Hans van de Waarsenburg (1943-2015)
That he was more than the primeval sea from
whichhe created fish or the downs over which
he used toroam in his translated work.
That he spoke about vanishing at borders
created stars petrified in life and death
dug in his own graves from distant places.
That he called on violence in early works
unravelled time in his consciousness later
as if his now had always previously existed.
That he also was an ode to the poet at the
keenestcutting edge of ordinary imagination
and particular defiance of reality: ever
closer to the world.
Hans van de Waarsenburg (1943-2015)
Dat hij meer was dan de oerzee waaruit
hij vissen schiep of het heuvelland waardoor
hij dwaalde in zijn vertaalde werk.
Dat hij sprak over verdwijnen aan grenzen
in leven en dood versteende sterren schiep
in eigen graven groef van verre oorden.
Dat hij geweld aanschreef in vroeger werk
de tijd ontrafelde later in zijn bewustzijn
alsof zijn nu altijd eerder had bestaan.
Dat hij ook een ode aan het dichten was op het
scherpst van het snijvlak van gewoon verbeelden
en bijzonder tarten van de werkelijkheid: altijd
dichter op de wereld.
Hans van de Waarsenburg (1943-2015)
Fiindcă era şi mai lăuntric decât marea de la început din care
a plăsmuit peştii şi nemărginit ca dealurile pe
care le cutreiera în traducerile sale.
Fiindcă a vorbit despre estompare de-a lungul graniţelor
a creat stele petrificate în viaţă şi în moarte
şi-a golit propriile morminte din locuri de departe.
Fiindcă s-a folosit de violenţă în scrierile de tinereţe
a descâlcit timpul în conştiinţa sa mai târziu
ca şi cum al său ar fi existat mereu dinainte.
Fiindcă a fost de asemenea o odă adusă poetului
vizionar din cea mai acută avangardă a imaginaţiei comune
şi a unei sfidări aparte a realităţii: tot mai
aproape de lume.
Poem omagial de Kees Van Meel (Olanda)
Versiune românească de Iulian Trandafir
Un comentariu:
Não consigo traduzir este poema, mas despertou-me a atenção as datas ...será que o Poeta nasceu em 1943? Se assim é tem a minha idade, uma idade amadurecida, pois o tempo passou por nós, mas nós Poetas nunca nos acostumaremos a ficar silenciosos o nosso coração continua pulsando no verão...
Trimiteți un comentariu