Le drapeau
Je suis le drapeau
Du monument aux morts
Parfois, très tôt,
On me sort
Pour écouter
De la musique militaire.
Tous, à mes pieds, déplorent
Les ravages de la guerre
Et tous ces soldats de naguère
Trop tôt disparus.
Pourtant moi, de là-haut,
Je les vois bien
Qui préparent
La prochaine.
Drapelul
Eu sunt drapelul de pe
Monumentul eroilor
Uneori, prea devreme,
Mă scot
Ca să ascult
Muzică militară.
Cu toţii, în faţa mea, deplâng
Ravagiile războiului
Şi pe toţi acei soldaţi de altădată
Prea devreme dispăruţi.
Cu toate astea, de la înălţime,
Îi văd bine
Că îl pregătesc
Pe următorul.
Profile. Profil
Cicéron Angledroit, alias Claude Picq, est né fin 1953 à Ivry sur Seine (94) et a toujours vécu en banlieue parisienne. Il a été poursuivi, péniblement, par les études (faute de les avoir poursuivies lui-même) jusqu’au Bac et est aussitôt entré dans la vie active par la voie bancaire (secteur qu’il quitte avec joie en 2016). Comme tout un chacun il a fondé une famille, puis une autre. Il traverse son temps avec une forte conscience de sa brièveté et s’étonne chaque jour de la vacuité humaine. Les règles, la hiérarchisation de la société, les croyances sont pour lui autant de notions insondables quand il se replace dans cet univers sans fin et ce temps sans limites qui lui servent de décor. Très tôt il a eu goût pour la lecture. Notamment les romans. Tout y passait, Céline, Dard, Malet et bien d’autres. Et très tôt aussi il a ressenti le besoin d’écrire. Mais ses velléités littéraires ont été longues à aboutir. Un premier roman en 1994 (Les cinq doigts de Dieu) où il règle ses comptes pêle-mêle… Et puis neuf autres depuis (« Sois zen et tue-le », « Nés sous X » et « Fallait pas écraser la vieille », « Riches un jour, morts toujours », « Qui père gagne », « Hé cool, la Seine », « Tout est bon dans l’boulon » et « Y a toujours un môme qui braille quelque part », « Tiens bon l’pinceau, y a des coulures ») dans lesquels il utilise l’humour pour exprimer ses quatre vérités sans esprit revanchard (a-t-il une revanche à prendre d’ailleurs ?). Affaire à suivre ! Du même auteur: Sois zen et tue-le, Nés sous X, Fallait pas écraser la vieille, Riches un jour, morts toujours, Qui père gagne, Hé cool, la Seine !, Tout est bon dans l’boulon (2017), Y a toujours un môme qui braille quelque part, Tiens bon l’pinceau, y a des coulures ! (2018).
Cicéron Angledroit (pe numele său adevărat Claude Picq) s-a născut în 1953 la Ivry sur Seine şi a locuit întotdeauna în zona pariziană. A fost urmat, în mod anevoios, de studii (fiindcă nu el le-a urmat) până la nivelul bacalaureatului, apoi a intrat imediat în viaţa activă pe calea bancară (sector pe care l-a părăsit bucuros în 2016). Ca oricare altul, şi-a întemeiat o familie, apoi încă una. Străbate timpul cu o puternică conştiinţă a scurtimnii sale şi se minunează în fiecare zi de deşertăciunea umană. Regulile, ierarhia socială, credinţele sunt pentru el tot atâtea noţiuni insondabile, când el se plasează în acest univers infinit şi în timpul fără limite care îi serveşte drept decor. De timpuriu a căpătat gustul lecturii. În special pentru romane. Toţi autorii i-au trecut prin mână, Céline, Dard, Malet şi mulţi alţii. Şi foarte curând a simţit el însuşi nevoia de a scrie. Dar a durat mult până când veleităţile sale literare s-au realizat. Un prim roman în 1994 (Cele cinci degete ale lui Dumnezeu), în care îşi pune ordine în socotelile amestecate... Şi apoi altele nouă: Fii zen şi ucide-l, Născuţi sub X, Nu trebuia s-o striveşti pe bătrână, Într-o zi bogaţi, întotdeauna răposaţi, Care tată câştigă, Hei, Senă mişto, Totu-i bun în bulon (2017), Există mereu un copil care plânge undeva, Ţine bine pensula-n mână, că-ţi curge (2018).
Traducere de Daniel Dragomirescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu