CONTEMPORARY GENERATION: MIRUNA VLADA

GOETHE CASTLE

I had filled my room with boats
who entered the room could
sit in one boat, could lie down and rest
could listen and hear

one day father entered
caressed the top of my head
said he couldn’t sit down
as it wouldn’t hold him said he knew me too well

then I would dance with nora
in goethe castle
with huge rococo gilded torchères
above us mirrors crystal glasses
nora told us the floor was like a ceiling
if you looked from the ceiling
we would run around the halls of goethe castle giggling
plays would be staged chamber concerts would be held
applause would be heard people would cheer
their eyes glistening with desire while watching us
octavian was always behind us
nora and I were running very fast
we wouldn’t even touch the stairs we’d jump over them
octavian gathered in a bag
every hole
we left behind.

then we reached a deserted beach
where nora became fatigued
the sea was still
octavian was taller than us
with a bit of white frost on his eyelashes
he told us
like in the biblic parables

you know that
our blood is now hanging over the other side

nora started to gather her cells
saying nothing that can be found in the sand
is harmful
she said look at me
I myself am here, in the sand
constantly regenerated
then you’ll see me float
her words were a thick fog
wrapping the air between us
and the yellow sea
the sea told me nora’s beauty would be reversed
octavian was looking down
trying to shatter my boats
and let go of me
nora said there was no health here
unless one closed one’s eyes for a couple of minutes

her dark long skirt
had already started to float
we were scared
but she said like in the biblic parables

the farther I go
you should know I get closer to you


CASTELUL GOETHE

îmi umplusem camera cu bărci
cine intra se putea
aşeza într-o barcă, se putea întinde şi odihni
putea pune urechea şi putea auzi

a intrat şi tata într-o zi
m-a mângâiat pe creştet
a spus că el nu poate să se aşeze
că pe el nu-l ţin că el mă cunoaşte prea bine

apoi dansam cu nora
în castelul goethe
erau lampadare uriaşe aurite
rococo deasupra noastră oglinzi pahare de cristal
nora ne spunea că podeaua e ca un tavan
dacă priveşti din tavan
alergam prin sălile castelului goethe chicoteam
se jucau piese de teatru se ţineau concerte de cameră
se auzeau aplauze ne ovaţionau
le sclipeau ochii de poftă privindu-ne
octavian rămânea mereu în urmă
eu şi nora alergam foarte repede
nici nu atingeam treptele săream peste ele
octavian strângea într-o pungă
toate găurile pe care noi le lăsam în urmă

şi apoi am ajuns pe o plajă pustie
unde nora şi-a găsit oboseala
marea nu se mişca
octavian era mai înalt ca noi
avea puţina promoroacă pe gene
şi ne-a spus
ca în pildele biblice

ştiţi că acum
sângele ne atârnă până dincolo

nora a început să-şi adune celulele
spunea că nimic din ce poţi găsi în nisip
nu face rău
zicea uitaţi-vă la mine
eu însămi sunt aici în nisip
şi mă adun şi mă fac la loc
şi apoi o să mă vedeţi plutind
cuvintele ei erau o ceaţă groasă
ce învelea aerul dintre noi
şi marea galbenă
marea mi-a spus că nora va fi
de-acum de-o frumuseţe inversă
octavian privea în jos
încerca să-mi sfărâme bărcile

şi să-mi dea drumul
nora spunea că nu există sănătate aici
decât dacă ţii ochii închişi pentru câteva minute

fusta ei lungă neagră
începuse deja să plutească
ne era frică
dar ea spunea ca în pildele biblice

cu cât mă îndepărtez
voi să ştiţi că m-apropii

Translator: Alina-Olimpia MIRON
Proofreader: Elena GHEORGHE


ABOUT THE AUTHOR

Miruna Vlada is a Romanian poet, born on August 17th 1986 in Bucharest.
Published books: “Poemeextrauterine / Ectopic Poems” (2004), “Nimic interzis doar apropierea / Nothing Forbidden only Proximity” (2006), “Pauza dintre vene / Break Between Veins” (2007). Included in the anthologies “Generation 2000” (2004), “Contes et nouvelles. Recueil de textes laureats” (Bruxelles, 2005) etc. Debut Award of the Bucharest Writers’ Association, “România literara” magazine and other prizes.
Her poetic writings have been translated into English, French, Polish.