DOSTOYEVSKYAN HORIZONS/HORIZONTES DOSTOIEVSKIANOS: OZIELLA INOCENCIO (BRAZIL)

O QUE BASTA
Estas panelas de aço
Durarão mais do que eu.
Basta que fiquem limpas,
Que se possa cozinhar nelas,
Que haja alimento para se cozinhar nelas,
Não precisam brilhar.

Estas paredes de cimento brancas
Mais o telhado,
Abrigarão as emoções de outro humano,
Em algumas décadas.
Protegerão do sol, da chuva, dos outros,
Não necessitam ter colunas jônicas ou dóricas
Ou algo dependurado
Basta que se mantenham erguidas.

Seja de carona, carroça, moto, carro,
Não importa qual o veículo,
O imprescindível é chegar
Onde se deseja estar.
Estas roupas que visto
Não precisam ser muitas
Basta que durem,
Que escondam o que é necessário esconder,
Basta que me apertem já!

Outrora, sonhava ver um Turner no Museu do Louvre.
Certa vez, retornando do trabalho,
Contemplei um pôr do sol
[Turner copiou o que de mais belo viu
E ensinou-me a enxergar paisagens para além do que reproduziu].

Um coração verdadeiramente enamorado basta.
Não exige, não implora,
Segue amando,
Alimenta-se de alegria,
Por si mesmo,
Por sentir mais vivas as cores da vida.
Somente por saber que ama desse modo
É feliz e grato.

Que eu não seja o patrão truculento que ordena.
Que não seja eu o empregado negligente.
Que eu não seja o bajulador desonrado.
Que não seja eu aquele que se favorece das grandes mentiras.
Que eu não seja sequioso de poder e corrupção.

CE ESTE DE-AJUNS
Aceste vase de otel 
Vor dăinui mai mult decât mine.
Este de-ajuns să fie curate,
Ca să se poată  găti  în ele,
Să cuprindă hrana, ca să se poată găti în ele,
Nu este nevoie să strălucească.

Aceşti pereţi de ciment alb
Şi acoperişul
Vor adăposti emoţiile altor oameni,
În câteva decenii.
Vor proteja contra soarelui, a ploii, a celorlalţi,
Nu este nevoie să aibă coloane ionice sau dorice
Sau ceva poleit
Este de-ajuns să se ţină în picioare.

Fie căruţe, trăsuri, motociclete, maşini,
Nu are importanţă ce vehicol,
Important este să ajungi
Acolo unde vrei să stai.
Aceste haine pe care le văd
Nu e nevoie să fie multe
Este de-ajuns că durează,
Că ascund ce e necesar să fie ascuns,
E de-ajuns că sunt ale mele!

Cândva, visam să văd un Turner la Muzeul Luvru,.
Într-o zi anume, reluându-mi lucrul,
Am contemplat un răsărit de soare,
(Turner a copiat ceea ce am văzut aşa de frumos
Şi-am învăţat să  admir  peisaje dincolo de ceea ce reprezintă).

O inimă îndrăgostită cu adevărat e de-ajuns.
Ea nu cere, nu imploră,
Iubeşte,
Se hrăneşte din bucurie,
Din sine însăşi,
Ca să simtă mai viu culorile vieţii.
Doar ca să ştie că iubeşte această lume
E fericită şi mulţumită.

Să nu fiu patronul ipocrit care porunceşte.
Să nu fiu slujbaşul neglijent.
Să nu fiu nevrednicul fără onoare.
Să nu fiu eu cel care înlesneşte minciunile sfruntate.
Să nu fiu setos de putere şi corupţie.

     UM AUTORETRATO
     Jornalista e escritora. Amante de todas as artes. Filha de Dostoievski e Virginia Woolf, irmã de Blake e Shakes-peare, sobrinha de Goethe, Van Gogh, Joyce e Cervantes. Prima de Chopin e Debussy, Nietzsche, Heráclito, Bosch, Bruegel e Arcimboldo. Sem identidade, sem lar, com o siroco nos cabelos, o sangue nos lábios, as letras nos olhos, Bergman na cabeça, Pasolini no ventre. Buscando o equilíbrio, sempre...

     UN AUTOPORTRET
     Jurnalistă şi scriitoare. Amantă a tuturor artelor. Fiică a lui Dostoievski şi a Virginiei Woolf, soră a lui Blake şi Shakespeare, nepoată a lui Goethe, Van Gogh, Joyce şi Cervantes. Verişoară primară cu Chopin şi Debussy, Nietzsche, Heraclit, Bosch, Bruegel şi Arcimboldo. Fără identitate, fără adăpost, cu părul în vânt, cu sângele pe buze, cu literele în ochi, cu Bergman în cap, cu Pasolini în vintre. Căutând mereu echilibrul...
     Traducere de Daniel Dragomirescu