THE MOON LADY
Many years ago, the year I turned seven, the
Moon Festival arrived during an autumn that was terribly hot. When I awoke on
that morning, the fifteenth day of the eighth moon, the straw mat covering my
bed was already sticky. The sun drove rays through the bamboo curtains like
knives. And soon the heat was seeping into my pillow, itching the back of my
neck and cooking up the stinky smells of my chamber pot, so that I awoke
restless – and full of complaints.
“Amah!” I cried. “It’s too hot!” My nursemaid
slept on a cot in the same room I did. She lifted my out of bed. But that day,
instead of dressing me in the light cotton jacket and loose trousers I usually
wore, Amah brought out something heavier. “Too hot!” I complained as Amah
slipped the new jacket over my cotton undergarments.
“No arguing,” said Amah. “Your mother made
you special clothes for the Moon Festival.” The jacket and trousers were made
out of yellow silk, with black borders and embroidered flowers at the sleeves
and ankles. Yellow and black: the colors of a tiger. For that’s what I was – a
girl born in the year of the tiger, a tiger with a light side and a dark side,
a fierce temper and running feet.
I asked Amah if I could wear the tiger slippers
my older brother had already outgrown. “If you behave,” she answered. She was
weaving silk threads into my hair, winding everything into two tight knots, one
on each side of my head. Suddenly I heard voices in the courtyard and pretended
to tumble off the stool so I could see out the window.
“Ying-ying, stand still!” Amah scolded and
pulled my back before I could see anything.
( Fragment
from The Moon Lady - 1992)
PRINŢESA LUNII
Acum mulți ani, în anul în care am împlinit șapte ani, Festivalul Lunii s-a nimerit a fi într-o toamnă foarte fier-binte. Când m-am trezit în acea dimineață, în a cinspreze-cea zi a lunii a opta, salteaua patului meu era deja lipicioasă. Razele soarelui intrau ca niște cuțite în drape-riile de bambus, iar căldura își crea imediat drum spre perna mea, provocându-mi o senzație de mâncărime la ceafă, și întețind mirosurile înțepătoare de la olița de noapte, astfel încât m-am trezit agitată. Și extrem de nemulțumită.
– Amah! Este prea cald, m-am smiorcăit.
Bona mea dormea într-un pătuț în acceași cameră. Mă ridică din pat. Ȋnsă în acea zi, în loc să mă îmbrace cu jacheta albă de bumbac și cu pantalonii largi pe care îi purtam de obicei, Amah a scos ceva mai încărcat.
– Prea cald! mă plângeam în timp ce Amah mă îmbrăca repede cu noua jachetă peste lenjeria de bumbac.
– Fără comentarii, spuse Amah. Mama ta ți-a făcut haine speciale pentru Festivalul Lunii.
Jacheta și pantalonii erau făcuți din mătase galbenă, cu manșete negre și flori brodate la mâneci și glezne. Galben și negru: culorile unui tigru. Pentru că asta eram: o fetiță născută în anul tigrului, un tigru ambivalent, o fire sălbatică și vioaie.
Am întrebat-o pe Amah dacă pot purta papucii în formă de tigru care au fost ai fratelui meu mai mare.
– Dacă te porți frumos, răspunse ea.
Ȋmi împletea fire de mătase în păr, încolăcind totul în două noduri, câte unul pe fiecare parte. Deodată am auzit voci în curte și m-am prefăcut că mă împiedic și cad de pe scaun, ca să pot arunca o privire pe fereastră.
(READ MORE IN CLH 4/2013)
Cultural Profile: Amy Tan is an American writer whose works interweave personal experience, myth and history and demonstrate the intersection of gender with ethnicity. Her works thoroughly explore mother-daughter relation-ships in this way illustrating the social and cultural construction of gender roles. Amy Tan’s well-known no-vels are The Joy Luck Club (1987) and The Kitchen God’s Wife (1991), followed by The Hundred Secret Senses (1995), The Bonesetter’s Daughter (2000) and Saving Fish from Drowning (2005). Her most recent novels are Rules for Virgins (2011) and The Valley of Amazement (2013). She has also written two children’s books, both illustrated by Gtretchen Schields, The Moon Lady (1992) and Sagwa, the Chinese Siamese Cat (1994).
Profil cultural: Amy Tan este o scriitoare americană ale cărei lucrări îmbină experiență personală, mit și istorie, demonstrând intersectarea genului cu etnicitatea. Lucrările sale analizează în detaliu relațiile dintre mamă și fiică, în acest mod ilustrând interpretarea socială și culturală a rolurilor de gen. Cele mai renumite romane ale lui Amy Tan sunt Clubul norocoaselor (1987) și Soția zeului din bucătărie (1991), urmate de Cele o sută de simțuri secrete (1995), Fiica tămăduitorului de oase (2000) și Salvând peștii de la înec (2005). Cele mai recente romane sunt Reguli pentru virgine (2011) și Valea uimirii (2013). De asemenea, a scris și două cărți pentru copii, ambele fiind illustrate de Gretchen Schields, Prințesa Lunii (1992) și Sagwa, pisica siameză din China (1994).
Traducere de Iuliana Vizan
Universitatea Ovidius din Constanța
