COMEMORĂRI. COMMÉMORATIONS. COMEMORATIONS

Brasier ardent

                             par Noëlle Arnoult (France)

                          À la mémoire de Jan Palach* 

Jeune étudiant à Prague en pure philosophie,

Empli d'idéalisme, ardeur vive et foi,

Jan, son si terrible et beau testament, relit,

Tant s'immole son Sacrifice en noble Croix.

Il a entendu la Voix du Buisson Ardent**,

Le choisissant au cours des Manifestations,

Comme Moïse à qui Dieu confia son fort Sang,

Pour sauver son Peuple de vile Egypte, en Sion.

Il lui ouvrit l'oeil, ce troisième œil spirituel,

Pour contrer la barbare invasion soviétique,

Quand toute Tchécoslovaquie dormait, cheptel...

Il lui ouvrit la main pour agir, Magnifique !

Si jeune, à vingt ans, se dresser contre Mer Rouge,

Sauver son Peuple élu, le sortir de l'Ignoble,

Quand bien même, contre son gré, hors de ce bouge,

Lui redonner à boire au céleste vignoble.

S'offrant, tel Jésus : « Ceci est mon corps »,

Un corps éternel en hostie donné à foule,

La sauver de ce qui submerge, pied dehors,

Sur la rive, Terre Promise, Fleuve coule...

Sa Mémoire ne sera jamais consumée,

Tel Moïse et Jésus, il traverse les Ages,

Un Martyr annonçant dictature achevée,

Au Monde, du Marxisme, criant les ravages...

NOTES

*Étudiant tchèque, né le 11 août 1948 et décédé, immolé par suicide, Place Venceslas, à Prague, le 19 janvier 1969, en signe de proteste contre l’occupation soviétique d’août 1968, qui a suprimé le Printemps de Prague.

** Pyracantha coccinea. Dans la Byble, symbole de la révélation divine.

Rug aprins

                                        de Noëlle Arnoult (Franţa)

                                       În memoria lui Jan Palach*

Student la Praga în filosofie pură,

Plin de idealism, ardoare şi încredere,

Jan, teribilul şi frumosul lui testament, 

Inflăcărată jertfă pe nobila Cruce.

A auzit glasul Arbustului Aprins**, 

Ales de el în timpul Manifestaţiilor,

Precum Moise căruia Domnul i-a dat puternicul Sânge,

Pentru a-şi călăuzi poporul din Egipt la Sion.

A deschis ochiul, acest al treilea ochi lăuntric,

Contra barbarei năvăliri sovietice,

Când toată ţara dormea adânc...

Şi-a ridicat mâna ca să se lupte, magnific,

În floarea vârstei, ridicându-se contra Mării Roşii,

Să-şi mântuie poporul ales, să-l scoată din Robie,

Pe când totuşi, contra vrerii sale, vrând

Să-i dea să bea din cerescul nectar. 

Oferindu-se ca Isus: “Acesta este trupul meu”,

Un trup etern, ostie dăruită celor mulţi,

Salvându-l de ceea ce împilează, cu piciorul înainte,

Pe ţărm, Pământul promis, Fluviul curgând...

Memoria lui nu se va sfârşi vreodată,

Precum cea a lui Moise şi Isus, ea va străbate veacurile,

Un Martir vestind sfârşitul tiraniei,

Lumii întregi, care clamează ravagiile marxiste... 

NOTE

*Student ceh, născut la 11 august 1948, care şi-a dat foc în Piaţa Venceslav, la Praga, la 19 ianuarie 1969, în semn de protest contra intervenţiei sovietice din august 1968, care a pus capăt Primăverii de la Praga.

**Arbust exotic (Pyracantha coccinea) cu fructe de culoare roşie. În Biblie, simbol al revelaţiei divine.

Hoguera encendida

                                         por Noëlle Arnoult (Francia)

                                     En la memoria de Jan Palach*

Estudiante en Praga en filosofía pura,
Lleno de idealismo, ardor y confianza,
Jan, su terrible y bello testamento,
Ardiente sacrificio en la noble Cruz.
Escuchó la voz del Árbol Encendido**,
Escogido por él durante las Manifestaciones,
Como Moisés al que el Señor le dio su Sangre fuerte,
Para guiar a su pueblo desde Egipto hasta Sion.
Abrió el ojo, este tercer ojo recóndito,
En contra de la brutal invasión soviética,
Cuando todo el país dormía profundamente...
Levantó su mano para luchar, maravillosamente,
Desde muy joven, levantándose en contra del Mar Rojo,
Para redimir a su pueblo elegido, sacarlo de la Esclavitud,
Mientras, sin embargo, en contra de su voluntad, queriendo
Darle de beber del celestial néctar.
Ofreciéndose como Jesús: “Éste es mi cuerpo”,
Un cuerpo eterno, hostia entregada a muchos,
Rescatándolo de lo que oprime, con el pie adelante,
En la orilla, la Tierra prometida, el Río fluyendo...
Su memoria nunca acabará,
Como la de Moisés y Jesús, ella atravesará los siglos,
Un Mártir presagiando el fin de la tiranía,
Al mundo entero, que vocea los estragos marxistas...

NOTAS

*Estudiante checo, nacido el  día 11 de agosto de 1948, que se ha inmolado a su mismo en la Plaza Venceslas, en Praga, el día 19 de enero de 1969, para protestar de esta manera contra la intervención sovietica desde agosto de 1968, que suprimió La Primavera de Praga.  

**Pequeño árbol exótico (Pyracantha coccinea) con frutas rojas. En la Biblia, simbólo de la revelación divina. 


In memory of Jan Palach

                                            by Noëlle Arnoult (France)

A student in pure philosophy in Prague,
Full of idealism, enthusiasm and trust,
Jan, his terrible and beautiful will,
His passionate sacrifice on the noble Cross.
Has heard the voice of the Burning Tree,
He had chosen during the Demonstrations,
Like Moses whom the Lord gave a powerful Blood,
In order to lead his people from Egypt to Sion.
He opened his eyes, his third inner eye,
Against the barbarian Soviet attack,
When all the country was in deep sleep...
He raised his hand in order to fight, magnificently,
In the prime of his life, rising against the Red Sea,
In order to save his chosen people, lead it out of slavery,
While still, against his will, wishing
To give it to drink from the heavenly nectar.
Offering himself like Jesus: "This is my body",
An eternal body, Eucharist given to the people,
Saving them from what oppressed them, one foot ahead,
on the shore, the Promised Land, the flowing River....
His memory will never end,
Like Moses and Jesus, he will go through centuries
A Martyr announcing the end of tyranny,
To the whole world
Which claims the Marxist damages...

Versiunea română de Daniel Dragomirescu

Versiunea spaniolă de Monica Dragomirescu
English version by Roxana Doncu

INTERCULTURAL INTERVIEWS: CARMEN TRONCOSO - SHEN HAOBO (CHILE - CHINA)

“En China tenemos muchos lectores de poesía”

(Entrevista a Shen Haobo)

En que momento sintió el llamado de la vocación poética o pensaba dedicarse a algo distinto que la literatura?

Principie a escribir cuando estudiaba en la universidad, aunque también fue producto un poco del azar, yo era Director del Club Literario de la Facultad de Letras, por necesidad laboral de comunicación, comencé a escribir, pero muy rápidamente quede enganchado por la escritura, sobre todo por la poesía, creo que la poesía es una muy buena forma de expresarme, desde ahí empecé a escribir y nunca he dejado de hacerlo, desde la primaria del colegio hasta la universidad, tenia muchas aficiones pero las abandone paso a paso, mas la poesía nunca la he abandonado, creo que es algo de por vida.

Coincidiendo con el advenimiento de internet, en mayo de 2005 empiezas a publicar la revista de poesia….. junto al tablón digital Bajos Fondos, estos dieron un golpe al orden establecido e instau-raron la vanguardia. ¿De que maneras se mantienen estas formas no convencionales de poesía hoy y son leídas por el público masivo?

La mayoría de los poetas jóvenes que comienzan a escribir hoy, empiezan a escribir de esta manera van-guardista y adoptan lo coloquial para la escritura. Desde el 2000 convocamos al coloquialismo, pero hoy en día estos conceptos de la vanguardia ya forman parte de la conciencia de los poetas jóvenes, de su vida normal, su sentido común, y empiezan a escribir de esa manera y consideran y creen, que estosi es la po-esía y naturalmente que se lee entre estas generaciones. Hoy en día existen tres formas de poesía en China.  La primera es la vanguardia, que es la más amplia, la más masiva, con la mayor cantidad de poetas adscritos a esta escritura.  En segundo lugar, la poesía de la escuelaTabeni, que son los poetas que trabajan en la universidady que usan másretórica.  Tercero, la poesía oficial muchas decisiones gubernamentales, las revistas oficiales de literatura china, usan la lírica, es una poesía conservadora.

“În China avem mulți cititori de poezie”

(Interviu cu Shen Haobo)

                                         

În ce moment ați resimțit vocația poetică sau ați avut intenția să urmați un alt drum în viață, diferit de cel literar?

Am început să scriu întâmplător, din timpul studiilor universitare, dat fiind că eram Directorul Clubului Literar al Facultății de Litere; atunci am început să scriu, din rațiuni de serviciu, în scop de comunicare, dar în scurt timp am rămas atras de literatură, în special de poezie. Cred că poezia este o modalitate foarte potrivită de exprimare. Așa am început să scriu și niciodată nu am încetat să o fac. Din primul an de colegiu până la universitate am tot avut multe hobby-uri, dar le-am abandonat pe rând, în timp ce poezia a rămas, cred, pentru toată viața. În contextul răspândirii tot mai largi a internetului, în mai 2005 începi să publici revista de poezie...pe lângă publicația digitală Bajos Fondos dând o lovitură ordinii existente și instaurând mișcarea avangardistă. 

În ce mod se mai mențin aceste forme neconvenționale de poezie astăzi și cum sunt citite de publicul larg?

Majoritatea poeților tineri care încep să scrie astăzi, o fac de manieră avangardistă, adoptând limbajul colocvial în scris. Colocvialismul se utilizează din 2000, dar astăzi aceste concepte avangardiste fac deja parte din conștiința poeților tineri, din viața lor normală, din bunul simț comun; ei încep să scrie în acest fel, considerând și crezând că aceasta este adevărata poezie citită implicit de generațiile de azi. Actualmente există trei forme de poezie în China. Prima este cea avangardistă, mai amplă, majoritară, care atrage marea parte a poeților. În al doilea rând, poezia școlii Tabeni, poeți care lucrează în mediul universitar și care utilizează mai mult retorica. În al treilea rând, poezia oficială, decisă guvernamental, revistele oficiale de literatură chineză, utilizează lirica, constituind o poezie conservatoare.

Traducere de Irina Secărescu

(read full text in the next issue of CLH – 1 (69)/January – February 2019)

CONTEMPORARY LITERAY HORIZON.

A JOURNAL FOR VALUABLE READERS.

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS IN THE NETHERLANDS

Slechts een ontmoeting

soms ontmoet je een verwante ziel
uit het niets in een vliegtuig of een trein
de buitenwereld doet er niet meer toe
het innerlijk tikt precies de woorden

beiden lezen hun eigen verhaallijn
in levens zo vreselijk uiteen zo ver
van hun eigen levenspad afwijkend
al is hun geest hier samengevloeid

niettemin weten beiden ook
slechts eenmaal en nooit meer
dan een gestolen momentum
van aantrekking voordat iets

ook maar een zuiverheid kan breken
het lot heeft gebracht en genomen
maar in hun harten zal er altijd
een ogenblik van de Eenhoorn zijn

Zagreb-Bucharest-Breda

Accidental meeting

sometimes you meet a like-minded soul
out of the blue in a plane or a train
the outside world no longer matters
the inner types the words just right  

both read their own storyline
in lives so desperately apart
deviating so far from their own life path
though their spirits have merged together here

nevertheless both also know
just this once and never more
than a stolen momentum of
attraction before anything

could break a pureness
fate has brought and fate has taken
but in their hearts there will always
be one moment of the Unicorn

Zagreb-Bucharest-Breda

Întâlnire întâmplătoare

se întâmplă uneori din senin să întâlnești
un suflet asemănător în avion sau în tren
lumea din afară încetează să mai conteze
iar cea dinăuntru rostește cuvintele potrivite

amândouă își citesc povestea de până atunci
în viețile atât de îngrozitor de separate
îndepărtându-se de cărarea destinului lor
deși spiritele lor s-au întâlnit aici

și totuși amândouă știu
doar o singură dată și niciodată
doar această clipă furată
a atracției și înainte ca altceva

să poată tulbura o puritate
soarta a dat-o și soarta a luat-o
dar în inima lor va fi mereu
clipa aceasta a Unicornului

Zagreb-București-Breda

(from Opera omnia by Kees van Meel, Bibliotheca Universalis, 2018)

For decades, Kees van Meel has been as active as Dragomirescu. Not only is he a poet, but also an organiser of numerous events, especially poetry meetings. For years, he was the city poet of Breda. In addition, he writes theatre reviews and curates local cultural radio programmes.

He did not run any risk but worked with John Irons, one of the best literary translators, who contributed to Poetry International in that capacity for years.

Van Meel in his poetry is much earthlier than Boer. In general he is also more elaborate and better at varying the tone of voice ranging from lighter to darker. In his trilingual collection Dwalen in woorden / Wandering in words / Hoinar în cuvinte he dedicates a poem to Hans van de Waarsenburg, born in Helmond, North Brabant. His work and meaning had been brought to Van Meel’s attention thanks to, again, Dragomirescu.

Albert Hagenaars in Brabant Cultureel, 2016/12/22

Kees van Meel a fost la fel de activ ca Dragomirescu, timp de zeci de ani. Nu doar ca poet, ci și ca organizator a numeroase evenimente, în special cercuri de poezie. Ani de zile a fost poetul orașului Breda. În plus, scrie critică de teatruși moderează programele culturale de radio din localitate. Fără să-și asume riscuri, a lucrat cu John Irons, unul dintre cei mai buni traducători literari, care a contribuit la Poetry International ani la rând.

Van Meel e mult mai pământean în poezia sa decât Boer. În general introduce variații mai complexe ale tonului, de la ușor la întunecat. În volumul său trilingvDwalen in woorden / Wandering in words / Hoinar în cuvinte îi dedică un poem lui Hans van der Waarsenburg, născut în Helmond, Brabantul de Nord.

Albert Hagenaars în Brabant Cultureel, 2016/12/22

Romanian version by Monica Manolachi

University of Bucharest