joi, 24 octombrie 2019

SCOTTISH HORIZONS: DOUGLAS LIPTON


We arrive in Delhi

I am not sure if a visitor has any right ever to pass comment on a country that is foreign to him. This uncertainty is exacerbated when the visitor is from the privileged West and is only there as a tourist for three indulgent weeks, driven around with his wife and daughter by a personal chauffeur, chaperoned by tour-company couriers and met by local English-speaking guides at every significant juncture. Worse still, when it comes to travelling in India, is the fact that this particular visitor – despite constant protestations that he is Scottish – ostensibly comes from ‘Britain’, that country which, in Indian perception, spent almost two centuries systematically robbing it of its wealth.

Britain is of little or no concern to contemporary India: it is small-fry. In the UK’s present right-wing and xenophobic mood – egoistical and navel-gazing – our dominant populist politicians fantasise about exciting new markets outwith the EU (for whatever it may be that Britain still has to sell: some weapons, anyone?). Well, India is not interested. Its eyes are on Russia and Latin America. 

We are told that the ‘British’ are arrogant and racist. We are told that Britain’s only positive gift to India has been the English language. (Indians may also concede cricket.) We do our best, therefore, in our tiny way, to redress matters – we behave well; we tip generously (this becomes truly tiresome); we take a real interest; we listen; we sympathise – empathise, even; we buy things (which, too, becomes tiresome for it’s expected of us: “People’s livelihoods depend on this”); we respond warmly; we say ‘thank you’ a lot (Indian people never do to each other). We are here in India to learn, and, in that respect, this is not a holiday, but, rather, an experience. We travel through an Indian company, which is very attentive whilst we are there and still in its care.

What follows is a blend of observation, reflection and of information provided by our Indian ‘hosts’. It refers only to a small part of a vast country – hence, it generalises, perhaps unreasonably.

We arrive in Delhi in early July. This is not the season for Westerners to visit: they come in the late autumn – May and June are unbearably hot; July sees the start of monsoon and its attendant humidity. Our first courier asks us what we know of India: precious little, it turns out. We did not know that the population of Delhi exceeds that of Australia. (We got varying figures from 26 million to 37 million people: either way, it’s a population that beggars our belief.) India’s entire population is almost 1,400,000,000 – people usually talk in ‘billions’ but I do not understand that number. (The British and Americans still seem to mean different things by a ‘billion’, and I am confused by it – I think I understand rows of zeros better.) Around 60% of India’s population is under the age of 25 – and that is a figure which exercises its politicians, for these young people have aspirations and they need to be sure of good employment, of a future. This is a young country seeking, against the odds, to advance itself. 


Sosim în Delhi

Nu sunt sigur dacă vreun vizitator are dreptul să aibe o opinie despre o țară care îi este străină. Această incertitudine este exacerbată când vizitatorul provine din occidentul privilegiat și se află în acea țară doar în statutul de turist pentru trei indulgente săptămâni, se lasă condus încolo și încoace împreună cu soția și cu fiica acestuia de către un șofer personal, oferit de către agențiile de turism și care se întâlnește cu ghizi locali vorbitori de limbă engleză în fiecare locație semnificativă. Mai rău chiar, atunci când vine vorba despre o călătorie spre India, este faptul că acest vizitator, în mod particular – în ciuda constantelor sale proteste de a fi scoțian – acesta vine în mod evident din „Marea Britanie”, o țară care, din punct de vedere al Indiei, i-a tâlhărit sistematic bogăția timp de două secole.
     
Marea Britanie nu mai este o preocupare a Indiei contemporane: această țară fiind insignificativă. Pentru actuala stare xenofobică și de dreapta a Regatului Unit – egoistă și înfumurată – politicienii noștri populiști care se bucură de majoritate visează la piețe noi de desfacere dincolo de UE (oare ce are Marea Britanie de vânzare: arme, careva?). Păi, India nu este interesată. Își are ochii ațintiți asupra Rusiei și a Americii Latine.
     
Ni se spune că „britanicii” sunt aroganți și rasiști. Ni se spune că sigurul cadou al Marii Britanii a fost limba engleză. (Indienii ar putea să concesioneze crichetul.) Facem tot ce putem, așadar, în felul nostru, să corectăm faptele – ne purtăm frumos; oferim bacșișuri generoase (activitatea devine obositoare); ne prefacem că ne interesează; ascultăm; simpatizăm – chiar empatizăm; cumpărăm lucruri (care, de asemenea, devine o activitate obositoare fiindcă se așteaptă de la noi să facem acest lucru: „Viețile oamenilor depind de asta”); răspundem cu căldură; spunem „vă mulțumesc” de mai multe ori (indienii nu fac asta unul cu celălalt). Suntem aici în India pentru a învăța, și, întrucât, aceasta nu este o vacanță, ci, oarecum, o experiență. Călătorim printr-o companie indiană, care este deosebit de atentă câtă vreme ne aflăm acolo și câtă vreme suntem în grija acesteia.
     
Ce urmează este o mixtură de observații, meditații și informații furnizate de către „gazdele” noastre indiene. Toate aceste lucruri se referă numai la o mică parte dintr-o țară vastă – astfel, ar putea să ofere o părere generalizată, probabil nejustificată.
     
Sosim în Delhi la începutul lunii iulie. Acesta nu este sezonul occidentalilor: aceștia vin la finele lunilor de toamnă – luniile mai și iunie sunt insuportabil de calde; în iulie începe musonul și umiditatea sa care îl însoțește. Primul nostru agent diplomatic ne întreabă ce știm despre India: foarte puțin, din câte s-a văzut. Nu am știut că populația orașului Delhi o depășește pe cea din Australia. (Am primit variante între 26 și 37 milioane de oameni: oricum ar fi, este o populație care ne cerșește încrederea.) Întreaga populație a Indiei este de aproape 1.400.000.000 – oamenii de obicei vorbesc în „bilioane” dar nu înțeleg numărul. (Englezii și americanii încă se referă la „bilion” ca fiind ceva diferit, și sunt confuz din cauza asta – înțeleg mai bine rândurile de zerouri.) În jur de 60% din populația Indiei are vârsta sub 25 de ani – și aceasta este o caracteristică ce îi încearcă pe politicieni, pentru că acești tineri trebuie să fie asigurați de o bună angajare, de un viitor. Aceasta este o țară tânără care, în ciuda așteptărilor, dorește să se dezvolte.

(from the book in progress: "Neem - an experience of India")


Cultural profile. Profil cultural

Douglas Lipton (1953, Glasgow, Scoţia). Poet, eseist şi critic literar. A urmat şcoala în Glasgow. A lucrat şi s-a căsătorit în Dumfriesshire în sud-vestul Scoţiei. A început să scrie– poeme, în mare parte – când era adolescent, şi a devenit membru al faimoasei clase de scriere creativă de la Universitatea din Glasgow, timp de câteva sezoane, cu profesorii Philip Hobsbaum şi Alastair Gray. La universitate, colegii de scriere creativă, William McIlvanney şi James Aitchison, l-au încurajat mai mult. Publicaţiile timpurii au inclus părţi din New Writing Scotland, West Coast Magazine şi Lines Review. Preda în Lockerbie în momentul incidentului din 1988. Douglas Lipton a colaborat cu artistul Keith McIntyre şi compozitorul Karen Wimhurst la Songs for the Falling Angel – a requiem for Lockerbie, care s-a desfăşurat la Festivalul Internaţional de la Edinburgh şi la alte evenimente în perioada1990-91, şi transmisă prin STV. Bucăţi din serie au fost citite de supravieţuitorii familiei la Memorial Cairn Dedication Ceremony (1995) la Arlington National Cemetery din SUA. Prima colecţie de poeme ale lui Douglas Lipton, The Stone Sleeping-Bag, a fost publicată de editura Mariscat în 1993. Publicaţiile ulterioare– broşuri sau colecţii întregi – au apărut la Markings şi Five Bob Ogre. Până la pensionare, a lucrat ca professor pentru elevi cu nevoi speciale. Cărţi publicate în “Bibliotheca Universalis”: Lost Sister (2014), Alien Driftwood (2015), Opera omnia (2018).

Douglas Lipton (1953, Glasgow, Scotland). Poet, essayist and literary critic. Educated in Glasgow. he  has lived his working and married life in Dumfriesshire in south-west Scotland. He began writing – poems, mostly – when he was a teenager, and joined Glasgow University’s famous extra-mural creative writing class for a couple of seasons, tutored by Philip Hobsbaum and Alastair Gray. At university, creative writing fellows William McIlvanney and James Aitchison gave further encouragement. Early publication included pieces in New Writing Scotland, West Coast Magazine and Lines Review. Teaching in Lockerbie at the time of the 1988 incident, Douglas Lipton collaborated with artist Keith McIntyre and composer Karen Wimhurst to produce Songs for the Falling Angel – a requiem for Lockerbie, which was performed at the Edinburgh International Festival and elsewhere during 1990-91, and broadcast by STV. Pieces from the cycle were read by surviving family at the Memorial Cairn Dedication Ceremony (1995) at Arlington National Cemetery in the USA. Douglas Lipton’s first collection of poems, The Stone Sleeping-Bag, was published by Mariscat in 1993. Subsequent publications – chapbooks or full collections – have appeared from Markings and Five Bob Ogre. Until he retired, he worked in education in the field of learning support. Published books in “Bibliotheca Universalis”: Lost Sister (2014), Alien Driftwood (2015), Opera omnia (2018).

Traducere de Elena Ţăpean

luni, 30 septembrie 2019

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: TOMISLAV MARIJAN BILOSNIĆ (CROATIA)



















Odisej smišlja konja 

Odisej prati oblak
 vjetar u obliku stošca
sjenu nad Trojom
Kada sunce izlazi
sjena otvara vrata
Troje od kamena
a našibrodovidrveni
dokrajaćeostatislavni
Odisej smišlja konja
dušu mu zadržavajućizasebe
vatru sa sunčanim rebrima
U krvi kamena postolja
Odisejprati more
plimu i osekugrada
kapilare drva čije ga čeka ždrijelo
Na drvenom konju 
vratit će se Helena


Odysseus ersinnt das Pferd

Odysseus begleitet die Wolke
Die Kegelform des Windes
Den Schatten über Troja
Wenn die Sonne aufgeht
Öffnet der Schatten das Tor
Das Tor Trojas aus Stein
Und unsere Schiffe aus Holz
Werden berühmt sein für immer 
Odysseus ersinnt das Pferd
Dessen Seele behält er für sich
Feuer mit Rippen aus Sonne 
Im Blut des steinernen Sockels
Odysseus begleitet das Meer 
Ebbe und Flut der Stadt
Adern des Holzes vom Rachen erwartet
Auf dem hölzernen Pferd 
Kommt Helena zurück


Odiseu îşi imaginează calul 

Odiseu urmează norul
vântul în formă de con
umbra de deasupra Troiei
Când soarele iese
umbra deschide poarta
Troiei făcută din piatră
şi corăbiile noastre de lemn
vor fi faimoase pznă la final
Odiseu îşi imaginează calul
păstrându-şi sufletul pentru sine,
focul cu coaste de soare
pe însângeratul piedestal de piatră
Odiseu urmează marea
mareele înalte şi joase ale cetăţii
vasele capilare ale copacului al cărui gâtlej îl aşteaptă
În calul de lemn
se va întoarce Elena


Ulysse songe au cheval 

Ulysse suit le nuage,
le vent en forme de cône,
l'ombre sur Troie.
Quand le soleil se lève,
l'ombre ouvre la porte de
Troie en pierre
et nos bateaux en bois
seront célèbres jusqu'à la fin.
Ulysse songe au cheval,
Il conserve son âme pour lui,
Séparée du feu des côtes du soleil,
Sur le piédestal de pierre sanglante.
Odyssée sur la mer,
De ses marées hautes et marées basses,
capillaires d'arbre dont la gorge attend.
Sur un cheval de bois
Hélène reviendra.

Versiune germană de Ute Karlavaris - Bremer
Versiune românească de Monica Dragomirescu
Versiune franceză de Noëlle Arnoult

(din cartea cvadrilingvă în pregătire Odisej. Odysseus. Odiseu. Ulysse, col. „Bibliotheca Universalis“)


joi, 26 septembrie 2019

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON No 4 (72) / JULY - AUGUST 2019
























EDITORIAL
Daniel Dragomirescu, “Revoluţionari de profesie”, p. 1

ORIZONTURI CRITICE, p. 3 - 13
Catherine Mirande (Franţa), “Le temps des regrets”
Francisco da Cunha e Silva Filho (Brazilia), “My writing”
Gilvaldo Quinzeiro (Brazilia), “E aí meu cão, pensando pela minha cabeça?”
E. A. C. Lenoble (Franţa), “Les amours de Jésus (I)”
Christine Pagnier-Guillot (Martinica), “Les Dauphins”

ORIZONTUL PROZEI, p. 14 - 24
Dana Lang (Franţa), “Une rencontre inesperée”
Jacklynn Beckman (Franţa) – “Attendre, partir et revenir”
Cicéron Angledroit (Franţa), “Présentation des personnages”
Jean-Claude Sartelet, “L'Assassin fait dans le mystique"
Radu Igna (România), “Paznic la nuntă”

ORIZONTURI POETICE, p. 25 – 28; 33 - 42
Ana-Maria Oncescu (România)
Vlad Oncescu (România)
Darko Pernjak (Croaţia)
French Horizons Encart – Pascal Dague, p. 29 - 32
Ettore Fobo (Italia)
Raymond Walden (Germania)
Mike Bannister (Regatul Unit)
Ruben van Rompaey (Olanda)
John Tischer (Statele Unite)
Michael White (Statele Unite)
Donald Riggs (Statele Unite)

ORIZONTURI FRANCEZE, p. 42 - 51
Noëlle Arnoult, Gilles St-Onge (Canada), Marie Cholette (Canada), Frédéric Fort, Rosa Favella, Valérie Perrin, Colette Céfis, Alain Flayac

ORIZONTURI AFRICANE, p. 52 - 59
Johnzoe Awodeyi (Nigeria)
Oyebanji David Ayodele (Nigeria)
Ademola Adeshino (Nigeria)
Koko Dzoka (Togo)
Armand M. Esso (Togo)
Sébastien Vondoly (Togo)

EVENIMENTE, p. 59 - 60
Kees van Meel (Olanda), “Kat and Kees”
Gilvaldo Quinzeiro (Brazilia), “Escritores brasileiros participarão de antologia internacional”
____________________
Coperta 1: Pascal Dague (French poet)
Coperta 4: Kees van Meel & his friends in Breda (The Netherlands)
________________________
Traduceri. Traductions. Translations: 
Bianca Namur, Daniel Dragomirescu, Elena Ţăpean, Ana-Maria Oncescu, Željka Lovrenčić, Noëlle Arnoult, Raymond Walden, Roxana Doncu, Monica Manolachi

COMING SOON.
CLH - A JOURNAL FOR VALUABLE READERS.

luni, 16 septembrie 2019

AFRICAN HORIZONS: JOHNZOE AWODEYI (NIGERIA), SÉBASTIEN VONDOLY (TOGO)



















This Moon and Sun

Set the stage
It’s time to grind, but not with rage
Bring your members together
Call them into order
It is now time to settle

Seated by a basket right beside the racket in a corner of our living room
The table is set
The chair gives way to me and cuddles me,
though not in the way my bed would, I was sure beyond the roll-on there would be more profit in this night than the last one.

Now, we are set
Seated and at rest
The pen is lifted to stick between addicted phalanges, I am assured that this white from the forest gods will soon become a sea of blue words as I utter without speech
Dumb, yet I speak
Of days of my youth
When the sun was on
When with the best of its verve it shone
Ligaments and tendons arose
In those days, the muscle was brave I suppose
Crushing many that stood in its way
Many times, falling them away
To rhythms of love I did sway
Ultimately reaching on to the night
And here it comes

That is the parable of seasons
A gift of the creator
Everyday comes with its light
Every sun, its moon
And though their light be different
Though we prefer one to be incessant
We find treasure in both
For the light of the day calls us out of hiding, sets us on our way
All the while, preparing the moon: the angel of calm

A day is not complete without the angel of calm anymore, it never was

Adieu papa
The lessons of “a time at the night table” has become a treasure
I have not needed a timetable in a while, yet this heart lives in pleasure
My day though embattled,
many days though in shackles,
I’m still on
I’ve managed to sail the way of my wind
So, I’m still on
The night table keeps me
Because the moon always brings it.


Această lună şi soarele

Pregătește scena
Este timpul să mărunțești, dar nu cu răutate
Adu-ți membrii familiei laolaltă
Cheamă-i în ordine
Nu este timp de stat

Stând lângă un coș chiar pe lângă o rachetă în colțul sufrageriei noastre
Masa este pregătită
Scanul mi se dăruiește și mă îmbrățișează,
nu cum ar face patul meu, eram
sigur dincolo de centură că va fi mult
profit în această noapte decât a fost în cealaltă

Acum, suntem pregătiți
Înscăunați și liniștiți
Stiloul este ridicat ca să rămână între două
falange, sunt asigurat că acest alb din
pădurile zeilor va deveni în curând o mare a
cuvintelor albastre în timp ce rostesc fără să vorbesc,
Prost, însă vorbesc
De zilele tinereții mele
Unde soarele era aprins
Când cu cea mai bună vervă strălucea
Ligamente și tendoane se ridicau
În acele zile, mușchii erau curajoși
presupun
Zdrobind multe ce le stăteau în cale
De cele mai multe ori, cazând
În ritmurile iubirii am șovăit
Într-un sfârșit atingând noaptea
Și uite-o cum vine

Aceasta este parabola anotimpurilor
Un dar al creatorului
În fiecare zi vine cu lumina sa
Fiecare soare, cu luna sa
Și chiar dacă lumina lor e diferită
Noi dorim ca una să fie permanentă
Găsim comori în ambele
Pentru că lumina zilei ne face să ieșim din ascunzătorile noastre,
ne pune în mișcare
În timp ce, ne pregătim pentru luna: îngerul liniștii

O zi nu e completă fără îngerul liniștii, nu a
fost niciodată

Adio tată
Lecțiile unui „timp la masa de seară” a devenit o comoară
Nu mi-a trebuit de o vreme un program, însă
această inimă trăiește în plăcere
Ziua mea chiar dacă zimțată,
multe zile chiar dacă în cătușe,
Sunt încă viu
Am reușit să mă având în propriul meu vânt
Deci, sunt încă viu
Masa de seară mă ține
Fiindcă luna mereu o aduce.

Profile. Profil

Johnzoe Awodeyi is a decade old poet and spoken word performer with a deep love for the artistic manipulations of words. He really is a quiet poet who has produced 2 spoken word videos and has written several hundreds of poems. In 2017, he co-hosted "Spark the Love" now "The Spark", an entertainment event for high-performance individuals and organizations that features poems, spoken words, drama and musical genres like classical, jazz and soul. In 2018, he compiled "Bathe in the open", an anthology. Also in 2018, he hosted "Artskid" which has a similar DNA to "Spark the love" with his poetry community, based in Akure.  Johnzoe has a background in Computer Science with a strong penchant for business and a love for art and humanities.

Johnzoe Awodeyi este un poet și un interpret al cuvântului rostit cu o profundă iubire pentru mânuirea artistică a cuvintelor. El chiar este un poet tăcut care a produs două videoclipuri ale cuvântului rostit și a scris câteva sute de poezii. În 2017, a co-găzduit „Spark the Love” („Scânteia Iubirii”) acum „The Spark” („Scânteia”), un eveniment pentru artiști și organizații de înaltă performanță în care se prezintă poezii, cuvinte rostite, genuri dramatice și muzicale precum muzica clasică, jazz și soul. În 2018, a compilat „Bathe in the open” („Făcând baie în văzul lumii”), o antologie. Tot în 2018, a găzduit „Artskid” care a avut același ADN cu cel al „Spark the love” („Scânteia iubirii”) și a comunității sale poetice, stabilite în Akure. Johnzoe a studiat Științele Computeriale cu o puternică inclinație spre mediul de afaceri și o dragoste pentru artă și umanistică.

Traducere de Elena Ţăpean




















Mon Adresse 

Je suis de l’Avenue des rescapés
Du grand banditisme, Rue n° 11,
Toit aux couleurs nuage et soleil.

Ma demeure est au bord de la rue,
Très libre d’accès aux moustiques, 
Exposée aux tempêtes et giboulées.

Ma maison est sans toit ni fenêtre,
Juxtaposée à celles des richissimes
Dont la folie fait monter l’adrénaline. 
  
Je suis fils des vents, sans famille
Bien nu comme un verre de terre,
Victime des injustices du destin.

Je veux un jour quitter cette maison 
Pour aller à l’école, savoir écrire et lire,
Comprendre et interroger notre monde.

Je ne veux pas demeurer un délinquant
Danger public marqué par le grand saut
De la honte, du mépris et du déshonneur.

Je ne veux pas devenir un déprédateur
Pour ôter la vie aux paisibles citoyens
Dont les richesses attirent comme un aimant.

Si le cœur t’en dit de m’aider à grandir
Sans venger ma situation, viens, Rue n°11, 
Avenue du banditisme, maison n°0000.

Lomé, le 23 juillet 2015, inédit


Adresa mea

Sunt de pe Calea Salvaţilor
De marele banditism, Strada nr. 11,
Acoperiş de culoarea norilor şi a soarelui.

Locuinţa mea este la marginea străzii,
Cu acces liber pentru ţânţari,
Expusă la furtuni şi la ploi.

Casa mea nu are nici acoperiş nici ferestre,
Juxtapusă celor ale bogătaşilor
A căror nebunie îţi face adrenalina să crească.

Sunt fiul vânturilor, fără familie,
Gol complet, ca un pahar de pământ,
Victimă a nedreptăţilor soartei.

Vreau ca într-o zi să părăsesc această casă
Să merg la şcoală, să ştiu să scriu şi să citesc,
Să înţeleg lumea noastră şi să-i pun întrebări.

Nu vreau să rămân un delincvent
Pericol public marcat de marea cădere
A ruşinii, a dispreţului şi a dezonoarei.

Nu vreau să ajung un tâlhar
Ca să le iau viaţa oamenilor paşnici
A căror avuţie atrage ca un magnet.

Dacă inima îţi spune să mă ajuţi să cresc
Fără să te răzbuni pe mine, vino în Strada nr. 11,
Calea banditismului, casa nr. 0000.  

Lomé, 23 iulie 2015, inedit

Profil

Sébastien Vondoly, journaliste, écrivain, éditeur, etc. Son vrai prénom est Kodzo Adzewoda. Vit a Lomé, Togo. 
Sébastien Vondoly, jurnalist, scriitor, editor etc. Pe numele său real, Kodzo Adzewoda. Trăieşte în Lomé, Togo.

Traducere de Daniel Dragomirescu

READ MORE IN CLH 4 (72) / 2019. COMING SOON.

duminică, 8 septembrie 2019

UNIVERSAL HORIZONS: J. M. WHITE (UNITED STATES)
























Speaking Poetry to Power

women have been enslaved
considered as property
expected to work without pay
history is the story of patriarchy
a paradigm of domineering
possessive
power hungry
 chauvinists
until there is gender equality
there can be no freedom
economic inequality
racism 
even nationalism
cannot be solved
until women are free
democracy cannot function
without gender equality
the ideology of freedom
impels the family
                      the community 
                                    the society
                                                the markets
                                                            and the state
to recognize  all people as equals


Vorbind puterii în versuri

femeile au fost subjugate
întotdeauna proprietatea cuiva
pentru care munceau fără plată

istoria e o poveste patriarhală
o paradigmă a dominației
posesivă
însetată de putere
șovinism
până ce nu va exista egalitate între sexe
nu poate exista libertate
inegalitatea economică
rasismul
chiar și naționalismul
nu pot dispărea
până când femeiele nu vor fi libere
democrația nu poate funcționa
fără egalitate între sexe
ideologia libertății
obligă familia
                      comunitatea
                                    societatea
                                                piețele
                                                            și statul
să recunoască toți oamenii ca egali


(din cartea în pregătire Neguţătorul de vise, col. Bibliotheca Universalis, 2019)

Traducere de Roxana Doncu

Profile. Profil

J. M. White (born in 1948) is an anti-authoritarian, anti-religious, anti-establishment dues paying member of the underground.  His short stories, poems, interviews, essays and reviews have appeared in magazines worldwide. He did graduate study in Phenomenology at Duquesne University and holds an MA in Philosophy from Vanderbilt.  He has attended summer sessions of the Jack Kerouac School of Disembodied Poetics at Naropa Institute, where he studied with Allen Ginsberg, William Burroughs and Gregory Corso.  He has been a student of Tibetan Buddhism for over twenty years and has studied with the Dalai Lama, Khenchen Palden Sherab Rinpoche, Keith Dowman and Namkhai Norbu. He has traveled widely including visiting sites such as Lhasa, Tibet, Stonehenge and Avebury in England, Carnac and the Vezere Valley in France, Machu Picchu in Peru, Chichen Itza and Uxmal in Mexico, Chaco Canyon, Poverty Point and Cahokia in the United States; as well as the pueblos of the Zuni, Hopi and Taos Nations.  He lives in rural Tennessee. The poetry collection Confidential Advice for the Unconventional debunks several contemporary myths related to identity and offers a series of poetic clear-cut reflections on philosophical concepts such as time, truth, nature, language or beauty. It is a bilingual collection inspired by esoteric thought, with adiacent pages in English and Romanian. Showing the poems in parallel with their translation functions as an invitation for bilingual readers to visualize the translator’s choice and think about other possible versions. Translation is considered here an open process. 

J. M. White (născut în 1948) este un plătitor de taxe neconvențional, antiautoritarist, antireligios și antiguvern. Povestirile, poeziile, interviurile, eseurile și recenziile sale au apărut în reviste din lumea întreagă. A absolvit studii de licență în fenomenologie la Universitatea Duquesne și deține un master în filozofie de la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite.  A participat la sesiunile de vară ale Școlii Jack Kerouac pentru Poetici Imateriale de la Institutul Naropa, unde a studiat cu Allen Ginsberg, William Burroughs și Gregory Corso.  A cercetat budismul tibetan mai bine de douăzeci de ani și a studiat cu Dalai Lama, Khenchen Palden Sherab Rinpoche, Keith Dowman și Namkhai Norbu. A călătorit mult și a vizitat locuri precum Lhasa în Tibet, Stonehenge și Avebury în Anglia, Carnac și Valea Vezere în Franța, Machu Picchu în Peru, Chichen Itza și Uxmal în Mexic, Canionul Chaco, Poverty Point și Cahokia în Statele Unite, precum și sate din rezervațiile de indieni americani Zuni, Hopi și Taos.  Locuiește în zona rurală a statului Tennessee. Volumul de poezie Sfaturi confidențiale pentru neconvențional demontează câteva mituri contemporane despre identitate și ne oferă o serie de reflecții clar conturate poetic despre concepte filozofice precum timp, adevăr, natură, limbaj sau frumusețe. Este o colecție bilingvă inspirată de gândirea ezoterică, în care paginile în engleză și română sunt adiacente. Dispunerea poeziilor în paralel cu traducerea lor funcționează ca o invitație pentru cititorii bilingvi de a vizualiza alegerea traducătoarei și de a lua în considerare și alte posible versiuni. Traducerea este privită aici ca un proces deschis. 

Traducere de Monica Manolachi

duminică, 25 august 2019

ROMANIAN HORIZONS: RADU IGNA


Paznic la nuntă

Şi uite aşa ne spetim din primăvară când au venit la noi ţinându-se de mână. „Noi am hotărât să facem nunta la toamnă. Vreţi, nu vreţi, treaba voastră, sperăm să nu vă supăraţi.” De supărat nu ne-am supărat, dar nici somn nu am mai avut şi nici zile de stat la soare. Cuscrii cei bătrâni s-au apucat serios de lucru să îngraşe porcii şi viţelul, au făcut ţuica pe care au pecetluit-o în butoi de frăgar, cuscrele au întocmit liste gen „cinci saci de zahăr două sute de pachete de unt o mie de ouă”. Şi tot aşa pe cinci pagini pe care ni le-au înmânat nouă, cuscrilor, adică eu şi Vasile, cu recomandarea expres „Poftim, faceţi şi voi ceva că noi avem prea multe pe capul nostru”, astfel că toată vara am umblat, am căutat, am transportat cu maşinile, am depozitat, am dat ceva atenţii până am obţinut aprobare să închiriem hanul de la marginea oraşului, am cheltuit, ne tot întrebam de ce nu ne ajung banii şi tot aşa până am terminat prima rundă cu amenajarea sălii în această seară la şapte şi douăzeci de minute.  Aşa că au plecat toţi lăsându-mă singur aici lângă plitele electrice să păzesc oalele cu sarmale. Dacă ar fi numai oalele. Intraţi numai în magazie, aici alături ca să vedeţi dacă mai e loc de pus piciorul printre tăvi cu friptură, ori dacă nu vă pierdeţi printre stivele cu lăzi de bere şi ştiu eu ce mai e pe acolo. Ia să mai verific eu uşile şi geamurile acum că a ieşit luna, întreagă, strălucitoare ca o mireasă acolo pe cer, aşa că trec dincolo în sală. Mă plimb printre mese, solemn, parcă aş fi la Continental sau într-un salon unde s-a organizat un mare dineu. (...)



Pieter Breugel, Nuntă ţărănească


Gardien aux noces

Et ainsi nous nous nous efforcions d’offrir le meilleur, depuis le printemps, quand ils sont arrivés chez nous, en se tenant par la main comme deux chérubins.” Nous avons décidé d’organiser les noces cet automne. Sois que vous le vouliez bien, sois que vous ne le vouliez point, nous espérons ne pas vous contrarier.” En vérité, nous ne nous sommes pas fâchés, mais, ni du sommeil et ni encore moins des jours à passer au soleil, nous n’avons plus pu nous réjouir. La belle-mère et le beau-père ont commencé très sérieusement à engraisser les cochons et le veau, ont préparé l’eau-de- vie qu’ils ont scellée dans un tonneau en mûrier ; les belles-mères ont rédigé des listes du genre : ”Cinq sacs de sucre, deux cents paquets de beurre, un millier d’oeufs”. Et ainsi de suite, sur cinq pages, qu’elles ont données à nous, les beaux-pères, c’est-à-dire Vasile et moi, accompagnées par la recommandation spéciale :   ”Voila, veuillez, vous aussi, faire quelque chose, car nous avons trop à faire !”, ainsi que tout l’été, nous avons marché, cherché, transporté en voiture et stocké ; nous avons donné quelques pots de vin pour obtenir la permission de louer l’auberge d’en bordure de la ville, nous avons dépensé.... Nous nous demandionspourquoi notre argent n’était pas suffisant, et ainsi de suite, jusqu’à ce que nous ayons terminé le premier tour, avec l’aménagement de la salle, ce soir, à sept heures et vingt minutes précisément. Îl en fut ainsi quand tous partirent en me laissant seul ici, auprès des plaques électriques, à surveiller la cuisson des casseroles pleines de „sarmales” (plats cuisinésroumains, préparés avec des feuilles de choux enroulées, fourrées avec un mélange de riz et de viande hachée, n. tr.). S’il n’avait été que question de ces plats !... ”Pénétrez, s’il vous plaît, un peu plus loin, en cet hangar, ici à côte, pour voir s’il reste encore de la place pour poser le pied parmi les plateaux à steaks, ou bien si vous ne craignez pas de vous perdre, aventurez-vous parmi les piles de canettes de bière, et je ne sais quoi encore, par là-bas ! ...” Et bien, allons vérifier encore une fois les portes et les fenêtres, maintenant que la lune est apparue, pleine, brillante comme une jeune mariée là-haut dans le ciel, me dis-je, en me permettant de passer de l’autre côté dans la salle. Je me promène parmi les tables, solennellement, comme si j’étais dans un ”Continental” (nom générique pour les hôtels de luxe en Roumanie, n. tr.) ou dans une salle de gala. (...)

Version française par Noëlle Arnoult 

(fragment d'un récit, à lire tout le text dans le numéro prochain de la revue, 4 (72) / 2019)             

PROFIL

Radu Igna (6 noiembrie 1934, satul Glodghileşti, comuna Burjuc, judeţul Hunedoara). Prozator. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Alba – Hunedoara). Studii: Facultatea de Filozofie, Secţia Ziaristică, Universitatea  Bucureşti, exmatriculat politic în anul IV,1958; Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti,1973. Profesor de română şi engleză la şcoli din judeţul Hunedoara. Cetăţean de onoare al oraşului Haţeg. Debut publicistic în revista Orizont, Timişoara, cu proză scurtă, 1986, prezentare de Ion Arieşanu. Debut editorial, 2000. Cărţi publicate: Armonia snack-bar,  proză scurtă, Editura Corvin, Deva, 2000; Vâltoarea, roman, Editura Corvin, Deva, 2001; Cultură si civilizaţie suedeză, note de călătorie, Editura Signata, Timişoara, 2002; Nimic deosebit in timpul serviciului meu, roman, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2003; Valea proscrişilor, roman, Editura Călăuza v.b., Deva 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu pe anul 2004); Lazăr nu mai vine, proză scurtă, Editura Călăuza v.b, 2005; Condamnat, roman, Editura de vest, Timişoara, 2007; ediţia a II-a, Editura Rafet, 2016; Vocaţia culturală a Haţegului, eseuri, Editura Gligor Haşa, Deva 2009; ediţia a II-a în 2010; Istanbul, un oraş pe două continente, note de călătorie, Editura David Press-print, Timişoara, 2011. Premiul USR, Filiala Alba-Hunedoara, 2012; Gligor Haşa. Omul şi opera, Editura Gligor Haşa, Deva, 2012; ediţia a II-a, Editura CronoLogia, Sibiu 2014; Haţeg, vremuri şi oameni, fapte şi mărturii, Editura CronoLogia, Sibiu 2014, ediţia a doua 2015; Periplu european, Anglia, Suedia, Turcia, note de călătorie, Editura CronoLogia, Sibiu, 2015. Referinţe critice. Personalităţi române şi faptele lor, vol. XXII (2000);   Dicţionarul scriitorilor români de azi, Iaşi, 2011; Judeţul Hunedoara, monografie, vol.V; Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, vol I, Iaşi, Ed. TipoMoldova. Cărţi în „Bibliotheca Universalis”: Notyhing out of the ordinary during my duty (2017), Armonia Snack Bar (2018). Publicat în OLC: 4, 5/2017, 1, 2/2018.


Radu Igna (6 november 1934, Glodghileşti village, Burjuc, Hunedoara county). Prose writer. He is a member of the Romanian Writers’ Union (the Alba-Hunedoara Branch). Universitary studies Faculty of Philosophy, the Journalism section, politically expelled in the fourth year, 1958; Faculty of Philology of the University of Bucharest (1973). He worked as a teacher of Romanian and English language in several schools from Hunedoara county. Honorary citizen of Haţeg city. He made his narrative debut in the magazine “Orizont” (Timişoara, 1986). Editorial debut in 2000. Published books: Armonia snack-bar,  short stories, Editura Corvin, Deva, 2000; Vâltoarea, novel, Editura Corvin, Deva, 2001; Cultură si civilizaţie suedeză, travel notes, Editura Signata, Timişoara, 2002; Nimic deosebit in timpul serviciului meu, novel, Editura Modus P.H., Reşiţa, 2003; Valea proscrişilor, novel, Editura Călăuza v.b., Deva 2004 (The prose Award of the Romanian Writers’ Union, Sibiu Branch, 2004); Lazăr nu mai vine, short stories Editura Călăuza v.b, 2005; Condamnat, novel, Editura de vest, Timişoara, 2007; second edition, Editura Rafet, 2016; Vocaţia culturală a Haţegului, essays, Editura Gligor Haşa, Deva 2009; second edition 2010; Istanbul, un oraş pe două continente, travel notes, Editura David Press-print, Timişoara, 2011 (The Award of the Romanian Writers’ Union, Alba-Hunedoara Branch, 2012); Gligor Haşa. Omul şi opera, Editura Gligor Haşa, Deva, 2012; second edition, Editura CronoLogia, Sibiu 2014; Haţeg, vremuri şi oameni, fapte şi mărturii, Editura CronoLogia, Sibiu 2014, second edition 2015; Periplu european, Anglia, Suedia, Turcia, travel notes, Editura CronoLogia, Sibiu, 2015. Critical references (in volumes): Personalităţi române şi faptele lor, vol. XXII (2000);   Dicţionarul scriitorilor români de azi, Iaşi, 2011; Judeţul Hunedoara, monografie, vol.V; Un dicţionar al scriitorilor români contemporani, vol I, Iaşi, Ed. TipoMoldova. Books in „Bibliotheca Universalis”: Notyhing out of the ordinary during my duty (2017), Armonia Snack Bar (2018). Published in CLH: 4, 5/2017, 1, 2 / 2018.