MY JOURNEY TO YOGA
In the middle of my journey to learn about yoga, especially after I learnt about meditation and how to do the correct breathing, my understanding of yoga was improved. I started to understand that when we applied the correct breathing in doing an asana, the effectiveness of this asana was improved. Because the key of doing an asana is not on forcing the capacity of our body, but on letting the breath leading our body to perform an asana. That’s why the first thing to do before doing yoga is breathing, trying to calm down our mind and our physical body, in order to get the right tone before entering to the real orchestra. So, when I practiced to do yoga in this way, I combined the asana (s) and the correct breathing. Breathing helps me to get some energy to perform the correct asana. Breathing also helps me to get some space to move between asana. Furthermore, breathing helps me to control my emotions, my mind, and my body. When I breathe in a hurry, my mind gets restless and uncontrollable. As a result, all of the movement and asana become static and unstructured. On the other hand, when I breathe slowly and gently, my mind becomes more relax, and my emotion gets calm down, so my body becomes more cooperative to follow the tone of my breath. Having done yoga in this way, the effectiveness of each asana is improved because it’s energized and strengthened by every breath that I take. Of course, my health condition also improved significantly. For instances, my blood circulation became more fluently, my digestion system became stronger and therefore, my immunity system also improved. However, in overall, I still feel incompleteness, because what I got was only some improvement of my health condition, but I still felt there was no spiritual progress that I achieved in this way. I still easily get stress and being impatience in life. I felt that I only practiced yoga, without really understanding the true meaning of doing yoga.
CĂLĂTORIA MEA SPRE YOGA
Când am început să învăţ despre yoga acum câţiva ani, priceperea mea în legătură cu aceasta era încă foarte limitată. Am crezut că în practica yoga era vorba doar despre exersarea corpului nostru, care e acelaşi lucru cu sporturi precum aerobic, jogging, fitness etc. Deci este doar o mişcare a corpului dintr-o „asana” (poziţie) în altă “asana”, cu intenţia de a întinde toate părţile corpului. Am crezut că e necesară doar o disciplină pentru a putea face yoga şi pentru a stăpâni toate poziţiile. Dar, când am făcut yoga în felul acesta, nu am simţit decât că e o mişcare statică. Mi-am lăsat mintea să mă conducă să mă mut dintr-o poziţie în alta. Chiar şi uneori când am făcut câteva „asana”, mintea mea incă hoinărea gândindu-mă la altceva. M-am simţit deseori atât de mândră când am putut să fac unele dintre poziţiile dificile. Dar, făceam acele „asana” cu constrângere, încercând să-mi împing capacitatea corpului meu până la limită. Uneori, corpul meu îmi urmărea mintea, astfel încât el să execute „asana” aşa cum voiam. Dar, uneori corpul meu era atât de încăpăţânat, încât îmi dădeam seama că e într-adevăr dificil să execut măcar o poziţie corect. În acest fel încă vedeam yoga ca pe o bucată dintr-o imagine. Mi-am tratat mintea şi corpul ca două entităţi diferite care nu au nici o legătură în practica yoga. Din acest motiv ceea ce am obţinut din yoga a fost doar exersare şi nu era nici o diferenţă faţă de celelate exerciţii. La sfârşitul practicii mele yoga, ce obţineam nu era decât transpiraţie. Nu puteam obţine beneficiul optim al acestei practici.
La mijlocul călătoriei mele spre a învăţa despre yoga, în special după ce am învăţat despre meditaţii şi cum să respiri corect, cunoştinţele mele s-au îmbunătăţit. Am început să înţeleg că atunci când folosim respiraţia corectă în timpul unei „asana”, eficienţa acesteia este îmbunătăţită, deoarece cheia executării unei „asana” nu constă în forţarea capacităţii corpului tău, ci în a-ţi lăsa respiraţia să-ţi conducă trupul pentru a o efectua. Din acest motiv primul lucru de făcut înainte să începem yoga este respiraţia, încercând să ne calmăm mintea şi corpul, pentru a obţine tonul potrivit înainte de a intra în orchestra reală. Deci, când am practicat yoga în acest fel, am combinat „asana” şi respiraţia corectă. Aceasta din urmă m-a ajutat să obţin energie pentru a efectua corect „asana”. Respiraţia mă mai ajută şi să am ceva spaţiu pentru a mă mişca între mai multe „asana”. În plus, aceasta mă ajută să-mi controlez emoţiile, mintea, corpul. Când respir dintr-odată, mintea mea devine obosită şi incontrolabilă. Ca rezultat, toate mişcările şi „asana”devin statice şi nestructurate. Pe de altă parte, când respir uşor şi lent, mintea îmi devine mai relaxată, iar emoţiile se calmează, astfel încât corpul meu devine mai cooperant pentru a urmări tonul respiraţiei mele. Făcând yoga în acest fel, eficienţa fiecărei „asana” este îmbunătăţită deoarece este energizată şi consolidată de către fiecare suflare de-a mea. Bineînţeles, sănătatea mi s-a îmbunătăţit semnificativ. De exemplu, circulaţia sângelui a devenit mai fluentă, sistemul digestiv a devenit mai puternic şi, prin urmare, şi imunitatea ameliorată. Totuşi, în general, incă mă simt incompletă, pentru că ce am obţinut a fost doar o îmbunătăţire a sănătăţii mele, dar am simţit că nu era nici un progres spiritual pe care-l să-l fi realizat în acest fel. Încă mă stresez uşor şi devin agitată în viaţa de zi cu zi. Am simţit că doar am practicat yoga, fără să înţeleg adevăratul sens al acesteia.
(Citiţi întreg articolul în numărul 6/Noiembrie-decembrie 2010 al revistei “Orizont literar contemporan”)
PERJALANAN SAYA MENUJU YOGA
Ketika saya mulai belajar tentang yoga beberapa tahun yang lalu, pemahaman saya tentang yoga masih sangat terbatas. Saya pikir yoga hanyalah tentang latihan bagi tubuh kita, sama dengan olahraga lainnya seperti melakukan aerobik, jogging, Pilates, dll. Jadi, yoga itu hanya semacam gerakan tubuh dari satu asana (postur) ke asana lain dan dimaksudkan untuk meregangkan semua bagian dari tubuh kita. Saya pikir, itu hanya perlu suatu disiplin untuk dapat melakukan yoga dan untuk menguasai seluruh asana. Tapi, ketika saya melakukan yoga dengan cara demikian, saya merasakan yoga hanyalah sebuah gerakan statis. Saya membiarkan pikiran saya menuntun saya untuk berpindah dari satu asana ke asana lain. Bahkan kadang-kadang ketika saya melakukan beberapa asana, pikiran saya masih berkeliaran memikirkan sesuatu yang lain. Sering saya merasa bangga ketika saya bisa melakukan beberapa gerakan asana yang sulit. Tapi saya melakukan asana tersebut dengan paksaan, mencoba untuk mendorong kemampuan tubuh saya sampai ke batasnya. Kadang-kadang tubuh saya mengikuti pikiran saya, sehingga mereka dapat melakukan asana seperti yang saya inginkan.Tetapi, kadang-kadang tubuh saya begitu keras kepala, sehingga saya benar-benar kesulitan untuk dapat melakukan satu asana dengan benar. Dengan cara ini, saya masih melihat yoga sebagai bagian dari sebuah lukisan. Saya perlakukan pikiran dan tubuh sebagai tempat yang berbeda, yang tidak memiliki hubungan sama sekali dalam melakukan yoga. Itulah sebabnya apa yang saya dapatkan dari yoga hanyalah berolahraga dan tidak ada perbedaan dengan latihan lainnya. Pada akhir latihan yoga, apa yang saya dapatkan hanyalah berkeringat. Saya tidak bisa mendapatkan manfaat yang optimal dari melakukan yoga.
Di tengah perjalanan saya belajar tentang yoga, terutama setelah saya belajar tentang meditasi dan bagaimana melakukan pernapasan yang benar, pemahaman saya mengenai yoga semakin meningkat. Saya mulai memahami bahwa ketika kita menerapkan cara bernapas yang benar dalam melakukan sebuah asana, efektivitas asana ini menjadi meningkat. Karena kunci dari melakukan asana adalah bukan pada memaksakan kapasitas tubuh kita, tetapi membiarkan napas menuntun tubuh kita untuk melakukan sebuah asana. Itulah sebabnya hal pertama yang harus dilakukan sebelum melakukan yoga adalah bernafas, mencoba menenangkan pikiran kita dan tubuh fisik kita, ibarat mendapatkan nada yang tepat sebelum memulai sebuah orkestra. Jadi, ketika saya berlatih untuk melakukan yoga dengan cara ini, saya menggabungkan asana dan tehnik pernafasan yang benar. Pernapasan membantu saya untuk mendapatkan energi untuk melakukan asana dengan tepat. Pernapasan juga membantu saya untuk mendapatkan ruang untuk bergerak di antara asana. Selanjutnya, pernapasan membantu saya untuk mengendalikan emosi saya, pikiran saya, dan tubuh saya. Ketika saya bernapas dengan terburu-buru, pikiran saya akan gelisah dan tak terkendali. Akibatnya, semua gerakan dan asana menjadi statis dan tidak terstruktur. Di sisi lain, ketika saya bernapas secara perlahan, pikiran saya menjadi lebih rileks, dan emosi saya menjadi lebih tenang, sehingga tubuh saya menjadi lebih kooperatif untuk mengikuti nada dari napas saya. Setelah melakukan yoga dengan cara ini, efektivitas dari setiap asana menjadi meningkat karena asana tersebut diperkuat oleh setiap napas yang kita ambil. Tentu saja, kondisi kesehatan saya membaik secara signifikan. Sebagai contoh, sirkulasi darah saya menjadi lebih lancar, sistem pencernaan saya menjadi lebih kuat dan oleh karena itu, sistem imunitas saya juga meningkat. Namun, secara keseluruhan, saya masih merasakan ketidaklengkapan, karena apa yang saya dapat hanyalah perbaikan kondisi kesehatan saya, tapi saya masih merasa tidak ada kemajuan spiritual yang saya dicapai dengan cara ini. Saya masih mudah merasa stres dan kurang sabar di dalam menghadapi kehidupan. Saya merasa bahwa saya hanya berlatih yoga, tanpa benar-benar memahami arti sebenarnya dari melakukan yoga.
(Read full article in the issue no 6/November-December 2010 of CHMagazine)
English and Indonesian versions: Ati Paramita
Romanian version: Alexandra Diana Mircea
ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOARE
Ati Paramita is an Indonesian writer from Jakarta. She has written various articles, essays, and poetries in the local and international publications. She finished her Bachelor of Science and Master of Human Resource Development Management in Indonesia. She also completed a Master degree in Management of Learning from the University of Maastricht, the Netherlands, and currently she is pursuing a degree in Doctor of Education at the Griffith University, Australia. She spent around 10 years in helping the organizations to develop their human resources, and helping people in achieving their personal growth and balance in life. She is also taught in many institutions in Indonesia.
Since 2010, Ati Paramita is a contributor of “Contemporary Literary Horizon” magazine in Indonesia.
Ati Paramita este o scriitoare indoneziană din Jakarta. A publicat diverse articole, eseuri şi poezii în reviste locale şi străine. Este licenţiată în ştiinţe şi a urmat masteratul în dezvoltarea şi coordonarea resurselor umane din Indonezia. A urmat de asemenea un masterat în coordonarea procesului de învăţământ la Universitatea din Mastricht, Olanda, iar în prezent este doctorand în educaţie la Universitatea Griffith din Australia. Timp de aproape zece ani a cooperat cu diferite organizaţii în domeniul dezvoltării resurselor umane. De asemnea, a predat în mai multe instituţii de învăţământ din Indonezia.
Din anul 2010, Ati Paramita este colaboratoare a revistei “Orizont literar contemporan” în Indonezia.
Traducere şi adaptare de Daniel Dragomirescu
Un comentariu:
Dear Ati Paramita, this is a really interesting article - I like how honest you are about the journey into and around yoga. I think you do have a true understanding of yoga because breath is the core and centre of it, as it is for much of life. To pace yoga around breath, is the same principle we need to learn in life - to pace life around breath :) More easily said than done!
Trimiteți un comentariu