortázar, Felisberto Hernández, Horacio Quiroga y Truman Capote, printre alţii. Colaboratoare în Uruguay a revistei “Orizont literar contemporan”. Talentul ei narativ trebuie să se concretizeze prin reunirea prozelor sale într-una sau mai multe cărți. Publicată în OLC: 2, 3, 4, 6 / 2017. 

Traducere de Daniel Dragomirescu