sâmbătă, 27 iunie 2015

NEW HORIZONS: BIANCA C. DAN

The Day of the Birds

I will shipwreck on the moon,
when life will hurt with intensity
and I will not resist seeing
how the caries will bite deeply, in flesh
and death awaits, always young,
to bandage our wounds,
breathing carefully above,
like a mother.

Today is the day of the birds
and I see wings everywhere,
beating too close to the water,
extremely close,
that I can see
how they change into fish.

I will shipwrecked on the moon,
when the world will become unwelcoming
and narrow.
Maybe I will stay with God at a cup of tea,
mutually consolling ourselves
in loneliness.


Ziua păsărilor

Voi naufragia pe lună,
atunci când viaţa va durea prea tare
şi nu voi suporta să văd
cum cariile timpului muşcă adânc, în carne
şi moartea aşteaptă, mereu tânără,
să ne panseze rănile,
suflând grijulie deasupra,
ca o mamă.

Astăzi e ziua păsărilor
şi văd aripi peste tot,
fâlfâind prea aproape de ape,
periculos de aproape,
încât le pot vedea
cum se preschimbă în peşti.

Voi naufragia pe lună,
atunci când lumea e prea neprimitoare
şi îngustă.
Poate voi sta cu Dumnezeu la o ceaşcă de ceai,
consolându-ne reciproc
de singurătate.


(from the book in progress Born in Hiroshima, "Bibliotheca Universalis")

Cultural Profile
  Bianca C. Dan (n. 1983 Deva, Romania) is a poet and journalist (SC Media Hunedoreană, Deva). Contributions published in various journals of culture and literature from Romania, as „Provincia Corvină”, „Fereastra”, „Cafeneaua literară”,  „Discobolul”, „Orient latin”, „Algoritm literar”, „Ardealul literar”. Prize "Cafeneaua literară" (Pitesti, 2011). Published books: Love Transplant (2011), The Last Book about Darkness (2012). Bianca C. Dan is a contributor of “Contemporary Literary Horizon” from 2012.

sâmbătă, 20 iunie 2015

CONTEMPORARY PERSPECTIVES. PERSPECTIVE CONTEMPORANE


TRANSYLVANIA, AN OLD ROMANIAN TERRITORY

  In the IX-th century, at the moment of their emergence on the Central-European historical scene (migrating from Etelkuz – in the south of Bessarabia), the Hungarians found the territories of the old Dacia inhabited by Romanians, organized in small proto-states (the voivodeships of Glad, Gelu and Menumorut, mentioned in the Hungarian chronicles). Transilvania was thus inhabited, as it had always been, and the prevailing population was Romanian (who had accepted, in the conditions of the large migratory waves after the VI-th century, to live together with the Slavic populations, afterwards assimilated or emigrated south of Danube, on the territory of the strong Bulgarian Empire)
  Transilvania as un inhabited steppe is a legend and a mystification with a geopolitical background. First the Hungarians settled in Pannonia (chasing away the Avars and conquering the other populations), from where, for almost a century, they raided and pillaged the entire West. At the time Transilvania was not a special preoccupation for them, and Wallachia and Moldavia even less, as the West was much more tempting, with its rich fortresses. Being urged by the Byzantines to attack the Petchenegs who had temporarily conquered a part of Wallachia (causing problems for the emperors in Constantinople through their domination of the Danube) the Hungarians refused, explaining that they would not fight the Petchenegs on the grounds that they were “the offspring of the devil” (as it is recounted in a medieval chronicle); in reality the migratory Petchenegs lived on similar raids and pillages of other territories and so they were of no great use to them. On top of that, they could have been turned into allies in new military incursions (as it happened). On the other hand, the Hungarians started to attack the Italians, Germans and Iberians, in an age when the West was vulnerable in the face of the threats from Asia due to the feudal breakdown of central government and the frequent fights between the princes and the aristocracy.
  After the founding of the Hungarian kingdom, in the year 1000, the Hungarians put an end to their military raids in the West (as they had suffered a terrible defeat at the hands of the German emperor Otto I, and king Stephen had converted them to Catholicism), but they re-discovered in their vicinity the fertile and rich Transilvania. With a superior governmental organization and matching military force (at that time Hungary was one of the strongest kingdoms on the continent), the Hungarians managed to extend their control over Transilvania. Wallachia ended up under Hungarian sovereignty (at the time of its first rulers, the Bessarabs) and it may have been colonized by the Hungarian population if it had not been for the Ottoman Empire, which ended, through its own expansion, that of the Hungarians.
 That Transilvania did not initially belong to the Hungarians (as neither did Pannonia) is reflected in its name (Transilvania – “The country beyond the forests”). It seems thus that for the Hungarian kingdom, until a certain point, Transilvania appeared like an extraterritorial space, located somewhere beyond the Eastern borders of the kingdom. It did not actually belong to the Hungarians, but to the Romanians that had always been there, organized in proto-states with a clear identity, yet vulnerable in the face of the ambitious Hungarian territorial claims. Similarly, the medieval chronicles mention the Bessarab Wallachia under the name of Transalpina (a territory in the same extraterritoriality relation to the Hungarians as Transilvania was initially). Of course, if the “vlahi”, “olahi”, “bolohoveni”, “brodnici” and other Romanian ethnic groups on the Danube-Carpathian territory had had the consciousness of their unity, they would have founded a great kingdom (state) earlier and then the Hungarians would not have been able to claim them so easily by invoking a hypothetical right of territorial “primus inter pares”.
  Unfortunately, for various reasons, the Romanians lived, during the first millennium of their historical existence, divided in small patriarchal communities, small principalities and voivodeships which favoured the Hungarians, united and better organized. They contributed to the re-founding of an urban civilization (following the Dacian-Roman urban civilization) on the Romanian territory of Transilvania (the word oraş comes from Hungarian), they introduced the bases of Western civilization, etc. Yet all these merits and precedents do not entitle the Hungarians to present themselves as the sovereign nation of Transilvania. They only have the right to live within the borders of the Romanian unitary state with the status (a very honorable one) of national minority.

Article by Daniel Dragomirescu
Translated by Roxana Doncu
Universitatea de Medicină și Farmacie
„Carol Davila”, București

TRANSILVANIA, VECHI TERITORIU ROMÂNESC

  În secolul al IX-lea, la apariţia lor pe scena istoriei central-europene (migrând de la Etelkuz - sudul Basarabiei), maghiarii au găsit teritoriile vechii Dacii locuite de români, organizaţi in mici formaţiuni statale (voievodatele lui Glad, Gelu şi Menumorout, menţionate în cronicile maghiare). Transilvania era deci locuită, aşa cum fusese dintotdeauna, iar elementul dominant îl formau românii (care acceptaseră, în condiţiile marilor migraţii de după secolul al VI-lea, convieţuirea cu populaţiile slave, ulterior asimilate sau emigrate mai departe, la sudul Dunării, unde exista puternicul ţarat bulgar).
  Transilvania, ca o pustă sau stepă fără locuitori, este o legendă şi o mistificare cu substrat geopolitic. Maghiarii întâi s-au fixat în Panonia (alungându-i pe avari şi supunând celelalte populaţii), iar de acolo, vreme de aproape un secol, au fost ocupaţi cu incursiunile de pradă pe care le-au purtat împotriva întregului Occident. La acea vreme, pentru ei Transilvania nu era o preocupare specială, si cu atat mai puţin Muntenia şi Moldova, din moment ce era mult mai tentant Occidentul, cu cetăţile sale bogate. Fiind îndemnaţi de bizantini să îi atace pe pecenegii care se făcuseră vremelnic stăpâni pe o parte din Muntenia (tulburându-i pe împăraţii de la Constantinopol în dominaţia lor la Dunăre), maghiarii au refuzat, motivând ca nu luptă cu pecenegii fiindcă ar fi "copiii diavolului" (după cum relatează o cronică medievală); în realitate, migratorii pecenegi trăiau şi ei din incursiuni de pradă pe seama altora şi nu prea se puteau obţine mari foloase de la ei, în cazul că ar fi fost bătuţi în luptă, nemaivorbind de faptul că le puteau fi mai degrabă aliaţi în noi incursiuni militare (cum dealtfel s-a şi întâmplat). În schimb, s-au apucat să îi atace pe italieni, germani şi iberici, într-o epocă în care Occidentul era vulnerabil în faţa ameninţărilor venite dinspre Asia, din cauza fărâmiţării statale şi a conflictelor frecvente dintre principii şi baronii feudali.
   După fondarea regatului maghiar, la anul 1000, maghiarii au încetat cu incursiunile războinice în Occident (fiindcă fuseseră sever înfrânţi de împăratul german Otto I, iar regele Ştefan ii convertise la catolicism), dar au redescoperit, lângă ei, fertila şi bogata Transilvanie. Fiind organizaţi statal mai bine şi dispunând de forţe militare pe măsură (pe atunci Ungaria era unul dintre cele mai puternice regate ale continentului), maghiarii au reuşit să îşi extindă dominaţia în Transilvania, iar Muntenia a ajuns şi ea sub suzeranitate maghiară (în epoca primilor domnitori, Basarabii) şi probabil că ar fi sfârşit prin a fi colonizată cu multă populaţie maghiară ca şi Transilvania, dacă nu ar fi apărut Imperiul Otoman, care a stopat, prin propria expansiune, expansiunea maghiară.
  Că Transilvania nu a fost iniţial a maghiarilor (aşa cum nici Panonia nu a fost) o demonstrează chiar denumirea (Transilvania - "ţara de dincolo de păduri"). Deci pentru regatul maghiar, până la un moment dat, Transilvania apărea ca un spaţiu extrateritorial, situat undeva "dincolo" de graniţele estice ale regatului, nu era un teritoriu propriu-zis al maghiarilor, ci al românilor care se aflau acolo dintotdeauna, organizaţi în formaţiuni statale cu identitate bine conturată, dar vulnerabile în faţa ambiţiilor teritoriale maghiare. Tot astfel, în cronicile medievale,  Muntenia Basarabilor (aflată iniţial sub suzeranitate maghiară) apare sub numele Transalpina (un teritoriu aflat în acelasi raport de extrateritorialitate cu maghiarimea, ca şi Transilvania iniţial). Desigur că dacă „vlahii", "olahii", 'bolohovenii", 'brodnicii" şi alte grupuri etnice româneşti de pe teritoriul carpato-danubian ar fi avut conştiinţa unităţii lor, ei s-ar fi putut mai de timpuriu constitui într-un mare regat (stat) şi atunci maghiarimea nu ar mai fi putut cu uşurinţă să se fixeze istoriceşte pe teritorii româneşti, apoi să le revendice în virtutea unui ipotetic drept de "primus inter pares" teritorial.
  Din păcate, din varii motive, poporul român a trăit în primul mileniu al existenţei sale istorice fărâmiţat în mici obşti patriarhale, mici cnezate, mici voievodate, ceea ce i-a favorizat pe maghiari, care erau mai unitari şi mai bine organizaţi. Ei au contribuit la reîntemeierea unei civilizaţii urbane (în urma civilizaţiei urbane daco-romane) pe teritoriul românesc al Transilvaniei (cuvantul oraş este de origine maghiară), au introdus (direct sau indirect) elementele civilizaţiei occidentale etc. Dar toate aceste merite şi precedente nu le dau maghiarilor dreptul de a se prezenta drept naţiunea suverană a Transilvaniei, ci doar pe acela de a exista în cadrul statului român unitar cu statutul (foarte onorabil, de altfel) de minoritate naţională.

Daniel Dragomirescu

joi, 11 iunie 2015

INTERCULTURAL HORIZONS: "BIBLIOTHECA UNIVERSALIS"



  I.Libros publicados. Published books
 
     2014  

1. Niza Todaro (Uruguay), “Siempre existirá un mañana”
2. Donald Adamson (Finland), “Histories and Happenings”
3. Antonio Arroyo (Spain), “Subirse a la luz”
4. Isa Guerra (Spain), “Fragmentos de un mar de estío”
5. Luís Ángel Marín Ibáñez (Spain), “Fantasía en do mayor / Fantezie în do major”
6. Douglas Lipton (United Kingdom), “Lost Sister”
7. Katherine Gallagher (United Kingdom), “The Year of the Tree”
8. Calogero Restivo (Italy), “Oltre l’orizzonte. Dincolo de orizont”
9. Martin Bates (United Kingdom), “The Spring of the Poet”
10. Andrés Morales (Chile), “Poemas escogidos”
11. Paul Sutherland (Canada-United Kingdom), “A Sufi Novice in Shaykh Effendi’s Realm”
12. Félix Martín Arencibia (Spain), “Muestrario de esperanzas ciertas”
13. Neil Leadbeater (Scotland), “The Fragility of Moths”
14. Mike Bannister (United Kingdom), “The Green Man”
 
      2015

15. Alex Kudera (United States), “Over Fifty Billion Kafkas Served” (first edition)
16. Juana Castillo (Spain), “Zarzuela literaria”
17. Raymond Walden (Germany), “Die Fallstricke des Interimsmenschen”
18. Carmen Troncoso (Chile), “Al Sur de las Mariposas”
19. Martin Sosa Cameron (Argentina), “Interior del sueño”
20. Natália Canais (Portugal), “Moldura de saudade”
21. Rocío Espinosa Herrera (Spain), “Glosario de versos”
22. Rosario Valcárcel (Spain), “Himno a la vida”
23. Anna Rossell (Spain), “Alma escarchada”
24. Luís Benitez (Argentina), “El poema de hierro”
25. Morelle Smith (Scoland), “The Definition of Happiness”
26. Sonia Kilvington (Cyprus), "Dangerous Love"
27. Luís Ángel Marín Ibáñez (Spain), “Fantasía en do mayor / Fantasy in C Major”
28. Theodoro Elssaca (Chile), “Santiago bajo cero”
29. Carla Delmiglio (Italy), “Prima delle parole”
30. Anne Stewart (United Kingdom ), “Only Here till Friday”
31. Sally Evans (Scotland), “The Grecian Urn”
32. Claudio Sottocornola (Italy), “Fin de siècle”
33. Aquiles García Brito (Spain), “El Vendedor de caracoles”
34. Ettore Fobo (Italy), “Musiche per l’oblio”
35. Jean Taillabresse (France), “Nouvelles du pays natal”
36. Carlos V. Gutíerrez (Uruguay), “Olas del alma”
37. Donald Riggs (United States), “Made of Words”
38. Ezra de Haan (Netherlands), “Do You See the Wind in the Grass”
39. Burt Rashbaum (United States), “Blue Pedals”
40. Valerie Fox (United States), “Reading Apollinaire”
41. Astrid Fugellie (Chile), “Los Círculos”
42. Alex Kudera (United States), “Over Fifty Billion Kafkas Served” (second edition)


     II.En preparación. In progress

43. Graham Fulton (Scotland), “Edible Transmitters”
44. Luís Ángel Marín (Spain), “Fantasía en do mayor/Fantaisie en ut majeur”
45. Carmen Troncoso (Chile), “Entrevistas interculturales”
46. Dante Gatto (Brazil), “A Ferida e outros poemas”
47. Gilvaldo Quinzeiro (Brazil), “Os Axiomas de São Pedro”
48. Masud Khan (Canada-Bangladesh), “Carnival Time and Other Poems”
49. Tais Martins (Brazil), "Caligrafias emocionais"
50. Michela Zanarella (Italy), “Coincidenze d’immenso”
51. Albert Hagenaars (Netherlands), “Bleeding Reliefs”
52. Luis Benitez (Argentina), "Breve historia de la poesia argentina"
53. Morelle Smith (Scotland), "Open Roads and Secret Destinations"
54. Calogero Restivo (Italy), “Oltre l’orizzonte / Over the Horizon”
55. Martin Sosa Cameron (Argentina), “Relatos de Córdoba”
56. Matthias Erdbeer (Germany), “German Essays”
57. Neil Leadbeater (Scotland), "Scottish Essays"

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS - ALL THE WORLD IN A LIBRARY

duminică, 7 iunie 2015

INTERCULTURAL HORIZONS: JANET PAISLEY (SCOTLAND)


KNIFE

Give me a knife like the wind,
a wind howling high loneliness,
the wind that whistles close and fast,
an ice-blast to scythe cheek to bone.

Give me a knife sharp as song,
pure as the clear note of cut glass,
clean as words that slice the heart,
a knife that drives as deep as that.

Give me the casual knife, a shaft
black-handle snug in the palm,
a knife that peels off thinnest skin,
the knife that pares down everything.

Give me the surgeon’s blade,
that sliver of a branding fire,
a slight-slip razor thin and sharp,
the deadly living mirror that is art.


CUŢITUL

Dă-mi un cuțit tăios ca vântul,
un vuiet urlând singurătate înaltă,
vântul ce fluieră aproape și repede,
o viforniță care taie obrazul până la os.

Dă-mi un cuțit ascuțit precum cântecul,
pur precum nota limpede a sticlei tăiate,
limpede ca vorbele ce spintecă inima,
un cuțit ce pătrunde atât de adânc.

Dă-mi un cuțit obișnuit, o lamă
cu mâner negru, să-l simt familiar în palmă,
un cuțit ce cojește și cea mai subțire piele,
cutitul care rade totul.

Dă-mi scalpelul chirurgului,
țeapa unui foc de înfierare,
o lamă ușoară, subțire, ascuțită,
oglinda vie mortală a ceea ce este artă.


Traducere de Bogdan Paraschivu
Universitatea din Aachen


CULTURAL PROFILE


  Janet Paisley (born 1948) is a writer, poet and playwright from Scotland writing in Scots and English.  Her work has been translated into German, Russian, Lithuanian, Slovak, Spanish, Hungarian, Ukrainian, Italian and now into Romanian.
  Her first play Refuge won the ‘Peggy Ramsay’ Award (1996). She was awarded a ‘Creative Scotland’ Award to write Not for Glory (2000), a collection of interlinked short stories in Scots set in a small village in Central Scotland.
  The short film Long Haul, written by Paisley, won a Bafta nomination in 2001.
  From May 2015 Janet Paisley is a honorary contributor of CLH.

PROFIL CULTURAL


  Janet Paisley (născută în 1948) este o prozatoare, poetă şi autoare de teatru din Scoţia, scriind în limbile scoţiană şi engleză. Opera sa a fost tradusă în germană, rusă, lituaniană, slovacă, spaniolă, maghiară, ucraineană, italiană, iar acum şi în limba română.
  Prima sa piesă, Refugiu, a obţinut Premiul “Peggy Ramsay” (1996). A primit Premiul “Creative Scotland” pentru opera Nu pentru glorie (2000), o culegere de povestiri scurte legate între ele, plasate într-o mică aşezare rurală din Scoţia Centrală.
   Filmul de scurt metraj Cursa cea lungă, realizat pe baza scenariului scris de Janet Paisley, a câştigat o nominalizare la Premiile Bafta în anul 2001.
  Din luna mai 2015, Janet Paisley a devenit colaboratoare onorifică a revistei “Orizont literar contemporan”.

Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu
   
Read more In CLH 3 (47) / May-June 2015 
(Be patient. Coming Soon!)

luni, 1 iunie 2015

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: CAROLINE GILL (UNITED KINGDOM)



‘Only the quiet man from Elmet
shares this watch ...’

THE GREEN MAN / OMUL VERDE  Selected Poems by Mike Bannister, 2014,
ISBN 978-606-13-2236-7 – English with Romanian translations
Edition pub. "Orizont Literar Contemporan"; "Bibliotheca Universalis", Romania.
Price: £7.50 from Halesworth Bookshop, or the Author (include £1.50 P&P)

  Mike Bannister, former Chair and President of the Suffolk Poetry Society, serves as Chair and Convenor of Pinky’s Poetry Café. Mike won the Crabbe Memorial Poetry Competition in 2009.  The Green Man / Omul Verde is the twelfth volume in the international Bibliotheca Universalis series from Romania. Each poem in this compact book is followed by a Romanian translation. The fine cover illustration, executed by Amber Pletts, the poet’s granddaughter, is the perfect complement to the title poem (p.43). This piece, ‘The Green Man’, sets the tone for the collection as it redefines past mythologies. ‘Gawain Country’ and its legends are brought to life as Mike enchants his readers with these Tolkienesque lines:

‘Star fire, a ring of nine stones none of us
could lift, a small mountain of embers, flickering...’

  The poet has an eye for detail and an ear attuned to ‘silence for the ghost of silence’ (‘Satin Moth’). Subject matter ranges from the tranquil beauty of a deer encounter in France (‘The Deer Pool’) to a Dickensian sense of unease (‘Caged Birds for Sale’) in a Bradford mill-yard in winter.  Mike’s poems sparkle with multi-layered meanings, and every so often this reader was stopped in her tracks by the quiver of ‘bright shadows’ piercing the surface.
  Mike is a master-craftsman, who draws a wealth of poetic tools – alliteration, rhyme, allusion – from his kitbag. ‘A jostle of traders’ (‘Venice – a masque in Autumn’) is one of many arresting images evoked by the poet’s sleight of hand. The collection presents a paradoxical mix of the ethereal and the concrete. There are times when ‘shy smiles’ (‘After this Peace’) and ‘weeds like mermaid’s hair’ (‘My Friend Sapphire’) give way, albeit briefly, to the weighty realities of  ‘the factory gate’ (‘Bus Rides with Faulkner’) and ‘the cell of flint’ (‘The Second Scrivener’).
  Society members will recognise Mike’s poem title of ‘The Singing Stone’ (p.33) from our Diamond Jubilee anthology. Pauline Stainer, the editor, noted that ‘when the stone sings, landscapes become, indelibly, those of the heart.’ Mike’s poems assuredly ‘defend the lexicon’ (‘Walpole Old Chapel, Suffolk’) as they boomerang smoothly through realms of time and space, before returning to their heartland, only to alight with added lustre. This reviewer is particularly drawn to the poem, ‘On Candle Dyke’, in which a familiar Broadland landscape glows like ‘Atlantis under stars’.


            Caroline Gill  
www.carolinegillpoetry.com


  Note: It is Mike’s hope that this book may help to strengthen the ‘bonds of friendship between … Romania and the United Kingdom.’ This review first appeared in Twelve Rivers (Spring 2015, ed. Cameron Hawke Smith), the newsletter of the Suffolk Poetry Society in the UK.


“Doar cu omul liniştit din Elmet
 împart această veghe...”


OMUL VERDE Poezii selectate de
Mike Bannister, 2014,
ISBN978-606-13-2236-7 - În englezặ
cu traducere în limba română
Sub egida revistei "Orizont Literar Contemporan"; col. "Bibliotheca Universalis", România.
Preţ: £7.50 de la Libraria Halesworth, sau de la autor (include £1.50 P&P)

  Mike Bannister, fost director şi preşedinte al Societăţii de poezie Suffolk, este directorul şi organizatorul Cafenelei poetice Pinky. Mike a câştigat competiţia de poezie Crabbe Memorial în 2009. ‘The Green Man/ Omul verde’ este al doisprezecelea volum din seria internaţională Bibliotheca Universalis din România. Fiecare poezie din această carte compactă este însoţită de o traducere în limba română. Ilustraţiile copertei, executate de Amber Pletts, nepoata poetului, reprezintă completarea perfectă a poeziei care dă titlul volumului (p.43). Această poezie, ‘Omul verde’, dă tonul antologiei prin redefinirea mitologiilor trecutului. ‘Ţara Gawain’ şi legendele sale sunt readuse la viaţă pe măsură ce Mike îşi farmecă cititorii cu aceste versuri de inspirație Tolkiană:

‘Foc de stele, un cerc de nouă bolovani,
nici unul din noi capabili de-a-i ridica, un mic munte de cenuşă, strălucind...’


  Poetul are un ochi format pentru detalii şi o ureche pe aceeași lungime de undă cu „tăcerea pentru fantoma tăcerii” (‘Molia de satin’). Conţinutul poeziilor variază de la frumuseţea calmă a întâlnirii unei căprioare în Franţa (‘Piscina căprioarei’) până la un simţ dickensian al neliniştii iernatice (‘Păsări captive de vânzare’) pe un câmp din Bradford. Poeziile lui Mike strălucesc de înţelesuri multiple şi de multe ori cititorul rămâne uimit de tremuratul 'umbrelor luminoase' care se ridică la suprafaţă.
  Mike este un maestru-artizan care foloseşte o mare varietate de instrumente poetice - rima, aliteraţia, aluzia- din cutia sa de instrumente. ‘O aglomerație de negustori‘ (‘Veneţia –un carnaval în toamnă’) este una din multele imagini dinamice evocate de trucajele poetului. Colecţia prezintă un amestec paradoxal între inefabil si concret. Sunt multe situaţii în care ‘zâmbetele timide‘(‘După această pace‘) şi ‘algele precum părul unei sirene‘(‘Prietena mea Sapphire‘) fac loc, deşi doar parţial, realităților greoaie ale ‘porţilor fabricii‘ (‘Plimbări de autobuz cu Faulkner‘) şi 'celulei de cremene’ (’Al doilea copist’).
  Membrii societăţilor de poezie vor recunoaşte titlul poeziei lui Mike ‘Piatra cântătoare’ (p.33) din antologia noastră Jubileul de diamant. Editorul, Pauline Stainer, a precizat că atunci “când piatra cântă, peisajele intră, fără îndoială, în suflet.” Poeziile lui Mike cu siguranţă 'apără puterea limbajului' (‘Walpole Old Chapel, Suffolk’) prin faptul că acestea trec ca un bumerang prin timp şi spaţiu, înainte de reîntoarcerea acasă, doar pentru a străluci cu o nouă intensitate. Această recenzie face aluzie la poezia ‘Pe digul Candle’, în care peisajul familiar al ţinutului Broadland sclipeşte precum ‘Atlantis sub stele’.


Caroline Gill
www.carolinegillpoetry.com

  Notă: Mike speră ca această carte să ajute la întărirea “legăturii de prietenie dintre România si Regatul Unit.” Această recenzie a apărut pentru prima oară în revista Twelve Rivers, revista Societaţii de poezie Suffolk din Regatul Unit (Ediţia de primavară 2015, ed. Cameron Hawke Smith).

Traducere de Ioana Tabarcea, studentă,
Universitatea de Medicină și Farmacie
”Carol Davila” București