MEXICAN HORIZONS/ORIZONTURI MEXICANE: ALINA VELAZCO

NEMESIS

   “El cuento debe tomar su inspiración de los lugares comunes, de las cosas que nos rodean para después, ser sazonado con algo de ficción”. (Jorge F. Hernández)

     De nuevo miércoles. Mi día más odiado. Intenté prepa-rar mi espíritu, pero el temor de saber qué nueva aventura me deparaba la hiperactiva y viperina lengua de mi Néme-sis, no me lo permitió del todo. Mientras me arreglaba, pensé en el. Despiadado, sin medio centímetro de amor en el cuerpo. No conocía la palabra compasión. Mucho menos su significado. Suspiré. ¡Era tan difícil convivir con él! Aun siendo mayoría no podíamos con “El Pelón”. Mario. Mi Némesis. 

     Comenzó a hacerme la guerra hacía un año cuando en una capacitación, declaró querer ser “el mejor en su traba-jo”. A lo que yo respondí -Para eso, vas a tener que ma-tarme, porque NUNCA me superarás-. Maldito el momen-to en que decidí abrir la boca. A partir de entonces, mis debilidades eran maximizadas y mis fortalezas, ignoradas. El equipo de trabajo al que pertenecía fue víctima de un acoso cruel cuyo objetivo oficial, era lograr la salida de los elementos inconformes del museo. Aunque la verdadera razón, era que les estorbábamos. Nuestro objetivo, era más grande que solo entretener a los niños que visitaban el museo. Todas las brillantes ideas que la directora presen-taba al Secretario de Cultura, provenían de nosotros. Las estupideces, salían de la cabeza del “Patrón”. 

RĂZBUNARE

     „Povestea trebuie să se inspire din locurile comune, din lucrurile care ne înconjoara, pentru ca, mai apoi, să fie asezonată cu un pic de ficţiune” (Jorge F. Hernández)

  Din nou miercuri. Ziua pe care o urăsc cel mai tare. Am încercat să ma pregătesc psihic dar teama de a afla ce nouă aventură îmi aducea limba dinamică şi viperină a duşmanului meu, nu-mi permitea să mă calmez complet. În timp ce mă aranjam, m-am gândit la el. Nemilos, fără nicio picătură de dragoste în suflet. Nu cunoştea cuvântul compasiune. Cu atât mai puţin ce înseamnă el. Am suspinat. Era atât de greu să traiesc cu el! Deşi eram majoritari, tot nu reuşeam să ne înţelegem cu „Chelul”, Mario. Duşmanul meu.

  Mi-a declarat război acum un an, când, în timpul unei instrucţii, a declarat că ar vrea să fie:”cel mai bun în meseria sa”. Eu i-am răspuns: „Pentru asta ar trebui să mă omori, pentru că nu vei reuşi niciodată să mă întreci”. Blestemată fie clipa în care am decis să deschid gura. Începând cu acel moment, slăbiciunile mele au fost maximizate şi calităţile, ignorate. Echipa din care făceam parte a fost victima unei acuze dure al cărui obiectiv oficial era despre ieşirea obiectelor nepotrivite din muzeu. Adevăratul motiv, însă, era că l-am deranjat. Obiectivul nostru însemna mai mult decât să-i distrăm pe copiii care vizitau muzeul. Toate ideile extraordinare pe care directoarea le prezenta Secretarului de Cultură veneau de la noi. Toate prostiile porneau din mintea „Patronului”. 

   Traducere de Silvia Cora

   MTTLC, Universitatea din Bucureşt

   (A leer el relato integral en HLC 2 (28)/Marzo-Abril de 2012)

    SOBRE LA AUTORA 

     Alina Helena Velazco (nacida 1973, en México D.F) es una escritora, poeta y periodista mexicana. Radica en Colima, donde viva desde hace diez años.

    Licenciada en Letras y Lengua Hispánica por la Universidad Nacional Autónoma de México.

    Trabaja en el Museo Interactivo Xoloitzcuintle de la Secretaría de Cultura del Gobierno del Estado de Colima.

    Ha participado en lecturas en diversos foros: Noches de Luna llena de la Secretaría de Cultura del Estado de Colima, Encuentro de escritores colimenses en Coquimatlán, Noches Líricas Musicales del PRI Villa de Álvarez, Colima, Maratón de Lectura Simultánea en Voz Alta convocada por la Feria del Libro de Guadalajara FIL con la filiación de varios estados del país, Banquete de poesía: Ágape, Eros y Filia, entre otros.

     Actualmente asistiendo a un Diplomado en Creación Literaria del Instituto Nacional de Bellas Artes y a un taller de elaboración de telescopios en la Casa de la Cultura Colima.

     Publicaciones: revista Mía de Editorial Televisa (D.F.), revista Jugos Energéticos de Editorial Mango (D.F.), blog Colimarte de la Secretaria de Cultura (Colima), revista electrónica Fumarola (Colima), revista electrónica Arché (Colima), revista Hysterias, versión en papel y electrónica (D.F.).

     Desde 2011, Alina Helena Velazco es una colaboradora constante de nuestra revista.

     Sus escritos – poemas, relatos y ensayos –  son un testimonio de su vocacion literaria e de su sensibilidad especial para los problemas sociales y culturales de la sociedad mexicana contemporanea.

    Daniel Dragomirescu    

EL DIA MUNDIAL DE LA POESIA/WORLD POETRY DAY: CARMEN TRONCOSO-ÓSCAR HAHN (CHILE)

     “Mi primer poema traducido a ese idioma 

la hizo mi querido y admirado amigo Marin Sorescu”

      Carmen Troncoso: ¿Qué te estimulo en tu niñez para que escribieras poesía?

     Oscar Hahn: Bueno, yo creo que en mi niñez nada, porque yo empecé a escribir o hice el primer intento cuando tenia 16 años, y fue a raíz de un acróstico que una novia me pidió que le escribiera.  Yo no sabia qué cosa era un acróstico, así que le pedí a un amigo mío que lo hiciera y lo presenté como mío.  Yo no tenía ninguna relación con la poesía, cero, nada. Esta niña lo leyó, pero no me creyó que era mío, entonces me dijo: “A ver, escribe otro acróstico aquí mismo”. Cuando yo me vi en la situación de tener que hacerlo, lo hice.  Me pareció raro que no me costara nada.  Entonces dije:  “Qué curioso, yo puedo hacer esto”.  Ahí me di cuenta de que tenía ese don.  A los dieciséis años, después de la historia del acróstico, escribí una serie de poemas.  Eran como veinte. Los relei, pero no me gustaron y  los tiré al agua en un rio.

      CT: ¿Por qué no te gustaron esos poemas, no te sonaron?

     OH: Encontré que no me decían nada, que eran artificiosos, cerebrales, forzados, y me olvidé del asunto.  Pensé:  “Bueno quizás no sirvo para esto”.  Pero resulta que un tiempo después me empezaron a salir otros versos que sí me gustaron y los conservé, y me puse a armar un poema, poco a poco, y así fue como empecé, eran versos que me surgían espontáneamente en la cabeza, no es que yo me propusiera escribir un poema. Y después siempre hice lo mismo, hasta ahora.  Nunca me he sentado a escribir un poema frente a la página en blanco.  Tengo que esperar que surjan estos fogonazos verbales que yo llamo “apariciones”.

      CT: ¿A tus padres no les gustaba la poesía, no te incentivaban a leerla?

    OH: Mi padre murió cuando yo tenía cuatro años.  Mi mamá era una gran lectora de novelas, no de poesía.  Pero sin duda el suyo fue un ejemplo a seguir: el amor a la lectura.  Es la imagen que tengo de ella ahora que ya no está con nosotros: mi madre con sus gafas puestas, siempre leyendo.  Eso es fundamental en el desarrollo de un niño.

      CT: ¿Qué estudiaste en la Universidad?

    OH: Estudie Pedagogía en Castellano en la Universidad de Chile, y cuando estaba allí, el año 1961, publiqué un libro con el titulo de “Esta rosa negra”.  Este 2011 se cumplen 50 años de su publicación.  Por eso ha sido reeditado por la editorial Pfeiffer. Viene con un CD del cantautor Patricio Anabalón.  El musicalizó once poemas de una manera muy bella.  Volviendo a lo de la Universidad, después hice un Master en la Universidad de Iowa y obtuve el Doctorado en Filosofía en la Universidad de Maryland.  He vivido casi 40 años en Estados Unidos. 

     CT: El año 1973 te detuvieron.  ¿Estabas haciendo clases cuando fue el Golpe Militar aquí en Chile?

     OH: Estaba haciendo clases en Arica, en una sede que la Universidad de Chile tenía allí.  Ya llevaba diez años en esa ciudad cuando fue el Golpe Militar de 1973.  Yo tenia muchos amigos que eran de izquierda y otros que eran poetas.  Los militares nos acusaron de ser subversivos y tomaron presos a varios, yo entre ellos. Estuve en la cárcel de Arica durante diez días, después intervinieron unos familiares influyentes y me soltaron, pero me tuve que ir del país al año siguiente, porque para mí era peligroso seguir en Chile.

     CT: Este año ganaste un premio importante.

     OH: Si, me dieron el Premio Iberoamericano de Poesía Pablo Neruda.

   CT: La forma de relatar tu poesía como manifestación de la vida, la hace muy cercana a los lectores.  También tu obra ha sido traducida al alemán y al ingles, haciéndose muy conocida en otras latitudes.

     OH: Parece que sí.  He notado que mi poesía tiene una muy buena llegada entre los jóvenes.  En estos momentos todos mis libros están traducidos al inglés, uno por uno.  Ahora mismo me acaba de llegar el manuscritode la traducción de mi último libro, que se llama La primera oscuridad.  El próximo año va a aparecer una antología mía en alemán.  Otra ya se publicó en Grecia.  Poemas sueltos están traducidos a varios idiomas.  Hay algunos poemas míos traducidos al rumano.  De hecho mi primer poema traducido a ese idioma la hizo mi querido y admirado amigo Marin Sorescu.  Es un poema que se llama “El Viviente”.  La tuve alguna vez, pero ya no la tengo.  A lo mejor alguien la encuentra por ahí.

     (A leer la entrevista completa en la Antologia HLC, 2012) 

“Prima mea poezie în română a fost tradusă

chiar de un prieten foarte drag mie, Marin Sorescu”

      CT: Ce anume te-a impulsionat, în copilărie, să începi să scrii poezie?

     OH: Nimic, cred, pentru că am început să scriu, sau am avut primele încercări la vârsta de 16 ani. A fost un acrostih, pe care o prietenă mi-a cerut să-l scriu. Eu nu ştiam ce este acela un acrostih, aşa că l-am rugat pe un prieten să-l facă şi i l-am dat fetei, spunând că eu l-am scris. Nu aveam nicio legătură cu poezia, niciun fel de talent. Fata l-a citit, dar n-a crezut că eu l-am scris şi mi-a cerut să scriu încă un acrostih, acolo, pe loc. Când m-am văzut obligat, am scris unul şi mi s-a părut ciudat că efortul n-a fost prea mare. Şi mi-am zis atunci: „Ce ciudat, chiar pot face asta.” Atunci mi-am dat seama că am talent. La douăzeci şi şase de ani, după povestea cu acrostihul, am scris câteva poezii, cam douăzeci. Le-am recitit, dar nu mi-au plăcut şi le-am aruncat într-un râu.

     CT: De ce nu ţi-au plăcut? Nu sunau bine?

     OH: Mi-am dat seama că nu-mi spun nimic, erau artificiale, mult prea calculate, forţate, aşa că m-am dat bătut. Mi-am zis că poate nu sunt făcut pentru aşa ceva. Dar după un timp am început să alcătuiesc alte versuri, care mi-au plăcut. Le-am păstrat şi am început să pun cap la cap un poem. Aşa am început. Erau versuri pe care le formam spontan în mintea mea, nu era ca şi cum voiam neapărat să scriu. După care am făcut tot aşa, şi la fel fac şi acum. Niciodată nu m-am aşezat la masă, cu o foaie de hârtie în faţă, ca să scriu o poezie. Trebuie să aştept să răsară crâmpeiele astea de cuvinte, pe care eu le numesc „apariţii”.

     CT: Părinţii tăi nu citeau poezie, nu te-au încurajat să citeşti?

    OH: Tatăl meu a murit când eu aveam patru ani. Mama citea foarte mult romane, dar nu poezie. Dar cu siguranţă a fost un exemplu de urmat pentru mine, cu dragostea ei pentru lectură. Acum, când ea nu mai este printre noi, asta e imaginea pe care o am despre ea: cu ochelarii pe ochi, citind tot timpul. Este o imagine fundamentală pentru un copil în creştere.

     CT: Ce-ai studiat la Universitate?

     OH: Pedagogie, în catalană, la Universitatea din Chile; cât am stat acolo, am publicat o carte cu titlul Esta rosa negra, în 1961. În 2011 s-au împlinit 50 de ani de când a fost publicată şi de aceea a fost reeditată la Editura Pfeiffer. A apărut cu un CD, în interpretarea lui Patricio Anabalón care a pus pe muzică unsprezece poeme. E foarte frumos. Dar, revenind la anii de studiu, am făcut un master la Universitatea din Iowa şi mi-am luat doctoratul în Filosofie la Universitatea din Maryland. Am stat aproape 40 de ani în Statele Unite.

     CT: Ai fost arestat în 1973. Ţineai cursuri când s-a declanşat lovitura de stat din Chile?

    OH:Predam ore în Arica, unde Universitatea din Chile avea un sediu. Stăteam de zece ani acolo la începutul loviturii militare din 1973. Aveam mulţi prieteni de stânga şi mulţi amici care scriau poezie. Am fost acuzaţi de manifestări subversive şi i-au arestat pe câţiva, printre care eram şi eu. Am stat în închisoarea din Arica zece zile, după care, la intervenţia unor cunoscuţi cu oarecare influenţă, am fost scos. Dar am fost obligat să plec din ţară în anul următor pentru era prea periculos să mai rămân.

     CT: Atunci ai obţinut un premiu important.

     OH: Da, am primit Premiul „Pablo Neruda”, premiul iberoamerican pentru poezie.

     CT: Maniera de a scrie versuri ca şi cum ar fi o formă de manifestare a vieţii, face ca cititorii să se apropie mai uşor de poezia ta. Opera ta a fost tradusă în germană şi engleză şi a devenit astfel cunoscută şi pe alte meridiane.

     OH: Cam aşa este. Am observat că poezia mea are trecere la publicul tânăr. Toate cărţile mele sunt în curs de traducere în engleză, una câte una. Tocmai ce am primit manuscrisul cu traducerea ultimei cărţi, care se numeşte La primera oscuridad. La anul, va apărea o antologie cu poeziile mele, în germană. O alta s-a publicat deja în Grecia. Mai multe poeme, individuale, au fost traduse în mai multe limbi. Unele şi în română. Prima mea poezie tradusă în română a fost chiar de un prieten foarte drag mie, Marin Sorescu. Se numeşte El Viviente. Am avut traducerea odată, acum nu o mai am, poate o să o găsesc.
     Traducere de Sînziana Mihalache

     (Citeşte întreg interviul în Antologia OLC, 2012)

AMERICAN LITERARY HORIZONS: DONALD RIGGS

HORTUS CONCLUSUS
A man and a woman in their late twenties
bend their heads together, towards each other,
in this candid color picture.
What does she hold, tiny, between them
that holds their focused attention?
They are oblivious to the magnificent
walled Moorish medieval gardens
of the Alcazar rising around them.

 “Paradise” was a Persian word
for “enclosed garden surrounding a fountain”
hidden in the midst of a vast desert.
Paradise, I now know, is the past
where they peer and smile at a shared secret
with, floating unknown above them, a rose glowing.

HORTUS CONCLUSUS
Un bărbat și o femeie apropiindu-se de treizeci de ani
își înclină capetele împreună, unul către celălalt,
în acest candid tablou color.
Ce ține ea, micuț, între ei
de le menține atenția concentrată?
Uită ei de magnificele
grădini medieval maure împrejmuite de ziduri
ale Alcázar-ului care se ridică în jurul lor.

“Paradis” a fost un cuvânt persan
care denumea  “grădină închisă în jurul unei fântâni”
ascunsă în mijlocul unui vast deșert.
Paradisul, acum știu, este trecutul
unde privesc și zâmbesc căci au un secret comun
cu, plutind neștiut deasupra lor, un trandafir strălucind.
      Traducere de Adriana Claudia Boagiu
      MTTLC, Universitatea din Bucuresti
                                                                    * * *

     Professor Donald Riggs is Assistant Teaching Professor of English at Drexel University.

     He cotranslated Chinese Poetic Writing from the French of Francois Cheng (Indiana 1982), authored Was Michelangelo Born Under Saturn? in “The Sixteenth Century Journal XXVI” and Therapy and Back Again in “Considering Fantasy” (Wroclaw, 2007).

                                                                       *

     Donald Riggs este profesor de engleză la Universitatea Drexel din Philadelphia, Statele Unite.

    A tradus  din franceză Scrieri poetice chineze de Francois Cheng (Indiana, 1982), a scris Era Michelangelo născut sub Saturn? (în “The Sixteenth Century Journal XXVI”) şi Terapie şi din nou înapoi în “Considering Fantasy” (Wroclaw, 2007).

      Prezentare de Caroline Gill

8 MARCH - INTERNATIONAL WOMEN'S DAY: PEGGY LANDSMAN (UNITED STATES)

ONE INTERNATIONAL WOMEN'S DAY
 Sometimes there is nothing to do but get
     drunk
and listen to Mahler's Fourth.

Sometimes there is only Papa's Vineyard
     cheap white wine
and too much rain to bother.

Defrosting my freezer,
Confronting my anger,
I'm letting it all melt away.

Claudio Abbado conducts from my turntable
"Des Knaben Wunderhorn."

In heaven we begin again!
     Frederica von Stade is our leader

O ZI INTERNAŢIONALĂ A FEMEILOR
Uneori n-ai altceva de făcut decât să te îmbeţi
şi să asculţi simfonia a patra de Mahler.

Uneori n-ai decât vinul alb şi ieftin marca Papa’s Vineyard
şi prea multă ploaie ca să te mai deranjezi.

Decongelând frigiderul,
Confruntându-mi furia,
Las totul să se consume.

Claudio Abbado dirijează de la masa mea rotativă
“Des Knaben Wunderhorn."

În rai ne aşteaptă un nou început!
     Cu Frederica von Stade drept lider.

Traducere de Alina-Olimpia Miron

'CONTEMPORARY LITERARY HORIZON' NO 1 (27)/JANUARY-FEBRUARY 2012

Photo: Caroline Gill and prof. Donald Riggs (Philadelphia, United States, January 2012)
FROM THE SUMMARY

MULTICULTURAL DIALOGUES
Carline Gill – Donald Riggs (UK - USA)
CONTEMPORARY CRITICAL HORIZONS
Catherine Rakose (Grenoble, France), Ou va le monde?
Arturo Hernandez Fuentes (Monterrey, Mexico), Quizas
Rosetta Savelli (Forli, Italy), L’Identita dei Rosolinesi
Lidia Borghi (Genova, Italy), Manifestanti globali (Indignados)
Raymond Walden (Paderborn, Germany), Basisdemokratie besitzt keine Basis
Alfred Vassallo (London, UK), My Activities
Carole St-Aubin (Canada), Pontiac - Based Asociation
PERSIAN HORIZONS
Nazi Gholi (Teheran, Iran), Chelehh Night Tradition
BENGALI HORIZONS
Trishita Banerjee (Kolkata, India), Pedong – a Trip to Paradise

A NEW EXISTENTIALIST GENERATION
Oziella Inocêncio (Campina Grande, Brazil), A Festa da freira morta
Bianca C. Dan (Deva, Romania), Superplin

MULTICULTURAL POETIC HORIZONS
SPANISH POETRY
Juana Castillo Escobar (Madrid)
Isa Guerra (Canarias)
Rosario Valcarcel (Canarias)
Felix Martin Arencibia (Canarias)
David Duran Romera (Gerona)
PORTUGUESE POETRY
Ana Rita Ramos
GREEK POETRY
Demetra Christodoulou (Athens)
Haris Psarras (Athens-Edinburgh)
MEXICAN POETRY
Marina Centeno (Progreso Yucatan)
Victor Ruiz Martinez (Puebla)
ARGENTINIAN POETRY
Beatriz Chiabrera de Marchisone (Santa Fe)
INDIAN POETRY
Jeena Mary Chacko (Kerala)
ARABIC POETRY
Chokri Omri (Tunisia)
Rafeek El Fehem (Tunisia)
El Habib Louai (Marocco)
BRAZILIAN POETRY
Thereza Christina Rocque da Motta (São Paulo)
Vogaluz Miranda (São Paulo)
Casciano Lopes (São Paulo)
Juareiz Correya (Recife)
Roberto Esteves de Fonseca (Rio de Janeiro)
ROMANIAN POETRY
Theodor Damian (Bucureşti-New York)
FINNISH POETRY
Rita Dahl (Helsinki)
A CANADIAN POETICAL DEPARTURE
Allen Qing Yuan (China-Canada)

MULTICULTURAL NARRATIVE HORIZONS
Abiola Olatunde (Nigeria), Blood Contract
Rodolfo Chavez (Italy), La Gracia de ser tu amigo
Marcelo Barbosa Alcaraz (Brazil), Nasce o blog
Daniel Dragomirescu, El Diablo y el Hombre de Dios/
     O Diabo e o homem de Deus/The Devil and the Man of God
AN IRRISH NARRATIVE DEPARTURE
Molly Bloom (Irlanda), (Por nao teres)

CLH-ALL THE WORLD IN A JOURNAL!

COMING SOON!