ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN
LA O NOUĂ APARIŢIE
CONTEMPORARY LITERARY HORIZON MAGAZINE
ISSUE NO. 3 (17) / MAY 2010
______________________________________
COLABORATORI DIN INTREAGA LUME!
CONTRIBUTORS FROM ALL OVER THE WORLD!
UK, US, ROMANIA, BULGARIA, SPAIN, INDIA, NEPAL, ARGENTINA, CHILE AND OTHER COUNTRIES
______________________________________
CONTENTS
Maria Dolores Garcia Pastor (SPAIN), “Olvidada”, p. 2
Galina Nikolova (BULGARIA), “The Church 'St. Archangels' in Arbanassi”, p. 5
Mihai Cantuniari (ROMANIA), “Predoslovie la patimile după Daniel” / “Proemio a las Pasiones según Daniel”, p. 8
Magda Ursache (ROMANIA), “Cazu Lazu” / “Lazu Case”, p. 9
Cecilia Palma (ARGENTINA), “Gabriel Garcia Marquez”, p. 12
Marina Centeno (MEXICO), Poems, p. 13
Maria Ruiz Ortiz (SPAIN), “La familia a traves de la historia y las culturas”/”Familia de-a lungul istoriei şi culturii”, p. 15
Elisabeta Isanos (ROMANIA), Poeme din ciclul “Viile arse”/Poems, p. 20
Anna Rossell (SPAIN), „Las estaciones del horror” / “Saul Friedländer, The Years of Extermination: Nazi Germany and the Jews, 1939-1945”, p. 22
Francisca Avaria Munoz (CHILE), „Cual aves Fenix” y other poems, p. 25
Khem Guragain (NEPAL), “Postcolonial Study: Redefining the World and Literature” /”Studiu postcolonial: redefinind Lumea şi Literatura”, p. 29
Marius Ştefan Aldea, “La telefon cu Eminescu” / “Por telefono con Eminescu”, p. 35
Romulus Olaru (ROMANIA), “Magic and Metamorphosis in the Literary Fairy Tale – ‘The Story of the Pig’ by Ion Creangă” /”Magie şi metamorfoză în basmul cult “Povestea porcului” de Ion Creangă”, p. 38
Marianela Puebla (CHILE), “Copa vacia” / “Pahar gol”, p. 46
Nazia Malick (INDIA), “A Freudian look at Loneliness: Comparison and contrast of the theme in the novels Perfume and The House of Spirits”, p. 47
Oana Cercel (ROMANIA), Debut poetic la revista “Orizont literar”, p. 52
Alexander Kudera (US), “Scout”, p. 54
Donald Riggs (US), “Presence” and other poems, p. 58
Sam Smith (UK), “Poems”, p. 60
_______________________________________
CONTEMPORARY LITERARY HORIZON - A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS
HELP US TO BUILD THE “CONTEMPORARY HORIZON” MULTICULTURAL FOUNDATION
60 PAGES – ONLY 12 EUROS/15 DOLLARS PER COPY (SHIPPING INCLUDED)
VIA PAY PAL TO: biggyshor@gmail.com
or via Western Union at the following postal address:
Dragomirescu Daniel Florian
Str. N. Balcescu, no.77,bl.77, sc.B, et.4,ap.32
730131 VASLUI
ROMANIA/EUROPEAN UNION
__________________________________
See the Cover One of CHM 3/2010 at the following address: revistamulticulturala.wordpress.com/
YOUR CHOISE: A JOURNAL FOR MIND AND SOUL. BUY NOW!
duminică, 30 mai 2010
duminică, 23 mai 2010
FICTION AND REALITY/FICTIUNE SI REALITATE: RUDY SPILLMAN (ISRAEL)
FANTASTIC JOURNEY IN THE ENCHANTED FOREST
After my daily activities I return home. Tired, but well. I am content and wish to make myself something to eat, and then get some rest. Home sweet home. Here I am in front of my house. All that is left for me to do is put the key in the lock and turn it. I put the key in the lock, but the key will not turn. My impatience is growing by the second. Then I force the key a little, but careful not to break it inside. And I do what all people do in these circumstances. I try turning it the other way. The door has always opened by pushing it, nonetheless I also try to pull it. I am overcome by a panic attack. Sometimes, when we are faced with situations that seem illogical to us, we will react illogically as well. As if the lack of external logic combined with internal logic could result in something rational or in the solving of such situation. I leave the key in the lock because sooner or later I will have to open it. I am not picking keys at random to see if I get lucky. This key has opened the same door for years. One goes with the other and combined they will allow me to enter my house. I move away from the door, I look around noticing every detail. Lest I should be mistaken of building; or of neighbourhood, of city. Maybe I was mistaken of world and for my key to work I must return to the world where things are always the same. The same keys will always open the same doors. Again, I notice the door of my house, the key in the lock. I say to myself: “This has been the door of my house forever…” And I am thinking: “May it be that at some point this is not so anymore?” And I rush towards the door in a new attempt to open it.
They say that “the third is the charmed one” and it must be true to some extent as at the third try the key brakes in two. One part remains in the lock, the other, in my hand. Saddened and having lost my nerve a little, an awfully unpleasant situation for it revealed my lack of control and my will to posses it, I give a strong kick on the door with my right foot. The delayed squeak of the rusty hinges added to the dull sound of my foot kicking the door. The door hardly opened. As I looked down to the threshold, I noticed what had stopped it from opening. I can see dirt, grass, weed, root pieces and plants. The beautiful and shiny marble flooring which gleamed at my house’s entrance is no longer there.
I look at the useless piece of key in my pocket and launch myself towards the defenseless door as if it were the cause of all my troubles. Knowing it was no longer about locks and keys, I push it with all my strength squashing a few weeds under my feet, squeezing out the chlorophyll from the green and lively plants, stirring the warm dirt. The door gives in a bit more leaving me enough space to step inside. I do so, and I see a butterfly flying out of my house. But now that I am inside again I can say that my home sweet home is not there anymore. I can say that the butterfly came from a forest which seemed enchanted… and I strongly doubt it can adapt to the place where it flew.
An annoying gust of wind carrying dust and leaves threw me out of balance. I close my irritated eyes and I hear, beside the wind, the sound of the door slamming shut behind me, followed by the faint roar of a beast. This cannot be! This is too much! I open my eyes, still irritated, and I see an astonishing lion coming towards me… it was walking and always in my direction. It was at about twenty meters away from me. I immediately turn my head in search for the door. But it is no longer there. It is all woods: a beautiful, enchanted forest full of brown, golden and green colors. A place where sun rays and the abundant vegetation seem to be dancing together.
But the beast’s roar and its slow advance towards me tell me that not all this is as beautiful as it may seem...
NOTE. The full story will be published in CHMagazine, no. 3(17)/May-June 2010, printed version
____________________________
CĂLĂTORIE FANTASTICĂ ÎN PĂDUREA FERMECATĂ
Mă întorc acasă după treburile zilnice. Ostenit, dar bine dispus. Mulţumit şi dornic să îmi pregătesc ceva de mâncare şi să mă odihnesc. Casă dulce casă. Iată-mă în faţa uşii. Tot ce îmi mai rămâne de făcut este să deschid uşa. Pun cheia în broască, dar nu se mişcă. Pe măsură ce secundele se scurg, nerăbdarea mea creşte. Atunci forţez puţin cheia, dar cu grijă să nu o rup. Şi fac ce face multă lume în astfel de împrejurări. Încerc să o întorc în sens contrar. Uşa s-a deschis mereu împinsă spre interior, dar încerc şi spre exterior. Sunt cuprins de un atac de panică. Uneori, când suntem puşi faţă în faţă cu situaţii care ne par ilogice, reacţionăm şi noi fără logică. Ca şi cum lipsa de logică exterioară adunată cu cea interioară ar putea rezulta în ceva raţional sau în rezolvarea situaţiei. Las cheia în broască fiindcă mai devreme sau mai târziu va trebui să deschid uşa. Nu încep să aleg chei la întâmplare ca să descopăr dacă am sau nu noroc. Această cheie a deschis aceeaşi uşă de ani de zile. Fiecare broască are cheia ei, iar aceasta îmi va permite într-un sfsârşit să intru în casă. Mă îndepărtez de uşă, privesc în jur şi observ fiecare detaliu. Să nu cumva să fi greşit clădirea. Sau cartierul, oraşul. Sau poate am greşit lumea, iar ca să meargă cheia trebuie să mă întorc în lumea în care lucrurile sunt mereu la fel. Aceeaşi cheie deschide mereu aceeaşi uşă. Observ din nou uşa casei, cheia din broască. Îmi spun: „Aceasta a fost dintotdeauna uşa casei mele...” Şi rămân pe gânduri: „Este posibil ca la un moment dat să nu mai fie aşa?” Şi mă năpustesc la uşă într-o nouă încercare de a o deschide.
Se spune că „a treia încercare este norocoasă” şi trebuie să fie adevărat, într-un fel sau altul, căci la a treia încercare cheia se rupe în două. O parte rămâne înăuntru, iar cealaltă la mine în mână. Deznădăjduit şi puţin pierdut cu firea, o situaţie neplăcută din cale afară dată fiind lipsa mea de control, dau tare în uşă cu piciorul drept. Sunetului surd provocat de lovitura cu piciorul i se adaugă scârţâitul prelung al balamalelor ruginite. Uşa abia se crapă puţin. Uitându-mă la partea inferioară a acesteia pot vedea ce a împiedicat-o să se deschidă. Văd rămăşiţe de pământ, iarbă, buruieni, rădăcini, plante. Nu mai este podeaua frumoasă şi strălucitoare de marmură care lucea până acum puţin timp la intrarea în casă.
Păstrez bucata nefolositoare de cheie în buzunar şi mă arunc asupra uşii fără apărare ca şi cum aceasta ar fi cauza tutror relelor mele. Ştiind că nu mai este vorba de broaşte şi chei, o împing cu toată puterea, strivind cu picioarele ceva buruieni, secătuind plante vii şi verzi de clorofilă, ridicând praful de pe pământul cald. Uşa mai cedează puţin, lăsându-mi spaţiul necesar să mă strecor înăuntru. Intru şi văd ieşind din casă un fluture. Dar acum că sunt din nou în casă, pot fi sigur că aceasta nu mai este casa mea. Că fluturele a apărut dintr-o pădure ce părea fermecată... şi că mă îndoiesc grozav că se poate adapta în locul spre care a zburat.
M-a dărâmat o rafală sâcâitoare de vânt încărcată de pământ şi frunze. Închid ochii răniţi şi aud, pe lângă vânt, sunetul unei uşi trântindu-se în spatele meu. Este urmat de răcnetul slab al unei fiare. Imposibil! Este prea de tot! Deschid ochii încă iritaţi şi văd venind spre mine un leu nemaivăzut... mergând, dar doar în direcţia mea. Este la vreo douăzeci de metri. Îmi întorc capul imediat căutând uşa. Dar nu mai este acolo. Este doar pădure. O frumoasă pădure fermecată, colorată în maro, auriu şi verde. Un loc în care razele soarelui par să danseze cu bogata vegetaţie.
Dar răcnetul fiarei şi apropierea ei înceată către mine îmi spun că nu totul este atât de frumos pe cât îmi pare...
NOTĂ. Textul integral al povestirii va putea fi citit în nr. 3(17)/Mai-iunie 2010 al revistei, versiunea tipărită
___________________________________________
VIAJE FANTASTICO AL BOSQUE ENCANTADO
Luego de mis tareas diarias vuelvo a casa. Cansado pero bien. Satisfecho y con deseos de prepararme algo para comer y descansar. Hogar dulce hogar. Aquí estoy frente a la puerta de mi casa. Lo único que me queda por hacer es introducir la llave en la cerradura y girar. La introduzco en el tambor pero la llave no gira. A medida que los segundos transcurren mi impaciencia aumenta. Entonces fuerzo un poco el giro de la misma pero cuidando que la llave no se quiebre dentro. Y hago lo que mucha gente hace en similares circunstancias. Intento girarla hacia el lado contrario. La puerta siempre se ha abierto empujando hacia adentro, sin embargo lo intento también hacia afuera. Soy presa de un ataque de irracionalidad. A veces, cuando se nos presentan situaciones que nos parecen ilógicas respondemos también sin lógica. Como si la falta de lógica exterior sumada a la interior pudieran dar como resultado algo racional o el arreglo de tal situación. Dejo la llave dentro de su cerradura porque tarde o temprano deberá abrirla. No estoy eligiendo llaves al azar para descubrir si tengo suerte. Hace años que esta llave abre la misma puerta. Una pertenece a la otra y juntas me permitirán finalmente ingresar a mi casa. Me separo de la puerta, tomo distancia, miro a mi alrededor observando cada detalle. No vaya a ser que me he equivocado de edificio. O de barrio, de ciudad. Quizás me equivoqué de mundo y para que mi llave funcione debo regresar al mundo en que las cosas son siempre igual. Las mismas llaves abren siempre las mismas puertas. Observo nuevamente la puerta de ingreso a mi casa, la llave dentro de su cerradura. Me digo a mí mismo: "Ésta ha sido siempre la puerta de entrada a mi casa..." Y me quedo pensando: "¿Podría ser acaso que en algún momento dejara de serlo?" Y arremeto contra la puerta en un nuevo intento por abrirla.
Dicen que "la tercera es la vencida" y debe ser verdad, en cierto modo, pues al tercer nuevo intento la llave se parte en dos. Una parte queda dentro de la cerradura y la otra en mi mano. Decepcionado y habiendo perdido un poco los estribos, situación que rechazo sobremanera debido a que muestra mi falta de control y mi necesidad de poseerlo, doy un fuerte puntapié a la puerta con mi pierna derecha. Al seco ruido provocado por mi patada se le agrega el largo rechinar de bisagras herrumbradas. La puerta se abre apenas un muy corto tramo. Mirando la parte inferior de la misma puedo observar lo que la ha frenado en su apertura. Ahí veo asomarse restos de tierra, pastos, yuyos, raíces, plantas. Ya no está el hermoso y brillante piso de mármol que lucía hasta hace un rato en la entrada a mi casa.
Guardo el inservible trozo de llave en mi bolsillo y me lanzo sobre la indefensa puerta como si ésta fuera la causante de todos mis males. Sabiendo que ya no se trata de cerraduras y llaves, la empujo con todas mis fuerzas aplastando a mis pies algunos yuyos, exprimiendo la clorofila de vivas y verdes plantas, levantando el polvo de la tierra caliente. La puerta cede algo más dejando el espacio necesario para introducirme. Lo hago, y veo salir volando una mariposa de mi casa. Pero ahora que estoy nuevamente dentro puedo saber que mi hogar dulce hogar ya no está. Que la mariposa apareció de un bosque que pareciera estar encantado... y que dudo mucho que pueda adaptarse al lugar adonde voló.
Una fuerte ráfaga de pesado viento cargado de tierra y hojas me golpea derribándome. Cierro mis lastimados ojos y escucho junto con el del viento el sonido de un fuerte portazo a mis espaldas. Y seguido el débil rugir de una fiera. ¡No puede ser! ¡Esto es demasiado! Abro mis ojos todavía irritados y veo avanzando hacia mí un portentoso león... caminando pero siempre en mi dirección. Se encuentra a unos veinte metros de distancia. Giro instantáneamente mi cabeza hacia atrás en busca de la puerta. Pero ya no está. Todo es bosque. Un hermoso bosque encantado, lleno de marrón, dorado y verde. Un lugar donde los rayos del sol parecen danzar con la tupida vegetación.
Pero el rugido de la fiera y su lento avance hacia mí me dice que puede que todo no sea tan hermoso como parece...
NOTA. El texto integral puede ser leido en ‘CHMagazine’ no.3/2010, la version imprimada
All the books, stories and works
of the author may be downloaded for free
and you can also find them on some of these websites:
http://libroabiertorudyspillman.blogspot.com/
http://stores.lulu.com/store.php?fAcctID=899114
http://www.scribd.com/people/documents/310971
http://www.bubok.es/autores
All rights reserved.
Standard Copyright License© 2009
__________________
Translatora: Ana LUŢAŞ
luni, 17 mai 2010
ROMANIAN PERSPECTIVES: ELISABETA ISANOS
CUVINTE
Spun vară, şi-i toamnă, spun frige, şi-i frig,
numesc răsărituri, şi ele apun.
Spun zi, şi e noapte, spun plin, şi-i nimic,
cenuşă-i în clipa când flacără spun.
Spun rouă, şi-mi cade pe deget arsură,
spun pace, şi lumea-i scăpată din frâu...
Mai bine mi-aş pune pecete pe gură,
când secetă iese din nume de râu.
Când noaptea se umple de nume de stele,
luminile nu mai sosesc după ele,
tu numai cu murmurul gurii rămâi...
Şi totuşi există şi-n asta câştiguri:
soseşte dezgheţul când murmuri doar friguri,
spui „iată sfârşitul...” Şi-i ziua dintâi.
WORDS
I say summer, and it’s autumn, I say it burns and it’s cold,
I name sunrises and they go down.
I say daylight and it’s night, I say full and
it’s nothing,
it’s ashes when I say blaze.
I say dew and a burn is on my finger,
I say peace and the world is in free reins…
I’d better have my lips sealed
when drought comes off a river name.
When night fills up with stars,
lights do not follow,
you just remain with your mumble…
And yet there are wins in this:
thaw comes when you mumble just cold,
you say “that’s the end…” And it’s just the first day.
Translator: Mihaela Paladi
ABOUT THE AUTHOR / DESPRE AUTOR
Elisabeta ISANOS (born 1941, Bucharest) is a valuable Romanian poet, novelist, publicist and translator.
Her work contains many books of poetry (“Oraşe nostalgice”, 1969, “Grădina de iarnă”, 1978, “Cântecul Soarelui” etc.), novels (“Cosânzenii”, 2005, “Amur”, 2006, “Poarta de Vest”, 2010), translations from Omar Khayyam’s poetry etc. Since 2009 Elisabeta Isanos is a constant contributor and supporter of “Contemporary Horizon” magazine.
Elisabeta ISANOS (n. 1941, Bucureşti) este o valoroasă poetă, romancieră, publicistă şi traducătoare. Opera sa cuprinde multe cărţi de poezie, romane, traduceri din poezia lui Omar Khayyam etc. Din anul 2009, Elisabeta Isanos este colaboratoare a revistei “Orizont literar contemporan”.
marți, 11 mai 2010
NEW! “CONTEMPORARY HORIZON” MAGAZINE / PRINTED ISSUE NO. 2 (16)/APRIL 2010
CONTRIBUTORS:
Daniel Dragomirescu (ROMANIA), p. 2-6
Charles Johnson (UK), p. 7-8
Lidia Vianu, Ioana Ieronim (ROMANIA), p. 9-12
Maria Eugenia Mendoza (MEXICO), p.13-15
Peggy Landsman (US), p. 16
Byron Beynon (UK), p. 17-18
Pradeep Beedawat (INDIA), p. 19-20
Deborah Erdmann (US), p. 21-22
Iliya Bolotyansky (CZECH REPUBLIC), p. 23-26
Maria Dolores Garcia Pastor (SPAIN), p. 27-29
Ion Lazu (ROMANIA), p. 30-31
Alfredo Lavergne (CHILE), p. 32-33
Marius Ştefan Aldea (ROMANIA), p. 34-35
Biola Olatunde (NIGERIA), p. 36-38
Caroline Gill, David Gill (UK), p. 39-43
Alan Segal (US), p. 44
Bogdan Cazacu (ROMANIA), p. 45-48
Donald Riggs, Alexander Kudera (US), p. 49-50
Leonard Ciureanu (ROMANIA), p. 51-52
Miguel Angel de Boer (ARGENTINA), p. 53-54
Efigenia Coutinho (BRAZIL), p. 55-57
Nancy Hawker (CANADA), p. 58
Sayumi Yokou (SRI LANKA), p. 58
Marcela Meirelles (URUGUAY), p. 59
________________________________
“CONTEMPORARY HORIZON”
A MAGAZINE WITH AN INTERNATIONAL EDITORIAL TEAM
A LIMITED STOCK EDITION FOR VALUABLE READERS
PRICE: 12 EUROS/15 DOLLARS PER COPY (SHIPPING INCLUDED)
Pay via PayPal at the following address:
biggyshor@gmail.com
or via Western Union at this postal address:
Dragomirescu Daniel-Florian
Str. N. Balcescu, no.77,bl.77,sc.B, et.4, ap. 32
730131 VASLUI – ROMANIA/EUROPEAN UNION
Daniel Dragomirescu (ROMANIA), p. 2-6
Charles Johnson (UK), p. 7-8
Lidia Vianu, Ioana Ieronim (ROMANIA), p. 9-12
Maria Eugenia Mendoza (MEXICO), p.13-15
Peggy Landsman (US), p. 16
Byron Beynon (UK), p. 17-18
Pradeep Beedawat (INDIA), p. 19-20
Deborah Erdmann (US), p. 21-22
Iliya Bolotyansky (CZECH REPUBLIC), p. 23-26
Maria Dolores Garcia Pastor (SPAIN), p. 27-29
Ion Lazu (ROMANIA), p. 30-31
Alfredo Lavergne (CHILE), p. 32-33
Marius Ştefan Aldea (ROMANIA), p. 34-35
Biola Olatunde (NIGERIA), p. 36-38
Caroline Gill, David Gill (UK), p. 39-43
Alan Segal (US), p. 44
Bogdan Cazacu (ROMANIA), p. 45-48
Donald Riggs, Alexander Kudera (US), p. 49-50
Leonard Ciureanu (ROMANIA), p. 51-52
Miguel Angel de Boer (ARGENTINA), p. 53-54
Efigenia Coutinho (BRAZIL), p. 55-57
Nancy Hawker (CANADA), p. 58
Sayumi Yokou (SRI LANKA), p. 58
Marcela Meirelles (URUGUAY), p. 59
________________________________
“CONTEMPORARY HORIZON”
A MAGAZINE WITH AN INTERNATIONAL EDITORIAL TEAM
A LIMITED STOCK EDITION FOR VALUABLE READERS
PRICE: 12 EUROS/15 DOLLARS PER COPY (SHIPPING INCLUDED)
Pay via PayPal at the following address:
biggyshor@gmail.com
or via Western Union at this postal address:
Dragomirescu Daniel-Florian
Str. N. Balcescu, no.77,bl.77,sc.B, et.4, ap. 32
730131 VASLUI – ROMANIA/EUROPEAN UNION
sâmbătă, 8 mai 2010
CONTEMPORARY HORIZON MULTICULTURAL FOUNDATION / LA FUNDACION MULTICULTURAL “EL HORIZONTE CONTEMPORANEO” / FUNDAŢIA MULTICULTURALĂ “ORIZONT CONTEMPORAN”
We would like to let those interested know that the preparations for the establishment of the Foundation are going very well, which gives us the certainty that our sustained efforts will be successful despite the difficulties we have faced so far.
The Initiative Committee for the Foundation’s (ICF) objective is to purchase a head office in Bucharest until the end of May and finalizing the legal procedures necessary for the establishment of the Foundation until 31st July 2010.
As the ICF has managed to cover the necessary cost only partially, we would like to renew the appeal to our Romanian and foreign supporters to contribute financially to the Foundation’s establishment. An estimate shows that, if only a quarter of the 5163 readers of Contemporary & Literary Horizon made a small contribution (for example, 15 Euros a person), the necessary funds for purchasing a head office could be collected. The above mentioned sum constitutes a small percentage of a person’s personal expenses budget and, instead of increasing the profit of tobacco, alcohol producers or even of producers of foods unbeneficial to health, it could be put to much better use by a non-profit institution and the positive results (on a cultural and multicultural level) will be long term ones.
Depending on the received donations, different rights will be bestowed as follows:
1) for donations of 50-100 Euros: two free copies of the journal and the title of member of the Foundation;
2) for donations of 150-300 Euros: four free copies of the journal, the title of member of the Foundation and a free copy of the Anthology of the Contemporary & Literary Horizon journal (version B, selective) which will be published this year;
3) for donations of 350 – 500 Euros: a one-year free subscription, the title of founding member and a free copy of the Anthology of the Contemporary & Literary Horizon journal (version A, complete) which will be published this year;
4) for donations of 550-1000 Euros: a one-year free subscription, the title of founding member, a free copy of the Anthology (version A) and the right to be on the Honorary Board of the Foundation;
5) for the donation which would cover the entire cost for the establishment of the Foundation and the purchase of the head office: all the rights stipulated in point 4 and the title of Honorary President of the Foundation.
For every donation a receipt will be issued and the list of donors will be disclosed to those interested.
On this occasion we would like to express our warmest regards to those who have decided to join us in taking the necessary steps to set up the Foundation.
Bucharest, May 2010
On behalf of the Initiative Committee for the Foundation,
Daniel Dragomirescu, Executive President
Mihai Cantuniari, director
Translator: Alina-Olimpia Miron
______________________________________
Informamos a las personas interesadas que los preparativos para el establecimiento de la Fundación siguen muy bien su curso, lo que nos da la certeza de que nuestros esfuerzos serán coronados por el éxito, a pesar de las dificultades enfrentadas hasta ahora.
La Comisión de Iniciativa para la Fundación (CIF) fijó la compra de una sede propia en Bucarest para el final de mayo del año actual y la terminación de los trámites legales para el establecimiento de la Fundación al 31 de julio de 2010.
Debido a que la CIF dispone solamente de una parte del dinero necesario, renovamos la llamada a los rumanos y extranjeros que nos apoyan para contribuir, por medio de las suscripciones, al establecimiento de la Fundación.
Un cálculo estimado muestra que si solamente un cuarto de los 5 163 lectores de la revista “El Horizonte Literario Contemporáneo” contribuyera con una pequeña donación (por ejemplo de 15 euro por persona), podríamos reunir, a favor de la Fundación, la cantidad de dinero necesaria para la compra de una sede propia. La cantidad de dinero citada arriba es menor a una parte del presupuesto de gastos personales de mucha gente, y en vez de incrementar las ganancias de productores de tabaco, alcohol o alimentos perjudiciales (nocivos) para la salud, podría ser utilizada mucho mejor por una institución no lucrativa, con resultados positivos de un plan cultural y multicultural, a medio y largo plazos.
Dependiendo de las donaciones hechas serán concedidos derechos distintos, como los que siguen:
1) para donaciones de 50-100 euros: dos números gratuitos de la revista y la cualidad de miembro de la Fundación;
2) para donaciones de 150-300 euros: cuatro números gratuitos de la revista, la cualidad de miembro de la Fundación y un ejemplar gratuito de la “Antología de la revista “El Horizonte Literario Contemporáneo” (la versión B, selectiva), que será publicada durante este año;
3) para donaciones de 350-500 euros: suscripción gratuita de un año a la revista, la cualidad de miembro fundador y un ejemplar gratuito de la “Antología” (la versión A, íntegra);
4) para donaciones de 550-1000 euros: suscripción gratuita de un año de la revista, la cualidad de miembro fundador, un ejemplar gratuito de la “Antología” (la versión íntegra) y el derecho de ser elegido en el Colegio de Honor de la Fundación;
5) para la donación que cubriría integralmente los costos necesarios para el establecimiento de la Fundación y de la compra de la sede central: todos los derechos estipulados en el punto 4 y la cualidad de Presidente Honorario de la Fundación.
Para cada donación se liberará un recibo y al final se comunicará a las personas interesadas la lista de los donantes.
En esta ocasión le expresamos nuestro agradecimiento a todos los que han decidido unirse a nosotros, con el pensamiento y con el hecho, en nuestros pasos para el establecimiento de la Fundación.
Bucarest, mayo 2010.
En nombre de la Comisión de Iniciativa para la Fundación:
Daniel Dragomirescu, Presidente Ejecutivo
Mihai Cantuniari, director
Traductora: Monica Dragomirescu
Correctora 1: Diana Dragomirescu
Correctora 2: María Eugenia Mendoza
___________________________________
Facem cunoscut celor interesaţi că pregătirile în vederea înfiinţării Fundaţiei urmează un curs ascendent, care ne dă certitudinea că eforturile noastre consecvente vor fi încununate de succes, în ciuda dificultăţilor.
Comitetul de Iniţiativă pentru Fundaţie (CIF) a fixat achiziţionarea unui sediu propriu în Bucureşti până la finele lunii mai a.c. şi finalizarea demersurilor pentru înfiinţarea legală a Fundaţiei până la data de 31 iulie 2010.
Deoarece CIF nu dispune decât parţial de banii necesari, reînnoim apelul către suporterii români şi străini de a contribui prin subscripţii la înfiinţarea Fundaţiei. Un calcul estimativ arată că, dacă numai un sfert din cei 5163 de cititori ai revistei “Orizont literar contemporan” ar contribui cu o mică donaţie, iar această contribuţie ar fi de 15 euro de persoană, s-ar putea colecta în favoarea Fundaţiei suma necesară pentru achiziţionarea unui sediu propriu. Sumele de mai sus sunt minore în bugetul de cheltuieli personale al multora şi în loc să ajungă să rotunjească profitul unor producători de tutun, alcool sau alimente dăunătoare sanătăţii, ar putea fi utilizate mult mai bine de către o instituţie non-profit, iar rezultatele pozitive în plan cultural şi multicultural vor fi pe termen mediu şi lung.
În funcţie de donaţiile făcute, vor fi acordate diferite drepturi, după cum urmează:
1) pentru donaţii de 50-100 euro: două numere gratuite din revistă şi calitatea de membru al Fundaţiei;
2) pentru donaţii de 150-300 euro: patru numere gratuite din revistă, calitatea de membru al Fundaţiei şi un exemplar gratuit din °Antologia revistei “Orizont literar contemoran” (versiunea B, selectivă), care se va publica în cursul acestui an;
3) pentru donaţii de 350 – 500 euro: abonament gratuit pe un an la revistă, calitatea de membru fondator şi un exemplar gratuit din “Antologia revistei “Orizont literar contemporan” (versiunea A, integrală), care se va publica în cursul acestui an;
4) pentru donaţii de 550-1000 euro: abonament gratuit la revistă pe un an, calitatea de membru fondator, un exemplar gratuit din “Antologie” (versiunea A) şi dreptul de fi ales în Colegiul de Onoare al Fundaţiei;
5) pentru donaţia care ar acoperi integral costurile necesare pentru înfiinţarea Fundaţiei şi a achiziţionării sediului central: toate drepturile prevăzute la punctul 4 şi calitatea de Preşedinte Onorific al Fundaţiei.
Pentru fiecare donaţie se va elibera un document doveditor, iar la final se va comunica celor interesaţi lista donatorilor.
Cu acest prilej le adresăm calde mulţumiri tuturor celor care au decis să ne fie alături cu gândul şi cu fapta în demersurile noastre pentru înfiinţarea Fundaţiei.
Bucureşti, mai 2010
În numele Comitetului de Iniţiativă pentru Fundaţie,
Daniel Dragomirescu, preşedinte executiv
Mihai Cantuniari, director
The Initiative Committee for the Foundation’s (ICF) objective is to purchase a head office in Bucharest until the end of May and finalizing the legal procedures necessary for the establishment of the Foundation until 31st July 2010.
As the ICF has managed to cover the necessary cost only partially, we would like to renew the appeal to our Romanian and foreign supporters to contribute financially to the Foundation’s establishment. An estimate shows that, if only a quarter of the 5163 readers of Contemporary & Literary Horizon made a small contribution (for example, 15 Euros a person), the necessary funds for purchasing a head office could be collected. The above mentioned sum constitutes a small percentage of a person’s personal expenses budget and, instead of increasing the profit of tobacco, alcohol producers or even of producers of foods unbeneficial to health, it could be put to much better use by a non-profit institution and the positive results (on a cultural and multicultural level) will be long term ones.
Depending on the received donations, different rights will be bestowed as follows:
1) for donations of 50-100 Euros: two free copies of the journal and the title of member of the Foundation;
2) for donations of 150-300 Euros: four free copies of the journal, the title of member of the Foundation and a free copy of the Anthology of the Contemporary & Literary Horizon journal (version B, selective) which will be published this year;
3) for donations of 350 – 500 Euros: a one-year free subscription, the title of founding member and a free copy of the Anthology of the Contemporary & Literary Horizon journal (version A, complete) which will be published this year;
4) for donations of 550-1000 Euros: a one-year free subscription, the title of founding member, a free copy of the Anthology (version A) and the right to be on the Honorary Board of the Foundation;
5) for the donation which would cover the entire cost for the establishment of the Foundation and the purchase of the head office: all the rights stipulated in point 4 and the title of Honorary President of the Foundation.
For every donation a receipt will be issued and the list of donors will be disclosed to those interested.
On this occasion we would like to express our warmest regards to those who have decided to join us in taking the necessary steps to set up the Foundation.
Bucharest, May 2010
On behalf of the Initiative Committee for the Foundation,
Daniel Dragomirescu, Executive President
Mihai Cantuniari, director
Translator: Alina-Olimpia Miron
______________________________________
Informamos a las personas interesadas que los preparativos para el establecimiento de la Fundación siguen muy bien su curso, lo que nos da la certeza de que nuestros esfuerzos serán coronados por el éxito, a pesar de las dificultades enfrentadas hasta ahora.
La Comisión de Iniciativa para la Fundación (CIF) fijó la compra de una sede propia en Bucarest para el final de mayo del año actual y la terminación de los trámites legales para el establecimiento de la Fundación al 31 de julio de 2010.
Debido a que la CIF dispone solamente de una parte del dinero necesario, renovamos la llamada a los rumanos y extranjeros que nos apoyan para contribuir, por medio de las suscripciones, al establecimiento de la Fundación.
Un cálculo estimado muestra que si solamente un cuarto de los 5 163 lectores de la revista “El Horizonte Literario Contemporáneo” contribuyera con una pequeña donación (por ejemplo de 15 euro por persona), podríamos reunir, a favor de la Fundación, la cantidad de dinero necesaria para la compra de una sede propia. La cantidad de dinero citada arriba es menor a una parte del presupuesto de gastos personales de mucha gente, y en vez de incrementar las ganancias de productores de tabaco, alcohol o alimentos perjudiciales (nocivos) para la salud, podría ser utilizada mucho mejor por una institución no lucrativa, con resultados positivos de un plan cultural y multicultural, a medio y largo plazos.
Dependiendo de las donaciones hechas serán concedidos derechos distintos, como los que siguen:
1) para donaciones de 50-100 euros: dos números gratuitos de la revista y la cualidad de miembro de la Fundación;
2) para donaciones de 150-300 euros: cuatro números gratuitos de la revista, la cualidad de miembro de la Fundación y un ejemplar gratuito de la “Antología de la revista “El Horizonte Literario Contemporáneo” (la versión B, selectiva), que será publicada durante este año;
3) para donaciones de 350-500 euros: suscripción gratuita de un año a la revista, la cualidad de miembro fundador y un ejemplar gratuito de la “Antología” (la versión A, íntegra);
4) para donaciones de 550-1000 euros: suscripción gratuita de un año de la revista, la cualidad de miembro fundador, un ejemplar gratuito de la “Antología” (la versión íntegra) y el derecho de ser elegido en el Colegio de Honor de la Fundación;
5) para la donación que cubriría integralmente los costos necesarios para el establecimiento de la Fundación y de la compra de la sede central: todos los derechos estipulados en el punto 4 y la cualidad de Presidente Honorario de la Fundación.
Para cada donación se liberará un recibo y al final se comunicará a las personas interesadas la lista de los donantes.
En esta ocasión le expresamos nuestro agradecimiento a todos los que han decidido unirse a nosotros, con el pensamiento y con el hecho, en nuestros pasos para el establecimiento de la Fundación.
Bucarest, mayo 2010.
En nombre de la Comisión de Iniciativa para la Fundación:
Daniel Dragomirescu, Presidente Ejecutivo
Mihai Cantuniari, director
Traductora: Monica Dragomirescu
Correctora 1: Diana Dragomirescu
Correctora 2: María Eugenia Mendoza
___________________________________
Facem cunoscut celor interesaţi că pregătirile în vederea înfiinţării Fundaţiei urmează un curs ascendent, care ne dă certitudinea că eforturile noastre consecvente vor fi încununate de succes, în ciuda dificultăţilor.
Comitetul de Iniţiativă pentru Fundaţie (CIF) a fixat achiziţionarea unui sediu propriu în Bucureşti până la finele lunii mai a.c. şi finalizarea demersurilor pentru înfiinţarea legală a Fundaţiei până la data de 31 iulie 2010.
Deoarece CIF nu dispune decât parţial de banii necesari, reînnoim apelul către suporterii români şi străini de a contribui prin subscripţii la înfiinţarea Fundaţiei. Un calcul estimativ arată că, dacă numai un sfert din cei 5163 de cititori ai revistei “Orizont literar contemporan” ar contribui cu o mică donaţie, iar această contribuţie ar fi de 15 euro de persoană, s-ar putea colecta în favoarea Fundaţiei suma necesară pentru achiziţionarea unui sediu propriu. Sumele de mai sus sunt minore în bugetul de cheltuieli personale al multora şi în loc să ajungă să rotunjească profitul unor producători de tutun, alcool sau alimente dăunătoare sanătăţii, ar putea fi utilizate mult mai bine de către o instituţie non-profit, iar rezultatele pozitive în plan cultural şi multicultural vor fi pe termen mediu şi lung.
În funcţie de donaţiile făcute, vor fi acordate diferite drepturi, după cum urmează:
1) pentru donaţii de 50-100 euro: două numere gratuite din revistă şi calitatea de membru al Fundaţiei;
2) pentru donaţii de 150-300 euro: patru numere gratuite din revistă, calitatea de membru al Fundaţiei şi un exemplar gratuit din °Antologia revistei “Orizont literar contemoran” (versiunea B, selectivă), care se va publica în cursul acestui an;
3) pentru donaţii de 350 – 500 euro: abonament gratuit pe un an la revistă, calitatea de membru fondator şi un exemplar gratuit din “Antologia revistei “Orizont literar contemporan” (versiunea A, integrală), care se va publica în cursul acestui an;
4) pentru donaţii de 550-1000 euro: abonament gratuit la revistă pe un an, calitatea de membru fondator, un exemplar gratuit din “Antologie” (versiunea A) şi dreptul de fi ales în Colegiul de Onoare al Fundaţiei;
5) pentru donaţia care ar acoperi integral costurile necesare pentru înfiinţarea Fundaţiei şi a achiziţionării sediului central: toate drepturile prevăzute la punctul 4 şi calitatea de Preşedinte Onorific al Fundaţiei.
Pentru fiecare donaţie se va elibera un document doveditor, iar la final se va comunica celor interesaţi lista donatorilor.
Cu acest prilej le adresăm calde mulţumiri tuturor celor care au decis să ne fie alături cu gândul şi cu fapta în demersurile noastre pentru înfiinţarea Fundaţiei.
Bucureşti, mai 2010
În numele Comitetului de Iniţiativă pentru Fundaţie,
Daniel Dragomirescu, preşedinte executiv
Mihai Cantuniari, director
vineri, 7 mai 2010
NEWS OF THE WORLD: MARCELA MEIRELLES (URUGUAY)
BELONGING
When I was first asked to write about being a student in Montevideo I felt pretty reluctant, got stuck, and couldn’t write anything for a few days. But then I realized that I shouldn’t write about how it is living here or being an actual student. Instead I should write about belonging.
It is autumn, the city begins waking up from a mid-summer dream, the carnival has ended a few weeks ago and a very particular energy lies upon Montevideo. The climate is perfect, not too hot, and not cold at all. The trees dress up the streets with their fallen leaves, as a golden rain falls from their branches. People still moves rather slowly, not quite eager to go back to their hectic lives. The machine is about to start its movement.
Your last summer as a kid is now gone, and a mixture of feelings arises. In between nostalgia, fear and excitement there is a sense of self-achievement. You are now a citizen; you get your first driver’s license, you are old enough to vote (and obliged to do so by the law), and you become a student at university. This means you belong in all possible ways to the society that nurtured you for so many years, and now you have the chance to give something back to it, you have a voice.
Most of the students are not actually from Montevideo, they had to leave their home cities to come study in one of the best universities in South America. This means a drastic change in all possible ways. Moving alone to an apartment building, leaving your family some hundred kilometers away, leaving all your habits, and having to be all the things you had your parents to be for you. On the one hand this can result very difficult, but on the other, it is a very important step in growing up. In my country, living in other cities, rather than Montevideo, is like living in a small town where there’s too much security, and too little everything to be able to give you what you need in order to grow up into society.
You are now a part of a breathing organism that shapes the city and makes it alive. The masses of youth take over, expressing their ideas and helping mold their own community. The future of the nation lies in our hands.
This organism, the University, is autonomous; this means that it works like a country itself, in the sense that there are leaders and representatives to be elected. The university depends on the state only for the money, and in every other way it is ruled by its own laws. The seek of knowledge, and an attempt to educate the population are the foundations. It is free for all citizens, providing equal opportunities for everyone. And even when there are some few private universities, the public one is currently the best, the most demanding, and the one with higher standards. On a more personal note I think that this is slowly changing, and we, students, teachers, and authorities have to work hard to keep that honorary place that meant so much work for many, many people throughout the years. In times of general well being, as in times of crisis and darkness, through all the adversities the Universidad of the República Oriental del Uruguay kept its high standards.
Montevideo is the physical place, the container to our minds and a most important teacher. The city we help molding, also molds us; it is a back and forward. Society comes together, the whole country meets in this cosmopolitan centre, and we students have one of the most important roles in this master-play.
APARTENENŢĂ
Când mi s-a cerut să scriu despre ce înseamnă să fii student în Montevideo am ezitat, m-am blocat, şi, câteva zile, n-am putut scrie nimic. Dar apoi mi-am dat seama că nu ar trebui să scriu despre ce înseamnă să locuieşti aici sau despre viaţa de student, ci ar trebui să scriu despre aparţinere.
E toamnă, oraşul începe să se trezească din visul verii, carnavalul s-a încheiat de câteva săptămâni şi o energie aparte planează asupra oraşului Montevideo. Vremea e perfectă - nici prea cald, dar nici frig. Copacii îmbracă străzile cu frunzele lor căzute, o ploaie aurie căzând de pe crengile lor. Oamenii se mişcă încă încet, nefiind prea dornici să se întoarcă la vieţile lor agitate. Maşinăria urmează să-şi înceapă activitatea.
Ţi s-a dus ultima vară de puşti, şi un amestec de sentimente te învăluie. Printre nostalgie, teamă şi nerăbdare, este şi o senzaţie de împlinire. Acum eşti cetăţean; îţi iei carnetul de şofer, ai vârsta necesară pentru a putea vota (şi chiar eşti obligat s-o faci, prin lege) şi devii student la universitate. Asta înseamnă că aparţii în toate felurile posibile societăţii care te-a crescut atâţia ani, şi acum ai şansa să-i dai ceva înapoi, poţi să te exprimi.
Cei mai mulţi dintre studenţi nu sunt de fapt din Montevideo, ci au fost nevoiţi să-şi părăsească oraşele natale pentru a studia într-una din cele mai bune universităţi din America de Sud. Asta înseamnă o schimbare drastică din toate punctele de vedere: trebuie să te muţi singur, să-ţi laşi familia la câteva sute de kilometri distanţă, să renunţi la obiceiurile tale şi să faci toate acele lucruri pe care le făceau părinţii pentru tine. Pe de o parte asta poate fi foarte dificil, dar, pe de altă parte, este un pas foarte important în maturizarea ta. În ţara mea, faptul de a trăi în alte oraşe decât Montevideo este ca şi cum ai trăi într-un orăşel în care există prea multă siguranţă şi care îţi oferă prea puţine pentru a-ţi permite să te dezvolţi în societate.
Acum eşti parte a unui organism viu care conturează oraşul şi-l face să trăiască. Masele de tineri preiau activităţile, exprimându-şi ideile şi ajutând la modelarea propriei comunităţi. Viitorul naţiunii stă în mâinile noastre.
Acest organism, Universitatea, este unul autonom; asta înseamnă că funcţionează ca un stat, în sensul că trebuie aleşi conducători şi reprezentanţi. Universitatea depinde de stat doar financiar, funcţionând după propriile legi din toate celelalte puncte de vedere. Baza o reprezintă asimilarea de cunoştinţe şi încercarea de a educa populaţia. Este gratuită pentru toţi cetăţenii, oferind tuturor şanse egale. Şi, deşi există şi câteva universităţi particulare, în momentul de faţă universitatea publică este cea mai bună, cea mai solicitantă şi are cele mai înalte standarde. Din punctul meu de vedere, situaţia este într-o uşoară schimbare, iar noi, studenţii, profesorii şi autorităţile trebuie să facem tot ce putem pentru a menţine acest loc de onoare care a însemnat atât de mult pentru foarte mulţi oameni de-a lungul anilor. Universitatea Republicii Orientale Uruguay şi-a păstrat standardele înalte atât în vremuri bune, cât şi pe timp de criză şi probleme.
Montevideo este spaţiul fizic, depozitarul minţilor noastre şi unul din profesorii cei mai importanţi. Oraşul pe care îl modelăm ne modelează la rândul lui; este o relaţie bidirecţională. Societatea se reuneşte, întreaga ţară se întâlneşte în acest centru cosmopolit, iar noi, studenţii, jucăm unul din cele mai importante roluri în această piesă principală.
Translator: Alina Roxana Chirilă
Proofreader: Cristina Costin
_______________________________
ABOUT THE AUTHOR / DESPRE AUTOR
Marcella Meirelles is a very young writer and journalist from Uruguay. She is a student at the University of Montevideo and one of the best South-American contributors to Contemporary Horizon magazine.
Marcela Meirelles este o tânără scriitoare şi publicistă din Uruguay. Este studentă la Universitatea din Montevideo şi una dintre cele mai bune colaboratoare ale revistei noastre din America de Sud.
Translator: Daniel Dragomirescu
Proofreader: Alina-Olimpia Miron
When I was first asked to write about being a student in Montevideo I felt pretty reluctant, got stuck, and couldn’t write anything for a few days. But then I realized that I shouldn’t write about how it is living here or being an actual student. Instead I should write about belonging.
It is autumn, the city begins waking up from a mid-summer dream, the carnival has ended a few weeks ago and a very particular energy lies upon Montevideo. The climate is perfect, not too hot, and not cold at all. The trees dress up the streets with their fallen leaves, as a golden rain falls from their branches. People still moves rather slowly, not quite eager to go back to their hectic lives. The machine is about to start its movement.
Your last summer as a kid is now gone, and a mixture of feelings arises. In between nostalgia, fear and excitement there is a sense of self-achievement. You are now a citizen; you get your first driver’s license, you are old enough to vote (and obliged to do so by the law), and you become a student at university. This means you belong in all possible ways to the society that nurtured you for so many years, and now you have the chance to give something back to it, you have a voice.
Most of the students are not actually from Montevideo, they had to leave their home cities to come study in one of the best universities in South America. This means a drastic change in all possible ways. Moving alone to an apartment building, leaving your family some hundred kilometers away, leaving all your habits, and having to be all the things you had your parents to be for you. On the one hand this can result very difficult, but on the other, it is a very important step in growing up. In my country, living in other cities, rather than Montevideo, is like living in a small town where there’s too much security, and too little everything to be able to give you what you need in order to grow up into society.
You are now a part of a breathing organism that shapes the city and makes it alive. The masses of youth take over, expressing their ideas and helping mold their own community. The future of the nation lies in our hands.
This organism, the University, is autonomous; this means that it works like a country itself, in the sense that there are leaders and representatives to be elected. The university depends on the state only for the money, and in every other way it is ruled by its own laws. The seek of knowledge, and an attempt to educate the population are the foundations. It is free for all citizens, providing equal opportunities for everyone. And even when there are some few private universities, the public one is currently the best, the most demanding, and the one with higher standards. On a more personal note I think that this is slowly changing, and we, students, teachers, and authorities have to work hard to keep that honorary place that meant so much work for many, many people throughout the years. In times of general well being, as in times of crisis and darkness, through all the adversities the Universidad of the República Oriental del Uruguay kept its high standards.
Montevideo is the physical place, the container to our minds and a most important teacher. The city we help molding, also molds us; it is a back and forward. Society comes together, the whole country meets in this cosmopolitan centre, and we students have one of the most important roles in this master-play.
APARTENENŢĂ
Când mi s-a cerut să scriu despre ce înseamnă să fii student în Montevideo am ezitat, m-am blocat, şi, câteva zile, n-am putut scrie nimic. Dar apoi mi-am dat seama că nu ar trebui să scriu despre ce înseamnă să locuieşti aici sau despre viaţa de student, ci ar trebui să scriu despre aparţinere.
E toamnă, oraşul începe să se trezească din visul verii, carnavalul s-a încheiat de câteva săptămâni şi o energie aparte planează asupra oraşului Montevideo. Vremea e perfectă - nici prea cald, dar nici frig. Copacii îmbracă străzile cu frunzele lor căzute, o ploaie aurie căzând de pe crengile lor. Oamenii se mişcă încă încet, nefiind prea dornici să se întoarcă la vieţile lor agitate. Maşinăria urmează să-şi înceapă activitatea.
Ţi s-a dus ultima vară de puşti, şi un amestec de sentimente te învăluie. Printre nostalgie, teamă şi nerăbdare, este şi o senzaţie de împlinire. Acum eşti cetăţean; îţi iei carnetul de şofer, ai vârsta necesară pentru a putea vota (şi chiar eşti obligat s-o faci, prin lege) şi devii student la universitate. Asta înseamnă că aparţii în toate felurile posibile societăţii care te-a crescut atâţia ani, şi acum ai şansa să-i dai ceva înapoi, poţi să te exprimi.
Cei mai mulţi dintre studenţi nu sunt de fapt din Montevideo, ci au fost nevoiţi să-şi părăsească oraşele natale pentru a studia într-una din cele mai bune universităţi din America de Sud. Asta înseamnă o schimbare drastică din toate punctele de vedere: trebuie să te muţi singur, să-ţi laşi familia la câteva sute de kilometri distanţă, să renunţi la obiceiurile tale şi să faci toate acele lucruri pe care le făceau părinţii pentru tine. Pe de o parte asta poate fi foarte dificil, dar, pe de altă parte, este un pas foarte important în maturizarea ta. În ţara mea, faptul de a trăi în alte oraşe decât Montevideo este ca şi cum ai trăi într-un orăşel în care există prea multă siguranţă şi care îţi oferă prea puţine pentru a-ţi permite să te dezvolţi în societate.
Acum eşti parte a unui organism viu care conturează oraşul şi-l face să trăiască. Masele de tineri preiau activităţile, exprimându-şi ideile şi ajutând la modelarea propriei comunităţi. Viitorul naţiunii stă în mâinile noastre.
Acest organism, Universitatea, este unul autonom; asta înseamnă că funcţionează ca un stat, în sensul că trebuie aleşi conducători şi reprezentanţi. Universitatea depinde de stat doar financiar, funcţionând după propriile legi din toate celelalte puncte de vedere. Baza o reprezintă asimilarea de cunoştinţe şi încercarea de a educa populaţia. Este gratuită pentru toţi cetăţenii, oferind tuturor şanse egale. Şi, deşi există şi câteva universităţi particulare, în momentul de faţă universitatea publică este cea mai bună, cea mai solicitantă şi are cele mai înalte standarde. Din punctul meu de vedere, situaţia este într-o uşoară schimbare, iar noi, studenţii, profesorii şi autorităţile trebuie să facem tot ce putem pentru a menţine acest loc de onoare care a însemnat atât de mult pentru foarte mulţi oameni de-a lungul anilor. Universitatea Republicii Orientale Uruguay şi-a păstrat standardele înalte atât în vremuri bune, cât şi pe timp de criză şi probleme.
Montevideo este spaţiul fizic, depozitarul minţilor noastre şi unul din profesorii cei mai importanţi. Oraşul pe care îl modelăm ne modelează la rândul lui; este o relaţie bidirecţională. Societatea se reuneşte, întreaga ţară se întâlneşte în acest centru cosmopolit, iar noi, studenţii, jucăm unul din cele mai importante roluri în această piesă principală.
Translator: Alina Roxana Chirilă
Proofreader: Cristina Costin
_______________________________
ABOUT THE AUTHOR / DESPRE AUTOR
Marcella Meirelles is a very young writer and journalist from Uruguay. She is a student at the University of Montevideo and one of the best South-American contributors to Contemporary Horizon magazine.
Marcela Meirelles este o tânără scriitoare şi publicistă din Uruguay. Este studentă la Universitatea din Montevideo şi una dintre cele mai bune colaboratoare ale revistei noastre din America de Sud.
Translator: Daniel Dragomirescu
Proofreader: Alina-Olimpia Miron
Abonați-vă la:
Postări (Atom)