A city that ends at the shores of the Arabian Sea – that’s Mumbai. When I was a little girl, life revolved around school & solving everything about life, because everything was a mystery, I remembered this odd TV show which ended with a shot of the beach. The sound of the waves splashing against the shore still runs in my ear, like it did when I stood there transfixed at the beautiful blue waters touching my heart through the television set. Yes, man made a wonderful invention with television & this universe outdid itself with water – oceans, seas, rivers, lakes, and ponds – every tiny bit of dew drop.
I remembered thinking, “does this city have a beach? Exploring was barely my forte’ and I wasn’t in a grade that begun teaching geography yet. Needless to say, when I did get into learning geography and saw the map of Mumbai, I knew, I was blessed. And more so, when out of the blue one day, I accompanied my father to a place filled with black rocks. We climbed over the rocks right when the sun was about to set and the music of the waves hit my ears as they hit the shores. I stood on top of those rocks fighting against the gushing cold wind and the sight before me was an orange. The sunset hues colored the water and with it, the whole world. Stood there for a long time, I did and it wasn’t enough. One moment is never enough and though I spent more than an hour at that orange hued magical place, it never felt like more than a moment. This splendid memory, at times, feels like a dream just because the beauty of this place was hard to believe and no time seemed sufficient to absorb it all...
It was years later that I happened to enroll in a college that was close to the Marine Drive. Before this, I had just heard about Marine Drive as a passing term. There’s a quote that goes –
“Your timing may not necessarily be life’s timing”(...)
_________________________________
Mumbai- un oraş a cărui graniţă este Marea Arabă. Când eram copil, existenţa mea se învârtea în jurul şcolii şi rezolvării problemelor legate de viaţă, pentru că totul era un mister; îmi amintesc acel ciudat show de televiziune care se încheia cu un cadru al plajei. Aud încă în minte sunetul valurilor izbindu-se de mal, aşa cum îl auzeam când stăteam acolo încremenită în faţa minunatelor ape albastre care-mi atingeau sufletul dincolo de ecranul televizorului. Televizorul este o minunată invenţie a omului, iar acest univers s-a depăşit pe sine prin apă- oceane, mări, râuri, lacuri şi heleştee- fiecare picătură infimă de rouă.
Îmi amintesc că mă întrebam, „orasul acesta are plajă? Explorarea nu era punctul meu forte, iar la şcoală nu învăţasem încă geografie. Este de la sine înţeles că în momentul în care am început să studiez geografia şi am văzut harta oraşul Mumbai, am ştiut că sunt o norocoasă. Convingerea mi s-a întărit când într-o zi, pe neaşteptate, l-am însoţit pe tata într-un loc plin de stânci negre. Am urcat pe stânci la amurg şi muzica valurilor izbindu-se de mal îmi lovea timpanul. Stăteam în vârful stâncilor înfruntând rafalele reci de vânt, iar în faţa ochilor aveam o portocală. Apusul colora apa şi odată cu ea întregul univers. Am stat acolo mult timp, dar nu mă puteam sătura. O clipă nu este niciodată suficientă şi deşi am stat mai bine de o oră contemplând acel univers magic în nuanţe portocalii, nu mi s-a părut mai mult de o clipă. Această superbă amintire, îmi pare uneori un vis, pentru că frumuseţea acelui loc este aproape ireală şi timpul nu este suficient pentru a o contempla în totalitate.
Ani mai târziu m-am înscris la un colegiu situat aproape de Marine Drive. Până atunci auzisem doar trecător de Marine Drive. Există un citat care spune „ temporizarea ta, nu este neapărat şi cea a vietii”(...)
Translator: Roxana Drăguşin
ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOR
Vinisha Nambiar is a young Indian writer from Mumbay. Since 2009 she is a contributor to CHMagazine.
***
Vinisha Nambiar este o tânără scriitoare indiană din oraşul Mumbay. Din 2009, este colaboratoare a revistei “Orizont literar contemporan”.
Read more in ‘Contemporary Literary Horizon”!
Citeşte întreg articolul în revista “Orizont literar contemporan”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu