joi, 29 iulie 2010

EDITORIAL EVENT


ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN
LA O NOUĂ APARIŢIE
CONTEMPORARY LITERARY HORIZON MAGAZINE
ISSUE NO. 4 (18) / 2010
______________________________________
COLABORATORI DIN INTREAGA LUME!
CONTRIBUTORS FROM ALL OVER THE WORLD!

FROM THE SUMMARY / DIN SUMAR:

Maria Eugenia Mendoza (Mexico), 'Mensajeros'/'Heralds'/'Mesageri'
Francisco Brotons (Spain), “Solo” and other poems / “Solo” şi alte poeme
Byron Beynon (United Kingdom), Orizonturi galeze / Welsh Horizons (poeme/poems)
Marina Centeno (Mexico), La ruta de la despedida / Drumul despărţirii/Separation’s Way
Raymond Walden (Germany), 14 Aphorisms / 14 aforisme
Paul Sutherland (United Kingdom), In the Garden at Digby Manor
Anna Rossell (professor at the Autonom University of Barcelona, Spain), La recuperacion de un clasico/Recuperation of a clasic writer/Recuperarea unui clasic (book review/cronică literară)
Caroline Gill - Susan Richardson (Wales, United Kingdom), Welsh Dialogues / Dialoguri galeze (5)
Galina Nicolova (PhD in Arts, Bulgaria), The Church ‘St Archangels’ in Arbanessi / Biserica “Sf. Arhangheli” din Arbanessi
Burt Rashbaum (United States), On Looking out my Window in Hard Times (poems)
Trei debuturi la “Orizont Literar Contemporan”/ Three Debuts at CLH Magazine:
Jany Cortés Névez (Chile), Soldado / Soldier / Soldat (and other essays / şi alte eseuri)
Marius-Andrei Zbârnea (Bucharest, Romania), The arms of Adele / Braţele Adelei (poeme)
Ajay Gautam (India), J&K, Naxalite and Honor Killing / J&K, Naxalite şi crimele în numele onoarei (eseu publicistic)
Avanpremieră editorială / Editorial Event
Nazia Mallick (India), The First Kiss / Primul sărut (excerpt from the novel Meshes of Smoke/Urme de fum)
Chris Kinsey (United Kingdom), Operation Day / Ziua operaţiei (poeme)
Warley Matias de Souza (Brazil), Escravos del trabalho / Slaves of Work / Sclavi ai muncii (essay)
Donald Riggs (prof. at the Drexel University, Philadelphia, United States), After Kirchway after Keats (poems)
Peggy Landsman (United States), Among the Ruins / Printre ruine (poems)
Iorgu Gălăţeanu (România), Mărturii / Witness (poems)
Pedro Javier Martin Pedros (Spain), Poem
Wayne Visser (United Kingdom, South Africa), African Dream / Vis african
Abiola Olatunde (Nigeria), The Call / Apelul
Debby Erdmann (United States), Tender Clinging / Lujeri delicaţi (poem)
Daniel Dragomirescu, Mihai Cantuniari, We Achieved Our Goal / Una meta alcanzada / Un obiectiv atins (editorial)

CLH - A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS
HELP US TO BUILD THE “CONTEMPORARY HORIZON” MULTICULTURAL FOUNDATION
PRICE 12 EUROS/15 DOLLARS PER COPY (SHIPPING INCLUDED)
VIA PAY PAL TO: biggyshor@gmail.com
or via Western Union at the following postal address:
Dragomirescu Daniel Florian
Str. N. Balcescu, no.77, bl.77, sc.B, et.4,ap.32
730131 VASLUI
ROMANIA/EUROPEAN UNION
__________________________________
See the Cover One at the following address: revistamulticulturala.wordpress.com/
CLH: A JOURNAL FOR MIND AND SOUL - BUY NOW!

sâmbătă, 17 iulie 2010

WE ACHIEVED OUR GOAL/ UNA META ALCANZADA/UN OBIECTIV ATINS


We inform all our faithful readers that beginning with July 14th 2010 “Contemporary Literary Horizon” magazine has a national headquarters in Bucharest on No. 88 Mosilor Avenue, apartment house no. 49 B, 5th floor, district no.3, postal code: 030152, PO no. 37, telephone +040728215308.
The initial deadline- May 31st 2010 has been delayed with only one month and a half. This fact proofs that we have both the determination and ability to make all our plans come true, even if this supposes many efforts and sacrifices-and even the loss of some close friends and contributors who lost all spirit in front of the numerous obstacles and decided to abandon our cultural project. Fortunately, they were successfully replaced by other trustworthy contributors, and the number of our friends and supporters has increased.
We give thanks to the following supporters of our magazine and of the future Foundation for their financial support which is the proof of their confidence and esteem: from US: Mary Denise Costello (Dallas), Donald Riggs (Philadelphia), Burt Rashbaum (Nederland), Alexander Kudera (Clemson), Debby Erdmann (Manitowoc), Alan Segal (Harwich); from UK: Caroline şi David Gill (Swansea), Peter Hart (Cambridge), Anne Stewart (Orpington); from France: Mathieu Mercier (Lyon), Helene Glehen (Paris); from Belgium: Lena Vanelslander (Ghent); from Spain: María Ruiz Ortiz (Cordoba); from Mexico: Marina Centeno (Yucatán), María Eugenia Mendoza (Mexico City); from India: Vinisha Nambiar (Bombay); from Romania: Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (Bucureşti), Ion şi Lidia Lazu (Bucureşti), Marin Rădulescu (Piteşti), Romulus I. Olariu (Motru).
We highly appreciate all the above mentioned people.
Now we are going to take all the necessary legal steps to build up our Foundation. It is a long, costly and techy way to follow due to the excessive bureaucracy which still holds off the normal working of the Romanian society.
In the context of this economic, cultural and spiritual retrogression we appeal again to all the supporters of our project and to all those who are touched by our endeavours for their confidence and for their moral and material support. Any material contribution is welcome and appreciated as such.
Donations and subsidies can be made via Western Union at the following address: Dragomirescu Daniel Florian; No. 77 N. Balcescu Str. Apartment 32 B, 4th floor, postal code 730131, Vaslui, Romania- the EU, or via PayPal at: biggyshor@gmail.com
Bucharest, July 17th 2010

Daniel Dragomirescu, editor-in-chief
Mihai Cantuniari, director,
Roxana Drăguşin, secretary

Translator: Roxana Drăgusin
_____________________

Informamos a nuestros fieles lectores y a todos los interesados que desde el 14 de julio de 2010 nuestra revista “Horizonte Literario Contemporáneo” dispone de una sede nacional en Bucarest, ubicada en Avenida Moşilor Núm. 88, sc. B, et. 5, ap. 49, sector 3, código postal 030152, of. postal núm. 37, teléfono 040072 / 8215308.
La fecha tentativa que teníamos, 31 de mayo de 2010, tuvo que posponerse, aunque sólo por un mes y medio. Este hecho demuestra que tenemos la determinación y la capacidad para hacer realidad nuestros planes, aunque haya involucrado muchos sacrificios e incluso la pérdida de colaboradores y amigos cercanos a nuestro proyecto cultural, quienes perdieron la fuerza ante los múltiples obstáculos y terminaron por abandonarlo. Por fortuna, su lugar ha sido ocupado por otros buenos colaboradores y el número de amigos y de quienes apoyan nuestro proyecto multicultural ha ido creciendo.
Deseamos agradecer muy especialmente a los siguientes colaboradores de la Revista y de la futura Fundación, quienes nos han brindado también su apoyo económico, como prueba de la confianza en nosotros y como muestra de que valoran lo que estamos haciendo: de Estados Unidos: Mary Denise Costello (Dallas), Donald Riggs (Philadelphia), Burt Rashbaum (Países Bajos), Alexander Kudera (Clemson), Debby Erdmann (Manitowoc), Alan Segal (Harwich); del Reino Unido: Caroline şi David Gill (Swansea), Peter Hart (Cambridge), Anne Stewart (Orpington); de Francia: Mathieu Mercier (Lyon), Helene Glehen (París); de Belgica: Lena Vanelslander (Ghent); de España: María Ruiz Ortiz (Córdoba); de México: Marina Centeno (Yucatán), María Eugenia Mendoza (Ciudad de México); de India: Vinisha Nambiar (Bombay); de Rumania: Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (Bucurest), Ion şi Lidia Lazu (Bucurest), Marin Radulescu (Piteşti), Romulus I. Olariu (Motru).
A quienes han sido mencionados les aseguramos nuestra profunda estima.
Seguiremos haciendo todo lo necesario para la construcción de la Fundación. Las gestiones ante las autoridades son largas, costosas y penosas a causa de la excesiva burocracia que impide el funcionamiento normal de la sociedad rumana.
Exhortamos otra vez a las personas que apoyan nuestro proyecto cultural y a todos los interesados en unirse a él, conscientes de que enfrentamos un periodo marcado por la crisis económica, moral, cultural y espiritual, a que sigan confiando y aportando su apoyo moral y financiero para el logro de nuestros objetivos. Cualquier contribución económica será bienvenida y apreciada.
Los donativos y subsidios pueden ser enviados vía Western Union a la dirección: Dragomirescu Daniel-Florian, str. N. Bălcescu, nr. 77, sc. B, et. 4, ap. 32, cod 730131, Vaslui, Romania-Uniunea Europeană o vía PayPal a la dirección electrónica: biggyshor@gmail.com
Bucarest, 17 de julio de 2010
Traductora: Diana Dragomirescu
Revisado por: Maria Eugenia Mendoza
__________________
Aducem la cunoştinţă cititorilor noştri fideli şi tuturor celor interesaţi că începând din data de 14 iulie 2010 revista “Orizont literar contemporan” dispune de un sediu naţional, situat în Bucureşti, Calea Moşilor, nr. 88, sc. B, et. 5, ap. 49, sector 3, cod poştal 030152, of. poştal nr. 37, tel. 072 / 8215308.
Termenul iniţial, 31 mai 2010, a fost depăşit numai cu o lună şi jumătate.
Aceasta demonstrează că suntem decişi şi avem capacitatea necesară de a transpune cu fidelitate în fapte tot ceea ce ne-am propus să realizăm, chiar dacă acest lucru a însemnat multe eforturi şi sacrificii - şi chiar pierderea unor colaboratori ori prieteni apropiaţi ai proiectului nostru cultural, care s-au speriat în faţa greutăţilor şi au ales să ne abandoneze. Din fericire, locul celor plecaţi a fost luat cu succes de alţi colaboratori de nădejde, iar numărul prietenilor şi al susţinătorilor proiectului nostru multicultural a crescut.
Dorim să le adresăm mulţumiri speciale următorilor suporteri ai Revistei şi viitoarei Fundaţii, care ne-au oferit şi sprijinul lor financiar, drept dovadă a încrederii pe care o au în noi şi a preţuirii faţă de ceea ce facem: din Statele Unite: Mary Denise Costello (Dallas), Donald Riggs (Philadelphia), Burt Rashbaum (Nederland), Alexander Kudera (Clemson), Debby Erdmann (Manitowoc), Alan Segal (Harwich); din Marea Britanie: Caroline şi David Gill (Swansea), Peter Hart (Cambridge), Anne Stewart (Orpington); din Franţa: Mathieu Mercier (Lyon), Helene Glehen (Paris); din Belgia: Lena Vanelslander (Ghent); din Spania: María Ruiz Ortiz (Cordoba); din Mexic: Marina Centeno (Yucatán), María Eugenia Mendoza (Mexico City); din India: Vinisha Nambiar (Bombay); din România: Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (Bucureşti), Ion şi Lidia Lazu (Bucureşti), Marin Radulescu (Piteşti), Romulus I. Olariu (Motru).
Pe toţi cei de mai sus îi asigurăm de preţuirea deosebită pe care le-o purtăm.
În continuare vom întreprinde demersurile necesare pe lângă autorităţi pentru înfiinţarea Fundaţiei. Aceste demersuri sunt lungi, costisitoare şi anevoioase, din cauza birocraţiei excesive care încă grevează funcţionarea normală a societăţii româneşti.
Facem din nou apel la susţinătorii proiectului nostru cultural şi la toţi cei sensibilizaţi de ceea ce dorim să facem, într-o perioadă marcată de regres economic, moral, cultural şi spiritual, să ne acorde în continuare încrederea şi sprijinul lor sufletesc şi material. Orice contribuţie de ordin financiar, mare sau mică, va fi binevenită şi preţuită ca atare.
Donaţiile şi subvenţiile pot fi trimise via Western Union la adresa: Dragomirescu Daniel-Florian, str. N. Bălcescu, nr. 77, sc. B, et. 4, ap. 32, cod 730131, Vaslui, Romania-Uniunea Europeană sau via PayPal la adresa: biggyshor@gmail.com
Bucureşti, 17 iulie 2010

Daniel Dragomirescu, redactor şef
Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, secretară

joi, 8 iulie 2010

NOVELISTIC HORIZONS: NAZIA MALLICK (INDIA)


…I think of Ronnie with a pang of guilt enveloping me like a shroud. I had left a brief note on his table while he was sleeping and had walked out, without explanation. ‘I am going away. Don’t look for me.’ How juvenile was my act. I think in retrospect. Is it possible to walk out on people and relationships just like that? How vacuous is marriage, to be thrown away in minutes or seconds? All it takes is picking up a bag and crossing over the threshold.
But what could I have done? Woken him up and asked him to close the door after me?
I am going away. Bolt the door from inside.
Oh, ok. When will you be back?
Never.
When did I begin to be bad to him? Well, not bad, but also not, not bad. Too many double negatives. But this sums up our relationship. More than being bad to each other, we were bad for each other. And it was nobody’s fault. Did I feel it in my bones that I am letting myself into something so dark that it will be extremely difficult to look at anything else around me ever? Is it possible to have a premonition before one tie a marital knot? Isn’t it always treated as irrational fears?
…On my wedding day, I had felt a strange sensation of never being able to see the sky again. It was an absurd feeling and irrational too as I woke up every morning in Ronnie’s house to watch the sky peeping inside from the drawn curtains. Never a sleepy, smiling face, or a warm body next to me. But this fear stayed deep inside me, until one day I wanted to tear the walls around me with bare hands and run outside without looking back.
I leaned back and closed my eyes. Funny, how no one comes to save you in real life. You finally learn to pick up the pieces yourself. Sometimes the pieces fall apart too far and all you gather are shadows. Dark, empty and lengthening shadows.
I close my eyes, trying to entice the evading sleep. It stands afar. Jeering at my restlessness. I lie on the damp, cold sheets and recalled Maman’s face. Her buttery complexion and soft brown hair made her beautiful. She had the most naturally perfect eyebrows. The huge pools like eyes fringed with thick eyelashes were her prettiest feature. I grew up watching her decorate them with thick black kohl, after she came out from her bath.
There was this old wives tale that a married woman must not apply kohl in her eyes immediately after a bath, as it makes the husband go astray. She would laugh at such silly sayings, though she often repeated it while applying the kohl, immediately after her bath.
She had such faith in her love. In her man. She wanted me to be happy too. With a ‘suitable’ man who would love me dearly.
‘Marry the person who loves you rather than someone whom you love.’ She said to me one day. She was knitting a sweater for Abba. Her fingers were slipping in and out from the tiny loops quickly, expertly. Her eyes fixed on the emerging patterns. I looked at the blue wool taking shape under her artful fingers and I noticed a trace of pink in her eyes. She cried a lot these days.
‘I can’t imagine living with someone I don’t love.’ She laughed. A meaningful and a little wry smile.
‘Both persons must love each other. But it is never equal between the two. On person always loves more in a relationship. When you marry the man who loves you more, then he will always try to keep you happy. If you marry the man you love more, then you will be spending the best part of your life trying to hold on to that love. ’
She added after the pause. ‘And it is very painful.’
I recalled reading in a novel by Somerset Maugham, where he says that in a relationship one loves and the other is always loved. It was apparent to me who loved and who was loved in her relationship with Abba.
The sleeves were done and she was beginning to attach them to the body of the sweater.
The icy blue colour was giving off a pensive sheen in the delicate sunlight of the winter morning. There was a vague hopelessness in her voice and I felt very uneasy. I wanted to ask her many questions. But I knew from experience that she will clamp up. She never ever spoke about her feelings. Her feelings were always wrapped up inside her. Deep and hidden like an ancient treasure.
She showed emotions while demonstrating love, happiness, anger, but never unhappiness. Never tears.
‘But I want to marry the man I fall in love with.’ I protested quietly.
‘You would learn to love the man you marry.’ She was her poised self again, with the brief glimpse of vulnerability reined tightly; the reply came with her characteristically simple alacrity.
(Excerpt from the novel 'Meshes of Smoke')

…Când mă gândesc la Ronnie, mă copleşeşte un chinuitor sentiment de vinovăţie. Îi lăsasem pe masă un bilet cu câteva cuvinte şi plecasem fără nicio explicaţie, în timp ce el dormea. „Am plecat. Nu mă căuta”. Un gest copilăresc – mă gândesc acum, privind în urmă. Oare e posibil să părăseşti pe cineva sau să termini o relaţie, aşa, pur şi simplu? Cât de pustie poate fi o căsnicie, ca să renunţi la ea în doar câteva minute sau secunde? Nu trebuie decât să-ţi iei geanta şi să ieşi pe uşă.
Dar ce era să fac? Să-l trezesc şi să-l rog să închidă uşa după mine?
Plec. Încuie uşa după mine.
Bine. Când te întorci?
Niciodată.
Oare când am început să fiu rea cu el? Sau, mă rog, nu rea, dar nici ne-rea. Prea multe duble negaţii. Dar asta descrie cel mai bine relaţia noastră. Mai degrabă se poate spune că nu ne-am potrivit unul cu celălalt, decât că am fost răi unul cu altul. Şi n-a fost vina nimănui. Oare am presimţit că mă las prinsă în ceva atât de întunecat încât avea să-mi fie foarte greu să mai văd vreodată şi altceva în jurul meu? Oare e posibil să ai un presentiment înainte de a te căsători? Oare nu e acest presentiment considerat întotdeauna a fi o teamă iraţională?
…În ziua în care ne-am căsătorit mă cuprinsese un sentiment ciudat. Acela că n-aveam să mai pot vedea vreodată cerul. Era o senzaţie absurdă şi inexplicabilă, de vreme ce în fiecare dimineaţă mă trezeam în casa lui Ronnie având în faţa ochilor petecul de cer care se zărea printre draperiile trase. Niciodată o faţă somnoroasă şi zâmbitoare sau un trup cald lângă al meu. Dar teama asta a rămas adânc înrădăcinată în mine, până în ziua în care am simţit că vreau să dărâm zidurile din jurul meu cu mâinile goale şi să fug fără să privesc înapoi.
M-am lăsat pe spate şi am închis ochii. E ciudat că în viaţă nu vine nimeni să te salveze. Până la urmă, înveţi singur să-ţi regăseşti echilibrul. Uneori, dezechilibrul e atât de mare, încât nu regăseşti decât umbre. Umbre întunecate, pustii şi prelungi.
Închid ochii, încercând să ademenesc somnul care mă ocoleşte. Dar somnul nu vine; îşi bate joc de neliniştea mea. În timp ce stau întinsă în aşternuturile umede şi reci, îmi revine în minte chipul mamei. Frumuseţea ei stătea în fineţea tenului şi în părul brunet, mătăsos. Natura îi dăruise cele mai frumoase sprâncene. Dar ceea ce te atrăgea cel mai mult la ea erau ochii imenşi, ca nişte ape adânci, cu gene dese. Am crescut privind-o cum îi farda cu negru, după ce ieşea din baie.
Exista o credinţă din bătrâni care spunea că o femeie măritată nu trebuie să se fardeze imediat după baie, altminteri soţul ei avea să calce strâmb. Ea obişnuia să se amuze pe seama unor asemenea vorbe prosteşti, deşi le repeta deseori în timp ce-şi aplica fardul, imediat după baie.
Avea atâta încredere în iubirea ei! În bărbatul ei. Îşi dorea ca şi eu să fiu fericită. Cu un bărbat „potrivit”, care să mă iubească foarte mult.
- Mărită-te mai degrabă cu bărbatul care te iubeşte, decât cu cel pe care îl iubeşti tu, mi-a spus ea într-o zi. Tricota un pulover pentru Abba. Degetele îi alunecau rapid, cu deosebită pricepere, peste ochiurile mici. Ochii îi erau aţintiţi asupra modelului care se ivea. Urmăream firul albastru de lână, care căpăta formă în mâinile ei pricepute, când am observat că ochii îi sunt puţin roşii. Plângea mult în perioada aceea.
- Nu-mi pot imagina viaţa alături de un bărbat pe care nu-l iubesc.
A zâmbit. Un zâmbet plin de înţeles, cu o nuanţă de crispare.
- Fiecare dintre cei doi trebuie să-l iubească pe celălalt. Dar nu vor iubi niciodată cu aceeaşi intensitate. Întotdeauna unul dintre parteneri iubeşte mai intens, într-o relaţie. Dacă te căsătoreşti cu un bărbat care te iubeşte mai mult decât îl iubeşti tu, se va strădui în permanenţă să te facă fericită. Dacă te căsătoreşti cu cel pe care tu îl iubeşti mai mult, îţi vei petrece cei mai frumoşi ani din viaţă încercând să păstrezi acea iubire. Şi e extrem de dureros, adăugă ea după o pauză.
Îmi aminteam că citisem un roman de Somerset Maugham în care scria că se întâmplă mereu la fel, într-o relaţie: unul iubeşte şi celălalt este iubit. Era evident pentru mine cine e cel care iubeşte şi cine cel care e iubit, în relaţia ei cu Abba.
Mânecile erau gata, iar ea se pregătea să le ataşeze părţii deja tricotate a puloverului.
În acea dimineaţă de iarnă, albastrul rece avea un luciu trist în lumina discretă a soarelui. Se simţea în vocea ei o urmă de deznădejde. Eram foarte stânjenită. Voiam să-i pun multe întrebări, dar ştiam din experienţă că avea să se închidă în ea. Nu vorbea niciodată despre ceea ce era în sufletul ei. Îşi ţinea întotdeauna sentimentele pentru ea, ascunse adânc, la fel ca o comoară a lumii antice. Emoţiile pe care le afişa erau iubire, fericire, furie; niciodată nefericire. Niciodată lacrimi.
- Dar eu vreau să mă căsătoresc cu bărbatul de care o să mă îndrăgostesc, am protestat eu cuminte.
- Ai să înveţi să-l iubeşti pe cel cu care te vei căsători. Îşi recăpătase echilibrul – ascunzând vulnerabilitatea pe care, pentru o clipă, o lăsase să se întrezărească – şi răspunsese afişând entuziasmul binecunoscut.
(fragment din romanul Meshes of Smoke/Urme de fum, în curs de apariţie la Editura Dronequill Publishers, Bangalore, India)
Traducător/ Translator: Silvia Bratu
Corector/ Proofreader: Mircea Filimon
________________
Nazia Mallick - a selfportrait
I am basically a Curious Seeker. A Gypsy at heart. Sometimes I Love to travel to quiet and distant places alone, essentially to connect and reconnect with my inner core.. I find my peaceful center in writing poems; and watching movies provides me that wonderful oblivion...which I seek from time to time. A couple of years ago, in February 2006, I founded my own youth magazine CIRCLE, and published and edited it for 18 months. During this creative journey, I earned many enriching experiences and some great lessons! I closed it down in October 2007, when gentle integrity clashed with ruthless commercial schemes. Since it was more a labour of love than a business venture, I let it go. However, I still see an odd copy here and there and it makes me smile with pride and joy. Nevertheless, writing is my first love.
Some of my writings (poetry, poetic, daily musings, travel pieces) are posted here:
http://www.tempestlashedhorizon.blogspot.com
http://www.mylogbook-nazia.blogspot.com
_________________
De felul meu sunt din speţa Căutătorului Curios. O inimă de ţigan. Uneori îmi place să hoinăresc de una singură prin locuri liniştite şi îndepărtate, ca să mă regăsesc pe mine însămi. Îmi aflu liniştea interioară scriind poezii; iar vizionarea unor filme îmi dăruieşte uitarea... pe care o caut din când în când. În urmă cu câţiva ani, în februarie 2006, am fondat propria mea revistă pentru tineret, Circle, pe care am publicat-o şi editat-o timp de 18 luni. Pe parcursul acestei călătorii creative, am câştigat o bogată experienţă şi am primit câteva mari lecţii de viaţă! Am încheiat apariţia revistei la finele lui octombrie 2007, când delicatele mele principii s-au lovit de regulile brutale ale lumii comerciale. Din moment ce a fost mai mult o activitate de suflet decât de afaceri, am renunţat la ea. Cu toate astea, mă mai uit uneori pe câte un exemplar răzleţ din revistă şi surâd cu mândrie şi satisfacţie. Orice s-ar spune, scrisul este prima mea iubire.
O parte din scrierile mele (versuri, cugetări zilnice, impresii de călătorie) pot fi consultate aici:
http://www.tempestlashedhorizon.blogspot.com
http://www.mylogbook-nazia.blogspot.com
Traducere si adaptare: Daniel Dragomirescu

sâmbătă, 3 iulie 2010

AFRO-EUROPEAN PERSPECTIVES: WAYNE VISSER


 AFRICAN DREAM

My Africa!

As white-hot skies give way to bloodshot red
I breathe a sigh and rest my laden head
As dark descends and blinking stars pierce through
I close my weary eyes and dream of you

I dream a dream of genesis
Of teeming wildlife on the plains
I hear a tale of Eden’s bliss
Of sparks of knowledge fanned to flames

I dream a dream of beating drums
Of painted caves and hunters’ bow
I hear the voice of ancient ones
Who weave the web of what we know

I dream a dream of exodus
Of journeys over land and sea
I hear the song of restlessness
That swells with longing to be free

I run with cheetahs, graze with deer
I hunt with lions, know no fear
I soar with eagles, hide in dales
I swim with dolphins, sing with whales

I throb with music in the air
I see the swirl of rainbow flair
I feel the stomp of dancing feet
I sweat with fever’s tropic heat

I gaze into the firelight
I sit in silence, pure delight
I listen to the elders’ words
I rise upon the wings of birds

The rivers are flowing
The brown dust turned to green
The harvests are growing
In my African dream

The fathers are yearning
The mothers’ love redeems
The children are learning
In my African dream

The peace-buds are blooming
The hope-streets freshly clean
The love-stalls are booming
In my African dream

As visions fade, all blurred and bled
My world unwinds like loosened thread
As daylight breaks and jet sky turns to blue
I wake refreshed with glorious dreams of you

VISUL AFRICAN

Africa mea!

Cerul incandescent devine purpuriu,
Iar eu suspin şi-mi sprijin capul greu
Pe înserate când stelele sclipesc,
Închid pleoapele-mi obosite şi te visez

Visez Facerea Universului
Viaţa fertilă mişunând pe câmpuri
Aud povestea strălucirii Raiului
scânteile cunoaşterii ce-au stârnit flăcări

Visez tobe ce bat
Peşteri pictate şi-o tolba de vânător
Aud strămoşescul glas
Urzind al cunoaşterii văl

Visez un exod,
Călătorii peste mări şi ţări
Aud al neliniştii cântec
Crescând cu dor de libertate

Alerg cu gheparzii, pasc cu cerbii
Vânez cu leii şi nu mă tem
Plutesc cu vulturii, m-ascund în văi
Înot cu delfinii, cânt cu balenele

Vibrez cu muzica în aer
Privesc dâra curcubeului
Simt ritmul muzicii
Asud cu căldura tropicală a înfrigurării

Privesc în lumina focului
Stau în tăcere mut de uimire
Ascult cuvintele vârstnicilor
Mă ridic pe aripile păsărilor

Râurile curg
Praful arămiu se înverzeşte
Recoltele cresc
În visul meu african

Mugurii păcii înfloresc
Căile speranţei sunt curate
Lăcaşurile dragostei bubuie
În visul meu african

Când nălucile pălesc, şterse şi vlăguite
Lumea mea se desfăşoară ca o panglică
În zori când cerul devine azuriu
Mă trezesc însufleţit de vise glorioase
despre tine
Africa mea!

Translator: Roxana Drăguşin

ABOUT THE AUTHOR
Wayne Visser is Founder and Director of the think-tank CSR International and the author/editor of ten books, including eight on the role of business in society, the most recent of which is The World Guide to CSR. His next book is called The Age of Responsibility: CSR 2.0 and the New DNA of Business.
In addition, Wayne is Senior Associate at the University of Cambridge Programme for Sustainability Leadership and Adjunct Professor in CSR at the La Trobe Graduate School of Management.
Before getting his PhD in Corporate Social Responsibility (Nottingham University, UK), Wayne was Director of Sustainability Services for KPMG and Strategy Analyst for Cap Gemini in South Africa.
His other qualifications include an MSc in Human Ecology (Edinburgh University, UK) and a Bachelor of Business Science with Honours in Marketing (Cape Town University, South Africa).
Wayne lives in London, UK, and enjoys art, writing poetry, spending time outdoors and travelling in his home continent of Africa.
* * *
'African dream' is a significant poem of his literary creation. Since 2009, Wayne Visser is a constant contributor to Contemporary Literary Horizon Magazine.

For details see www.waynevisser.com/