LYRIC HORIZONS: DON RIGGS (UNITED STATES)

RAFINAMENT ŞI FORŢĂ EXPRESIVĂ
Don Riggs este un poet de un rafinament aparte, şi în egală măsură un artist înzestrat cu o forţă expresivă care nu poate rezulta decât din talentul şi din forţa personalităţii sale. Revista “Orizont literar contemporan” găzduieşte, în numărul special pe lunile noiembrie-decembrie 2009, o selecţie din creaţia sa literară, din care le oferim cititorilor de pe internet ai revistei noastre acest text reprezentativ. (Daniel Dragomirescu)

REFINMENT AND FORCE OF EXPRESSION
Don Riggs is both a poet whose work displays a special refinement and an artist endowed with a force of expression which can't stem but from the talent and force of his personality. “Orizont literar contemporan” / “Contemporary (Literary) Horizon” magazine is publishing a selection from his literary creation in the special issue for November-December 2009, a selection from which we offer our Internet readers a representative fragment. (Alina-Olimpia Miron)
_______________________________________

CRAVING

Concupiscence means having a little
Cupid inside each of us, even when
we’ve just been born, desiring what we’ve just
been jerked from, maybe, or the very first
fruits hanging to slake our thirst, which we had
never known before, back when we were in
the Garden where we had no needs, unless
our mother, the universe herself, did.

So now we’ve had to improvise techniques
from foraging to gardening to field
work to hydroponics to distilling
brandy from fruit juice and whiskey from grain
and sticky black resin from alkoloids
in flowers refined into heroin.

But what about the yearning for union
with the divine? the abnegation of
the self, the body, the will – unless it’s
will that drives one to fast, ignore hunger
– or, better, to focus on that feeling
like a flame the chela gazes into,
subtly shifting, not too brilliant, a bit
of blue or even blackness near the wick.

Exempla abound: the nun who only
ate one consecrated wafer a week,
the guru who must have had chlorophyll
in his epidermis, living on air,
sunlight, and moisture that dripped in his cave.
The hiker who froze to death in winter.

___________________________

INSAŢIETATE

Concupiscenţa înseamnă să avem în noi
un mic Cupidon, chiar şi-atunci
când abia-am fost născuţi, cu dorinţa
să fi fost smuciţi poate. Sau ca
primele fructe coapte să ne-astâmpere setea
ce n-am mai cunoscut, atunci când eram
în Grădina unde n-aveam nevoie de nimic, doar dacă
mama noastră, universul însuşi, avea nevoie de ceva.

Aşa c-acum a trebuit să improvizăm tehnici
de la a săpa la a planta la a munci
pământul la a creşte artificial la a distila
coniac din suc de fructe şi whiskey din grâne
şi răşină neagră greţoasă din alcaloide
în flori rafinate în heroină.

Cum rămâne cu dorul de uniune
cu divinul? Cu abnegaţia sinelui,
a trupului, a dorinţei – doar dacă nu cumva
dorinţa ne-ndeamnă la abstinenţă, la ignorarea hranei

sau şi mai bine la surprinderea intensă a acelei senzaţii
precum o flacără spre care priveşte chela
foindu-se abia simţit, nu prea aprinsă,
cu mucul albăstriu şi chiar negru.

Exemple din belşug: călugăriţa
ce mânca o singură napolitană sfinţită pe săptămână,
un guru care pesemne c-avea clorofilă
în epidermă, care trăia cu aer,
cu soare, cu lâncezeala ce i se scurgea din căpăţână.
Alpinistul ce-a îngheţat iarna de viu.

Romanian version: Sînziana MIHALACHE