Strange Coincidences
by Daniel Dragomirescu
As everybody knows, Lenin’s Bolshevik regime was imposed in Russia with the major support of imperial Germany, which thus hoped to count Russia out of its enemies and finally win the war against the countries in the Entente (Romania being one of them). Of course the official history our children learn in school has not yet admitted this historical truth. Instead, it revolves around the role that the popular masses have played in the tragic events of 1917, when in reality everything was just one huge propaganda and manipulation operation cunningly led by the Bolsheviks. There was no chance of such a large scale operation back then, since the Russians – who were still living, from a psychological point of view – during Emelian Pugachev’s revolt – were not really capable of making such a Revolution. Of course, a great part of the Russian population was dissatisfied, yet they lacked the clairvoyance, lucidity and the necessary education in order to make a Revolution worthy of the name.
After the success of the coup d’état undertaken by Lenin and his comrades, a team of German military specialists settled in Petrograd (among them there might have been Martin Bormann, Hitler’s future deputy) for quite some time, with the mission of protecting the Bolshevik leaders (still uncertain of their power) and help Leiba Bronstein called Trotsky to establish the so-called Red Army (the army of a totalitarian state-to-be). That this is how things were, although Lenin and the Soviet officers have constantly denied it, is proved by a small yet telling fact. A detail that often escapes observers. The first model of the military helmet of the Red Army (with a spearhead on top) was one hundred percent inspired by the military helmet of the Kaiser’s imperial infantry. The only difference between the German and the Bolshevik helmet consisted in the fact that the one worn by the Red Army soldiers in the first years after 1917 was made of a lower quality material (probably in order to look more ‘proletarian’).
Here one can see two mirror photos that underline this strange coincidence. As one can see, not only the soldiers of the German Empires worked hard to establish the Bolshevik empire, but also the Kaiser’s tailors did their best to design and produce the uniforms that the Red Army soldiers were going to wear. The perfect German thoroughness in the service of Leninist dictatorship, which crushed every chance that Russia might have had of ever becoming a democratic country.
English version by Roxana Doncu
Similitudini ciudate
Aşa cum este bine ştiut, regimul bolşevic al lui Lenin a fost impus în Rusia cu spirijinul financiar apreciabil al Germaniei imperiale, care spera în acest fel să scoată Rusia din rândul inamicilor săi şi în final să câştige războiul contra ţărilor din Antantă (în rândul cărora se găsea şi România). Bineînţeles că istoria oficială pe care o învaţă copiii noştri la şcoală nu recunoaşte nici acum acest adevăr istoric. Se vorbeşte în schimb de rolul maselor populare în tragicele evenimente din cursul anului 1917, când în realitate n-a fost vorba decât de o mare operaţiune de propagandă şi manipulare foarte bine condusă de către bolşevici. În epocă nu se punea câtuşi de puţin problema unei acţiuni populare de o asemenea amploare, căci ruşii – care încă mai trăiau, psihologic vorbind, pe timpul răzmeriţei lui Emelian Pugaciov - nu prea erau ei în măsură să facă o adevărată revoluţie. Sigur, o parte a populaţiei ruse era nemulţumită, dar îi lipsea clarviziunea, luciditatea şi educaţia necesară pentru a face o revoluţie demnă de acest nume.
După succesul loviturii de stat date de Lenin şi de comilitonii săi, o echipă de specialişti militari germani s-a stabilit la Petrograd (din rândurile ei ar fi făcut parte însuşi Martin Bormann, viitorul adjunct al lui Hitler) pentru o bună bucată de vreme, cu misiunea de a-i proteja pe liderii bolşevici (încă nesiguri pe putere) şi de a-l ajuta, printre altele, pe Leiba Bronstein zis Troţki să pună pe picioare aşa numita Armată Roşie (care era armata unui stat totalitar în formare). Că lucrurile au stat aşa, deşi Lenin şi toţi oficialii sovietici au tăgăduit în mod constant, o probează şi un mic dar grăitor fapt. Un detaliu care în general le scapă observatorilor. Primul model de cască militară a Armatei Roşii (cu un accesoriu ca un vârf de lance deasupra) a fost sută la sută inspirat de casca militară a infanteriştilor Armatei imperiale a Kaizerului. Singura deosebire între casca nemţească şi casca bolşevică se limita la faptul că aceea pe care o purtau militarii Armatei Roşii în primii ani de după 1917 era fabricată dintr-un material textil de calitate inferioară (probabil ca să pară mai „proletară”).
Iată în anexă două fotografii în oglindă care pun în evidenţă această similitudine ciudată. După cum se poate vedea, nu doar militarii Imperiului German au muncit din greu pentru edificarea Imperiului Bolşevic, dar şi croitorii Kaizerului, în frăţească unire cu croitorii lui Lenin, şi-au dat silinţa să conceapă şi să realizeze uniformele pe care militarii Armatei Roşii urmau să le poarte. O perfectă scrupulozitate nemţească, pusă în slujba dictaturii leniniste, care a distrus în faşă sansele Rusiei de a deveni o ţară democratică.
Pentru această complicitate Kaizerul Wilhelm al II-lea ar fi meritat să fie judecat şi condamnat pe viaţă după război de un tribunal al naţiunilor, dar învingătorii i-au permis în mod generos să îşi petreacă liniştit restul vieţii în refugiul din Olanda. A dat foc Europei, a răspândit virusul letal al bolşevismului în Rusia şi pe urmă a dat dosul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Portretul acestui autocrat imperial german ar fi trebuit să figureze pe drapelele sovietice alături de Marx şi de Engels.
După succesul loviturii de stat date de Lenin şi de comilitonii săi, o echipă de specialişti militari germani s-a stabilit la Petrograd (din rândurile ei ar fi făcut parte însuşi Martin Bormann, viitorul adjunct al lui Hitler) pentru o bună bucată de vreme, cu misiunea de a-i proteja pe liderii bolşevici (încă nesiguri pe putere) şi de a-l ajuta, printre altele, pe Leiba Bronstein zis Troţki să pună pe picioare aşa numita Armată Roşie (care era armata unui stat totalitar în formare). Că lucrurile au stat aşa, deşi Lenin şi toţi oficialii sovietici au tăgăduit în mod constant, o probează şi un mic dar grăitor fapt. Un detaliu care în general le scapă observatorilor. Primul model de cască militară a Armatei Roşii (cu un accesoriu ca un vârf de lance deasupra) a fost sută la sută inspirat de casca militară a infanteriştilor Armatei imperiale a Kaizerului. Singura deosebire între casca nemţească şi casca bolşevică se limita la faptul că aceea pe care o purtau militarii Armatei Roşii în primii ani de după 1917 era fabricată dintr-un material textil de calitate inferioară (probabil ca să pară mai „proletară”).
Iată în anexă două fotografii în oglindă care pun în evidenţă această similitudine ciudată. După cum se poate vedea, nu doar militarii Imperiului German au muncit din greu pentru edificarea Imperiului Bolşevic, dar şi croitorii Kaizerului, în frăţească unire cu croitorii lui Lenin, şi-au dat silinţa să conceapă şi să realizeze uniformele pe care militarii Armatei Roşii urmau să le poarte. O perfectă scrupulozitate nemţească, pusă în slujba dictaturii leniniste, care a distrus în faşă sansele Rusiei de a deveni o ţară democratică.
Pentru această complicitate Kaizerul Wilhelm al II-lea ar fi meritat să fie judecat şi condamnat pe viaţă după război de un tribunal al naţiunilor, dar învingătorii i-au permis în mod generos să îşi petreacă liniştit restul vieţii în refugiul din Olanda. A dat foc Europei, a răspândit virusul letal al bolşevismului în Rusia şi pe urmă a dat dosul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Portretul acestui autocrat imperial german ar fi trebuit să figureze pe drapelele sovietice alături de Marx şi de Engels.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu