2011: ANOTHER SPACE ODYSSEY / 2011: OTRA "SPACE ODYSSEY"/2011: ALTĂ ODISEE SPAŢIALĂ

PEGGY LANDSMAN (UNITED STATES) 

DANIEL’S COSMIC SUITCASE

                                                                                        

     Daniel Dragomirescu first introduced himself to me in an e-mail in April 2009. Since then, I've been enjoying a lively correspondence with him about art, history, politics, life in our two countries, and life in general. We've exchanged language lessons (especially in English and Romanian), book recommendations, news stories, and lots of jokes. We've also put our two heads together to help Contemporary Literary Horizon develop and grow.

     When Daniel first asked me to contribute to Contemporary Literary Horizon, it was a much slimmer, print-only magazine in English and Romanian. I suggested that going online would save him money and allow him to reach many more people worldwide. Daniel did not want to sacrifice the physical paper journal, but agreed it would be a good idea to add a web site. I blogged on the Red Room about Daniel's project and luckily one of the people who responded was able to help set up the very first Contemporary Literary Horizon blog. Another Red Room person was Caroline Gill, who has since become a steady contributor and enthusiastic supporter. I haven't had any luck finding native English speakers who know enough Romanian to do translations, but perhaps one day soon...

     Daniel and I are now planning to meet each other in person. We're going to rendezvous over the Bermuda Triangle. He's going to arrive in his private plane, the Pan American. I'm going to fly in on my magic carpet. The date, however, is not yet set. Daniel may need a while because he's packing a special suitcase. In it he's going to bring the sky, the full moon, and the whole Milky Way. But that's Daniel. His suitcase is Contemporary Literary Horizon and he's packing all of us in it together. Whether we are  fledgling or more experienced writers, if we are from anywhere on planet Earth, we are all in Daniel's cosmic suitcase. 

   Unlike so many publications that emerge only to fall sooner or later into the Bermuda Triangle and disappear, never to be heard from again, I am sure that Contemporary Literary Horizon will continue to grow. Its horizon is as unlimited as Daniel Dragomirescu’s enthusiasm and support for the work of multicultural contemporary writers.
   

PEGGY LANDSMAN (UNITED STATES)

LA MALETA COSMICA DE DANIEL

     Daniel Dragomirescu me contactó  en un correo electrónico  en Abril, 2009. Desde entonces, hemos correspondidocon frecuencia sobre la historia, sobre política, la vida en cada uno de nuestros países o sobre la vida en general. Intercambiamos lecciones de lenguas extranjeras (sobre todo  inglés y rumano,), recomendaciones de libros, noticias y muchas bromas.

También buscamos juntos soluciones. para el desarrollo y el crecimiento de la revista Orizont Literar Contemporan.

      Cuando Daniel me sugirió, por primera vez, qué contribuyera como colaboradora de “Orizont Literar Contemporan”, la revista tenía menos paginas y aparecía solamente impresa. Le sugerí que si publicaría la revista online, ahorraría dinero y por tanto la revistapodría ser leído por mucho más gente alrededor del mundo. Daniel no quiso renunciar a la forma física de la publicación pero estuvo de acuerdo con la creación de una página Web. Escribí en el “Red Room” sobre su proyecto y, afortunadamente, unos de los comentaristas ayudo a Daniel crear el primer blog de  “Orizont literar contemporan”. Caroline Gill, otra persona del Red Room, se convirtió en  una colaboradora permanente y un partidario entusiasta de la revista. Todavía no encontramos nativos ingleses que saben bastante bien rumano para traducir, pero quizás un día...

    Daniel y yo queremos encontrarnos en persona. El rendez-vous se llevará a cabo por encima del Triangulo de las Bermudas. El llegará con su avión personal, Pan Americano. Yo volaré sobre mi alfombra mágica. No fijamos el día. Daniel necesita tiempo porque traerá una maleta especial que contiene el cielo, la luna llena y la vía láctea. Pero así es Daniel. Su maleta es la revista Orizont literar contemporan y en ella nos reune a todos. No importa si somos novatos o escritores reconocidos, porque si somos humanos, entonces cabemos todos en la maleta cósmica de Daniel    
   Diferente de otras publicaciones que se publican solamente para hundirse,  tarde o temprano, en el Triangulo de la Bermudas, sin oírse nunca más de ellas,  estoy segura que el “Orizont Literar Contemporan” continuará perfeccionándose. Su horizonte es tan inmensurable  como el entusiasmo y el apoyo que Daniel Dragomirescu tiene para el trabajo de los escritores contemporáneos  multiculturales. 

   Traducere de Silvia Cora

PEGGY LANDSMAN (STATELE UNITE)

VALIZA COSMICĂ A LUI DANIEL

                                                                                       

     Daniel Dragomirescu mi s-a prezentat într-un e-mail trimis în aprilie 2009. De atunci corespondăm intens despre istorie, politică, viața din țările noastre și viață în general. Am făcut schimb de lecții de limbi străine (în special de engleză și de română), recomandări de carte, știri și multe glume. De asemenea, am căutat împreună soluții care să ducă la dezvoltarea și creșterea revistei Orizont literar contemporan.

     Când Daniel m-a rugat pentru prima dată să contribui la Orizont literar contemporan, revista avea mult mai puține pagini și exista doar pe hârtie. I-am sugerat că dacă ar pune revista online ar economisi ceva bani și ar face ca aceasta să ajungă la mai mulți oameni din întreaga lume. Daniel nu a dorit să renunțe la forma fizică a revistei, dar a fost de acord să facă un website pentru ea. Am scris pe Red Room despre proiectul lui Daniel și, spre norocul nostru, unul dintre comentatori l-a ajutat să creeze primul blog Orizont literar contemporan. Caroline Gill, o altă persoană de pe Red Room, a devenit o colaboratoare permanentă și o susținătoare entuziastă a revistei. Încă nu am găsit englezi nativi care să știe destulă română încât să traducă, dar poate într-o zi...

     Daniel și cu mine plănuim să ne întâlnim în persoană. Rendez-vous-ul va avea loc deasupra Triunghiului Bermudelor. El va ajunge acolo zburând cu avionul lui personal, Pan American. Eu voi zbura pe covorul meu magic. Însă data nu este încă stabilită. Daniel are nevoie de timp, deoarece aduce o valiză specială. În ea va aduce cerul, luna plină și toată Calea Lactee. Dar așa e Daniel. Valiza lui e revista Orizont literar contemporan și în ea ne pune pe toți. Indiferent dacă suntem la început de drum sau suntem scriitori experimentați, dacă suntem de pe Pământ, atunci suntem cu toții în valiza cosmică a lui Daniel.

     Spre deosebire de multe alte publicații care apar doar ca mai devreme sau mai târziu să cadă în Tringhiul Bermudelor și să dispară, fără să mai auzi vreodată de ele, sunt convinsă că Orizont literar cultural va continua să se dezvolte. Orizontul său este la fel de nelimitat ca entuziasmul și susținerea pe care Daniel Dragomirescu le are pentru munca scriitorilor contemporani multiculturali.

     Traducere de Ioana Vîlcu

BRAZILIAN HORIZONS: LUCIANA LHULLIER

TO POE, WITH LOVE

Pasts thrown upon them

Two women in a falling House.

Wrinkles, smells, dust, darkness

Time leaves its marks. Merciless.

The House moans. The women hurt.

Oozing wounds on the walls.

Wasted lives and madness.

No sign of tomorrow.

In every drawer, in every cupboard, boxes of sadness

Under the carpets, fragments of sorrow.

Men have come and gone

Scared and fragile.

Inhabiting their dreams, terrorizing their sleep,

The true lord of the castle rules,

The one-eyed feline.

One day the youngest lady finds the attic.

Ages spent looking for that in this nightmarish maze.

The door opens and she sees her long lost treasure, black and perfect.

Downstairs the old one lies motionless in her bed, empty of life.

Her eyes unable to throw her invisible web of accusing gaze.

The woman in the attic peels off her own skin.

Echoing from her chest, the storytelling heart, beating faster and faster.

She pulls down her beloved, true cover

And it falls gently on its again beautiful master.

Through the open window, out she flies

Flapping her wings in mad happiness.

For a moment she looks down on the prison she´s inhabited before

And screams against the wind: I´m the Raven Lady, forever and ever will be, 

and my body and soul, my whole existence, shall be locked…nevermore.”

CU  DRAGOSTE,  PENTRU  POE

Acoperite de clipe trecute,

Două femei într-o Casă ce cade.

Riduri, mirosuri, praf, întuneric

Timpul se face simţit. Nemilos.

Casa suspină. Femeile suferă.

Iar rănile lor se preling pe pereţi.

Vieţi irosite şi nebunie.

Nici urmă de mâine.

În fiece sertar, în fiece dulap, cutii cu melancolie

Pe sub covoare, fragmente de durere. 

Bărbaţii au fost şi s-au dus

Temători şi fragili.

Locuindu-le visele, tulburându-le somnul,

Adevăratul castelan domneşte,

Felină cu un singur ochi.

Într-o zi mai tânăra doamnă descoperă podul.

De secole îl caută în acest labirint de fiori

Uşa se deschide, ea zăreşte de mult uitata comoară, neagră, perfectă.

Mai jos, bătrâna doamnă zace pe pat nemişcată, golită de viaţă.

Pânza nevăzută a ochilor săi nu i-o poate azvârli ameninţător. 

Femeia din pod îşi sfâşie carnea 

Răsunându-i în piept, inima ce povesteşte îi bate mai năvalnic

Ea-şi scoate mult iubita, adevărata mască

Ce-alunecă uşor pe-al ei stăpân tot falnic. 

Pe fereastra deschisă îşi ia zborul 

Dând din aripi cu-o bucurie nebună.

Preţ de o clipă priveşte în jos temniţa unde-a stat odată

Şi strigă în vânt: Sunt domniţa Corb, şi voi rămâne de-a pururi şi-n veci,

Iar trupul şi sufletul meu, întreaga-mi fiinţă, nu vor mai fi captive…niciodată.

Traducere de Teodora Gheorghe
Corector: Iulian Trandafir

       ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOARE

   Luciana Lhullier este o poetă şi publicistă contemporană din Brazilia. Activează ca profesoară la Universitatea din Passo Fundo şi ca translatoare la Willow Translations Brazil. Poeziile sale sunt expresia unei sensibilităţi deosebite în faţa Universului şi a Condiţiei umane şi valorifică o bogată experienţă multiculturală. Luciana Lhullier este colaboratoare a revistei Orizont literar contemporan din anul 2010.  

     Luciana Lhullier is a contemporary poet and journalist from Brazil. She is a professor at the University of Passo Fundo and also a translator at Willow Translations Brazil. Her poetry is an expression of a special sensitivity to the World and Human Condition, being the result of a rich multicultural experience.  Since 2010 Luciana Lhullier is the main contributor in Brazil of Contemporary Literary Horizon magazine. 

      Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu

MULTICULTURAL HORIZONS: ATI PARAMITA (INDONESIA)

MY JOURNEY TO YOGA

   When I started to learn about yoga a few years ago, my understanding of yoga was still very limited. I thought yoga was only about exercising of our body, which is as same as any other sports such as doing aerobic, jogging, Pilates etc. So, it’s only a kind of body movement from one asana (posture) to another asana and intended to stretch all part of my body. I thought it’s just need a discipline to be able to do yoga and to master all of the asana (s). But, when I did yoga in this way, I felt it’s just a static movement. I let my mind leaded me to move from one asana to another asana. Even sometimes when I did some asana(s), my mind was still wandering around thinking about something else. So often I felt proud when I was able to do some of the difficult asana(s). But, I was doing these asana (s) with coercion, trying to push the capacity of my body into the limit. Sometimes my body followed my mind, so that they can perform the asana(s) as I want. But, sometimes my body was so stubborn, so that I found it’s really difficult to perform only one asana correctly. In this way, I still saw yoga as a piece of picture. I treated my mind and body as the different entities which have no connection in doing yoga. That’s why what I got from yoga was only exercising and there was no difference with any other exercises. At the end of my yoga practice, what I got was only sweating. I could not get the optimum benefit of doing yoga.

    In the middle of my journey to learn about yoga, especially after I learnt about meditation and how to do the correct breathing, my understanding of yoga was improved. I started to understand that when we applied the correct breathing in doing an asana, the effectiveness of this asana was improved. Because the key of doing an asana is not on forcing the capacity of our body, but on letting the breath leading our body to perform an asana. That’s why the first thing to do before doing yoga is breathing, trying to calm down our mind and our physical body, in order to get the right tone before entering to the real orchestra. So, when I practiced to do yoga in this way, I combined the asana (s) and the correct breathing. Breathing helps me to get some energy to perform the correct asana. Breathing also helps me to get some space to move between asana. Furthermore, breathing helps me to control my emotions, my mind, and my body. When I breathe in a hurry, my mind gets restless and uncontrollable. As a result, all of the movement and asana become static and unstructured. On the other hand, when I breathe slowly and gently, my mind becomes more relax, and my emotion gets calm down, so my body becomes more cooperative to follow the tone of my breath. Having done yoga in this way, the effectiveness of each asana is improved because it’s energized and strengthened by every breath that I take. Of course, my health condition also improved significantly. For instances, my blood circulation became more fluently, my digestion system became stronger and therefore, my immunity system also improved. However, in overall, I still feel incompleteness, because what I got was only some improvement of my health condition, but I still felt there was no spiritual progress that I achieved in this way. I still easily get stress and being impatience in life. I felt that I only practiced yoga, without really understanding the true meaning of doing yoga. 

CĂLĂTORIA MEA SPRE YOGA 

    Când am început să învăţ despre yoga acum câţiva ani, priceperea mea în legătură cu aceasta era încă foarte limitată. Am crezut că în practica yoga era vorba doar despre exersarea corpului nostru, care e acelaşi lucru cu  sporturi precum aerobic, jogging, fitness etc. Deci este doar o mişcare a corpului dintr-o „asana” (poziţie) în altă “asana”, cu intenţia de a întinde toate părţile corpului. Am crezut că e necesară doar o disciplină pentru a putea face yoga şi pentru a stăpâni toate poziţiile. Dar, când am făcut yoga în felul acesta, nu am simţit decât că e o mişcare statică. Mi-am lăsat mintea să mă conducă să mă mut dintr-o poziţie în alta. Chiar şi uneori când am făcut câteva „asana”, mintea mea incă hoinărea gândindu-mă la altceva. M-am simţit deseori atât de mândră când am putut să fac unele dintre poziţiile dificile. Dar, făceam acele „asana” cu constrângere, încercând să-mi împing capacitatea corpului meu până la limită. Uneori, corpul meu îmi urmărea mintea, astfel încât el să execute „asana” aşa cum voiam. Dar, uneori corpul meu era atât de încăpăţânat, încât îmi dădeam seama că e într-adevăr dificil să execut măcar o poziţie corect. În acest fel încă vedeam yoga ca pe o bucată dintr-o imagine. Mi-am tratat mintea şi corpul ca două entităţi diferite care nu au nici o legătură în practica yoga. Din acest motiv ceea ce am obţinut din yoga a fost doar exersare şi nu era nici o diferenţă faţă de celelate exerciţii. La sfârşitul practicii mele yoga, ce obţineam nu era decât transpiraţie. Nu puteam obţine beneficiul optim al acestei practici.

     La mijlocul călătoriei mele spre a învăţa despre yoga, în special după ce am învăţat despre meditaţii  şi cum să respiri corect, cunoştinţele mele s-au îmbunătăţit. Am început să înţeleg că atunci când folosim respiraţia corectă în timpul unei „asana”, eficienţa acesteia este îmbunătăţită, deoarece cheia executării unei „asana” nu constă în forţarea capacităţii corpului tău, ci în a-ţi lăsa respiraţia să-ţi conducă trupul pentru a o efectua. Din acest motiv primul lucru de făcut înainte să începem yoga este respiraţia, încercând să ne calmăm mintea şi corpul, pentru a obţine tonul potrivit înainte de a intra în orchestra reală. Deci, când am practicat yoga în acest fel, am combinat „asana” şi respiraţia corectă. Aceasta din urmă m-a ajutat să obţin energie pentru a efectua corect „asana”. Respiraţia mă mai ajută şi să am ceva spaţiu pentru a mă mişca între mai multe „asana”. În plus, aceasta mă ajută să-mi controlez emoţiile, mintea, corpul. Când respir dintr-odată, mintea mea devine obosită şi incontrolabilă. Ca rezultat, toate mişcările şi „asana”devin statice şi nestructurate. Pe de altă parte, când respir uşor şi lent, mintea îmi devine mai relaxată, iar emoţiile se calmează, astfel încât corpul meu devine mai cooperant pentru a urmări tonul respiraţiei mele. Făcând yoga în acest fel, eficienţa fiecărei „asana” este îmbunătăţită deoarece este energizată şi consolidată de către fiecare suflare de-a mea. Bineînţeles, sănătatea mi s-a îmbunătăţit semnificativ. De exemplu, circulaţia sângelui a devenit mai fluentă, sistemul digestiv a devenit mai puternic şi, prin urmare, şi imunitatea ameliorată. Totuşi, în general, incă mă simt incompletă, pentru că ce am obţinut a fost doar o îmbunătăţire a sănătăţii mele, dar am simţit că nu era nici un progres spiritual pe care-l să-l fi realizat în acest fel. Încă mă stresez uşor şi devin agitată în viaţa de zi cu zi. Am simţit că doar am practicat yoga, fără să înţeleg adevăratul sens al acesteia.

(Citiţi întreg articolul în numărul 6/Noiembrie-decembrie 2010 al revistei “Orizont literar contemporan”)

PERJALANAN SAYA MENUJU YOGA

    Ketika saya mulai belajar tentang yoga beberapa tahun yang lalu, pemahaman saya tentang yoga masih sangat terbatas. Saya pikir yoga hanyalah tentang latihan bagi tubuh kita, sama dengan olahraga lainnya seperti melakukan aerobik, jogging, Pilates, dll. Jadi, yoga itu hanya semacam gerakan tubuh dari satu asana (postur) ke asana lain dan dimaksudkan untuk meregangkan semua bagian dari tubuh kita. Saya pikir, itu hanya perlu suatu disiplin untuk dapat melakukan yoga dan untuk menguasai seluruh asana. Tapi, ketika saya melakukan yoga dengan cara demikian, saya merasakan yoga hanyalah sebuah gerakan statis. Saya membiarkan pikiran saya menuntun saya untuk berpindah dari satu asana ke asana lain. Bahkan kadang-kadang ketika saya melakukan beberapa asana, pikiran saya masih berkeliaran memikirkan sesuatu yang lain. Sering saya merasa bangga ketika saya bisa melakukan beberapa gerakan asana yang sulit. Tapi saya melakukan asana tersebut dengan paksaan, mencoba untuk mendorong kemampuan tubuh saya sampai ke batasnya. Kadang-kadang tubuh saya mengikuti pikiran saya, sehingga mereka dapat melakukan asana seperti yang saya inginkan.Tetapi, kadang-kadang tubuh saya begitu keras kepala, sehingga saya benar-benar kesulitan untuk dapat melakukan satu asana dengan benar. Dengan cara ini, saya masih melihat yoga sebagai bagian dari sebuah lukisan. Saya perlakukan pikiran dan tubuh sebagai tempat yang berbeda, yang tidak memiliki hubungan sama sekali dalam melakukan yoga. Itulah sebabnya apa yang saya dapatkan dari yoga hanyalah berolahraga dan tidak ada perbedaan dengan latihan lainnya. Pada akhir latihan yoga, apa yang saya dapatkan hanyalah berkeringat. Saya tidak bisa mendapatkan manfaat yang optimal dari melakukan yoga.

   Di tengah perjalanan saya belajar tentang yoga, terutama setelah saya belajar tentang meditasi dan bagaimana melakukan pernapasan yang benar, pemahaman saya mengenai yoga semakin meningkat. Saya mulai memahami bahwa ketika kita menerapkan cara bernapas yang benar dalam melakukan sebuah asana, efektivitas asana ini menjadi meningkat. Karena kunci dari melakukan asana adalah bukan pada memaksakan kapasitas tubuh kita, tetapi membiarkan napas menuntun tubuh kita untuk melakukan sebuah asana. Itulah sebabnya hal pertama yang harus dilakukan sebelum melakukan yoga adalah bernafas, mencoba menenangkan pikiran kita dan tubuh fisik kita, ibarat mendapatkan nada yang tepat sebelum memulai sebuah orkestra. Jadi, ketika saya berlatih untuk melakukan yoga dengan cara ini, saya menggabungkan asana dan tehnik pernafasan yang benar. Pernapasan membantu saya untuk mendapatkan energi untuk melakukan asana dengan tepat. Pernapasan juga membantu saya untuk mendapatkan ruang untuk bergerak di antara asana. Selanjutnya, pernapasan membantu saya untuk mengendalikan emosi saya, pikiran saya, dan tubuh saya. Ketika saya bernapas dengan terburu-buru, pikiran saya akan gelisah dan tak terkendali. Akibatnya, semua gerakan dan asana menjadi statis dan tidak terstruktur. Di sisi lain, ketika saya bernapas secara perlahan, pikiran saya menjadi lebih rileks, dan emosi saya menjadi lebih tenang, sehingga tubuh saya menjadi lebih kooperatif untuk mengikuti nada dari napas saya. Setelah melakukan yoga dengan cara ini, efektivitas dari setiap asana menjadi meningkat karena asana tersebut diperkuat oleh setiap napas yang kita ambil. Tentu saja, kondisi kesehatan saya membaik secara signifikan. Sebagai contoh, sirkulasi darah saya menjadi lebih lancar, sistem pencernaan saya menjadi lebih kuat dan oleh karena itu, sistem imunitas saya juga meningkat. Namun, secara keseluruhan, saya masih merasakan ketidaklengkapan, karena apa yang saya dapat hanyalah perbaikan kondisi kesehatan saya, tapi saya masih merasa tidak ada kemajuan spiritual yang saya dicapai dengan cara ini. Saya masih mudah merasa stres dan kurang sabar di dalam menghadapi kehidupan. Saya merasa bahwa saya hanya berlatih yoga, tanpa benar-benar memahami arti sebenarnya dari melakukan yoga.

(Read full article in the issue no 6/November-December 2010 of CHMagazine)

English and Indonesian versions: Ati Paramita

Romanian version:  Alexandra Diana Mircea

ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOARE

   Ati Paramita is an Indonesian writer from Jakarta. She has written various articles, essays, and poetries in the local and international publications. She finished her Bachelor of Science and Master of Human Resource Development Management in Indonesia. She also completed a Master degree in Management of Learning from the University of Maastricht, the Netherlands, and currently she is pursuing a degree in Doctor of Education at the Griffith University, Australia. She spent around 10 years in helping the organizations to develop their human resources, and helping people in achieving their personal growth and balance in life. She is also taught in many institutions in Indonesia.
   Since 2010, Ati Paramita is a contributor of “Contemporary Literary Horizon” magazine in Indonesia.

   Ati Paramita este o scriitoare indoneziană din Jakarta. A publicat diverse articole, eseuri şi poezii în reviste locale şi străine. Este licenţiată în ştiinţe şi a urmat masteratul în dezvoltarea şi coordonarea resurselor umane din Indonezia. A urmat de asemenea un masterat în coordonarea procesului de învăţământ la Universitatea din Mastricht, Olanda, iar în prezent este doctorand în educaţie la Universitatea Griffith din Australia. Timp de aproape zece ani a cooperat cu diferite organizaţii în domeniul dezvoltării resurselor umane. De asemnea, a predat în mai multe instituţii de învăţământ din Indonezia.
  Din anul 2010, Ati Paramita este colaboratoare a revistei “Orizont literar contemporan” în Indonezia.
   Traducere şi adaptare de Daniel Dragomirescu