ROMANIAN PERSPECTIVES: MARIUS STEFAN ALDEA

MAIL TO MY FRIENDS,
THOSE ABOUT TO COMPLETE


God forbid that you should cry at my funeral,
you, sentimental bums,
you’d better cheer up my mom
and don’t forget to fill up
my brothers’ glasses,
or else I’ll skin you like calves,

I will be missing for sure,
I will have been away on business in the hereafter for a long time,
some will speak highly of me, I know,
what a pity, he was a great poet
yet don’t swallow it and don’t be sad,
you are drunk and sensitive,
it’s a funeral, after all ;
others will laugh up their sleeve
like in gellu naum’s poem,
as for you, bare your teeth,
dazzle death
with your healthy smile,
laugh while covering me in soil,
I’ll know then that you have loved me ;

should an old woman mourn
don’t be angry with her, she is old-fashioned
that’s the way old people are,
so was my old lady...
don ‘t let any priest touch me
and shoot the breeze,
read a couple of poems,
light a cigarette,
belt a few bottles of wine down,
it hasn’t been that bad after all,
there have also been good times,
look up in the archives

and don’t let sadness subscribe to you,
the monster may as well take the tram,
a big kiss as always, farewell !

______________________________________

MAIL CĂTRE PRIETENII MEI,
CEI PE CALE DE DISPARIŢIE


Să dea dracu să plângeţi la înmormântarea mea,
derbedei sentimentali,
poate nu o înveseliţi puţin pe mama
ori poate uitaţi să le umpleţi paharele
fraţilor mei,
că vă belesc ca pe viţei, mă,
desigur, eu voi lipsi,
voi fi plecat de mult cu afaceri dincolo,
ştiu, unii mă vor vorbi de bine
păcat, a fost un mare poet
dar nu puneţi botul şi nu vă întristaţi,
sunt beţi si sensibili,
aşa e la înmormântări;
alţii vor râde pe ascuns
ca în poemul acela al lui gellu naum,
voi să nu vă ascundeţi beliţii dinţi,
orbiţi-o pe moarte
cu zâmbetul vostru sănătos,
râdeţi când m-acoperiţi cu pământ,
voi şti că m-aţi iubit;
iar dacă vreo bătrână se jeleşte
nu vă supăraţi pe ea că e de modă veche,
dar aşa-s bătrânii,
aşa a fost şi bătrâna mea…
nu lăsaţi niciun popă să se atingă de mine
şi să-mi cânte verzi şi uscate,
citiţi nişte poezii
aprindeţi câte o ţigară
radeţi câteva sticle de vin,
la urma urmei n-a fost chiar aşa rău,
au fost şi zile bune,
căutaţi în arhivă
şi nu lăsaţi tristeţea să-şi facă abonament la voi,
pocitania poate să ia şi tramvaiul,
vă pup ca de fiecare dată, cu bine!

_________________________________


A SELFPORTRAIT


My name is Aldea Marius-Ştefan, born (not made) out of my mother’s love for my father, on the 23rd of June 1987, in Cancer, taking after this strange creature the talent to progress while regressing according to the famous dance steps ”2 steps forward and 3 steps back”.
Literary contributions to the following magazines: ”Amfitrion", "13 Plus", "Oglinda literară"
Literary debut in 2006, after having won the debut prize in the ”Meaning of Love“ festival in Dr. Tr. Severin, with the volume of poems entitled ”The Third Eye“
I live in Timisoara (România) at present and I make a living by selling my poems from door to door; I have met a foolish girl who washes my shirts, I have no children, I live on the first floor as a lodger to a family of dentists, yet I have a toothache which gives me a soul ache every couple of weeks; I am a hypochondriac, the doctors say I will live for a long time.

_____________________


UN AUTOPORTRET


Mă numesc Aldea Marius-Ştefan, născut(nu făcut) din dragostea lui tata pentru mama, pe 23 iunie 1987, în zodia Racului, împrumutând de la ciudata creatură talentul de a progresa în regres prin celebrii paşi de dans “2 în faţă, 3 înapoi”
Colaborări literare cu revistele: "Amfitrion", "13 Plus", "Oglinda literară"
Debut literar în 2006, în urma câştigării premiului pentru debut din cadrul festivalului”Sensul Iubirii”din Dr.Tr. Severin, cu volumul de poezie
“Al treilea ochi”.
În prezent locuiesc în Timişoara (România), îmi asigur traiul vânzându-mi poeziile din uşă-n uşă; am întâlnit o toantă care să-mi spele cămăşile, nu am copii, locuiesc la etajul 1 în chirie la o familie de medici dentişti, cu toate astea o dată la câteva săptămâni mă doare foarte tare o măsea, direct în suflet; sunt ipohondru, doctorii îmi dau mult şi bine de trăit.



Translated by: Lorena Clara FOTA