duminică, 17 martie 2019

NEW BOOKS IN "BIBLIOTHECA UNIVERSALIS"



DEUX LIVRES POUR COMPLÉTER 
UNE BELLE BIBLIOTHÈQUE 


182. Max, le petit sorcier. Max, micul vrăjitor. Col. "Bibliotheca Universalis", 2019 (paru)

“Max grandit, on assiste même à une scène de métamorphose, dans le chapitre du même nom, il n'oublie nul membre de sa fratrie et, grâce à l'aide des fées, il retrouvera ceux de sa famille.... Toute péripétie que vous pourrez découvrir au sein de cette si jolie et originale histoire où, finalement, sans vouloir vous révéler l'épilogue, tout finit tout à fait fondu, réalité comme imaginaire, pour fusionner la plus belle des routes ou chemin de l'existence.”

„Max va creşte, asistăm chiar şi la o metamorfoză, în capitolul omonim, el nu îi uită pe fratele şi pe sora sa şi, graţie ajutorului dat de zâne, va reuşi să-şi reîntregească familia. Toate peripeţiile pe care le veţi putea descoperi în cadrul acestei frumoase istorii, unde, la final, fără a vă dezvălui propriu-zis epilogul, totul se reuneşte, real şi imaginar, pentru a deschide cel mai frumos drum al existenţei.“   
Noëlle Arnoult


184. Les Sanglots du vent. Col. "Bibliotheca Universalis" (en cours de parution) 


BIBLIOTHECA UNIVERSALIS. 
TOUT LE MONDE DANS UNE BIBLIOTHÈQUE.

FRENCH HORIZONS: DANA LANG


Le temps passe

Pendant ce temps, Félix devient un jeune homme fort et plaisant. Il poursuit son travail à la ferme où ses patrons le considèrent comme le fils qu’ils n’ont pas. Il prendra la succession de leur métier et ils en ressentent une très profonde fierté.

Le jeune homme se contente de bûcher dur et n’a guère le temps de se morfondre sur lui-même. Il garde dans son coeur l’amour qu’il porte à sa sœur, à son frère et se demande chaque jour ce qu’il advient d’eux. Aussi, il s’interroge sur son père qui doit être âgé, à présent et se demande ce qu’il peut bien devenir depuis le temps de leur séparation. Quoiqu’il en soit, il demeure sans aucune nouvelle de sa famille et il vit profondément meurtri par cette absence.

Il ne sait plus qui, un jour, pourra lui fournir un témoignage sur Lucie et Max, sur son père. Qui lui apportera cette joie inestimable? En attendant il se contente d’être un bon gars, un parfait agriculteur et observe le ciel lorsque les oiseaux quittent le pays en ces jours d’automne. Il ressent alors l’étreinte plus forte d’une immense nostalgie et il pense à sa mère. Pauvre maman morte un soir d’effroyable fièvre, emportée par une toux sauvage, plongée dans une si grande pauvreté que le médecin n’est pas venu. Félix serre les poings comme le jour de ses dix ans où tout a basculé. En regardant le vol des grues cendrées, des larmes montent à ses yeux, puis il s’effondre sur le sol, victime de ses sanglots.

De son côté, Lucie devient de plus en plus pâle et faible. Elle se tue à la tâche et personne ne prend soin d’elle. Elle se demande qui pourrait bien lui venir en aide. Qui pourrait avoir pour elle la moindre petite compassion. Du fond de sa misère, elle ne parvient plus à savoir si la bonté existe, si le respect et la considération font partie de ce monde. Elle ne connaît que cris et brutalité, ordre et coups. Jamais, elle n’est encouragée, remerciée, complimentée. Elle ne sait plus rien de la beauté de ce monde, elle ne voit que laideur, méchanceté, autorité, salissures et humiliations. Elle baisse la tête sous les réprimandes qui fusent des quatre côtés à la fois, celles de la mère, du père et de leurs deux filles vaniteuses, perfides et sournoises.

Qui pourra la sauver de cet endroit? Est-ce la petite souris grise qui vit dans son réduit, la mésange bleue qui sautille à la fenêtre, le papillon citronné qui frôle son épaule les jours de beaux temps ?... Déjà, voici l’automne roussi, bientôt l’hiver sera là et la neige avec lui. Elle découvre les saisons aux fenêtres de la maison car elle demeure ici, condamnée à ne jamais sortir.

– Oui, qui viendra ?... soupire-t-elle, souvent, la tête à la fenêtre et les yeux perdus au loin dans le ciel.


Timpul trece

În acest timp, Félix devine un tânăr puternic şi plăcut. Lucrează mai departe la fermă, unde stăpânii lui îl consideră drept fiul pe care nu îl au. Le va moşteni meseria şi se simt foarte mândri pentru asta.

Tânărul se rezumă să trudească din greu şi nu are timp de lâncezeală. Păstrează în inima sa dragostea pentru sora lui, pentru fratele său şi se întreabă în fiecare zi ce au devenit. El îşi pune întrebări şi despre tatăl său, care trebuie să fie bătrân în prezent, şi se întreabă ce s-a întâmplat cu el după ce s-au despărţit. Orice ar fi, rămâne fără nici o veste despre ai lui şi trăieşte adânc marcat de această absenţă.

El nu ştie cine, într-o zi, îi va putea oferi o mărturie despre Lucie şi Max, despre tatăl lor. Cine îi va aduce oare această bucurie nemăsurată? Aşteptând, el se mulţumeşte să fie un băiat bun, un agricultor perfect şi observă cerul când păsările călătoare pleacă în aceste zile de toamnă. El simte atunci apăsarea puternică a unei nostalgii şi se gândeşte la mama sa. Sărmana mamă defunctă într-o seară când a fost cuprinsă de o incredibilă febră, doborâtă de o tuse rea, cufundată într-o sărăcie lucie, din care cauză nici un doctor nu a venit să o vadă. Félix îşi strânge pumnii, ca în ziua când, la zece ani, totul s-a prăbuşit pentru el. Urmărind zborul păsărilor cenuşii, lacrimi îi apar în ochi, apoi se prăbuşeşte la pământ, pradă hohotelor de plâns.

În ce-o priveşte, Lucie devine tot mai palidă şi mai slabă. Se omoară muncind şi nimeni nu are grijă de ea. Se întreabă cine ar putea s-o ajute. Cine ar putea să aibă pentru ea cea mai mică milă. Din adâncul mizeriei sale, nu mai ştie dacă bunătatea există, dacă respectul şi consideraţia fac parte din această lume. Nu ştie decât de strigăte şi de brutalitate, porunci şi lovituri. Niciodată nu este încurajată, nu i se mulţumeşte, nu este lăudată. Nu mai ştie de frumuseţea acestei lumi, nu vede decât urâţenie, răutate, autoritate, umilinţe. Pleacă fruntea sub dojenile care vin din toate părţile deodată, de la mamă, de la tată, de la cele două fiice ale lor vanitoase, perfide, meschine. 

Cine o va putea salva din locul ăsta? Oare şoricelul cenuşiu din bârlogul ei, păsărica albastră care sare prin faţa ferestrei, fluturele galben care îi atinge umărul în zilele cu vreme bună? Iata deja toamna roşcată, în curând va veni şi iarna şi zăpada odată cu ea. Descoperă anotimpurile la ferestrele casei, căci ea rămâne aici, condamnată să nu iasă niciodată. 

  ̶ Cine, cine va veni? suspină ea, cu capul la fereastră şi privirea pierdută pe cer.

(din cartea Max, micul vrăjitor, col. “Bibliotheca Universalis”, 2019)


Profil

Dana Lang (13 aprilie 1946, Lyon, rezidentă la Monts-du-Haut, Beaujolais) este o poetă franceză, povestitoare profesionistă şi artistă. Fondatoare a Casei de Povestiri din Cerge (1991) şi organizatoare a Festivalului Povestirii şi al Povestitorilor din Cabarete “Săgeţile Zânelor”. Societară a Autorilor şi Compozitorilor Dramatici. Membră a Asociaţiei Scriitorilor Bretoni. Societară a organizaţiei Arte şi Litere din Franţa, membră în biroul UERAA (Uniunea Scriitorilor din Rhône-Alpes-Auvergne), ambasadoare a Cercului Ambasadorilor Universali ai Păcii. În 2014 a fost cooptată în World Académy of Arts şi în Culture and World Congress of Poets. Premii: Edmond Rostand, Paul Éluard, Paul Valéry, Prix des frères Grimm, Trophée d'Andersen, Trophée Homère, Le Lauzun de Bronze şi Trophée John Ronald Tolkien. Acest trofeu a fost obţinut la 10 septembrie 2017 şi i-a fost acordat de Centrul European pentru Promovarea Artelor şi Literelor la Thionville (Lorraine) pentru trilogia sa fantastică (Héroic Fantasy) Cei trei moştenitori ai Cheii Celor Şapte Lumi, scrise între 2003 – 2007, apoi din 2011 până în 2013. Este autoare a numeroase povestiri şi texte poetice şi a mai multor cărţi tipărite. Publicată în OLC: 5, 6 / 2018, 1/2019. Inclusă în a doua Antologie literară franceză (2019).     

Dana Lang (née le 13 avril 1946 à Lyon, résidant à Monts-du-Haut - Beaujolais) est une poète française, conteuse professionnelle et artiste. Fondatrice de la Maison du Conte au Cerge (1991) et organisatrice du Festival de Conte et des Conteurs en Cabarets «Flèches des Fées». Sociétaire des Auteurs et Compositeurs Dramatiques. Membre de l'Association des Écrivains Bretons.  Sociétaire des Arts et des Lettres de France, membre du bureau de l' UERAA (Union des Écrivains de Rhône-Alpes-Auvergne), ambassadrice du Cercle des Ambassadeurs Universels de la Paix. En 2014, elle est nommée membre de la World Académy of Arts et Culture and World Congress of Poets. Prix: Edmond Rostand, Paul Éluard, Paul Valéry, le Prix des frères Grimm, le Trophée d'Andersen, le Trophée Homère, Le Lauzun de Bronze et le Trophée John Ronald Tolkien. Ce Trophée a été obtenu le 10 septembre 2017 et décerné par le Centre Européen pour la Promotion des Arts et Lettres à Thionville (Lorraine) sur sa trilogie fantastique (Héroic Fantasy) 'Les 3 Héritiers de la clef des 7 Mondes' écrite de 2003 à 2007, puis de 2011 à 2013.     Auteure de nombreux contes et textes poétiques et de plus de 40 livres publiés. Publiée dans “Bibliotheca Universalis”: 5, 6 / 2018, 1/2019. Incluse dans la seconde Anthologie littéraire française (2019). 

miercuri, 6 martie 2019

SMART HORIZONS: JOHN TISCHER (UNITED STATES-MEXICO)























Mistaken Identity (2004)

My parents mistook me for someone 
and gave me a name.
That confused me for a long time.
I never had the heart to tell them
I wasn’t who they thought I was.
At least, I was smart enough
not to pretend I was that person,
not that I ever found out
who I was.


Confuzie de identitate

Părinţii mei m-au încurcat cu altcineva
şi mi-au dat un nume.
Care m-a ţinut multă vreme în stare de confuzie.
N-am avut niciodata inimă să le spun 
că nu eram cine credeau ei că sunt.
Până la urmă, am fost destul de isteţ
pentru a nu pretinde că eram acea persoană,
fiindcă n-am aflat niciodată
cine eram. 


Confusion d’identité

Mes parents m’ont du confondre avec un autre
et ils m’ont donné un nom.
Qui m’a tenu longtemps en confusion.
Je n’ai jamais eu le coeur à leur dire
que je n’étais pas celui qu’ils croyaient que j’étais.
En fin de compte, je fus assez intelligent
pour ne pas prétendre que j’étais cette personne,
puisque je n’ai jamais appris
qui j'étais. 

Romanian and French versions by Daniel Dragomirescu


Profil. Profile

John Tischer (1949, Chicago, Statele Unite). Poet, prozator, figură boemă a lumii literare. După anul 2000 s-a stabilit în oraşul Tepoztlan din Mexic. A început să scrie poezii din anii ’70. Câteva scrieri i-au fost publicate în “Windhorse”, o revistă literară budistă. A fost prezent în cadrul “Sleepless Nights” (“Nopţi albe”), un spectacol de muzică electronică, la radio KGNU din oraşul Boulder, Colorado (SUA), unde a citit din creaţia sa poetică. Scrierile sale pot fi consultate pe blogul “Eggtooth Breaks Open”, un blog care îşi depăşeşte condiţia efemeră.  Publicat în OLC: 4/2011, 2, 3, 4, 5, 6/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 4, 5/2013, 2, 6/2014, 1, 5, 6/2015, 1, 3, 4, 5, 6/2016, 1, 2, 4, 6/2017, 1, 2, 3, 4, 6/2018. Cărţi în “Bibliotheca Universalis”: Viaţă browniană (poezii, 2015), Atac decisiv la Fabrica de Poezie (în colaborare cu M. J. White, 2018). 

John Tischer (1949, Chicago, United States). Poet, prose writer, bohemian figure. After 2000 he moved to Tepoztlan, Mexico. In John Tischer opinion: "It's no wonder truth is stranger than fiction....fiction has to make sense." he have been writing poetry since the 70's. A few published in “Windhorse”, a Buddhist literary mag. She also was on "Sleepless Nights", an electronica music radio show, KGNU, Boulder, Colorado, a dozen times in the late 1990’s when he read my poetry.” Part of his poetic creation may be read on his personal blog “Eggtooth Breaks Open”, a more than remarcable blog. Published in CLH: 4/2011, 2, 3, 4, 5, 6/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 4, 5/2013, 2, 6/2014, 1, 5, 6/2015, 1, 3, 4, 5, 6/2016, 1, 2, 4, 6/2017, 1, 2, 3, 4, 6/2018. Books in “Bibliotheca Universalis”: Brownian Life (poetry, 2015), Shoot out at the Poetry Factory (in collaboration with M. J. White, 2018). 

luni, 4 martie 2019

NEW. CLH 1 (69) / 2019























ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN 
No. 1 (69) / JANUARY - FEBRUARY 2019
CUPRINS. CONTENTS. ÍNDICE

EDITORIAL
Daniel Dragomirescu, “Pe altarul Poeziei. On the Shrine of Poetry”, p. 1

ORIZONTURI CRITICE
Douglas Lipton (Regatul Unit), “Kees van Meel – Opera omnia”, p. 2
Donald Riggs (Statele Unite), “Vice and Other Simulacra”, p. 7
Raymond Walden (Germania), “Ich schreibe. Eu scriu“, p. 10
Morelle Smith (Regatul Unit), “Small encounters in Germany 1937”, p. 11
Roxana Doncu (România), „Lumea văzută prin vitralii. Poezia lui Alexandru Vona“, p. 14
Anna Rossell (Spania), “El laconismo necesario. Laconismul necesar”, p. 16
Gilvaldo Quinzeiro (Brazilia), “As mudanças humanamente topográficas”, p. 18
Francisco Da Cunha Silva Filho (Brazilia), “Mon expérience française”, p. 19

INTERVIURI INTERCULTURALE
Carmen Troncoso, Entrevista a Shen Haobo, p. 22

ORIZONTURI EPICE
Jacklynn Beckman (Franţa), “Du plus profond de la vague, je renaîtrai”, p. 24
Dana Lang (Franţa), “Chez les Trolls”, p. 26
Rosa Favella (Franţa), “Humaine”, p. 28
Jean-Sylvestre Thépenier (Franţa), “L’Artiste”, p. 29
Jean-Claude Sartelet (Franţa), “Les aventures de Much (4)”, p. 31
Cicéron Angledroit (Franţa), “Rendez-vous manqué”, p. 33
Natalia González (Uruguay), “Confesión. Confesiune”, p. 34
Gregory St. Thomasino (Statele Unite), “Stephen’s Lake. Lacul lui Stephen”, p. 35

ORIZONTURI POETICE, p. 37 - 51
Mike Bannister (Regatul Unit)
Paul Mein (Regatul Unit)
Richard Livermore (Regatul Unit)
Kees van Meel (Olanda)
Ruben van Rompaey (Olanda)
Wild Utters (Canada)
Tomislav Marijan Bilosnić (Croaţia)
Diego Saravia (Argentina)
Ramona Elena Dună (România)
Ana-Maria Oncescu (România)

DUPLEX POETIC, p. 51 - 52
John Tischer – M. J. White (Statele Unite)

ORIZONTURI FRANCEZE, p. 52 - 68
Noëlle Arnoult
Marie Cholette (Canada)
Georges de Rivas
Jean Taillabresse
Pascal Dague
Romain Boulmé
Domino Milot
Valérie Perrin
Gilles St-Onge (Canada)
Ernest Koffiga Kavege (Togo-Gabon)
Josette Gallou

EVENTS
The Dutch Branch of our Intercultural Soul Gives the Tone in 2019, p. 68


TRADUCERI
Roxana Doncu, Monica Manolachi, Daniel Dragomirescu, Elena Ţăpean, Irina Secărescu, Ana-Maria Oncescu, Noëlle Arnoult (Franţa), Charmain Cardon (Olanda), Željka Lovrenčić (Croaţia), Raymond Walden (Germania)

COVER 1: The Dutch Branch of CLH – Bergen op Zoom, The Netherlands

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON. 
A JOURNAL FOR VALUABLE READERS.
COMING SOON.


marți, 5 februarie 2019

DUTCH-ROMANIAN INTER EVENTS


The Dutch Branch of our Intercultural Soul Gives the Tone in 2019

The Dutch branch of “Contemporary Literary Horizon” has successfully started the intercultural year 2019 with a valuable and nice literary and artistic event. This intercultural event took place in Bergen Op Zoom city, just next door to Vincent Van Gogh birth place, and has had as a dynamic protagonists the poets and writers: Kees van Meel, Albert Hagenaars and the lovely neophyte poet Ruben van Rompaey, all representing CLH & Bibliotheca Universalis in The Netherlands. Congratulations, dear brothers & friends! In 2019 we would like to have thousand Bergen op Zoom, thousand Kees, thousand Alberto and thousand Ruben in all over the world. The Intercultural Team of Contemporary Literary Horizon Magazine is very proud of you.


La branche hollandaise de notre âme interculturel donne le tone en 2019

La branche hollandaise de “Horizon littéraire contemporain” a commence avec succès l’année interculturelle 2019 avec un belle et préciueuse manifestation littéraire et artistique. Cet événement interculturel s’est tenu á la ville de Bergen op Zoom, tout près du lieu de naissance de Vincent Van Gogh, and a eu comme protagonistes les auteurs (poètes et activistes de la culture) Kees van Meel, Albert Hagenaars et le sympathique et néophyte poète Ruben van Rompaey, qui représentent HLC & Bibliotheca Universalis dans la Hollande. Félicitations, chers frères et amis! En 2019 nous serions enchantés d’avoir mille Bergen op Zoom, mille Kees, mille Alberto et mille Ruben dans tout le monde. L’Équipe interculturelle de la revue “Horizon littéraire contemporain” est bien fier de vous.  

Filiala olandeză a sufletului nostru intercultural dă tonul în 2019

Filiala olandeză a revistei “Orizont literar contemporan” a început cu succes anul intercultural 2019 cu o frumoasă şi valoroasă manifestare literar-artistică. Acest eveniment intercultural s-a desfăşurat în oraşul Bergen op Zoom, în apropiere de locul de naştere al lui Vincent van Gogh, şi i-a avut ca protagonişti pe autorii Kees van Meel, Albert Hagenaars şi pe simpaticul poet debutant Ruben van Rompaey, care reprezintă OLC & Bibliotheca Universalis în Olanda. Felicitări, dragi fraţi şi prieteni! În 2019 am fi încântaţi să avem o mie de Bergen op Zoom, o mie de Kees, o mie de Alberto şi o mie de Ruben în toată lumea. Echipa interculturală a revistei “Orizont literar contemporan” are toate motivele să fie mândră de voi.

joi, 31 ianuarie 2019

COMEMORĂRI. COMMÉMORATIONS. COMEMORATIONS

















Brasier ardent

                             par Noëlle Arnoult (France)

                          À la mémoire de Jan Palach* 

Jeune étudiant à Prague en pure philosophie,
Empli d'idéalisme, ardeur vive et foi,
Jan, son si terrible et beau testament, relit,
Tant s'immole son Sacrifice en noble Croix.
Il a entendu la Voix du Buisson Ardent**,
Le choisissant au cours des Manifestations,
Comme Moïse à qui Dieu confia son fort Sang,
Pour sauver son Peuple de vile Egypte, en Sion.
Il lui ouvrit l'oeil, ce troisième œil spirituel,
Pour contrer la barbare invasion soviétique,
Quand toute Tchécoslovaquie dormait, cheptel...
Il lui ouvrit la main pour agir, Magnifique !
Si jeune, à vingt ans, se dresser contre Mer Rouge,
Sauver son Peuple élu, le sortir de l'Ignoble,
Quand bien même, contre son gré, hors de ce bouge,
Lui redonner à boire au céleste vignoble.
S'offrant, tel Jésus : « Ceci est mon corps »,
Un corps éternel en hostie donné à foule,
La sauver de ce qui submerge, pied dehors,
Sur la rive, Terre Promise, Fleuve coule...
Sa Mémoire ne sera jamais consumée,
Tel Moïse et Jésus, il traverse les Ages,
Un Martyr annonçant dictature achevée,
Au Monde, du Marxisme, criant les ravages...


NOTES

*Étudiant tchèque, né le 11 août 1948 et décédé, immolé par suicide, Place Venceslas, à Prague, le 19 janvier 1969, en signe de proteste contre l’occupation soviétique d’août 1968, qui a suprimé le Printemps de Prague.

** Pyracantha coccinea. Dans la Byble, symbole de la révélation divine.
















Rug aprins

                                        de Noëlle Arnoult (Franţa)

                                       În memoria lui Jan Palach*

Student la Praga în filosofie pură,
Plin de idealism, ardoare şi încredere,
Jan, teribilul şi frumosul lui testament, 
Inflăcărată jertfă pe nobila Cruce.
A auzit glasul Arbustului Aprins**, 
Ales de el în timpul Manifestaţiilor,
Precum Moise căruia Domnul i-a dat puternicul Sânge,
Pentru a-şi călăuzi poporul din Egipt la Sion.
A deschis ochiul, acest al treilea ochi lăuntric,
Contra barbarei năvăliri sovietice,
Când toată ţara dormea adânc...
Şi-a ridicat mâna ca să se lupte, magnific,
În floarea vârstei, ridicându-se contra Mării Roşii,
Să-şi mântuie poporul ales, să-l scoată din Robie,
Pe când totuşi, contra vrerii sale, vrând
Să-i dea să bea din cerescul nectar. 
Oferindu-se ca Isus: “Acesta este trupul meu”,
Un trup etern, ostie dăruită celor mulţi,
Salvându-l de ceea ce împilează, cu piciorul înainte,
Pe ţărm, Pământul promis, Fluviul curgând...
Memoria lui nu se va sfârşi vreodată,
Precum cea a lui Moise şi Isus, ea va străbate veacurile,
Un Martir vestind sfârşitul tiraniei,
Lumii întregi, care clamează ravagiile marxiste... 


NOTE

*Student ceh, născut la 11 august 1948, care şi-a dat foc în Piaţa Venceslav, la Praga, la 19 ianuarie 1969, în semn de protest contra intervenţiei sovietice din august 1968, care a pus capăt Primăverii de la Praga.

**Arbust exotic (Pyracantha coccinea) cu fructe de culoare roşie. În Biblie, simbol al revelaţiei divine.

























Hoguera encendida

                                         por Noëlle Arnoult (Francia)

                                     En la memoria de Jan Palach*

Estudiante en Praga en filosofía pura,
Lleno de idealismo, ardor y confianza,
Jan, su terrible y bello testamento,
Ardiente sacrificio en la noble Cruz.
Escuchó la voz del Árbol Encendido**,
Escogido por él durante las Manifestaciones,
Como Moisés al que el Señor le dio su Sangre fuerte,
Para guiar a su pueblo desde Egipto hasta Sion.
Abrió el ojo, este tercer ojo recóndito,
En contra de la brutal invasión soviética,
Cuando todo el país dormía profundamente...
Levantó su mano para luchar, maravillosamente,
Desde muy joven, levantándose en contra del Mar Rojo,
Para redimir a su pueblo elegido, sacarlo de la Esclavitud,
Mientras, sin embargo, en contra de su voluntad, queriendo
Darle de beber del celestial néctar.
Ofreciéndose como Jesús: “Éste es mi cuerpo”,
Un cuerpo eterno, hostia entregada a muchos,
Rescatándolo de lo que oprime, con el pie adelante,
En la orilla, la Tierra prometida, el Río fluyendo...
Su memoria nunca acabará,
Como la de Moisés y Jesús, ella atravesará los siglos,
Un Mártir presagiando el fin de la tiranía,
Al mundo entero, que vocea los estragos marxistas...


NOTAS

*Estudiante checo, nacido el  día 11 de agosto de 1948, que se ha inmolado a su mismo en la Plaza Venceslas, en Praga, el día 19 de enero de 1969, para protestar de esta manera contra la intervención sovietica desde agosto de 1968, que suprimió La Primavera de Praga.  

**Pequeño árbol exótico (Pyracantha coccinea) con frutas rojas. En la Biblia, simbólo de la revelación divina. 


In memory of Jan Palach

                                            by Noëlle Arnoult (France)

A student in pure philosophy in Prague,
Full of idealism, enthusiasm and trust,
Jan, his terrible and beautiful will,
His passionate sacrifice on the noble Cross.
Has heard the voice of the Burning Tree,
He had chosen during the Demonstrations,
Like Moses whom the Lord gave a powerful Blood,
In order to lead his people from Egypt to Sion.
He opened his eyes, his third inner eye,
Against the barbarian Soviet attack,
When all the country was in deep sleep...
He raised his hand in order to fight, magnificently,
In the prime of his life, rising against the Red Sea,
In order to save his chosen people, lead it out of slavery,
While still, against his will, wishing
To give it to drink from the heavenly nectar.
Offering himself like Jesus: "This is my body",
An eternal body, Eucharist given to the people,
Saving them from what oppressed them, one foot ahead,
on the shore, the Promised Land, the flowing River....
His memory will never end,
Like Moses and Jesus, he will go through centuries
A Martyr announcing the end of tyranny,
To the whole world
Which claims the Marxist damages...


Versiunea română de Daniel Dragomirescu
Versiunea spaniolă de Monica Dragomirescu
English version by Roxana Doncu


joi, 24 ianuarie 2019

INTERCULTURAL INTERVIEWS: CARMEN TRONCOSO - SHEN HAOBO (CHILE - CHINA)


“En China tenemos muchos lectores de poesía”
(Entrevista a Shen Haobo)

En que momento sintió el llamado de la vocación poética o pensaba dedicarse a algo distinto que la literatura?

Principie a escribir cuando estudiaba en la universidad, aunque también fue producto un poco del azar, yo era Director del Club Literario de la Facultad de Letras, por necesidad laboral de comunicación, comencé a escribir, pero muy rápidamente quede enganchado por la escritura, sobre todo por la poesía, creo que la poesía es una muy buena forma de expresarme, desde ahí empecé a escribir y nunca he dejado de hacerlo, desde la primaria del colegio hasta la universidad, tenia muchas aficiones pero las abandone paso a paso, mas la poesía nunca la he abandonado, creo que es algo de por vida.

Coincidiendo con el advenimiento de internet, en mayo de 2005 empiezas a publicar la revista de poesia….. junto al tablón digital Bajos Fondos, estos dieron un golpe al orden establecido e instau-raron la vanguardia. ¿De que maneras se mantienen estas formas no convencionales de poesía hoy y son leídas por el público masivo?

La mayoría de los poetas jóvenes que comienzan a escribir hoy, empiezan a escribir de esta manera van-guardista y adoptan lo coloquial para la escritura. Desde el 2000 convocamos al coloquialismo, pero hoy en día estos conceptos de la vanguardia ya forman parte de la conciencia de los poetas jóvenes, de su vida normal, su sentido común, y empiezan a escribir de esa manera y consideran y creen, que estosi es la po-esía y naturalmente que se lee entre estas generaciones. Hoy en día existen tres formas de poesía en China.  La primera es la vanguardia, que es la más amplia, la más masiva, con la mayor cantidad de poetas adscritos a esta escritura.  En segundo lugar, la poesía de la escuelaTabeni, que son los poetas que trabajan en la universidady que usan másretórica.  Tercero, la poesía oficial muchas decisiones gubernamentales, las revistas oficiales de literatura china, usan la lírica, es una poesía conservadora.


“În China avem mulți cititori de poezie”
(Interviu cu Shen Haobo)
                                         
În ce moment ați resimțit vocația poetică sau ați avut intenția să urmați un alt drum în viață, diferit de cel literar?

Am început să scriu întâmplător, din timpul studiilor universitare, dat fiind că eram Directorul Clubului Literar al Facultății de Litere; atunci am început să scriu, din rațiuni de serviciu, în scop de comunicare, dar în scurt timp am rămas atras de literatură, în special de poezie. Cred că poezia este o modalitate foarte potrivită de exprimare. Așa am început să scriu și niciodată nu am încetat să o fac. Din primul an de colegiu până la universitate am tot avut multe hobby-uri, dar le-am abandonat pe rând, în timp ce poezia a rămas, cred, pentru toată viața. În contextul răspândirii tot mai largi a internetului, în mai 2005 începi să publici revista de poezie...pe lângă publicația digitală Bajos Fondos dând o lovitură ordinii existente și instaurând mișcarea avangardistă. 

În ce mod se mai mențin aceste forme neconvenționale de poezie astăzi și cum sunt citite de publicul larg?

Majoritatea poeților tineri care încep să scrie astăzi, o fac de manieră avangardistă, adoptând limbajul colocvial în scris. Colocvialismul se utilizează din 2000, dar astăzi aceste concepte avangardiste fac deja parte din conștiința poeților tineri, din viața lor normală, din bunul simț comun; ei încep să scrie în acest fel, considerând și crezând că aceasta este adevărata poezie citită implicit de generațiile de azi. Actualmente există trei forme de poezie în China. Prima este cea avangardistă, mai amplă, majoritară, care atrage marea parte a poeților. În al doilea rând, poezia școlii Tabeni, poeți care lucrează în mediul universitar și care utilizează mai mult retorica. În al treilea rând, poezia oficială, decisă guvernamental, revistele oficiale de literatură chineză, utilizează lirica, constituind o poezie conservatoare.

Traducere de Irina Secărescu

(read full text in the next issue of CLH – 1 (69)/January – February 2019)

CONTEMPORARY LITERAY HORIZON.
A JOURNAL FOR VALUABLE READERS.