SANTIAGO BAJO CERO
Santiago, tres grados bajo cero, al filo de la medianoche.
De costumbre, el mendigo del barrio doblaba por la esquina de calle Nueva York. Se frotaba las manos adormecidas de invierno. Guantes rotos por donde asomaban las puntas de los dedos; vestía abrigo visitado por las polillas, que le había regalado un banquero. Completaban su indumentaria de señor, unos zapatos con las suelas despegadas, que al caminar sonaban clap, clap, clap.
Apareció en la calle La Bolsa y bajo la luz del farol desvanecida por la niebla, sacó desde el morral la petaca de licor barato y bebió un sorbo para calentar la miseria.
Bajo el alero de las escalinatas de una casa de cambio, recogió cartones de la basura y acondicionó un lecho propio de emperador. Arrebujado, se hizo un ovillo de desgracia, y se hundió tapando su rostro con el gorro de lana. ¿Qué me trajo a este mundo? ¿Valdrán tantas penurias para seguir respirando el desamparo?
En el séptimo piso de calle Moneda, frente al edificio de La Bolsa, Marco Antonio Irrigoichea, analizaba en el periódico el desplome de las bolsas del mundo. Vio cómo su empresa de inversiones, adalid en el rubro, caía al abismo de la desesperanza.
Guardó un revólver en el bolsillo, como quien busca justificación a la desgracia. Del perchero, tomó el abrigo de cashimir. Enlazó la bufanda al cuello y descendió sin premura las escaleras. No entró al ascensor, quería evitar las náuseas. Descendió cada peldaño como si bajara al infierno del Dante.
El aire de la noche lancinó su cuerpo. Cabizbajo, hizo camino por escarchados adoquines de la calle Nueva York. ¡Cómo dolía el despojo en su infortunio material! Se detuvo frente a la fachada de La Bolsa de Santiago. Tiritaba, de brazos cruzados, mientras quería encontrar la fórmula para evadir la encrucijada. ¿Cómo será al amanecer? ¿Cómo enfrentar este derrumbe? Y cayó de rodillas junto al mendigo, que sobresaltado, emergió asomando la nariz entre los cartones.
Se cobijaron movidos por la solidaridad. El destino jugaba a la “ruleta rusa” con quienes la sociedad mantenía en las antípodas. Ambos se observaron hermanados por la ruina. Marco Antonio cerró los ojos, porque los sentía moribundos.
Amanecía en Santiago. Irrumpieron los primeros ruidos de la ciudad. El repiqueteo de las campanas de la iglesia de La Merced llamaba a la feligresía al ángelus. Por las calles, bajo los granizos, se desbordaba la multitud anhelante.
En las puertas de La Bolsa, el barrendero se puso a gritar: “¡Arriba, arriba!”. Nada se movía bajo los cartones.
SANTIAGO SUB ZERO GRADE
Santiago, la minus trei grade, la marginea miezului nopţii.
De obicei, cerşetorul din cartier trecea pe la colţul străzii New York. Îşi freca mâinile adormite de iarnă. Mănuşi rupte, prin care se vedeau vârfurile degetelor; purta un palton mâncat de molii, pe care i-l dăruise un bancher. Îmbrăcămintea sa de domn era completată de nişte pantofi cu tălpile dezlipite, care făceau zgomot atunci când mergea.
A apărut pe strada La Bolsa şi, pe lumina înceţoşată a felinarului, şi-a scos din rucsac sticla de rachiu ieftin şi a luat o sorbitură ca să îşi încălzească sărăcia.
Sub streaşina scărilor unei case de schimb valutar, a strâns cartoane din gunoi şi şi-a confecţionat un pat demn de un împărat. Ghemuit, s-a făcut ghem de nefericire şi s-a lăsat pe spate, acoperindu-şi chipul cu fesul de lână. Ce m-a adus pe lumea asta? Merită atâtea suferinţe ca să continui să respir neputinţa?
La etajul al şaptelea al străzii Moneda, în faţa sediului Bursei, Marco Antonio Irrigoichea, analiza în ziar prăbuşirea burselor din lume. A văzut cum firma sa de investiţii, campioană în domeniu, cădea în prăpastia disperării.
Şi-a pus un pistol în buzunar, ca cine caută să justifice nenorocirea. Din cuier, şi-a luat paltonul de cashimir. Şi-a pus fularul la gât şi a coborât fără grabă scările. Nu s-a urcat în lift, voia să evite ameţelile. A coborât fiecare treaptă ca şi cum ar coborî în infernul lui Dante.
Aerul nopţii i-a cutremurat trupul. Cu capul plecat, s-a plimbat pe pietrele îngheţate ale străzii New York. Cât îl durea jaful în nenorocirea sa materială ! S-a oprit în faţa faţadei Bursei din Santiago. Dârdâia, cu braţele încrucişate, în timp ce voia să găseasca formula ca să scape de răscruce. Cum va fi răsăritul ? Cum va face faţă acestei căderi ? Şi căzu în genunchi lângă cerşetor, care, tresărind, s-a ridicat scoţându-şi nasul printre cartoane.
S-au învelit, mişcaţi de solidaritate. Destinul se juca la “ruleta ruseasca” cu cei pe care societatea îi ţinea la antipozi. Amândoi s-au văzut înfrăţiţi de ruină. Marco Antonio şi-a închis ochii, căci şi-i simţea pe moarte.
Se lumina de ziuă în Santiago. Au început să se audă primele zgomote în oraş. Zăngănitul clopotelor bisericii La Merced îi chema pe credincioşi la slujbă. Pe străzi, pe grindină, se revărsa mulţimea doritoare.
La uşile Bursei, măturătorul a început să strige: “Trezirea, trezirea !”. Nimic nu se mişca sub cartoane.
PERFIL CULTURAL
Theodoro Elssaca es poeta, escritor, ensayista, artista visual, fotógrafo-antropologista y expedicionario. Nació en Santiago de Chile, 1958. Autor de: Aprender a morir (Graphika, 1983); Viento sin memoria (Ediciones Yanara, 1984); Isla de Pascua.Hombre-Arte-Entorno (Spatium Ediciones, 1988); Aramí (Red Internacional del Libro, 1992); El espejo humeante–Amazonas (Fundación Ibe-roAmericana, 2005), entre otros. En www.elssaca.cl se pueden conocer sus obras. Pertenece a la Generación de los ´80. Estudió literatura, diseño, fotografía, cine y estéti-ca e historia del arte, en la Universidad Católica de Chile. Colabora en revistas de América y Europa, con poesía, narrativa y ensayo. Es Presidente de la Fundación Ibe-roAmericana, a través de cuyo portal www.fundib.org rescata y difunde la obra de autores hispanos.
Corrientes tradicionales y vanguardistas, influyeron en la consolidación de su impronta multifacética.Participa en congresos y encuentros internacionales de poesía represen-tando a Chile y homenajeando su literatura y sus autores.
Sobre su poesía han dicho: Delia Domínguez: “...su pupila provocadora es la de un artista que, con la valentía de sus sueños, penetra desnuda hasta la matriz de esta Sur-América”. El dramaturgo Jorge Díaz, en Madrid: “La poesía de Elssaca es perturbadora por su hondura. Dejar constancia de un viaje iniciático hacia las raíces, siempre es una experiencia mágica y terrible; arriesgada y trans-formadora...”. Gonzalo Rojas: “...en su poesía encontré la mística y ritualidad que necesitamos. Estoy con Elssaca, porque sabe lo que se ha de saber”. Rafael Alberti culminó su presentación a Elssaca en el Círculo de Bellas Artes de Madrid diciendo: “...Escuchemos su poesía intensa y po-blada de imágenes”.
En octubre 2013, Ediciones Vitruvio, ha presentado en Madrid Travesía del Relámpago - Antología Esencial.
Este
ensayo es incluydo en el libro con el mismo titulo, que sera publicado en
Octubre de 2014, en “Bibliotheca Universalis”, una colección de libros
bi-linguales, escritos por autores y colaboradores de todo el mundo de la
revista “Horizonte literario contemporáneo”.
PROFIL CULTURAL
Theodoro Elssaca este un poet, scriitor, eseist, artist vizual, fotograf-antropolog şi explorator. S-a născut la Santiago de Chile în 1958. Este autorul volumelor: Aprender a morir (Graphika, 1983); Viento sin memoria (Editura Yanara, 1984); Isla de Pascua.Hombre-Arte-Entorno (Spatium Ediciones, 1988); Aramí (Red Internacional del Libro, 1992); El espejo humeante–Amazonas (Fundaţia IberoAmericană, 2005), printre altele. În www.elssaca.cl pot fi consultate scrierile sale. Aparţine Generaţiei ’80. A studiat literatura, desenul, fotografia, cinematograful, estetica şi istoria artei la Universitatea Catolică din Chile. Colaborează la reviste din America şi Europa cu poezie, proză şi eseu. Este preşedinte al Fundaţiei IberoAmericane, prin al cărei portal www.fundib.org promovează opera autorilor hispanici.
Curentele tradiţionale şi avangardiste i-au influenţat şi consolidat profilul cultural polivalent. Participă la congrese şi întâlniri internaţionale de poezie reprezentând Chile şi omagiind literatura şi pe autorii săi.
Despre opera lui s-a spus: Delia Dominguez: “...ochiul său provocator este al unui artist care, cu curajul viselor sale, pătrunde până în profunzimile matriceale ale Ameri-cii de Sud”. Dramaturgul Jorge Diaz, din Madrid: “Poezia lui Elssaca este tulburătoare prin profunzimea sa. A urma în mod consecvent un drum iniţiatic până la origini, este întotdeauna o experienţă magică şi desoebită; riscantă şi transformatoare...” Gonzalo Rojas: “...în poezia lui am găsit mistica şi ritualitatea de care avem nevoie. Sunt alături de Elssaca, deoarece ştie ceea ce trebuie ştiut”. Rafael Alberti a culminat prezentarea lui Elssaca la Cercul de Arte Frumoase din Madrid zicând: “...Să ascultăm poezia sa intensă şi populată de imagini”.
În luna octombrie 2013, Editura Vitruvio a lansat la Madrid noua sa carte Travesía del Relámpago - Antología Esencial / Trecerea fulgerului – Antologie esenţială.
Proza de mai sus face parte din
volumul omonim, care va fi publicat în octombrie 2014 în "Bibliotheca
Universalis", o colectie de cărţi bilingve, reunind autrori şi
colaboratori din întreaga lume ai revistei "Orizont literar
contemporan".
Traducere de Diana Dragomirescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu