CONTEMPORARY LITERARY HORIZON IN IMAGES

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: MORELLE SMITH (UNITED KINGDOM)

Vienna – Hana's Story

When I first enter Hana's apartment in Vienna, the crowded walls rush and tumble in my direction. It is like entering a cave, studded with barnacles and shells. The furniture is hemmed in by clamouring walls, pulsing in all varieties of shades of blue.

The porcelain plates, saucers, dishes, bulge, curl outwards from the walls. The impression is of entering a den, whether gem or shell-studded, it adds an extra layer of protection, an armoury of faïence, strings of beaded patterned defences.

There are photographs as well – Hana's father, mother, uncle. On all sides, she is surrounded by echoes of the past and the slow accumulation of trophies she has won, has wrested from her life here. The table against the wall is almost covered with more teapots and dishes, curved and patterned containers, lightly painted with traces of pink, blue and gold. Other dishes contain wrapped chocolates – Mozart chocolates, Hana laughs as she offers me one. The tinsel wrappings are red and gold. Even the tray which Hana brings through from the kitchen, with the china teapot and cups, that too, is porcelain.

It is difficult to move, among all these objects – so territorial, so firmly planted in their space. Their delicacy exerts tyranny, for one thoughtless gesture could sweep several of these patterned despots from a table or wall, send them crashing into anonymity, possibly unleashing a smoky, vengeful afterlife.

The spacious high-ceilinged living-room feels cramped and tiny. It is Vienna's fixation with the ornate and the baroque that has insinuated itself into her apartment. Its curls, decorations and flourishes have overgrown, climbed the walls like ivy and poured into her living-room.

Hana and her parents left Albania just after WWII, when she was eight years old. She spent the rest of her childhood in Italy and came to work in Vienna as a young adult. Sixty years would pass before she returned to Albania.

We were like the Jews of Albania, Hana said, we had to leave, but we were never asked to come back. (...)

from Open Roads and Secret Destinations (col. Bibliotheca Universalis) 

- COMING SOON

Viena – Povestea lui Hana

  Intrând pentru prima oară în apartamentul lui Hana, în Viena, pereţii ticsiţi năvălesc înspre mine şi mă invadează. E ca şi când ai intra într-o peşteră, împânzită de scoici şi carapace. Mobila e încorsetată de pereţii ţipători, care pulsează de toate varietăţile nuanţelor de albastru.

  Farfuriile de porţelan, talerele, vasele, toate se umflă, ies în afară pe pereţi. Lasă impresia intrării într-un bârlog, fiindcă fie că sunt incrustaţi cu nestemate sau cu scoici, adaugă un strat de protecţie în plus, o armură de faianţă, şiruri de apărare din modele cu mărgele.

  Sunt şi fotografii – cu tatăl lui Hana, cu mama, cu unchiul. E înconjurată din toate părţile de ecourile trecutului şi de volumul crescând lent de trofee câştigate, stoarse cu forţa din viaţa ei şi aşezate aici. Masa rezemată de perete e aproape în totalitate acoperită cu şi mai multe ceainice şi vase, recipiente curbate şi cu model, uşor colorate cu urme de roz, albastru şi auriu. Alte vase conţin bomboane în ambalaje – bomboane Mozart, din care Hana îmi oferă una, râzând. Ambalajele din staniol sunt roşii şi aurii. Până şi tava pe care o aduce Hana din bucătărie, cu ceainicul şi cănile ceramice, e făcută din porţelan.

  Mi-e greu să mă mişc printre atâtea obiecte – atât de teritoriale, atât de bine înfipte în propriul lor spaţiu. Delicateţea lor impune tiranie, căci o singură mişcare nesocotită ar putea să zboare câţiva asemenea despoţi cu model de pe vreo masă sau perete, şi să îi facă ţăndări, spre anonimitatea lor, lăsând o dâră răzbunătoare de praf în urma trecerii lor în nefiinţă.

 Sufrageria spaţioasă, cu tavan înalt, pare a fi înghesuită şi mică. E fixaţia Vienei, cu ornamentele şi cu barocul, care s-au invitat singure în apartamentul ei. Cu buclele, decoraţiunile şi înfloririle crescute peste măsură, acestea s-au căţărat pe pereţi precum o viţă şi s-au scurs în sufrageria ei.

  Hana şi părinţii ei au părăsit Albania imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, când ea avea opt ani. Şi-a petrecut restul copilăriei în Italia şi a venit să lucreze în Viena ca tânăr adult. Urmau să treacă şaizeci de ani până să se întoarcă în Albania.

  „Eram precum evreii din Albania,” spunea Hara, „a trebuit să plecăm, dar nu am fost niciodată invitaţi înapoi.”

CULTURAL PROFILE

  Morelle Smith studied English and French at Edinburgh University. Her work has included teaching English as a Second Language, French, and Creative Writing, to adults, as well as aid work in the Balkans. She writes poetry, fiction, non-fiction and travel articles. Awarded Writers’ Residencies in France, Switzerland and Serbia, her work has been translated into Albanian, Bulgarian, French and Romanian. She has been published on websites and in various magazines newspapers and anthologies in the UK, Ireland, France, Canada and Romania. Her publications include “Deepwater Terminal”, “The Way Words Travel”,  “The Ravens and the Lemon Tree” and “Gold Tracks, Fallen Fruit” (poetry) “Streets of Tirana”, “Almost Spring” and “Time Loop” (fiction). Her personal blog is http://rivertrain.blogspot.com and she also contributes to the Scottish PEN blog – http://scottish-pen.blogspot.com

PROFIL CULTURAL

  Morelle Smith este licenţiată în limbile franceză şi engleză de la Universitatea din Edinburgh. A activat ca profesoară de limba franceză şi de scriere creativă, de asemenea a fost asistentă în Balcani. Scrie poezii, ficţiune, nonficţiune şi articole de călătorie. Premiată în Franţa, Elveţia şi Serbia, scrierile sale au fost traduse în limbile albaneză, bulgară, franceză şi română. Publicată în diferite ţări, printre care Irlanda, Franţa, Canada, România.  Cărţi publicate: “Deepwater Terminal”, “The Way Words Travel”,  “The Ravens and the Lemon Tree” and “Gold Tracks, Fallen Fruit” (versuri) “Streets of Tirana”, “Almost Spring” and “Time Loop” (ficţiune). Blog personal: http://rivertrain.blogspot.com Contribuie, de asemenea, la Scottish PEN blog – http://scottish-pen.blogspot.com  

Traducere de Andrei-Radu Bârsan

ACTUAL HORIZONS

Germany, Merkel and the rest of Europe

by Daniel Dragomirescu

  The European Union is a deliberate association between its member states. Regardless we are talking about Germany or about Estonia, all member states are juridically and morally equal. Chancellor Merkel’s intentions of imposing, the doctine of the political regime she leads, in various ways (formal or informal) on the EU’s entire community, does nothing, but tearing Europe apart. By what right, for example, does Germany threaten other member states with sanctions? By what right does Austria’s Chancellor criticise Hungary? By what right does Jean-Claude Juncker establish ”compulsory quotas” (in such a way that makes you, as a Romanian, think of all the compulsory quotas with which the Stalinist regime from R.P. R suffocated the obstinate farmers during the 50s, in order to make them accept the process of collectivisation)?

  Yes, EU state members need leaders with great personality, not puppets.  One day, we will witness the catastrophic outcomes that can arise in the EU community from promoting mediocre people in key positions at both national and European levels. The analysis belonging to Tom Gallagher, expert in Politics, a man who lives outside the continent’s torments, analysis that has been published in a recent article (“The War of Populisms: Virtuous Merkel versus Hideous Orbán”), does a magnificent work in exposing EU policies’ fundamental errors. The British author makes us understand that these errors can be rectified and that we can have a better Europe, even in regard with its humanitarian issues that Merkel’s Germany wants to solve in a bombastic way (that wrong, in its essence). Are we witnessing correctness, or is it rather political incorrectness? It is not quite in the spirit of a good European collaboration that Angela Merkel tries to solve now the eternal labour market problem in the German economy by randomly establishing “compulsory quotas” of illegal immigrants, fugitives, victims of disasters etc. coming from outside the European zone, for other European state members that neither have got the German industrial production, nor its financial resources and about which the German Chancellor, apparently genuinely, believes that  can be ruled, purely and simply from her cabinet in Berlin, as it used to happen in a historical era that has faded away a long time ago.

  The time of the Diktat in the European Politics, regardless of reasons, cannot be revived, unless risking to dangerously compromise the idea of EU in its present form. Is, somehow, the triplet, Merkel-Timmermans-Juncker, trying to fulfil such a purpose? It is true that in some caricatures, Angela Markel is represented with Adolf Hitler’s tiny moustache (suggesting that she might even be one...of the late dictator’s daughters), but the small resemblance between the name of Timmermans and Zimmermann, the German Empire’s foreign minister whose letter is known to have added fuel to the First World War fire, is certainly just a simple coincidence.

Traducere de Iulia-Andreea Anghel

Universitatea din Bucureşti

Germania, Merkel şi restul Europei

  Uniunea Europeană este o asociere liberă a statelor componente. Indiferent că vorbim de Germania sau de Estonia, toate statele componente sunt din punct de vedere juridic şi moral egale. Pretenţiile cancelarului Merkel de a impune pe diverse căi (formale sau informale) viziunea regimului politic pe care îl patronează asupra întregii comunităţi UE nu fac decât să dezbine Europa. Cu ce drept, de pildă, ameninţă Germania alte state membre cu sancţiuni? Cu ce drept cancelarul Austriei critică Ungaria? Cu ce drept Jean-Claude Juncker fixează "cote obligatorii' (într-o manieră care te face să te gândeşti, ca român, la cotele obligatorii cu care regimul stalinist din R.P.R. îi sufoca pe ţăranii necolectivizaţi în anii ’50, ca să-i oblige să se colectivizeze)?

  Da, statele UE au nevoie de lideri cu personalitate, şi nu de marionete. Se va vedea într-o bună zi ce rezultate catastrofale poate avea asupra întregii comunităţi a UE promovarea unor oameni mediocri în funcţii de răspundere la nivel naţional şi la nivelul întregii UE. Analiza politologului britanic Tom Gallagher, om care trăieşte într-o ţară situată în afara frământărilor de pe continent, dintr-un  articol  recent („Războiul populismelor: virtuoasa Merkel versus odiosul Orbán”), relevă bine erorile fundamentale ale politicii UE. Autorul britanic ne dă de inţeles că aceste erori se pot corija şi că putem avea o Europă mai bună, inclusiv în privinţa aspectelor de ordin umanitar, care astăzi vor să fie rezolvate de Germania regimului Merkel într-o manieră pompieristică (dar şi greşită în substratul ei). Oare de corectitudine să fie vorba aici sau mai degrabă de incorectitudine politică? Nu prea este în spiritul bunei înţelegeri europene faptul că Angela Merkel încearcă să rezolve acum eterna problemă a forţei de muncă pentru economia germană, aruncând „cote obligatorii” de imigranţi ilegali, transfugi, sinistrati etc. din afara spaţiului european în spatele altor state UE, care nu au producţia industriala nemţească şi nici mijloacele financiare necesare şi despre care cancelarul german crede cu o aparentă lejeritate că li se poate comanda, pur şi simplu, din cabinetul de la Berlin, precum într-o epocă istorică pe care lumea o consideră apusă.

  Vremea Diktat-ului în politica europeană, indiferent sub ce noi motive, nu se poate reînvia decât cu riscul compromiterii grave a ideii de UE în forma actuală. Urmăreşte cumva tripleta Merkel-Timmermans-Juncker un astfel de obiectiv? Este adevărat că în unele caricaturi Angela Merkel este reprezentată cu mustăcioara lui Adolf Hitler (speculându-se chiar că ar fi una dintre... ficele defunctului dictator), dar faptul că numele lui Timmermans rimează puţin cu cel al lui Zimmermann, ministrul de externe al Imperiului German, a cărui telegramă, se ştie bine, a pus gaz peste focul Primului Război Mondial, este cu siguranţă o simplă întâmplare.

CULTURAL EVENTS: "BIBLIOTHECA UNIVERSALIS" IN SCOTLAND

Three Scottish Poets launch their books in Callander

by Neil Leadbeater

Sally Evans, Neil Leadbeater and Morelle Smith launched their books in the Bibliotheca Universalis bilingual series at Callander on Friday 4 September. The occasion was the annual Callander Poetry Weekend which attracted an enthusiastic audience of writers and poets from the length and breadth of the United Kingdom. (One writer came from as far north as Elgin in Scotland and another from as far south as Devon in England).

Neil Leadbeater gave a brief introduction to the launch. He spoke of his own association with Contemporary Literary Horizon and gave a brief history of the origin and development of the magazine from what was once a Romanian journal into what is now a multicultural journal. He also spoke about the ambitious project with Bibliotheca Universalis and EdituraPim and mentioned the names of all the Scottish poets who had had work published in the series to date. He paid tribute to the energy and enthusiasm of all involved in the project. Neil Leadbeater, Sally Evans and Morelle Smith read several poems from their collections and all the readings were well-received.

The Callander Poetry Weekend is an annual event hosted by Sally Evans, who edits Poetry Scotland and is a poet in her own right, and her husband Ian King who, between them, run a bookshop in Callander. In the beginning, it was a one-day event but after a couple of years, it grew into a whole weekend and it is now celebrating its fifteenth year. Events take place in the bookshop itself and also in the Kirk Hall. One year, a poetry reading even took place on a boat on Loch Katrine.  There’s usually some Gaelic and Scots at the Callander Poetry Weekend and poetry in other languages is also welcomed.  Music is also featured as a welcome interlude between readings or as an accompaniment to a reading.

There is always a varied programme of events on offer and this year was no exception. In addition to the BU launch, there were launches by other presses, readings by a group of poets from Chester (England), a talk and discussion on the making of film poems and a translation of some of the works of John Clare into Doric.  Colin Will entertained the audience by playing saxophone, Rita Bradd played the clàrsach – a type of Celtic harp- and there was also music provided by a group from the Edinburgh Mandolin and Guitar Orchestra.

HORIZONTES ARGENTINOS: JULIÁN DE LA TORRE

Ícaro

Abajo, precipitándose sobre leche materna 
dando vueltas sobre sí misma, la tierra, 
abierta como una flor que pende del cielo
fruto entre las olas, centro del mundo
y alrededor
un resplandor de caballo, una explosión
de soles, un río
que se extiende más allá de su lecho
y suelta sus cadenas. 
¿No siento miedo mientras caigo?
El viento golpea con furia mis alas,
caeré al océano.
Antes, alcanzo a preguntar:
¿A dónde habrá ido tanta tierra?


Icar

În jos,
precipitându-se spre laptele matern
întorcându-se spre sine însuşi, pământul,
deschis ca o floare ce atârnă de cer
fruct printre valuri, centru al lumii
şi împrejur
un cal strălucitor, o explozie
de sori, un fluviu
ce se extinde dincolo de patul său
şi îşi scutură lanţurile.
Nu mă încearcă teama pe când cad?
Vântul îmi loveşte cu furie aripile,
voi cădea în ocean.
Mai înainte, reuşesc să întreb:
Unde se va duce atâta pământ?

Perfil cultural

     Julián de la Torre nació en Buenos Aires en 1993. Estudia Ciencias de la Comunicación en la Universidad de Buenos Aires. ¨La tierra solar¨ es el primer libro de poemas que publica.

Profil cultural

      Julián de la Torre s-a născut în anul 1993, la Buenos Aires. A urmat Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării la Universitatea din Buenos Aires. “Pământul solar” este prima sa carte de poezii publicată.

Traducere de Daniel Dragomirescu  

NEW / NUEVO: CONTEMPORARY LITERARY HORIZON, No 48 (4) / JULY - AUGUST 2015

EDITORIAL
Daniel Dragomirescu, Transylvania, an Old Romanian Territory, p. 1

POETIC HORIZONS, p. 2 - 34
Luís Ángel Marín Ibáñez (Spain)
Peter Thabit Jones (UK)
Douglas Lipton (UK)
Florin Dochia (Romania)
Ştefania Oproescu (România)
Raymond Walden (Germany)
Kees van Meel (The Netherlandsa)
Paul Mein (UK)
Peter Storey (Australia)
Yahia Lababidi (Egypt)
Sayed Gouda (Egypt)
Kristine Abante (Philippines – EAU)
Ludvig Holmdahl (Sweden)
Lea Diaz (USA)
Michela Zanarella (Italy)
Leone D’Ambrosio (Italy)
Leonard Ciureanu (Romania – Italy)
Andréia Franco (Brazil)
Luciano Canhanga (Angola)
Vogaluz Miranda (Brazil)
Eduardo Sanguinetti (Argentina)
Julián de la Torre (Argentina)

EPIC HORIZONS, p. 34 - 37
Niza Todaro (Uruguay), La pequeña de ojos azules 

DRAMATIC HORIZONS, p. 37 - 40
Paul T. E. Cusack (Canada), Macheavilli

CRITICAL HORIZONS, p. 40 - 53
Luís Benitez (Argentina), La Tierra Solar
Sonia Kilvington (Cyprus), Life at the Museum 
Gheorghe Glodeanu (Romania), Mircea Eliade and the Poiesis of the Sacred
Alina Velazco (Mexico), Totalitarismo
Gilvaldo Quinzeiro (Brazil), “Meu Jesus?”
Taís Martins (Brazil), Aprisionamentos
Bob Georgeson (Australia), My Life as a Shopping Center

INTERCULTURAL INTERVIEWS, p. 53 - 63
Monica Manolachi, Interview with Paul Sutherland

EL SILLON DEL POETA, p. 63
Andrés Morales (Chile)

INTERCULTURAL EVENTS, p. 64
Juana Castillo (Spania), Leer los poemas de Theodoro Elssaca

EDITORIAL SHOW-WINDOW, p. 64
Vlad Oncescu, Viaţa TV (a novel)

Illustrations: satirical cartoons by V. Bhuvanan (CLH India)


TRANSLATORS

Roxana Doncu, Monica Manolachi, Bianca Namur, Iulian Trandafir, Ioana Tabarcea, Iulia-Andreea Anghel, Florian D. Mirea, Ioana Săbău, Monica Horjan, Alexandru Mihai Burcă, Ana-Maria Voicu, Elena Ţăpean, Cristina Alexandra Croitoru, Monica Dragomirescu, Raymond Walden, Ludvig Holmdahl 

CLH - A JOURNAL FOR VALUABLE READERS

COMING SOON

HORIZONTES CONTEMPORANEOS: ALINA VELAZCO (MEXICO)

Totalitarismo

  Cualquier régimen que presume tener la verdad absoluta o en otras palabras, un régimen totalitario, corre el riesgo de convertirse en algo que haga más daño que bien. Estos regímenes, tienen siempre características muy definidas: un líder carismático que surge en un momento de tensión social y/o crisis y que toma la bandera de la lucha por las clases oprimidas, habitantes en descontento con su vida actual y con ansiedad de cambio, una policía secreta que impida que alguien se queje del sistema, sanciones brutales para quien o quienes lo hacen; solo por mencionar algunas.

  Debido a la negativa rotunda a permitir críticas al sistema, este tipo de regímenes niega al mismo tiempo cualquier posibilidad de mejora al considerar que las cosas están bien del modo en que están. Estos líderes y sus seguidores más cercanos, deciden no permitir la entrada de nuevas ideas y tecnología de cualquier país considerado enemigo. En algunos casos extremos, ni siquiera lo permiten a los países amigos. Es cuando el sistema y sus obras y servicios, se vuelven obsoletos de un momento a otro. Eso impide que se pueda competir con países que se mantienen a la vanguardia en cuanto a ciencia y tecnología se refiere y peor aún, le impide cubrir las necesidades básicas de los ciudadanos que viven bajo el yugo de un sistema que deja de ser amigo y se convierte en tirano: A nadie (y menos a los líderes autonombrados una y otra vez como “Mesías”, Salvadores de la Patria),

  Pero a veces, solo a veces, el dictador no tiene 100% la culpa. La tienen los que están cerca de él y por miedo, par  mantenerlo contento y seguro de la estabilidad del sistema, le disfrazan, maquillan, esconden la realidad. Se ha visto al menos en una ocasión en cada régimen totalitario, cómo una noche antes de la visita del dictador, se pintan calles, podan árboles, terminan de construir el hospital que visitará. Solo para que el siga creyendo que todo está bien.

  Todos en alguna medida somos víctimas del totalitarismo. Aún quienes han gozado de sus mieles. A través de la historia, el fin que han tenido los líderes de este tipo de regímenes ha sido terrible. Ninguno se ha salvado de la ira de la gente que vivió oprimida por el régimen y que, de alguna forma, necesita expresar su descontento. No estoy de acuerdo con la violencia de ninguna clase, pero la gente se cansa de la injusticia y la privación. De no ver que las cosas mejoren.

  Por eso es de vital importancia estudiar la historia y aprender de ella. Para que no se nos olvide lo que un líder carismático, sin conciencia y con poder absoluto, podría llegar a hacernos. Para no permitir que suceda otra vez. En ningún país.

Totalitarism

  Orice regim politic care pretinde că deţine adevărul absolut, cu alte cuvinte un regim totalitar, îşi asumă riscul de a se transforma în ceva care produce mai mult rău decât bine. Aceste regimuri prezintă întotdeauna caracteristici bine definite: un lider carismatic care apare într-un moment de tensiune sau criză socială şi care ia steagul luptei pentru clasele oprimate, persoane nemulţumite de viaţa din prezent şi dornice de schimbare, o poliţie secretă care îi împiedică pe oameni să se plângă de sistem, sancţiuni brutale contra celui sau a celor care o fac, pentru a nu menţiona decât unele aspecte.

  Din cauza refuzului de a permite criticarea sistemului, acest tip de regimuri neagă în acelaşi timp orice posibilitate de ameliorare, considerând că lucrurile sunt bune aşa cum sunt. Aceşti lideri şi colaboratorii lor apropiaţi decid să nu permită intrarea noilor idei şi tehnologii dintr-o anumită ţară considerată inamică. În cazuri extreme, nu o permit nici măcar în cazul ţărilor prietene. Este atunci când sistemul devine perimat de la un moment la altul. Aceasta împiedică competiţia cu ţările care se menţin în avangardă pe planul ştiinţei şi al tehnologiei şi încă şi mai rău, împiedică regimul totalitar să acopere nevoile de bază ale cetăţenilor, care trăiesc sub apăsarea unui sistem care încetează să fie prieten şi se transformă în tiran: pentru oricine (şi mai puţin pentru liderii autointitulaţi în repetate rânduri “Mesia”, Salvatori ai Patriei).

  Dar uneori, numai uneori, dictatorul nu este 100% vinovat. Vina este şi a celor care se află alături de el şi care de teamă, ca să-l menţină mulţumit şi sigur de stabilitatea sistemului, îi mistifică, îi machează, îi ascund realitatea. S-a văzut cel puţin într-o ocazie, în fiecare regim totalitar, cum cu o noapte înainte de vizita dictatorului se vopsesc străzi, se tund pomii, se termină de construit spitalul pe care îl va vizita. Numai pentru ca el să creadă în continuare că totul este bine.

  Cu toţii, într-o anumită măsură, suntem victime ale totalitarismului. Chiar şi cei care s-au bucurat de binefacerile lui. De-a lungul istoriei, sfârşitul de care au avut parte liderii acestui tip de regimuri a fost cumplit. Nimeni nu s-a putut salva de mânia oamenilor care trăiau oprimaţi de regim şi care, într-un fel sau altul, aveau nevoie să-şi exprime nemulţumirea. Nu sunt de acord cu violenţa niciunei clase, dar oamenii obosesc de nedreptate şi privaţiuni. Din cauză că nu văd că lucrurile se ameliorează.

  De aceea, este de o importanţă vitală să studiem istoria şi să învăţăm din ea. Pentru a nu uita ceea ce un lider carismatic, fără conştiinţă şi cu putere absolută, ar putea ajunge să ne facă. Pentru a nu permite să se întâmple şi altă dată. În nicio ţară.  

Perfil cultural

  Alina Velazco (nacida 1973, en México D.F) es una escritora, poeta y periodista mexicana. Estudió el Diplomado en Creación Literaria del Instituto Nacional de Bellas Artes y ha participado en lecturas en diversos foros de Colima, D.F., Estado de México, Jalisco, San Luis Potosí y Oaxaca. Mención de honor en el género Poesía del XLIV Concurso Internacional de Poesía y Narrativa Audiolibro “Voces de Hoy 2015” Buenos Aires, Argentina. Sus publicaciones van desde suplementos y revistas culturales, hasta revistas electrónicas, blogs (alternativos y oficiales) y antologías de poesía y cuento en México, Chile, Rumania, País Vasco, República Dominicana, Perú, Argentina, Cuba y Estados Unidos. Su primero libro de poemas, “El Atlas de las Nubes” sera publicado en 2015 en la colección “Bibliotheca Universalis”.

  Sus escritos – poemas, relatos y ensayos –  son un testimonio de su vocacion literaria e de su sensibilidad especial para los problemas sociales y culturales de la sociedad mexicana contemporanea. Alina Velazco es una colaboradora honoraria de “Horizonte literario contemporáneo” desde 2011.

Profil cultural

   Alina Velazco (născută în 1973, în Ciudad de Mexico) este o prozatoare, poetă şi publicistă mexicană. A studiat creaţia literară la Institutul Naţional de Arte Frumoase şi a participat la lecturi, la diverse foruri din  Colima, Ciudad de Mexico, Jalisco, San Luis Potosí şi Oaxaca. Menţiune de onoare pentru poezie la ediţia a XLIV-a a Concursului Internaţional de Poezie şi Proză “Voci de Astăzi 2015”, Buenos Aires, Argentina. Colaborări publicistice la reviste culturale şi reviste electronice, bloguri (alternative şi oficiale) şi antologii de poezie şi proză din Mexic, Chile, România, Ţara Bascilor, Republica Dominicană, Peru, Argentina, Cuba şi Statele Unite. Prima sa carte de poezii, “Atlasul norilor” va fi publicată în 2015 în cadrul colecţiei “Bibliotheca Universalis”.

  Scrierile sale – poeme, povestiri, eseuri – sunt o mărturie a vocaţiei sale literare şi a sensibilităţii sale faţă de problemele sociale şi culturale ale societăţii mexicane contemporane. Alina Velazco este colaboratoare onorifică a revistei “Orizont literar contemporan” din anul 2011.        

Traducere şi prezentare de Daniel Dragomirescu