CONTEMPORARY HORIZONS: ADA CAROL (ROMANIA)

HOW MY RUNNING BEGAN

One missing figment of the old patchwork

is the sprawling walnut tree in my grandparents’ courtyard

(a smell of moist soil and iodine is forever attached in my mind

to the barking of their yellow anemone-like dog).

This great old bark which could transport me to the stars

was once beheaded and laid thundering upon the tiles

(the night before, its lamed trunk had groaned so

for one final embrace in the moonlight).

Even now I still yearn – running – for thin green palms

extending their bounty to us one last autumn.

Since then my soil was regularly uprooted

and the doors of childhood unhinged.

There were always cracks and bursts eating at the walls

yet I never left the rustling premises

(like a brown leaf stuck to the eaves)

and my grief kept dripping into Poplars’ Well.

Thus I survived through adolescence,

eating away at remaining splinters,

until I found an outlet (burrowed perhaps by the above-mentioned dog

in times immemorial) through which I funnelled

ever so ravenously, feeling for the light.

CUM AM ÎNCEPUT CURGEREA

Lipsește un mic fragment din vechea lucrătură cu petice

și anume nucul cel rămuros din curtea bunicilor

(mirosul de pământ reavăn și de iod s-a asociat pe vecie în mintea mea

cu lătratul câinelui lor ca o anemonă galbenă).

Această scoarță bătrână uriașă în care vâsleam spre stele

a fost decapitată și prăbușită sunător pe dalele de piatră

(în noaptea precedentă, trunchiul ciuntit strigase sfâșietor

după o ultimă îmbrățisare oferită în lumina lunii).

Și acum mai tânjesc – curgând – după palme fine și verzi

care se întind către noi pline de rod într-o toamnă finală.

De atunci, solul mi-a fost dezrădăcinat adesea

și ușile copilăriei smulse din țâțâni.

Mereu apăreau crăpături și infiltrații care măcinau pereții

și totuși nu am părăsit locul ruginiu

(ca o frunză uscată lipită de o streașină)

iar mâhnirea mea tot picura în Fântâna cu Plopi.

Astfel am supraviețuit până în adolescență,

ronțăind rămășițe lemnoase,

până ce am descoperit o ieșire (săpată poate de câinele mai sus amintit

în timpuri imemoriale) prin care am cotrobăit

teribil de înfometată, urcând spre lumină.

CULTURAL PROFILE

     In May 2005, Ada Carol received a prize for poetic sensibility at the contest “13 Ways of Looking at America”, organized by the American Cultural Center in Bucharest. In May 2006, she launched her first poetry volume, entitled “Duet” (in collaboration with Otilia Tena, a close friend). For a year, she coordinated the sessions of the Prospero Poetry Circle at the Faculty of Foreign Languages and Literatures at the University of Bucharest. At present, she is preparing a volume of love verse, her main focus being autobiographical poetry. The poem presented below is an illustration, with the tree-character as a significant element of her childhood. Ada Carol is a honorary contributor of CLH from 2012.

     English version: Ada Carol