INTERNATIONAL HORIZONS

54 years after.

The Assassination of Kennedy

& conspiracy theories

by Daniel Dragomirescu

A lot has been written and said so far, both in the US and the rest of the world about the assassination of J.F. Kennedy in Dallas, an historical event which took place 54 years ago. In Romania as well the topic has been widely debated. The book “The Death of a President” by William Manchester (published in 1964, only a short time after the American edition) enjoyed great popularity in Romania. Another famous translation was that of the book “Rush to Judgment” (1968) by Mark Lane, which proposed a quite personal interpretation of the events that occurred in Dallas in the autumn of 1963. Although through its authority (with which it had been invested by Lyndon B. Johnson, Kennedy’s successor to presidency) the Warren Commission accredited and forcefully imposed the thesis of the assassin that acted by himself (the sociopath Lee Harvey Oswald), a great part of the public, according to the successive polls, doubted the truthfulness of the Warren Commission report, considering that there was no openness towards it or that at least part of it had to be hidden.

Yet behind all the conspiracy theories there are the facts.

Let us succinctly remember some of them. After his speedy arrest by the Dallas police, which had already left the impression of a blatant lack of professionalism, Oswald claimed in front of the TV cameras that he was a “patsy” (a scapegoat). If it were he who killed Kennedy, as the official history has written down so far, why was he assassinated before he appeared in front of the court? The reasons that Jack Ruby, a member of the Chicago mafia gave for killing Oswald were wearing thin and did not convince anybody. Then, like now, Oswald was just the presumptive, not the proved, assassin of the president Kennedy.

Whoever watches Abraham Zapruder’s movie can see clearly how a bullet strikes the president in the back, and shortly after that, how he is hit directly in the face by a bullet from a gun of great force and caliber, which could have killed a dinosaur.

And here’s how one could reason according to the facts. If Oswald, located at the sixth floor of the Texas Book Depository, shot Kennedy in the back from a window situated on the right side of the front of that building, then it would have been physically impossible to shoot him in the face from the same place, after only a few seconds. The trajectory of the lethal bullet was perfectly perpendicular on the axis of the road on which the presidential limousine was driven and any ballistic expert can confirm that it was not likely that the lethal bullet would follow that route if it had come from the Deposit, even admitting that in just a few seconds Oswald could have run to the window on the opposite side (the left) of the Deposit and could have placed himself in a good shooting position, in order to finish off the American president. The lethal bullet, the one that blew the president’s brain, was shot from a place other than the Deposit of school books: either from the level passage towards which the presidential party was heading (about which nobody says anything anymore), from the grassy hill (a long discussed theory) or from another side. It is obvious that Kennedy’s assassination was the work of an elite shooter, which Oswald does not seem to have been, however much he liked to take pictures of himself with a Mannlicher Carcano carbine in hand, as it had been already proved by his failure to assassinate Texan General Walker not long before.

Clint Hill, the secret agent that climbed in the still running presidential car immediately after the attack in order to protect the Kennedy couple, said that between the two or three shots there was another  gunfire which threw projectiles among the official party. And John Connaly, the governor of Texas, without denying the conclusions of the Warren Commission, declared that he held he opinion that he was not wounded by any of the buletts that hit Kennedy.

What happened on the 22 November 1963 in Dallas looks more like a public execution. An ambush where nobody was going to survive was professionally organized in Dealey Plaza. And the fact that he was so violently assassinated, in front of all the people and his Texan supporters, suggests that president Kennedy had to be stopped from winning the second presidential mandate at any costs. Why and by whom remains to be discovered, perhaps, by the historians, in the times of our great-grandchildren.

The rest is indeed a theory of conspiracy or rather a multitude of theories of conspiracy, which scholarly or sensationally combine pieces of truth with a lot of mystifications difficult to see as such, so that the American and the international public can understand anything but the whole truth in relation to Kennedy’s assassination in Dallas over half a century ago.

După 54 de ani.

Asasinarea lui Kennedy şi teoriile conspiraţiei

Despre asasinarea lui J. F. Kennedy la Dallas, eveniment istoric de la care în 2017 se împlinesc 54 de ani, s-a scris şi s-a vorbit enorm atât în Statele Unite, cât şi pe întreg mapamondul. Şi în România s-a scris şi s-a vorbit pe larg pe această temă. De mare succes s-a bucurat la noi cartea “Moartea unui preşedinte” de William Manchester (apărută în 1964, la scurtă vreme după ediţia americană), iar o altă traducere notabilă a fost cartea “O judecată pripită” (1968) de Mark Lane, care propunea o interpretare foarte personală a evenimentelor petrecute la Dallas în toamna anului 1963. Deşi Comisia Warren a acreditat şi impus cu forţa autorităţii sale (fiind investită chiar de către Lyndon B. Johnson, succesorul lui Kennedy la preşedinţie), teza asasinului care a acţionat de unul singur (sociopatul Lee Harwey Oswald), o mare parte a publicului, potrivit sondajelor care s-au făcut succesiv, a pus la îndoială veridicitatea raportului Comisiei Warren, considerând că nu se doreşte cunoaşterea adevărului sau că o parte din adevăr este ocultat.

Dar dincolo de toate teoriile conspiraţiei se află faptele.

Să rememorăm succint câteva dintre acestea. După arestarea sa, petrecută într-un timp record, deşi poliţia din Dallas a lăsat impresia unei flagrante lipse de profesionalism, Oswald a susţinut în faţa camerelor TV că este un "patsy" (un ţap ispăşitor). Dacă el l-a ucis pe Kennedy, aşa cum consemnează până astăzi istoria oficiala, atunci de ce a fost asasinat înainte de a compărea într-un proces? Motivaţia lui Jack Ruby, un mafiot originar din Chicago, pentru uciderea lui Oswald este cusută cu aţă albă şi nu convinge pe nimeni. Atunci, ca şi acum, Oswald era doar asasinul prezumtiv, şi nu dovedit al preşedintelui Kennedy.  

Cine urmăreşte filmul lui Abraham Zapruder vede clar cum un glonte îl loveşte din spate pe preşedinte, iar la scurt timp după aceea vede cum este lovit direct din faţă cu o armă de mare calibru şi putere, cu care s-ar fi putut doborî dintr-un singur foc şi un dinozaur.

Şi acum iată raţionamentul care poate decurge de aici. Dacă Oswald, plasat de un martor la etajul şase al Texas Book Depository, l-a împuşcat pe Kennedy în spate de la o fereastră situată pe latura din dreapta din partea frontală a acelei clădiri, atunci ar fi fost fizic imposibil ca, din acelaşi loc, peste numai câteva secunde, să îl împuşte şi din faţă. Traiectoria glonţului fatal a fost perfect perpendiculară pe axa drumului pe care se deplasa limuzina prezidenţială şi orice expert în balistică poate confirma că era foarte puţin probabil ca glontele fatal să se înscrie pe acea traiectorie perpendiculară venind dinspre Depozit, chiar admiţând că în doar câteva secunde Oswald ar fi putut alerga la fereastra din latura opusă (stângă) a Depozitului şi s-ar fi putut plasa într-o bună poziţie de tragere, pentru ca de acolo să-i dea preşedintelui Americii lovitura de graţie. Glontele fatal, care i-a spulberat preşedintelui creierul, a fost tras din alt loc decât din Depozitul de cărţi şcolare: fie de pe pasajul de nivel spre care se îndrepta cortegiul prezidenţial (şi de care mai nimeni nu vorbeşte), fie dinspre colina de iarbă (despre care s-a vorbit mult), fie din altă parte. Este clar că asasinarea lui Kennedy a fost opera unui trăgător de elită, ceea ce Oswald, oricât s-ar fi pozat el în curtea casei cu o carabină Mannlicher Carcano în mână, nu pare să fi fost, după cum o probează şi eşecul încercării sale de a-l asasina pe generalul texan Walker nu cu multă vreme înainte.    

Clint Hill, agentul secret care a urcat din mers în maşina prezidenţială imediat după atentat, pentru a proteja cuplul Kennedy, a spus ca între cele două sau trei împuşcături s-a mai auzit şi o salvă care ar fi împroşcat proiectile în jurul cortegiului oficial. Iar John Connally, guvernatorul statului Texas, fără a contesta concluziile Comisiei Warren, a declarat că el rămâne la părerea că nu a fost rănit de nici unul dintre gloanţele care l-au lovit pe Kennedy.

Ce s-a întâmplat în 22 noiembrie 1963 la Dallas arată destul de bine ca o execuţie publică. În Dealey Plaza s-a organizat la modul profesionist o ambuscadă căreia nimeni nu i-ar fi putut supravieţui. Iar faptul ca a fost asasinat cu atâta violenţă, în faţa populaţiei şi a suporterilor săi texani, sugerează că preşedintele Kennedy trebuia să fie cu orice preţ oprit să câştige al doilea mandat prezidenţial. De ce şi de către cine îi vor lămuri, poate, istoricii pe strănepoţii noştri.

Restul, într-adevar, este o teorie a conspiraţiei sau mai degrabă, o multitudine de teorii ale conspiraţiei, care combină în mod savant ori senzaţional bucăţi de adevăr cu o sumedenie de mistificări greu de recunoscut ca atare, pentru ca publicul american şi cel internaţional să înţeleagă orice în legătură cu asasinarea lui Kennedy la Dallas în urmă cu peste o jumătate de secol, dar nu adevărul în totalitatea sa.

English version by Roxana Doncu