miercuri, 20 august 2014



Un momento más acá del miedo:
la frescura, el brillo de la vida alrededor.
Invitación o tentación repentina abierta en lo hondo.
Urgencia definitiva e instantánea
de entender como un triunfo la inmediatez del cuerpo,
los sentidos, cuando lo irremediable continúa
y cualesquiera de los rostros avanzando al vacío
es el nuestro.


A moment this side of fear:
freshness, the shining of life all around.
Sudden invitation or temptation open in the deep.
Final and instantaneous urgency
to understand as a triumph the immediacy of the body,
the senses, when the irremediable goes on
and any one of the faces marching towards the void
is ours.


O clipă mai aproape de frică
prospeţimea, strălucirea vieţii înconjurătoare.
Invitaţie sau ispită repetată deschisă în adânc.
Urgenţă definitivă şi instantanee
de-a înţelege ca pe o biruinţă proximitatea trupului,
simţurile, când iremediabilul continuă
şi unul dintre chipurile înaintând spre vid
este al nostru.


  Pedro Arturo Estrada – Poeta, narrador y ensayista colombiano, 1956. Ha publicado “Poemas en blanco y negro” (1994); “Fatum” (2000); “Oscura edad” (2006); “Suma del tiempo” (2009); “Des historias” (2012); “Poemas de Otra parte” (2012); “Locus Solus” (2013) y “Blanco y Negro” (Selección personal de textos) (2014). Es premio nacional  Ciro Mendía en 2004, y Casa Silva, 2013, entre otros. Sus textos aparecen en diferentes antologías nacionales y del exterior.  La traducción al inglés de los textos fue realizada por Laura Chalar.


  Pedro Arturo Estrada – poet, prozator şi eseist columbian, 1956. A publicat volumele “Poemas en blanco y negro” / “Poeme în alb şi negru” (1994); “Fatum” (2000); “Oscura edad” / “Întunecata vârstă” (2006); “Suma del tiempo” / “Însumarea timpului” (2009); “Des historias” (2012); “Poemas de Otra parte” / “Poeme din Cealaltă parte” (2012); “Locus Solus” (2013) şi “Blanco y Negro” / “Alb şi Negru” (selecţie personală de texte) (2014). A obţinut Premiul Naţional “Ciro Mendia” în anul 2004 şi “Casa Silva” în 2011, printre altele. Textele sale sunt incluse în diferite antologii naţionale şi internaţionale. Versiunea engleză a textelor a fost realizată de Laura Chalar.

Traducere în limba română de Daniel Dragomirescu

vineri, 15 august 2014



  Daniel Dragomirescu: Who are you, Sir Manzoor Parwana? What does the public from the European Union should know about you?
  Manzoor Hussain: My name is Manzoor Hussain and I am usually known as Manzoor Parwana. I am the chairman of Gilgit Baltistan United Movement (GBUM), a pro-independent organization from Gilgit Baltistan. I am also editor-in-chief of the monthly magazine Kargil International, now banned. I am rights activist, environment analyst and freelance journalist.
  I was born on the 2nd of April 1975 in Thowar Village, District Skardu, Gilgit Baltistan. I reside with my middle class farmer family in Thowar.
  In 1991, I graduated from Ali Ali Public School in Karachi. I acquired my BA in engineering from Dawood College of Engineering and Technology Karachi and got a Degree of Chemical Engineering from NED Engineering University Karachi in 2002.
  My political career commenced in 1990, whilst still a secondary level student. I worked as an Information Secretary of Baltistan Student Federation (BSF), a Pakistan based organization of Balti students. From 1990 to 1998, I worked on different positions in BSF. I was elected as the central president of BSF in 1999. I also played an active role in university union politics from 1996 to 2002. My active role in national politics of Gilgit Baltistan commenced in 2005, when I established the first political party of Baltistan (GBUM) with the seniors of BSF. In 2000, I started to publish a monthly magazine, Kargil International.
  On September 8, 2004, the civil administration of District Skardu banned my magazine and confiscated thousands of printed copies. The Home Department admitted that the action against the magazine had been taken on behalf of Force Commander Northern Areas (FCNA), the military governor of Gilgit Baltistan. The magazine was banned because of an article called “The Independent State of Gilgit Baltistan on World’s Map” and the magazine was charged for publishing “subversive and seditious” articles in its March/June, 2004 issue, “instigating people against President Musharaf and maligning his personality”. The Gilgit Baltistan Home Department issued a warrant on September 14, 2004, to arrest me under sections 124A, 131,153A, 501 and 505B of the Pakistan Penal Code.
  Police attempted several raids to arrest me and also harassed my family members and colleagues. During these six months, after the charges were pressed against me, I was forced to live incognito. However, I was arrested by the police and sent to prison. Later on, after a five-year trial, the court released me.
  In 2005, I published my first book in Urdu, with the title of Such Likhna Jurm Hai (Truth Writing Is Crime). The Musharraf’s regime confiscated the copies of this book and put a ban on its circulation, sale and reading.
I have presented the national question of Gilgit Baltistan on several national and international forums. I visited New Delhi in 2006, to attend the ICM (Institute for Conflict Management) conference. I drew the attention of Pakistan and India towards the issue of Gilgit Baltistan. My political pursuits included contesting Gilgit Baltistan Legislative Assembly election in 2009. I have also written numerous articles on political and environmental issues of Gilgit Baltistan.
  I was arrested once again by Pakistan Rangers and Gilgit City Police commandos after my speech in the convention of Balawaristan National Students Organization (BNSO) on July 28, 2011. I was already framed in sedition charges under sections 123A, 124A and 153A of the Pakistan Penal Code by the occupation regime of Pakistan, because I was exposing Pakistan Forces and their intelligence agencies’ illegal activities in Gilgit Baltistan.
  I was taken to Inter Services Intelligence (ISI) Centre at Sonikote Gilgit, where I was interrogated by ISI, MI and other forces, and I was physically and mentally tortured. According to the FIR, I was arrested for expressing support to the refugees of Ladakh in Gilgit Baltistan, who demanded the opening of the line of control, the re-instatement of State Subject Rule in the region and basic human rights for the occupied nation of Gilgit Baltistan. I was sent to prison for several months. Later on, I successfully secured bail from the court.
  D. D.: What are some of the current problems in your social and politic activity?
  M. H.: The actual problem of our nation is the denial of the right of self-determination and degradation of national and cultural identity. I have been struggling for the right of self determination of the disenfranchised people of the Gilgit Baltistan for the last two decades.
  Gilgit Baltistan people will continue to live an impoverished life, with complete denial of freedom of expression and political activity. Pakistani secret service agencies, military and political parties have strongly interfered in the internal affairs of my personal life.
  My phones have been tapped and my letters and emails censored. The agencies follow my travels and all type of political and personal activities. I am not allowed to go abroad. I am bound to appear in the court of Pakistan once a month, to show my existence in the region. I am not allowed to practise free trade or to do business. My family members, friends and party workers are prohibited to enter government services. My government service sympathizers are suspended, tortured, transfered and humiliated. Pakistani agencies also made attempts to exterminate me, as they accused me of being an agent of European, Israel, India and America.
  Ironically, political activity for the nationalists in Gilgit Baltistan is restricted and its security forces brutally suppress any similar aspirations. Human rights violations and attacks on human right defenders have increased. There is a complete ban on political activity and public gathering of the nationalists and many activists and leaders cannot return to the region. It has become a routine for the agents of Pakistani secret service agency to barge into the houses of political activists to threaten their family members. The situation needs immediate international attention as human right defenders are not safe in their own homes.
  The regimes create sectarian and racial conflicts to maintain status quo and weaken the masses. It is known that the natives of Gilgit Baltistan have co-existed peacefully for centuries, despite linguistic and religious differences. Now, engineered demographic change and ethnic and religious genocide have brought irreparable damage to local social fabric.
  The current colonial system has failed to provide relief to the common people, as absolute authority lies with the Pakistani secret service agencies and bureaucrats, who are only interested in playing a divide-and-rule game to sustain their presence in the region. (...)


  Daniel Dragomirescu: Cine sunteți dumneavoastră, domnule Manzoor Parwana? Ce ar trebui să ştie opinia publică din Uniunea Europeană despre dumneavoastră?
  Manzoor Parwana: Numele meu este Manzoor Hussain și sunt de obicei cunoscut sub numele de Manzoor Parwana. Sunt președintele Gilgit Baltistan United Movement (GBUM), o organizație pro-independentă din Gilgit Baltistan. De asemenea, sunt redactor-șef al revistei lunare Kargil International, acum interzisă. Sunt activist pentru drepturile omului, analist de mediu și jurnalist independent.
  M-am născut pe 2 aprilie 1975 în satul Thowar, Districtul Skardu, în Gilgit Baltistan. Locuiesc cu familia mea și suntem fermieridin clasa de mijloc în Thowar.
  În 1991, am absolvit şcoala publică Ali Ali din Karachi. Am dobândit diploma de licență în inginerie la Da-wood, Colegiul de Inginerie și Tehnologie din Karachi, și am obținut o diplomă de inginer chimist la Universita-tea NED Karachi în 2002.
  Cariera mea politică a început în 1990, în timp ce încă eram student. Am lucrat ca secretar al Federației Studenților de Informare din Baltistan (BSF), o organizație din Pakistan. Din 1990 până în 1998 am lucrat pe diferite poziții în BSF. Am fost ales preşedintele BSF în 1999. Am jucat un rol activ în politica sindicatului universității între anii 1996 și 2002. Rolul meu activ în politica națională a Gilgit Baltistanului a început în 2005, când am pus bazele primului partid politic (GBUM), împreună cu seniorii de BSF. În 2000, am început să public o revistă lunară, Kargil International.
  La data de 8 septembrie 2004, administrația civilă a sectorului Skardu a interzis revista și a confiscat mii de exemplare tipărite. Ministerul de Interne a admis că acțiunile împotriva revistei au fost luate în numele Coman-dantului Forțelor Nordice, guvernatorul militar al Gilgit Baltistanului. Revista a fost interzisă din cauza unui articol intitulat „Gilgit Baltistan, stat independent pe harta lumii“ și a fost acuzată de publicarea de articole „subversive și înclinate spre revoltă“ – este vorba despre articolele din martie / iunie 2004 –  și de „instigarea oamenilor împotriva președintelui Musharaf și calomnierea persoanei acestuia“. La data de 14 septembrie 2004, Ministerul de Interne din Gilgit Baltistan a emis un mandat de arestare pe numele meu, în baza articolelor 124A, 131, 153 A, 501 și 505 B din Codul Penal pakistanez.
  Poliția a încercat de mai multe ori să mă aresteze și i-a hărțuit pe membrii familiei mele și pe colegi. Timp de șase luni cât m-au vânat cu acuzații, am fost forțat să trăiesc incognito. Cu toate acestea, am fost arestat de poliție și trimis la închisoare. Mai târziu, după un proces de cinci ani, instanța m-a eliberat.
  În 2005, am publicat prima mea carte în limba urdu, cu titlul Such Likhna Jurm Hai (Este o crimă să scrii adevărul). Regimul lui Musharraf mi-a confiscat toate exemplarele și a interzis circulația, vânzarea și lecturarea cărții.
  Am prezentat problema națională a Gilgit Baltistanului pe mai multe forumuri naționale și internaționale. Am vizitat New Delhi în 2006, pentru a participa la conferințele ICM (Institutul pentru Managementul Conflictelor). Am atras atenția Pakistanului și Indiei asupra problemelor din Gilgit Baltistan. Printre preocupările mele politice se numără contestarea alegerilor Adunării Legislative din Gilgit Baltistan din 2009. De asemenea, am scris numeroase articole pe teme politice și de mediu referitoare la Gilgit Baltistan.
  Am fost arestat din nou de către Pakistan Rangers și de poliția oraşului Gilgit după discursul meu în cadrul convenției pregătite de Organizația Națională a Studenților din Balawaristan (BNSO) la 28 iulie 2011. Regimul de ocupație din Pakistan deja mă acuzase de răzvrătire, potrivit secțiunilor 123A, 124A și 153a din Codul Penal, pentru că demascam forțele pakistaneze, pe agenții lor de informare și activitățile lor ilegale din Gilgit Baltistan.
  Am fost dus la Inter Services Intelligence (ISI), Centrul de la Sonikote Gilgit, unde am fost interogat de către ISI, MI și alte forțe, și am fost torturat fizic și mental. Am fost arestat pentru că îmi exprimasem sprijinul pentru refugiații din Ladakh, care ceruseră deschiderea liniei de control, reinstaurarea legislației statale în regiune și a drepturilor fundamentale ale omului pentru națiunea ocupată. Am fost trimis la închisoare pentru mai multe luni.    Mai târziu, din fericire, am fost eliberat pe cauțiune.
   DD: Care sunt problemele curente din activitatea socială și politică?
  MP: Problemele actuale ale națiunii noastre sunt negarea dreptului la autodeterminare și degradarea identității naționale și culturale. Lupt pentru dreptul de autodeterminare a poporului din Gilgit Baltistan, privat de drepturi civice pe parcursul ultimelor două decenii.
Oamenii din Gilgit Baltistan vor continua să-și ducă viața în sărăcie, cu negarea totală a libertății de exprimare și fără activitate politică.
  Agențiile pakistaneze secrete militare și partidele politice au intervenit prea mult în afacerile interne din viața mea personală. Mi-au fost interceptate și cenzurate telefoanele, scrisorile și e-mail-urile. Agențiile urmăresc unde călătoresc și toate tipurile de activități politice și personale. Nu am voie să merg în străinătate. Sunt obligat să apar în fața instanței din Pakistan o dată pe lună, pentru a dovedi prezența mea în regiune. Nu am voie să practic comerțul liber sau să desfășor alte afaceri. Membrilor familiei mele, prietenilor și lucrătorilor de partid le este interzisă intrarea în serviciile guvernamentale. Simpatizanților mei le sunt suspendate drepturile guverna-mentale, sunt torturați, transferati și umiliți. Agențiile pakistaneze au făcut și încercări de a mă extermina, așa cum m-au acuzat a fi și agentul Europei, al Israelului, al Indiei ori al Americii.
În mod ironic, activitatea politică pentru naționaliștii din Gilgit Baltistan este restricționată și forțele sale de securitate își suprimă imediat orice aspirații similare. Au crescut încălcările drepturilor omului și agresiunile împotriva celor ce apără drepturile omului. Există o interdicție totală privind activitatea politică și adunarea publică a naționaliștilor și mulți activiști și lideri nu se pot întoarce în regiune. A devenit o rutină pentru agenții pakistanezi, iar agenții serviciilor secrete dau buzna în casele activiștilor politici, ca să-i amenințe pe membrii familiilor acestora. Situația are nevoie de atenție internațională imediată, deoarece apărătorii drepturilor omului nu sunt în siguranță nici în propriile lor case.
  Regimul creează conflicte sectare și rasiale pentru a menține status quo-ul și pentru a slăbi forța maselor. Este cunoscut faptul că băștinașii din Gilgit Baltistan au coexistat pașnic timp de secole, în ciuda diferențelor lingvistice și religioase. Acum, schimbările demografice și genocidul etnic și religios au adus daune ireparabile în structura socială locală.
  Sistemul colonial actual nu a reușit să ofere ajutor oamenilor de rând, pentru că autoritatea absolută se află în mâinile agențiilor și birocraților din serviciile secrete pakistaneze, care sunt interesați doar de regula divide și stăpânește, pentru a se menține în regiune.(...)

Traducere de Bianca Namur
Universitatea din București 


vineri, 8 august 2014



    I.  Series “Aula Magna”

1 – Neil Leadbeater (UK), The Fragility of Moths / Fragilitatea fluturilor
2 – Douglas Lipton (UK), Lost Sister / Sora pierdută
3 - Luis Ángel Marín Ibáñez (Spain), Fantasía en do mayor / Fantezie în do major
4 – Martín Sosa Camerón (Argentina), Selected Poems / Poeme alese
5 – Niza Todaro (Uruguay), Relatos de Montevideo/Povestiri din Montevideo
6 – Calogero Restivo (Italy), Oltre l’orizzonte / Peste orizont
7 – Martin Bates (UK), The Spring of the Poet / Primăvara poetului
8 – Katherine Gallagher (UK), The Year of the Tree / Anul copacului
9 – Mike Bannister (UK), The Green Man / Omul verde
10 – Paul Abdul Wadud Sutherland (UK-Canada),  A Sufi Novice in Shaykh
        Effendi’s Realm
11 – Andrès Morales (Chile), Poemas escogidos / Poeme alese
12 – Ezra de Haan (The Netherlands), Selected Poems / Poeme alese
13 – Anna Rossell Ibern (Spain), Alma escarchada / Ànima gebrada / Suflet rece
14 – Isabel Guerra García (Spain), Fragmentos de un mar estio / Fragmente dintr-o mare
15 – Claudio Sottocornola (Italy), Selected Poems / Poeme alese
16 – Antonio Arroyo Silva (Spain), Subirse a la luz
17 – Felix Martín Arencibia (Spain), Muestrario de esperanzas ciertas / Probatoriu de
        speranţe sigure
18 – Alexander Kudera (US), Over Fifty Billion Kafkas Served / Peste cincizeci
        de milioane de Kafka
19 – Edith Lomovasky Goel (Israel), Selected Poems / Poeme alese
20 -- Sonia Kilvington (Cyprus), Dangerous Love / Iubire periculoasă
21 -- Theodoro Elssaca (Chile)
22 -- Raymond Walden (Germany), Das ist noch nicht der Mensch / Deocamdată nu acesta este Omul 
23 --Donald Adamson (Finlanda), Histories and Happenings / Istorii şi întâmplări 

     II. Series “Ex Aequo”

1 -- Marina Centeno (Mexico), Poemas de Mar / Poemele Mării
2 -- John Tischer (US-Mexico), Cafe at the End of Time (novel)
3 -- Peggy Landsman (US), To-wit To-woo
4 -- Dante Gatto (Brazil), A ferida e outros poemas / Rana şi alte poeme
5 -- Luis Benitez, El Poema de Hierro / Poemul de Fier
6 -- Natalia Canais (Portugal), Selected Poems / Poeme alese
7 -- Peter Thabit Jones (United Kingdom), Selected Poems / Poeme alese
8 -- Abiola Olatunde (Nigeria), Onions (selected poems)
9 -- Monica Manolachi (România), Selected Poems / Poeme alese
10 -- Daniel Dragomirescu, Olympus Gardens (novel) / Grădinile Olimpului (roman)

     Bucharest, 8 08 2014

miercuri, 6 august 2014



for Frank Lewis
The sun is making love with the winter in the glen
While a voice is resounding here and there in the air
A high and mighty trumpeting flowing from peak to peak
Silhouetted against the light, sharp as a blade,
See the seventined
stag engraved on the sky.
The sun is making love to the winter in the glen.
Paddy Bushe

  Mornings and afternoons, the shortlisted poets take the public stand. For three days, in a crowded room, with flowers and a candle burning, we sit entranced, at one with Calliope, our muse. After three days the listener feels replete with wonder, achieves a state of grace almost. In addition to fine monetary rewards, supreme winners are presented, in the fading grandeur of the library of Park House, with a sturdy ash plant, fresh‐hewn from the nearby woods; a green symbol, if one were needed, of the bond between the poets and people, landscape and history.
  Saturday night, in the banquet hall of The Percy French Hotel: poets, men, women, children, travellers, and holiday visitors from the far corners, meet to hear the shortlisted poems of Political Satire and Humour. There is mischief in the air, and a good deal of joviality. Folks have eaten well, glasses are full, we ease back in our chairs, ready to make much of the foolishness of humankind, and to sup fortitude at the spring of mirth. The adjudicator listens one last time, then pronounces. A brown envelope, a 'backhander' is slipped surreptitiously, into the hand of each prize‐winner, the irony brings more laughter. Top prize goes to a piece from a London Poet, who satirises the witless complexities of rail privatisation, through the device of a long and tortuous Tannoy announcement for ‘passengers’.
  Between times, we get to know the town, Billy and me. The garden of contemplation, down by the trout stream, The terrible beauty of the Museum of the Famine housed in the stables of Park House, a Georgian pile, Palladian fronted, furnished as it was, when the last patrician was finally escorted home to Eaton Square.
  Whatever its inglorious history (the hunting baron descends into madness, a distant cousin, brought in from the Old Country, promotes ‘lenient terms’ or forced migration, the first of seven landlords to be assassinated, one dark night; the obscenities of the potato famine, the soup queue, hideous photographs of the starving, as worrying as any taken in the darkest corners of Empire) whatever the record of ‘planters’ in their ascendancy, the house remains; its furnished sculleries, kitchens, library, nurseries, salons and bedrooms, mustily pregnant with shades of bygone Mahons, the Pakenhams. Outside, things do indeed fall apart, the walls drip. The grandeur, the terrace walls and garden, dissolve slowly back into a wilderness that is itself, by degrees, taken over and re‐ordered by the very families whose land it always was. In the bookshop, I find, and purchase David Thomson’s Woodbrook, William Trevor’s The Story of Lucy Galt, J.G. Farrell’s Troubles. There’s no more to be said. Monday, May 1st 2006. We wait outside The Cornerstone for the bus from Dublin to Elphin, Charlestown and Knock International Airport. Over a last pint or two of Guinness, we listen to the town and its jackdaws, happening. It is raining for the first time. My Donegal coat slowly cures in the soft drizzle and peat smoke. I resolve never, ever, to have it dry‐cleaned.


pentru Frank Lewis
Soarele face dragoste cu iarna în vale
În timp ce o voce răsuna ici și colo în văzduh
Un sunet măreț de trompetă plutește
de la un munte la altul
Conturat pe fundalul luminii, ascuțit ca o lamă,
Vezi renul de șaptezeci de ani gravat pe cer.
Soarele face dragoste cu iarna in vale.
Paddy Bushe

  Dimineața și după-amiaza, poeții selectați iau poziție publică. Timp de trei zile, într-o cameră aglomerată, cu flori și o lumânare aprinsă, stăm captivați, vrăjiți de Caliope, muza noastră. După cele trei zile, ascultătorul se simte plin de mirare și atinge aproape o stare de grație. În plus față de recompensele financiare substanțiale, câștigătorii supremi ne sunt prezentați în grandoarea atenuată a bibliotecii din Park House, unde se află o plantă cenușie, robustă, proaspăt adusă din pădurile din apropiere. Un simbol verde, dacă era nevoie de unul, care să reprezinte legătura dintre poeți și oameni, peisaj și istorie.
  Sâmbată seară, în sala de oaspeți a hotelului francez Percy: poeți, bărbați, femei, copii, călători și vizitatori, veniți în vacanță din colțuri îndepărtate de lume, se întâlnesc pentru a asculta selecția de poeme satirice și umoristice. Este zarvă în aer și o doză bună de jovialitate. Oamenii au mâncat bine, paharele sunt pline, iar noi ne lăsăm relaxați în scaune, gata să râdem din plin de nebunia omenirii și să ne hrănim cu tărie sufletească la izvorul veseliei.
  Evaluatorul ascultă pentru ultima dată, apoi dă verdictul. Un plic de culoare maro este strecurat pe furiș în mâna fiecărui câștigător, iar ironia stârnește mai multe râsete. Premiul cel mare îi revine piesei unui poet londonez, care satirizează complexitatea prostiei privatizării feroviare prin intermediul unui anunț lung și întortocheat al companiei Tannoy către „călători“.
  Între timp, Billy și cu mine ajungem să cunoaștem orașul. Grădina de contemplare, în jos, către râul cu păstrăvi. Frumusețea deosebită a Muzeului Foametei, găzduit în grajdurile din Park House, o clădire în stil georgian, cu fațadă în stil palladian, mobilată așa cum era când a fost escortat spre Eaton Square ultimul patrician.
  Oricare ar fi istoria sa rușinoasă (un baron înnebunește; un văr îndepărtat, venit din Old Country, promovează „tranzacții permisive“ sau migrația forțată; primul dintre cei șapte moșieri este asasinat într-o noapte întunecată; obscenitățile Marii Foamete; coada la supă; fotografii hidoase ale celor ce mureau de inaniție, la fel de îngrijorătoare ca și altele făcute în cele mai întunecate colțuri ale Imperiului Britanic), indiferent de istoria proprietarilor în ascensiunea lor, casa a rezistat: camerele de baie mobilate, bucătăriile, biblioteca, odăile copiilor, saloanele și dormitoarele învechite de umbrele celor trecuți în neființă din familile Mahon și Pakenham. În exterior, într-adevăr, lucrurile încep să se dezintegreze, pereții se sfărâmă. Grandoarea, pereții terasați și grădina se descompun sălbăticindu-se, fiind preluate treptat și reamenajate chiar de către familiile cărora acest pământ le-a aparținut dintotdeauna.
  La librarie am gasit și cumpărat cartea lui David Thompson, Woodbrook, dar și The One Story Of Lucy Galt de William Trevor și Troubles de J. G. Farell. Nu mai este nimic de spus. Luni, 1 mai 2006. În afara localității Cornestone, așteptăm autobuzul de la Dublin spre Elphin, Charlestown și Aeroportul Internațional Knock. În timp ce ne bem ultima sau ultimele două halbe de bere, ascultăm orașul și stăncuțele sale. Plouă pentru prima oară de când suntem aici. Haina mea Donegal se usucă încet în burnița ușoară și fumul de turbă. Am hotărât să nu o curăț niciodată chimic.
Traducere de Rebeca Moț
Universitatea din București


  Mike Bannister was born in 1936 in Alvechurch, in Worcestershire. After military service he worked in community schools in Telford, London’s East End and Bradford. In 1993, Mike retired with his wife Ann, to live in Halesworth, Suffolk. In the same year his poem ‘A Fourth Warming’ was nominated for the Housman Society’s Poetry Prize.
  Mike’s poems have appeared in The London Magazine, Other Poetry, The Long Poem Magazine and Brittle Star; others have garnered a number of regional awards. Mike is
currently chair and convener of The Café Poets, a bi-monthly gathering of working poets from across the region, based at Pinky’s Café in his home town.
  Previous publications: Greenstreet Fragments (Orphean Press, 2003), Pocahontas in Ludgate (Arrowhead Press, 2007), Orinsay Poems (Orphean Press, 2012). The Weir of Orinsay, Poems New and Selected awaits a publisher.
previously published in Other Poetry (2006) and Pocahontas in Ludgate (Arrowhead Press, 2007)
  Website: www.mikebannister.com
  Mike Bannister s-a născut în 1936 în Alvechurch, în Worcestershire. După stagiul militar, a lucrat la școlile publice din Telford, East End din Londra și Bradford. În 1993, Bannister se retrage împreună cu soția sa, Ann, în Halesworth, Suffolk. În același an, poemul său „A Fourth Warming” a fost nominalizată pentru premiul Housman Society pentru poezie.
  Poemele lui Bannister au fost publicate în „The London Magazine”, „Other Poetry”, „The Long Poem Magazine” și „Brittle Star”; câteva dintre ele au câștigat un număr de premii regionale. Bannister este în prezent președintele și organizatorul a The Café Poets (Cafeneaua Poeților), o adunare bi-lunară a poeților din zonă, și își are sediul la Pinky’s Café, în orașul natal al lui Bannister.
  Publicații din trecut: „Greenstreet Fragments” (Editura Orphean, 2003), „Pocahontas in Ludgate” (Editura Arrowhead, 2007), „Orinsay Poems” (Orphean Editura, 2012).
Pentru „The Weir of Orinsay, Poems New and Selected” Bannister este în căutare de edituri.
  Website: www.mikebannister.com
Traducere de Simona Sămulescu
MTTLC, Universitatea din Bucureşti

miercuri, 30 iulie 2014



  Anche se non vogliamo, tutto quello che diciamo o scriviamo rispecchia inevitabilmente parte della nostra realtà che, anche quando non parliamo esplicitamente di noi, traspare, seppure liberata dagli schemi, colorita dalla fantasia, dallo scherzo o addirittura dalla bugia.
  Quello che siamo trasuda comunque da ogni nostra manifestazione e, per assurdo, proprio il tentativo di camuffarci dietro ad una maschera spesso evidenzia  i sogni e le paure che cerchiamo di nascondere perfino a noi stessi.
  C’è sempre un motivo alla base delle nostre azioni pertanto, anche quando ci sforziamo di essere diversi, in realtà esprimiamo il nostro io.
  Così come non possiamo falsificare totalmente il tratto calligrafico di un’altra persona perché è unico come il DNA, così non riusciamo a estrometterci da ciò che scriviamo nemmeno se elaboriamo un testo di pura fantasia.
  Personalmente credo che anche lo scherzo sia - più o meno consciamente - un atto liberatorio, un messaggio filtrato e ingentilito dal linguaggio dell’umorismo tramite il quale possiamo dire molta più verità di quanto  oseremmo fare in una normale discussione.
  Se la comunicazione verbale e scritta parlano di noi, ancor prima il nostro corpo si esprime inconsapevolmente tramite  gesti ed espressioni.
  Insomma, che ci piaccia o no, i messaggi corporei sono più o meno coerenti con le nostre parole contribuendo a realizzare il nostro autoritratto. 
  Certo la lettura non è facile e capita di dover interpretare la nostra stessa immagine, ma anche le cose quotidiane, apparentemente banali, trasmettono notizie su di noi.
  Ad esempio, cose ne pensate del fatto che non riesco a tirare le righe con il righello, il suo utilizzo non comporta una particolare manualità, ma le righe mi risultano sempre storte, non porto l’orologio e, se lo indosso, non  mantiene l’ora, impazzisce  come la calcolatrice che usavo quando ero una studentessa.
  Comunque difficilmente guardo che ore sono, non leggo  nessun tipo d’istruzione, odio consultare gli orari dei mezzi pubblici, ho la repulsione per i bagagli, vorrei viaggiare libera, leggera, ma - in ogni caso - la mia valigia non si chiude mai.
  Non memorizzo la pubblicità, non faccio l’elenco della spesa e riempio il carrello così disordinatamente che dopo due prodotti non ci sta più dentro niente,  per cucinare non utilizzo ricettari e non peso gli ingredienti.
  Mi piace l’ordine, ma odio le cose troppo schematiche.
  Qualcuno è capace di interpretarmi?


  Chiar dacă nu dorim, tot ceea ce zicem sau scriem reflectă în mod inevitabil o parte din realitatea noastră care, chiar şi atunci când nu vorbim în mod explicit despre noi,  transpare, deşi eliberată de scheme, colorată de fantezie, într-o glumă sau chiar într-o minciună.
  Ceea ce suntem se vede din întreaga noastră manifestare şi, prin absurd, chiar tentativa de camuflare în dosul unei măşti de multe ori evidenţiază visele şi temerile pe care încercăm să le ascundem în noi înşine. Există mereu un motiv la baza acţiunilor noastre, astfel încât chiar şi când ne străduim să fim altcineva, în realitate ne exprimăm pe noi înşine.
  Aşa cum nu putem falisifica în totalitate particularităţile caligrafice ale altei persoane, pentru că sunt unice precum ADN-ul, tot astfel nu reuşim să eliminăm nimic din ceea ce scriem, chiar dacă elaborăm un text de pură fantezie.
  Personal cred că şi gluma este – mai mult sau mai puţin conşteint – un act eliberator, un mesaj filtrat şi modulat al limbajului umoristic prin care putem spune mult mai mult adevăr decât cutezăm să o facem printr-o discuţie normală.
  Dacă comunicarea verbală şi cea scrisă vorbesc despre noi, mai înainte corpul nostru se exprimă în mod inconştient prin gesturi şi mimică.  
  În concluzie, fie că ne place ori nu, mesajele corporale sunt mai mult sau mai puţin coerente, pe lângă cuvintele noastre, contribuind la realizarea autoportretului nostru.
  Cu siguranţă că citirea nu este uşoară şi trebuie să interpretăm propria noastră imagine, dar şi faptele cotidiene, aparent banale, transmit informaţii despre noi.
  De pildă, ce ziceţi de faptul că pot trasa linii cu rigla, utilizarea acesteia nu comportă o dexteritate specială, dar liniile sunt mereu strâmbe, nu port ceas şi, dacă l-aş purta, ceasul nu arată ora exactă,  înnebunindu-mă precum calculatorul pe care îl foloseam pe când eram studentă. 
  Cu toate acestea, cu greu mă uit să văd cât este ora, nu citesc nici un fel de instrucţiuni, am oroare să consult orarele mijloacelor de transport public, am repulsie pentru bagaje, aş vrea să călătoresc liber, uşor, dar – în orice caz – valiza mea nu se închide niciodată.
  Nu ţin minte publicitatea, nu fac liste de cumpărături şi umplu căruciorul în mod atât de dezordonat, că după două produse nu mai încape nimic în el, pentru bucătărie nu folosesc reţete şi nu cântăresc ingredientele.
  Îmi place ordinea, dar urăsc lucrurile prea schematice.
  Poate cineva să dea o interpretare?


  Carla Delmiglio is a poet and writer from Piacenza, Italy. Actually she could publish a book, but to do this she needs to overcome the distrust in her literary and cultural vocation. Carla Delmiglio is a honorary and constant contributor of CLH since 2013.


  Carla Delmiglio es una poeta y escritora de Piacenza, Italia. Actualmente ella podria publicar un libro, pero debe exceder la desconfianza en su propia voción literaria y cultural. Carla Delmiglio es una colaboradora honoraria y constante de HLC a partir de 2013. 

Traducere şi prezentare de Daniel Dragomirescu

sâmbătă, 12 iulie 2014


by Daniel Dragomirescu 

  A couple of years ago, I concevied the idea of a book collection to reunite the verse and prose of the most important authors and collaborators of the Contemporary Literary Horizon, starting with the year 2009, when it converted to an intercultural magazine and started publishing authors from around the globe, in various mother tongues. But this project was shelved for various reasons, among which the fact that the magazine’s anthologies, starting in 2010, offered us the possibility to partially reunite some of the notable contributions within the covers of the same publication.
  “Bibliotheca Universalis” proposes to spread out the literary endeavours of its collaborators and au-thors beyond the pages of OLC, in (only) 6 yearly issues, and beyond our anthologies, hoping to reunite all the worthy contributions for a whole year. Each book in this collection will be bilingual: in the author’s mother tongue and in Romanian, including 25-30 texts from every author’s creation. The texts are preceded by a critical introduction on the author and concluded with a grouping of critical references from their native press and a bio-bibliographical note on the author’s writings and literary-cultural activi-ties, so that the readers may acquire a clear and comprehensive view on the subject. One can appreciate this to be another means of diffusing and promoting contemporary literature, as it has been represented in OLC for a few years now. It is an initiative that is helping us to transgress the ephemeral that is fatally limiting publication activity, since by definition a book is more enduring.
  This year’s collection predominantly reunites authors of poetry from various countries and continents, as the magazine has been doing for quite a long time. Decidedly, the “BU” number of books is not unli-mited, but depends on material conditions (there are approximately six months left to the year’s end to publish 15-20 different books and we dispose of a rather limited team of translators). At this moment, we are considering for the “Bibliotheca Universalis” authors from England (such as Katherine Gallagher of London, the true “godmother” of OLC, Mike Bannister, Paul Sutherland), from Scotland (Neil Leadbea-ter,  our great friend from Edinburgh, Martin Bates, Douglas Lipton), Italy (Calogero Restivo, Claudio Sottocornola, singer and poet), Holland (Ezra de Haan), the United States (John “Juanito” Tischer, this last Kerouac, completely anonymous, surviving between USA and Mexico and always apprehensive at the prospect of becoming famous). The Hispanics and Latinos are soundly represented in the “Bibliotheca” by Anna Rossell, our good friend from Barcelona, Luis Ángel Marín Ibáñez and Felix Martín Arencibia (Canaria), and we cannot overlook Luis Benitez from Argentina (Buenos Aires) or Martín Sosa Cameron (Córdoba); joining them is Niza Todaro of Montevideo, a faithful OLC collaborator, Andrés Morales from Santiago de Chile, and a few more that we would have liked to mention here. There is no doubt that among these authors there will be a few who will confirm or reassert their worth by new awards and well-earned approval.
  And to conclude, a brief remark. The evolution of our interculturality follows a logical course. The OLC motto has been – and still is – “The entire globe in one magazine”. For this new intercultural endea-vour the corresponding motto could be: “The entire globe in one library.”
  Traducere de Adriana Bulz


  Hace unos años, imaginamos una colección de libros que reune las creaciones en versos y en prosa de los más importantes autores y colaboradores de la revista “Horizonte literario contemporáneo” a partir del año 2009, cuando HLC se convirtió en una revista intercultural y comenzó a publicar autores de todo el mundo en varios idiomas nativos. Pero este proyecto se ha retrasado por muchas razones, entre las cuales las antologias de la revista, que nos han ofrecido, a partir de 2010, la posibilidad de reunir parcialmente algunas de las contribuciones notables entre las portadas de la misma publicación.  
  “Bibliotheca Universalis” se propone difundir los escritos literarios de sus colaboradores y autores más allá de las páginas de HLC, que tiene 6 apariciones cada año y más allá de nuestras antologías anuales, que aspiran a reunir las contribuciones notables de un año. Cada libro de esta colección será en dos idiomas: el idioma nativo del autor y en rumano, incluyendo 25 – 30 textos más importantes en la creación de cada autor. Los textos son precedidos por una introducción crítica sobre el autor, seguidos al final por una agrupación de opiniones / referencias criticas publicadas en diferentes periódicos de su país y una nota bio-bibliográfica sobre los escritos y las actividades culturales y literarias del autor, para que los lectores tengan una imagen clara y amplia. Podemos apreciar que esta es otra manera de difundir y promover la literatura contemporánea, así como está representada a HLC de hace unos años. Una iniciativa que nos ayuda a ir más allá de lo efimero que limita fatalmente las actividades periodísticas, porque por definición un libro es más resistente con el tiempo. 
  La colección reune este año, con prioridad, autores de poesía de diferentes paises y continentes, así como lo hace desde hace mucho tiempo la revista misma. Por supuesto, el número de libros de “BU” no es ilimitado, sino depende de las condiciones materiales (aprox. 6 meses hasta el fin del año para publicar 15-20 libros diferentes y un equipo de traductores más o menos limitada desde el punto de vista numerico). En este momento son tomados en cuenta para “Bibliotheca Universalis” autores de Inglaterra (como Katherine Gallagher de Londres, una verdadera “madrina” de HLC, Mike Bannister, Paul Sutherland), Escocia (Neil Leadbeater, nuestro gran amigo de Edinburgh, Martin Bates, Douglas Lipton), Italia (Calogero Restivo, Claudio Sottocornola, cantante e poeta), Países Bajos (Ezra de Haan), Estados Unidos (John “Juanito” Tischer, este último Kerouac, totalmente desconocido, sobreviviendo entre EEUU y Mexico y siempre asustado por la perspectiva de hacerse famoso). La área hispánica y latinoamericana tiene igualmente un buen lugar en “Bibliotheca” por Anna Rossell, nuestra buena amiga de Barcelona, Luis Ángel Marín Ibáñez y Felix Martín Arencibia (Canarias), de Argentina no podrían faltar Luis Benitez (Buenos Aires) y Martín Sosa Cameron (Córdoba), Niza Todaro de Montevideo, buena colaboradora de HLC, Andrés Morales de Santiago de Chile y quizás algunos otros. No hay duda de que entre estos autores habrá algunos que van a confirmar o reconfirmar su valor por nuevos premios y elogios merecidos.
  Y para concluir, una breve observación. La evolución de nuestra interculturalidad tiene un hilo de orden lógico. El lema de HLC fue - y lo es - “Todo el mundo en una revista”. Para este nuevo proyecto intercultural el lema corespondiente podría ser “Todo el mundo en una Bibliotheca”.


  În urmă cu câţiva ani, am imaginat o colecţie de cărţi care să reunească creaţiile în versuri şi în proză ale celor mai importanţi autori şi colaboratori ai revistei “Orizont literar contemporan”, începând din anul 2009, când OLC s-a convertit într-o revistă interculturală şi a început să publice autori din întreaga lume, în diferite limbi materne. Dar acest proiect a fost amânat din multe motive, printre care antologiile revistei, care ne-au oferit, începând din 2010, posibilitatea de a reuni parţial unele dintre contribuţiile notabile între copertele aceleiaşi publicaţii.
  “Bibliotheca Universalis” îşi propune să difuzeze scrierile literare ale colaboratorilor şi autorilor săi dincolo de paginile OLC, cu (doar) 6 apariţii pe an şi dincolo de antologiile noastre, care aspiră să reunească contribuţiile notabile dintr-un an. Fiecare carte din această colecţie va fi în două limbi: limba maternă a autorului şi în română, incluzând 25-30 texte mai importante din creaţia fiecărui autor. Textele sunt precedate de o introducere critică despre autor, urmate în final de un grupaj de referinţe critice apărute în presa din ţara lor şi o notă bio-bibliografică în legătură cu scrierile şi activităţile literar-culturale ale autorului, pentru ca cititorii să aibă o imagine clară şi cât mai cuprinzătoare. Putem aprecia că aceasta este o altă modalitate de difuzare şi promovare a literaturii contemporane, aşa cum este ea reprezentată la OLC de câţiva ani. O iniţiativă care ne ajută să trecem dincolo de efemerul care limitează fatalmente activităţile publicistice, deoarece prin definiţie o carte este mai rezistentă în timp.
  Colecţia reuneşte în acest an, cu precădere, autori de poezie din diferite ţări şi de pe diferite continente, aşa cum de multă vreme procedează revista însăşi. Desigur, numărul de cărţi din “BU” nu este nelimitat, ci depinde de condiţiile materiale (aproximativ 6 luni până la finele anului, pentru a publica 15-20 de cărţi diferite şi faptul că dispunem de o echipă de traduceri mai mult sau mai puţin limitată din punct de vedere numeric). În acest moment avem în vedere pentru “Bibliotheca Universalis” autori din Anglia (precum Katherine Gallagher din Londra, veritabilă “naşă” a OLC, Mike Bannister, Paul Sutherland), Scoţia (Neil Leadbeater,  marele nostru prieten din Edinburgh, Martin Bates, Douglas Lipton), Italia (Calogero Resti-vo, Claudio Sottocornola, cântăreţ şi poet), Olanda (Ezra de Haan), Statele Unite (John “Juanito” Tischer, acest ultim Kerouac, complet anonim, supravieţuind între SUA şi Mexic şi speriat mereu de perspectiva de a deveni celebru). Zona hispanică şi latinoamericană are şi ea un loc bun în “Bibliotheca” prin Anna Rossell, buna noastră prietenă din Barcelona, Luis Ángel Marín Ibáñez şi Felix Martín Arencibia (Canare), din Argentina nu-i putem omite pe Luis Benitez (Buenos Aires) şi pe Martín Sosa Cameron (Córdoba); li se adaugă Niza Todaro din Montevideo, fidelă colaboratoare a OLC, Andrés Morales din Santiago de Chile şi poate alţii câţiva, pe care ne-ar plăcea să-i putem pomeni aici. Nu încape îndoială că printre aceşti autori vor fi unii care vor confirma sau reconfirma valoarea lor prin noi premii şi aprecieri binemeritate.
  Şi pentru a conchide, o scurtă observaţie. Evoluţia interculturalităţii noastre are un fir logic. Deviza OLC a fost – şi este – “Tot mapamondul într-o revistă”. Pentru acest nou proiect intercultural deviza corespunzătoare ar putea fi: “Tot mapamondul într-o bibliotecă”.    
     Bucharest, 12 July 2014
In the top of this page:
The First Book in "Bibliotheca Universalis": 
"The Fragility of Moths" by Neil Leadbeater

miercuri, 2 iulie 2014



Daniel Dragomirescu, Bibliotheca Universalis
Antonio Arroyo, Una otra Galaxia
Abderraman El Fathi (Morocco)
Fernando Sabido (Spain)
Alejandra María González Ortega (Chile)
Aquiles García Brito (Spain)
Beatriz Giovanna Ramirez (Spain)
Leo Lobos (Chile)
Antonio Arroyo Silva (Spain)
Olga Luis Rivero (Spain)
Roberto Cabrera García (Spain)
Amadou Lamine Sall (Senegal)
Isa Guerra (Spain)
Farès Babouri (Algeria)
Sandra Santos (Brazil)
Adina Dabija
Liviu Georgescu
M. N. Rusu
Mihaela Albu
Mircea Săndulescu
Constantin Virgil Negoiţă
Pr. Dr. Theodor Damian
Neil Leadbeater (UK)
Natalia Canais (Portugal)
Luis Ángel Marín Ibañez (Spain)
Sonia Rabinovich (Argentina)
Jean Taillabresse (France)
Jean-Albert Guénégan (France)
Lidia Borghi (Italy)
Ştefan Ciobanu (Romania)
Daniel Bărbulescu (Romania)
Mokhtar El Amraoui (Tunisia)
Rachid Ziki (Morocco)
Luc Bordas (France)
Amrita Sadarangani (India)
Maite Chevez (Guatemala)
Carla Delmiglio (Italy), Geometria
Leo Vieira (Brazil), Que titulo darei ao meu livro?
Mira Faraday (United States), Life Explained
Adela Catană (Romania), Interviu cu Stephanie Branson 
Monica Manolachi, Entrevista con Juana Castillo
Mike Bannsiter (UK), Listening to the 
Trumpeting of the Stags
Raymond Walden (Germany), Europa in demokratischen Anschein
Byron Beynon (UK), A Corner of the Artist’s Room
Anna Rossell, Una premonición de actualidad
Martin Sosa Cameron (Argentina), Eduardoa Mallea y su cuento “Conversación”
Daniela Şontică (România), Marius Ianuş, from the Mad-ness of Fracturism...
Vasile S. Popa (România), Marionettes on the Red Carpet of Treason
Ettore Fobo (Italy), La Poesia come musica...
Sonia Kilvington (Cyprus), Lost in Translation?
Dante Gatto (Brazil), Em defesa de um estudo
           da literatura local
Gilvaldo Quinzeiro (Brazil), Brasil-Alemanha: mito ou tragedia grega?
Silvia Cora, Monica Manolachi, Andreea Rovenţa, Tudora C. Florescu, Vasile Daniel Bărbulescu, Daniela Zăloagă, Bianca Namur, Rebeca Moţ, Sorina Cimpoeru, Raisa Lambru, Laura Beştea Covaci, Florian D. Mirea, Miruna Voican, Sânziana Paştina
An inedited letter from Eugen Ionescu