luni, 12 noiembrie 2018

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS. NUEVO EN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS


















169. Petru Istrate (Romania), "Candori adolescentine. Teenage Candors"
170. Georges de Rivas (France), "Orphée. Zéphir en azur. Orfeu. Zefir în azur”
171. Luía Ángel Marín Ibáñez (Spain), “Opera omnia”

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS. 
ALL THE WORLD IN A LIBRARY.

joi, 8 noiembrie 2018

POETIC DIALOGUES: JOHN TISCHER - J. M. WHITE (UNITED STATES)
















             
JOHN TISCHER

Joke

Jesus walks into a bar... sits next to a drunk. They nod to each other. Bartender comes over and asks Jesus: "What will you have?"
"An empty shot glass, please."
Jesus gets his glass... looks at it, and, by itself,  it fills with whiskey. Jesus drinks the whiskey, puts the glass down, and, again, it fills back up with whiskey. The drunk looks at the bartender and says:
"I'll have what he's having."


Glumă

Isus intră într-un bar... se aşază lângă un beţivan. Se salută unul pe altul. Barmanul îşi face apariţia şi îl întreabă pe Isus:
“Cu ce să vă servesc?”
“Cu un pahar gol, vă rog”.
Isus primeşte paharul... se uită la el şi, de la sine, îl umple cu whiskey. Isus bea whiskey-ul, pune jos paharul şi, din nou, îl umple cu whiskey. Beţivanul se uită la barman şi zice:
“Voi avea şi eu ce are el”.  


J. M. WHITE

Jokerman

initiation is like walking on water
like fighting the war in the Bhagavad-Gita
like taking the boat to the other shore
                like searching for the holy grail
                      like surviving the flood in the Ark
                            like visiting the oracle at Delphi
                                     like being in the garden of Eden

initiation is contact with the axis mundi
which is a repository of wisdom
at the core of the world’s mystical traditions
we have been separated from this center
and are trapped in linear time

initiation unveils the primordial state
where everything is perceived from the point of view of eternity

initiation offers a glimpse of the prototype of humanity
of the germ
of the embryo
of the chrysalis
that is our inner-most inheritance
which is shrouded by temporality
appearing inaccessible
and ungraspable

in the West even the possibility of initiation is hidden
people have not the slightest clue
the passions that rule our world
are transitory and contingent
those who seek initiatory experience
learn the action of nonaction
that is the Great Peace
that comes from the investiture
of the perspective of eternity


Născocitorul de glume

iniţierea este ca mersul pe ape
ca războiul din Bhagavad-Gita
ca îmbarcarea pe un vas pentru a ajunge
pe malul celălalt
      precum căutarea Sfântului Graal
                precum supravieţuirea în Arca lui Noe
                         precum o vizită la Oracolul din Delphi
                                 precum viaţa în Grădina Edenului

iniţierea este contactul cu axis mundi
un depozit de întelepciune
în inima tradiţiilor mistice ale lumii
de care am fost despărţiţi
şi care sunt prinse în timp linear

iniţierea dezvăluie starea primordială
unde totul este perceput
din punctul de vedere al eternităţii

iniţierea oferă un licăr din prototipul umanităţii
în germene
din embrionul
crisalidei
care este moştenirea noastră cea mai lăuntrică
care este învăluită de temporalitate
părându-ni-se inaccesibilă
şi incomprehensibilă

în Vest chiar posibilitatea iniţierii este ascunsă
oamenii nu au nici cea mai mică idee
că pasiunile care stăpânesc lumea
sunt tranzitorii şi contingente
acela care caută experienţa iniţierii
învaţă acţiunea inacţiunii
care este Marea Pace
care vine din investirea
cu perspectiva veşniciei


Dum-dum profile

John Tischer (1949, Chicago, United States). Poet, prose writer, bohemian figure. After 2000 he moved to Tepoztlan, Mexico. In John Tischer opinion: "It's no wonder truth is stranger than fiction....fiction has to make sense." he have been writing poetry since the 70's. A few published in “Windhorse”, a Buddhist literary mag. She also was on "Sleepless Nights", an electronica music radio show, KGNU, Boulder, Colorado, a dozen times in the late 1990’s when he read my poetry.” Part of his poetic creation may be read on his personal blog “Eggtooth Breaks Open”, a more than remarcable blog. Published in CLH: 4/2011, 2, 3, 4, 5, 6/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 4, 5/2013, 2, 6/2014, 1, 5, 6/2015, 1, 3, 4, 5, 6/2016, 1, 2/2017. Books in “Bibliotheca Universalis”: Brownian Life (poetry, 2015). In preparation: Café at the End of Time (novel).

John Tischer (1949, Chicago, Statele Unite). Poet, prozator, figură boemă. După anul 2000 s-a stabilit în oraşul Tepoztlan din Mexic. A început să scrie poezii din anii ’70. Câteva scrieri i-au fost publicate în “Windhorse”, o revistă literară budistă. A fost prezent în cadrul “Sleepless Nights” (“Nopţi albe”), un spectacol de muzică electronică, la radio KGNU din oraşul Boulder, Colorado (SUA), unde a citit din creaţia sa poetică. Scrierile sale pot fi consultate pe blogul personal “Eggtooth Breaks Open”, un blog care îşi depăşeşte condiţia.  Publicat în OLC: 4/2011, 2, 3, 4, 5, 6/2012, Ant. 3/2012, 1, 2, 4, 5/2013, 2, 6/2014, 1, 5, 6/2015, 1, 3, 4, 5, 6/2016, 1, 2/2017. Cărţi în “Bibliotheca Universalis”: Viaţă browniană (poezii, 2015). În pregătire pentru tipar: O cafenea la sfârşitul timpului (roman).


J. M. White (born in 1948) is an anti-authoritarian, anti-religious, anti-establishment dues paying member of the underground.  His short stories, poems, interviews, essays and reviews have appeared in magazines worldwide. He did graduate study in Phenomenology at Duquesne University and holds an MA in Philosophy from Vanderbilt.  He has attended summer sessions of the Jack Kerouac School of Disembodied Poetics at Naropa Institute, where he studied with Allen Ginsberg, William Burroughs and Gregory Corso.  He has been a student of Tibetan Buddhism for over twenty years and has studied with the Dalai Lama, Khenchen Palden Sherab Rinpoche, Keith Dowman and Namkhai Norbu. He has traveled widely including visiting sites such as Lhasa, Tibet, Stonehenge and Avebury in England, Carnac and the Vezere Valley in France, Machu Picchu in Peru, Chichen Itza and Uxmal in Mexico, Chaco Canyon, Poverty Point and Cahokia in the United States; as well as the pueblos of the Zuni, Hopi and Taos Nations.  He lives in rural Tennessee. The poetry collection Confidential Advice for the Unconventional debunks several contemporary myths related to identity and offers a series of poetic clear-cut reflections on philosophical concepts such as time, truth, nature, language or beauty. It is a bilingual collection inspired by esoteric thought, with adiacent pages in English and Romanian. Showing the poems in parallel with their translation functions as an invitation for bilingual readers to visualize the translator’s choice and think about other possible versions. Translation is considered here an open process.

J. M. White (născut în 1948) este un plătitor de taxe neconvențional, antiautoritarist, antireligios și antiguvern. Povestirile, poeziile, interviurile, eseurile și recenziile sale au apărut în reviste din lumea întreagă. A absolvit studii de licență în fenomenologie la Universitatea Duquesne și deține un master în filozofie de la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite.  A participat la sesiunile de vară ale Școlii Jack Kerouac pentru Poetici Imateriale de la Institutul Naropa, unde a studiat cu Allen Ginsberg, William Burroughs și Gregory Corso.  A cercetat budismul tibetan mai bine de douăzeci de ani și a studiat cu Dalai Lama, Khenchen Palden Sherab Rinpoche, Keith Dowman și Namkhai Norbu. A călătorit mult și a vizitat locuri precum Lhasa în Tibet, Stonehenge și Avebury în Anglia, Carnac și Valea Vezere în Franța, Machu Picchu în Peru, Chichen Itza și Uxmal în Mexic, Canionul Chaco, Poverty Point și Cahokia în Statele Unite, precum și sate din rezervațiile de indieni americani Zuni, Hopi și Taos.  Locuiește în zona rurală a statului Tennessee. Volumul de poezie Sfaturi confidențiale pentru neconvențional demontează câteva mituri contemporane despre identitate și ne oferă o serie de reflecții clar conturate poetic despre concepte filozofice precum timp, adevăr, natură, limbaj sau frumusețe. Este o colecție bilingvă inspirată de gândirea ezoterică, în care paginile în engleză și română sunt adiacente. Dispunerea poeziilor în paralel cu traducerea lor funcționează ca o invitație pentru cititorii bilingvi de a vizualiza alegerea traducătoarei și de a lua în considerare și alte posible versiuni. Traducerea este privită aici ca un proces deschis.

Traducere de Daniel Dragomirescu

marți, 6 noiembrie 2018

UNIVERSAL HORIZONS: HARIS ADHIKARI (NEPAL)



















Love for Peace

I am
in love with Peace!
but she’s not in love with me.

Who else or what else
is not?

This culture of
camouflage that I’m part of,
I detest it.

This part of the world that did not listen to me,
that I did not listen to.
These hollow
cores of culture, fruits of maladies.

Ring of pollution. Depletion of
moral layers.

Is it the decadence of
religions? Masquerades
of terrorism? Dramatizations
of dirty politics? Abductions of
Truth and Love?

Or this
Villain Time … This Villain Time
that is mad for Power—Power of Victory—
so mad
that it forcibly corners
and then
commits a brutal rape of Innocence—if it doesn’t get
what it wants …

Or is it
the Providence of Divine Grace?
The Providence that just
looks on (enjoying?)
the agonies and cries
of so many poor beings …
like me.


Dragoste pentru Pace

Eu sunt
îndrăgostit de Pace!
dar Pacea nu este îndrăgostită de mine.

Cine sau ce altceva oare
nu ar fi?

Această cultură a
camuflajului, a cărei parte sunt,
eu o detest.

Această parte a lumii care nu mă ascultă,
pe care nici eu nu o ascult.
Acest goale
nuclee de cultură, fructe ale bolilor.

Cerc al poluării. Epuizare a
resurselor morale.

Să fie oare decadenţa
religiilor? Mascarade
ale terorismului? Dramatizări
ale politicii murdare? Ruptură a
Adevărului şi Iubirii?

Sau acest
Timp Ticălos... Acest Timp Ticălos
care este nebun după Putere – Putere şi Succes –
atât de nebun
că forţează limitele
şi apoi
săvârşeşte un rapt brutal al Inocenţei –
dacă nu capătă
ceea ce vrea...

Sau să fie oare
Providenţa Divinei Graţii? Providenţa care doar
contemplă (bucurându-se?)
agonia şi plânsul
atâtor biete făpturi umane...
aşa ca mine.


Profile. Profil

Haris Adhikari, a widely published poet and translator, is a lecturer of English literature and technical communication at Kathmandu University, Nepal. Adhikari has two books of poetry and a book of translation to his credit. Currently, he is working on two more books of poetry (one in English and the other in Nepali) and some works of research on translation. His poems and works of translation have appeared in reputed journals and magazines at home and abroad, both in print and online. He can be reached at: harisadhikari@gmail.com

Haris Adhikari este poet, traducător şi lector de literatură engleză şi de comunicare tehnică la Universitatea din Kathmandu din Nepal. Adhikari a publicat două volume de poezii şi a tradus o carte din literatura de limbă engleză. În prezent, pregăteşte alte două volume de poezie (una în engleză şi alta în nepaleză) şi unele lucrări de cercetare în domeniul traducerii. Poezii şi eseuri ale sale au fost publicate în presa culturală din Nepal şi din străinătate, în formă tipărită pe hârtie şi în format electronic. Poate fi contactat la adresa: harisadhikari@gmail.com

Traducere de Daniel Dragomirescu

duminică, 28 octombrie 2018

HORIZONTES URUGUAYOS: DANIEL FERNÁNDEZ CORCHS


El muro

A Eliondo Stein le salían de la boca palabras tan duras como piedras de la calle, tan hirientes como la desilusión, tan cortantes como el frío de una madrugada de junio, y además hacía comentarios tan ácidos como el limón que su esposa colocaba en el té de marcela.

Un día, la fábrica en la que trabajaba le asignó un individuo como compañero que no llegó a jubilarse. Solo permanecieron juntos quince años hasta que la muerte se lo llevó extirpándole el corazón de un guadañazo sorpresivo y aséptico, quedando nuevamente solo en su puesto.

Desde entonces, nadie sabe si a propósito o por bruto radical, Eliondo se empeñó en construir un muro que en silencio lo rodeó, fortificando su apellido de todo aquel que por algún motivo o circunstancia hiciera un esfuerzo por acercársele.

Stein era un hombre sólido como el acero, robusto como un toro, y resistente como las cucarachas. En su tarea llevaba adelante el proceso de trefilado del cobre entre dos máquinas de origen alemán, a las que amaba en secreto. Lo maravilloso de su vida pasaba por apretar un botón verde, uno amarillo y otro rojo, y cada mes, se ocupaba del mantenimiento imprescindible de la máquina.

Creía que el dominio del sector lo colocaba en uno de los eslabones más importantes de la planta, con lo cual el correcto funcionamiento de esos artefactos pertenecía al proyecto de la «obra» en la que Eliondo estaba inmerso. Todo lo demás carecía de valor. A diario escribía meticulosamente su producción en la planilla, calculaba cada metro y cada tonelada, evitando que ambas máquinas sufriesen un desgaste operativo anticipado.

— ¡Apurate con la comida que a las nueve hay fútbol!, no sé qué hacés todo el día — y golpeó la puerta del baño tras de sí.

Como cada tardecita, Mabel, rodeada de potes, de latas y de espumaderas, hacía lo suyo con una olla hirviendo y el horno encendido. El ocaso le tragaba el día, sorprendiéndola entre una cosa y otra, sin haber podido descansar un ratito.

Las várices le subían por las piernas como víboras y se le enroscaban haciéndole nudos oscuros como si fueran troncos de eucaliptos.

Pensó «un día de estos lo apuñalo, o mejor aún, le corto el cuello para que quede mudo y disfruto de verlo tullido, jodido ahí, en la mesa. No creo ir presa, por un lado, sería primaria y por otro, un momento de locura podría ser natural».

Adoraba la idea de la locura repentina. Lo pensaba todo el día.

— ¿¡Y…!? Haceme el favor, cebame un mate. ¿O tampoco está pronto? ¿qué pasa contigo que estás tan lenta, eh? 

Eliondo se tiró en el sillón, prendió el televisor, subió el volumen, y el fútbol invadió toda la casa. Sin embargo, siguió despotricando contra los jugadores, contra el árbitro, contra la publicidad, contra el comentarista y contra Mabel que no le alcanzaba el mate.

Ella siguió pensando «ahora mismo lo agarro por detrás y le rebano la garganta con esta cuchilla. ¡Lástima el sillón que recién está tapizado y le cambié el forro de los almohadones con la tela que compré en 8 de octubre! Sí, mejor espero que se siente a comer y cuando esté masticando, le doy en una sien con el martillo de moler carne para las milanesas».

Para Eliondo Stein, el muro que separaba Berlín de Bonn aún estaba allí y aquí, en Montevideo. La muralla China representaba para él la construcción más formidable del Hombre, y sostenía que el control siniestro de la frontera entre México y los EEUU, constituía un emblema justificado del poder superior contra la masa humana en su paupérrima existencia.

Odiaba a los negros, a los judíos, a los chinos, a los árabes, a los homosexuales, a los indios, y a los enanos. Con los años, se había vuelto tan inestable como la nitroglicerina, tan impredecible como el clima.

Mabel, en silencio, cortaba trocitos de panceta y los ponía en la cacerola que hervía a fuego lento. Cada día, ella se quedaba en trance con las marcas que su cuchillo hacía después del corte en la tabla de madera que apoyaba sobre la mesa de la cocina. Quedaba firme haciendo presión con sus manos anchas y fuertes, mientras imaginaba ver correr muy lento la sangre y los jugos hacia la pileta, como la saliva dentro de su garganta. La extasiaba la imagen del cuello abierto y fláccido de Eliondo.

Los ojos abiertos de su marido quedaron duros por la sorpresa, mirando al vacío desorbitados, con las pestañas tiesas, florecidas como margaritas. Debajo del pelo negro que Mabel apretaba con ganas entre los dedos de su mano izquierda, el cuerpo del hombre temblaba de la cintura para abajo, sacudiéndose incontrolable debajo de la mesa.

¡Cómo disfrutó ese momento! le produjo un placer embriagador, una psicosis cocaínica que la colocaba en un viaje sin retorno entre el estofado humeante y la sangre que brotaba a raudales como el salto de agua del Penitente.

Las rodajas de zanahorias, tan anaranjadas, flotaban sin ser saboreadas, al lado de los cubos de papas, de los nabos y de los choclos. Todo estaba oscuro.

La carne lucía tierna sobre una bandeja en el centro de la mesa, junto a la canasta de mimbre con el pan doradito como a Eliondo le gustaba y un vaso frente a su plato, como parte del ritual que ella había preparado. Pero en el lugar de la cocinera había una copa. Mabel sirvió en ella un tinto casero, hecho por su hermano el año anterior en Neptunia antes de Navidad, con una receta que el padre les había heredado.

Ella lo tomaba muy de tanto en tanto, en alguna ocasión especial. Por supuesto, a Eliondo no le gustaba: para él sólo eran de buena calidad los de la bodega de Carrau y Cía., o de alguna otra reconocida. También esto le servía para protestar: «el vino casero era una porquería, una inmundicia». Mabel lo disfrutaba sola, y recordaba aquellos momentos con su familia.

Esa noche, su esposo acompañó la cena con agua, y como de costumbre, se fue a la cama insultando también por eso, porque sentía frío en los pies, porque Mabel no servía para nada, y porque Peñarol había perdido por tres goles.

El muro que Stein construyó no le permitió ver que esa noche caminó hacia la muerte.


Zidul

Lui Eliondo Stein îi ieşeau din gură vorbe la fel de grele ca pietrele de pe drum, la fel de supărătoare ca dezamăgirea, la fel de tăioase ca frigul unei dimineţi de iunie (iunie este o lună de iarnă în emisfera australă, unde se află Republica Orientală Uruguay, n. t.) şi de asemenea făcea comentarii la fel de acide ca lămâia pe care soţia lui o punea în ceai.  

Într-o zi, fabrica unde lucra i-a repartizat un individ ca tovarăş care nu apucă să se pensioneze. Au rămas împreună doar cincisprezece ani, până când l-a luat moartea cu coasa, rămânând din nou singur la locul său de muncă.

De atunci, nimeni nu mai ştie dacă la propunerea cuiva sau din proprie iniţiativă, Eliondo se sili să construiască un zid care îl înconjură în tăcere, întărindu-şi numele de familie (Stein în limba germană înseamnă “piatră”, n. tr.) pentru oricine ar fi făcut vreun efort să se apropie de el.

Stein era un bărbat solid ca oţelul, robust ca un taur şi rezistent ca gândacii de bucătărie. Sarcina sa era să trefileze cuprul între două maşini de origine germană, pe care le iubea în secret. Farmecul vieţii sale consta în a apăsa pe un buton verde, unul galben şi altul roşu şi, în fiecare lună, în lucrările de întreţinere a maşinilor.

Credea că sectorul său de lucru îl plasa într-unul din locurile cele mai importante ale uzinei, de care depindea corecta funcţionare a acestor artefacte din cadrul proiectului “operei” în care Eliondo era cufundat până peste cap. Orice altceva nu avea nici o valoare. Zilnic îşi consemna meticulos producţia în catastif, socotea fiecare metru şi fiecare tonă, evitând ca maşinile să sufere vreo defecţiune operativă previzibilă.

-Grăbeşte-te cu masa, că la ora nouă este fotbal! Nu ştiu ce faci toată ziua – şi a lovit uşa băii din spatele său.

Ca în fiecare seară, Mabel, era înconjurată de ghivece şi cutii de conserve, cu o oală fierbând pe foc şi cuptorul duduind. Amurgul le înghiţea ziua, surprinzând-o între o treabă şi alta, fără să se fi putut odihni măcar o clipită.

Varicele i se târau pe picioare ca nişte şerpi şi se răsuceau în noduri întunecate ca trunchiurile de eucalipt.               
         
Se gândi, “într-o zi ca asta îl va înjunghia, sau şi mai bine, îi va tăia gâtul ca să rămână fără grai şi să se bucure să-l vadă trântit acolo pe masă. Nu cred să ajung victimă, pe de o parte, ar fi ceva primitiv, şi pe de altă parte, un moment de nebunie ar putea fi normal.”

Îi plăcea ideea de nebunie subită. Se gândea toată ziua la asta.

-Şi? Fă-mi o favoare, dă-mi să beau un mate (un fel de ceai, băutură naţională uruguayană preparată special, care se bea cu ajutorul unei mici ţevi, n. tr.). Sau nici măcar nu e gata? Ce se petrece cu tine, de eşti aşa de poticnită?

Eliondo se lăsă într-un fotoliu, deschise televizorul, mări volumul, şi fotbalul invadă toată casa. Cu toate astea, continuă să-i înjure pe jucători, pe arbitru, publicitatea, pe comentator şi pe Mabel care nu mai venea odată cu ceaiul.

Ea continuă să se gândească “chiar acuma îl apuc pe la spate şi îi tai beregata cu acest cuţit. Păcat de fotoliu, care a fost de curând reparat cu pânza pe care am cumpărat-o în ziua de 8 octombrie! Da, sper că se simte mai bine când manâncă şi când mestecă şi îi trag una la mir cu ciocanul de frăgezit carnea”.

Pentru Eliondo Stein, zidul care despărţea Berlinul de Bonn se afla acolo şi aici, la Montevideo. Marele Zid Chinezesc reprezenta pentru el construcţia cea mai formidabilă a Omului şi suţinea că sinistrul control de la frontiera Mexicului cu Statele Unite consituia o emblemă justificată a puterii superioare împotriva maselor omeneşti în paupera lor existenţă.

Îi ura pe negri, pe chinezi, pe arabi, pe homosexuali, pe indieni şi pe pitici.Cu timpul, devenise instabil ca nitroglicerina, la fel de imprevizibil ca vremea.

Mabel, în tăcere, tăia bucăţi de şuncă şi le punea în tigaia care fierbea la foc mic. În fiecare zi, cădea în transă văzând semnele pe care cuţitul ei le lăsa după tăiere în talerul de lemn aşezat pe masa de bucătărie. Rămânea nemişcată, apăsând cu mâinile ei mari şi puternice, pe când îşi închipuia că vede cum curgeau foarte încet sângele şi sucurile până la piscină, precum saliva în gâtul său. O extazia imaginea gâtului deschis şi înmuiat al lui Eliondo.

Ochii deschişi ai soţului ei rămaseră încremeniţi de mirare, privind în gol ieşiţi din orbite, cu genele rigide, înflorite ca margaretele. Sub părul negru, pe care Mabel îl ţinea cu mănuşile între degetele mâinii sale stângi, corpul omului tremura de la brâu în jos, scuturându-se în mod necontrolat sub masă.

Cât s-a delectat cu acest moment! Îi procură o plăcere îmbătătoare, o psihoză de morfinomană, care o plasa într-un voiaj fără întoarcere între tocana fumegândă şi sângele care ţâşnea precum o arteziană.

Feliile de morcov, atât de portocalii, pluteau, fără să mai fie savurate, alături de cuburile de cartofi, de napi şi de porumb. Totul ramânea întunecat.

Carnea arăta flască pe o tavă pusă în mijlocul mesei, alături de coşul de răchită cu pâinea aurie, care îi plăcea lui Eliondo, şi un pahar înaintea farfuriei sale, ca parte dintr-un ritual pregătit de ea. Dar în locul bucătăresei se afla o ceaşcă. Mabel servi din ea un vin roşu de casă, făcut pentru fratele ei anul trecut la Neptunia, înainte de Crăciun, după o reţetă moştenită de la tatăl ei.

Ea îl servea din când în când, la câte o ocazie specială. Bineînţeles, lui Eliondo nu-i plăcea: pentru el de bună calitate erau numai vinurile de la crâşma din Carrau şi Cía sau dintr-o alta, care era recunoscută. De asemenea, asta îi folosea pentru a protesta: “vinul de casă era o porcărie, o mizerie”. Mabel îl savura singură, şi îşi amintea de acele momente petrecute împreună cu familia.

În noaptea aceea, soţul său a însoţit cina cu apă şi ca de obicei s-a băgat în pat înjurând şi pentru asta - pentru că îi era frig la picioare, pentru că Mabel nu servea nimic şi pentru că echipa Peñarol din Montevideo pierduse încasând trei goluri.

Zidul pe care Stein îl construise nu-i îngăduia să vadă că în noaptea aceea mergea spre moarte.


Perfil. Profil

Daniel Fernández Corchs. Desde muy joven se interesó en los temas de nuestra identidad, y en consecuencia, aportó a la sociedad trabajos literarios y composiciones musicales que reflejan dicho sentir. Gestor cultural. En cuanto a su trabajo literario, libros publicados de su autoría: El portal 53-34, sendero de viejos mensajes (ensayos, 2006), Asimetrías a 177º de Acuario (prosa poética, 2007), Montevideo en una lágrima (relato estampa, 2008), La fantástica casa de las palabras errantes (cuentos y poesías de varios autores compartidos, 2008), Esa dulce telaraña azul (cuentos de autores varios, 2010), Extraños de Montarunguá (cuentos, 2011), Jazmines en setiembre (cuentos de autores varios, 2012),  Secretos en la Cruz del Sur (género narrativa, 2016), Uruguay cuentos infantiles (2017, Editorial Altazor, Perú). A partir del año 2016, desarrolla el proyecto cultural Tinta de Escritores, que se emite semanalmente desde la  librería Mundos Invisibles, a través de YouTube y de las redes sociales. Forma parte en calidad de  panelista del programa radial «Tiempo de luz» que se emite por CX 22 radio Universal, 970 AM. Co-conductor en radio Ciudadela 88.7FM. en el programa cultural Esto esarte. Ha recibido varios premios a nivel nacional e internacional. En la actualidad, integra la directiva de la Asociación Uruguaya de  Escritores (AUDE) y es miembro de la Academia Norteamericana de Literatura Moderna con asiento en New Jersey, USA.  

Daniel Fernández Corchs. Prozator şi animator cultural contemporan din Republica Orientală Uruguay. Cărţi publicate din creaţia personală sau sub coordonarea sa: Portalul 53-34, cale pentru vechi mesaje (eseuri, 2006), Asimetrii la 177º de Vărsător (proză poetică, 2007), Montevideo într-o lacrimă (proză, 2008), Casa fantastică a cuvintelor călătoare (proză şi poezie de autori diverşi, 2008), Acea dulce pânză albastră de păianjen (proză de autori diverşi, 2010), Ciudaţii din Montarunguá (povestiri, 2011), Iasomie în septembrie (povestiri de autori diverşi, 2012),  Secrete din Crucea Sudului (proză, 2016), Uruguay, povestiri pentru copii (2017, Editorial Altazor, Perú). Cu începere din anul 2016, dezvoltă proiectul cultural “Tinta de Escritores” (Cerneală de scriitori), care se emite săptămânal din librăria “Mundos invisibles” (Lumi nevăzute) din Montevideo, pe You Tube şi pe reţelele sociale. Colaborează la programul radiofonic “Tiempo de luz” (Timp de lumină), emis de CX 22 Radio Universal 970 AM. Conduce, la radio Ciudadela 88.7 FM, programul cultural “Esto esarte” (Aşa eşti tu). A primit diverse premii la nivel naţional şi internaţional. În prezent conduce Asociaţia Uruguayană a Scriitorilor (AUDE) şi face parte din Academia Nordamericană de Literatură Modernă cu sediul în New Jersey, Statele Unite.

(din Antologie literară uruguayană, vol. II,
în pregătire în colecţia “Bibliotheca Universalis”)

Traducere de Daniel Dragomirescu

duminică, 14 octombrie 2018

EN PREPARACION EN "BIBLIOTHECA UNIVERSALIS": ANTOLOGIA LITERARIA URUGUAYA, 2


Una expresión rica y sensible

Un proyecto donde se embarcó un puñado de escritores para mostrar con sus interesantes contenidos un amplio universo literario de calidad y estilo, que combinan con frases elegantes y sentidos propios.

Una obra que alterna narrativa  y poesía  con sus muy particulares tonos y que bailan al son del talento y la pasión por las letras.

Las narraciones se desarrollan en diferentes ambientes, con habilidosos recursos y adjetivación profusa que utilizan para entretener, muchas veces inspiradas en la vida misma o simplemente son producto de una vasta imaginación.

Los versos cargados de emociones y variada extensión logran plasmar con sutileza los sentimientos más profundos, que estimulan el alma,  enriquecen los valores humanos y dejan como resultado una diversidad de mensajes.

Tanto los poemas como los relatos pasan como imágenes que dejan al descubierto una expresión rica y sensible sin espacios ni tiempo que la limiten.

Juegan con las palabras con sabiduría y equilibrio y son capaces de encontrar belleza donde pareciera que no la hay, con vocablos utilizados con prestancia a la hora de componer con la palabra escrita.

Después de transitar por cada página de esta antología, rendimos homenaje a ese hilo invisible que enfrentó  el desafío del destino, sin máscaras, con la convicción de que quedamos ligados a un futuro que existe y es el hoy, testigo de una tangible realidad que nos unió, une y unirá.


O expresie bogată şi sensibilă

Un proiect în care s-a îmbarcat un grup de scriitori pentru a arăta prin scrierile lor interesante un amplu univers literar, de calitate şi de stil, care combină fraze elegante şi sentimente personale.

O operă care alternează naraţiunea cu poezia, cu cele mai particulare tonuri, care dansează la sunetul talentului şi a pasiunii pentru litere.    
Naraţiunile se dezvoltă în diferite medii sociale, cu abile recursuri şi adjectivări abundente pentru a delecta, de multe ori inspirate din viaţa însăşi - sau pur şi simplu sunt produsul unei vaste imaginaţii.

Versurile încărcate de emoţii şi variată extensiune reuşesc să plăsmuiască cu subtilitate sentimentele cele mai profunde, care stimulează sufletul, îmbogăţesc valorile umane şi emit ca rezultat o diversitate de mesaje.  

Atât poemele cât şi povestirile trec drept imagini care permit să fie descoperită o expresie bogată şi sensibilă, fără spaţiu şi timp care să le limiteze.

Autorii se joacă cu cuvintele, cu înţelepciune şi într-un mod echilibrat, probând capacitatea lor de a descoperi frumuseţea acolo unde s-ar părea ca ea nu există, cu vocabule folosite cu prestanţă la ceasul creaţiei prin cuvântul scris.

După ce cititorul a tranzitat prin fiecare pagină a acestei antologii, să aducem un omagiu acelui fir nevăzut care a înfruntat destinul, fără măşti, cu convingerea că rămânem legaţi de un viitor care există şi este ziua de astăzi, mărturie a unei realităţi palpabile care ne-a unit, ne uneşte şi ne va uni.

Niza Todaro, Guillermo Lopetegui
Traducere de Daniel Dragomirescu

AUTORES ANTOLOGADOS

Anna Donner, Carmen Molinas, Daniel Fernández Corchs, Fernando Silva, Guillermo Lopetegui, Graciela Mila Espasandín, Loreley Molinelli, Natalia González, Sandra Blanco García, Delia Barientos, Miguel Ángel Longo, Mónica Couto, Niza Todaro

vineri, 5 octombrie 2018

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN NR. 5 (67) / SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2018























EDITORIAL
Daniel Dragomirescu, “The Red Plague. La Peste Rouge. Ciuma Roşie”. p. 3 - 4

ORIZONTURI CRITICE, p. 4 - 10
Noëlle Arnoult (Franţa), “L’Essence de la poésie”
Francisco da Cunha Silva Filho (Brazilia), “Would you believe it, readers?”
Raymond Walden (Germania), “The Question Mark of our Presence”

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS, p. 10 - 15
Neil Leadbeater (Regatul Unit), “On Oameni și marionete / Men and Puppets”
Beth Junor (Regatul Unit), “The Mummiad: New selected poems by Richard Livermore”
Constantin Stancu, “Nimic deosebit în timpul serviciului meu” de Radu Igna”

ORIZONTURI EPICE, p. 16 - 26
Morelle Smith (Regatul Unit), „Europe”
Niza Todaro (Uruguay), „Un amigo incomparable”
Jacklynn Beckman (Franţa), „Le départ”
Souhila Chidiac (Franţa), „Benoît et Lia” (2)
Jean-Claude Sartelet (Franţa)
Patrick Bédier (Franţa)

ORIZONTURI POETICE, p. 26 - 35
Michael White (Statele Unite)
Paul Sutherland (Canada-Regatul Unit)
Amy La Haye (Olanda)
Kees van Meel (Olanda)
Marina Centeno (Mexic)
Gloria Anzaldúa (Statele Unite)
Jessica Atal (Chile)

ORIZONTURI FRANCEZE, p. 35 - 44
Marie Cholette (Canada)
Rosa Favella
Gérard Angaud
Francis Hennuyer
Philippe Barbier
Olivier Lechat
Pierre Montfort
Georges de Rivas

DEBUT LA OLC, p. 44 - 48
Dana Lang (Franţa)
Ernest Koffiga Kavege (Togo-Gabon)
Cicéron Angledroit (Franţa), “Sur ces derniers détails”

TRADUCERI
Roxana Doncu, Monica Dragomirescu, Monica Manolachi, Daniel Dragomirescu,
Charmaine Cardon (Olanda), Raymond Walden (Germania), Noëlle Arnoult (Franţa)

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON
A JOURNAL FOR VALUABLE READERS
COMING SOON

joi, 4 octombrie 2018

AFRICAN HORIZONS: ERNEST KOFFIGA KAVEGE (TOGO - GABON)




















Au-delà du mal
(Conseils à mon fils)

Sache, mon fils, que la chambre qui a recueilli les pleurs de la veuve en secret
Devient l’enceinte témoin de ses chants de joie quandprennent fin son chagrin et ses peines.
Si donc tu sais par-devers toi voir au-delà de la défaite la Victoire,
Si pour toi l’échec n’est que la clef qui t’ouvre les portes de la Réussite,
Si dans le malheur tu ne cèdes point à l’affliction en faisant du Bonheur ton objectif, 
Si tu peux, quand la tristesse remplit ton cœur, vers l’Espérance tourner ton regard,
Si les opaques ténèbres deviennent translucides qui fassent jaillir dans ta vie la Lumière,
Si point l’erreur ne t’aveugle pour t’empêcher de découvrir la Vérité,
Si la haine devient à tes yeux transparente pour te laisser percevoir l’Amour mérité,
Si tu sais ne pas t’ensemencer dans le négatif pour ne pas perdre tes repères, 
Tu sauras, mon bien-aimé, qu’au-delà du Mal se trouve le Bien.


Dincolo de rău
(Sfaturi pentru fiul meu)

Să ştii, fiule, că odaia care a primit plânsul văduvei în taină
Devine incinta martor al cântecelor ei de bucurie când se sfârşesc durerea şi chinurile.
Dacă ştii aşadar să priveşti dincolo de înfrângerea Victoriei,
Dacă pentru tine eşecul nu e decât cheia care îţi deschide porţile Succesului,
Dacă în nenorocire nu cedezi mâhnirii făcând din Fericire ţelul tău,
Dacă poţi, când tristeţea îţi umple inima, spre Speranţă să-ţi îndrepţi privirea,
Dacă tenebrele opace devin translucide făcând să apară în viaţa ta Lumina,
Dacă greşeala nu te orbeşte pentru a te împiedica să descoperi Adevărul,
Dacă ura devine transparentă în ochii tăi pentru a te lăsa să percepi Iubirea meritată,
Dacă ştii să nu te ancorezi în negativ pentru a nu-ţi pierde reperele,
Vei şti, dragul meu, că dincolo de Rău se află Binele.   

Profil

Professeur certifié de philosophie de nationalité togolaise, Ernest Koffiga Kavege est né en 1971 et est auteur du recueil poétique Sanglots et Espoirs, paru en 2013 aux Éditions Continents à Lomé.

Profil

Profesor de filosofie de naţionalitate togoleză, Ernest Koffiga Kavege s-a născut în 1971 şi este autorul culegerii poetice Plâns şi Speranţă, publicată în 2013 la Editura “Continents” din Lomé.

Traducere de Daniel Dragomirescu 

sâmbătă, 29 septembrie 2018

HORIZONTES CHILENOS: JESSICA ATAL
























Sombra

estás ahí callado
en tu lugar callado
ese bosque frío
donde nadie te molesta
tu mito popular
estoy aquí callada
en un lugar callado
mis cuatro paredes
donde nadie (todo) me molesta
todo sin ti
callado
revuelve y destempla
mi razón
está tu árbol callado
triste sin sus pájaros
expansión / sombra de Occidente
el átomo / lo que tengo
lo que no me da tu árbol
mientras nadie te molesta
en tu lugar callado
sin sus pájaros
adversario de los dos
es mi sombra
(toda la memoria)
el abrazo del árbol
mi refugio
cuando tú estás como energía dibujada
en el plano
donde nadie se molesta
todo sin ti se destempla
la lluvia no cae
los pájaros lloran sus árboles
ya nadie habla
de inocencia o redención

(Del libro Cortina de elefantes, 2014)


Umbră

stai acolo liniştit
în locul tău liniştit
acea pădure rece
unde nimic nu te supără
mitul tău popular
stau aici liniştită
într-un loc liniştit
cei patru pereţi ai mei
unde nimic (totul) mă supără
totul fără tine
liniştit
răscoleşte şi dezarticulează
memoria mea
eşti copacul tău liniştit
trist fără păsări
expansiune / umbră a Occidentului
atomul / ceea ce am
ceea ce nu-mi dă copacul tău
în timp ce nimic nu te supără
în locul tău liniştit
lipsit de păsările sale
adversar al celor doi
este umbra mea
(întreaga memorie)
îmbrăţişarea copacului
refugiul meu
când tu eşti ca energia desenată
în planul
unde nimic nu te supără
totul fără tine se dezarticulează
ploaia nu cade
păsările îşi plâng copacii
fiindcă nimic nu vorbeşte
despre inocenţă sau mântuire

(din cartea Cortina elefanţilor, 2014)


Perfil

Jessica Atal Kattan es una poeta, escritora y crítica literaria chilena. Licenciada con un Bachelor of Arts de la University of Utah (1988). Libros publicados: Variaciones en azul profundo (1991), Pérdida (2010), Arquetipos (2013), Cortina de elefantes (2014), Carne blanca (2016), WhatsApp, Amor (2016). Ganadora del Premio Edward Said (2004).   

Profil

Jessica Atal Kattan este o poetă, prozatoare şi critic literar din Chile. Licenţiată a Universităţii din Utah (1988). Cărţi publicate: Variaţii în albastru profund (1991), Pierdere (2010), Arhetipuri (2013), Cortina elefanţilor (2014), Carne albă (2016), WhatsApp, Iubire (2016). Câştigătoare a Premiului Edward Said (2004).    

Traducere de Daniel Dragomirescu