UN CADEAU A L'OCCASION DU NOEL POUR TA FAMILLE/UN REGALO PARA TU FAMILIA EN DICIEMBRE/A CHRISTMAS GIFT FOR YOUR FAMILY: CHL MAGAZINE!

CLH MAGAZINE – 6 (20) / NOV.- DEC.. 2010

FROM THE SUMMARY:

Ati Paramita (INDONESIA), My Journey to Yoga (English-Indonesian-Romanian)
Luciana Lhullier (BRAZIL), To Poe, with Love (English-Romanian)
Donald Riggs (USA), On the Novel “Fight for Your Long Day” by Alexander Kudera (English-Romanian)
Peggy Landsman (UNITED STATES), One o’clock two o’clock three
Terra Trevor (UNITED STATES), A Native American Mother's Perspective
David Kagwi (KENYA), Why I Would Assasinate Culture! (English-Romanian)
Mathieu Mercier (FRANCE), About Any Handicap (English-French-Romanian)
Marina Centeno (MEXICO), Una cancion de mar para tristeza
Lena Vanelslander (ITALY), Quoniam dies mali sunt...
Multicultural Dialogues: Maria Eugenia Mendoza, Daniel Dragomirescu, Entrevista sobre un proyecto multicultural (Spanish-English-Romanian)
Andres Morales (CHILE), Poemas (Spanish-Romanian)
Victor Morata Cortado, Novedades editoriales desde Espana
Katerina Kostaki (GREECE), Only Love Can (English-Greek-Romanian)
Devota de la poesia: Ana Rosa Bustamante Morales (CHILE)
Raymond Walden, Welten/Worlds (English-German-Romanian)
Keiko Amano (JAPAN), Fat and Old and Ugly (English-Japanese-Romanian)
13 Poems by Masud Khan (BANGLADESH)
Juana Castillo Escobar (SPAIN), Prosa poetica
Jaume Vendrell (SPAIN), La historia cruel de un teatro...
Prima verba: Agata Matusz (UK), To Work or to Play

CLH 6/2010- A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS!
COMING SOON

A CORDIAL MESSAGE

    UN MENSAJE CORDIAL

Queridos visitantes, lectores y amigos 
de todo el mundo: 

    Hasta ahora esta página ha registrado 9,200 visitantes –lectores y amigos– de 146 países, entre ellos 700 son fieles lectores. Pronto serán 10, 000, después 50,000 y así cada vez más, porque todos deseamos contribuir a la realización de un mundo mejor, más bonito, por medio de la fuerza del Alma y la Razón.
       Manejada por un equipo editorial competente, constituido por escritores, poetas, artistas, filósofos, periodistas y traductores del Reino Unido, España, Grecia, Alemania, Bélgica, Italia, Francia, Bulgaria, Rumania, Estados Unidos, México, Brasil, Chile, India, Japón, Kenia y otros países, la revista Orizont Literar Contemporan/ Horizonte Literario Contemporáneo es actualmente una de las pocas publicaciones, en papel y en línea, del mundo con orientación multilingüe y multicultural.
       El número 6/2010 de la revista contiene contribuciones en ocho lenguas modernas: inglés, francés, español, indonesio, japonés, griego, alemán y rumano, por lo que podrán darse cuenta que Horizonte Literario Contemporáneo es realmente una revista para lectores exigentes de muchos países.
       Pero para poder continuar su misión la revista y la futura Fundación Multicultural necesitan de su apoyo moral y material. En cuanto a este último lo pueden hacer fácilmente por medio de:
       1)    Donativos a partir de 5 euros (o su equivalente en dólares).
       2)    Suscripción a la revista, cuyo precio es de 30 euros/40 dólares para los próximos 3 números (el envío postal es gratuito).
       3)    La compra del número 6/2010 por 12 euros/15 dólares (el envío postal es gratuito).
       4)    La compra de la Antología Multicultural, por 15 euros/20 dólares (el envío es gratuito).
      5)    La descarga directa de la revista en formato PDF (versión íntegra): 5 euros/8 dólares por tres (3) números.
       El pago se puede hacer vía PayPal:
       biggyshor@gmail.com
       o vía Western Union, a la siguiente dirección postal:
       Dragomirescu Daniel Florian
       Str. N. Bălcescu, no 77, bl. 77, sc. B, et. 4, ap. 32
       730131 VASLUI
       RUMANIA – UNIÓN EUROPEA
      Un cordial saludo a todos!
                    Traductora: Monica Dragomirescu
                    Correctora: Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena

Dear Visitors, Followers, Supporters and Friends 

of CHLMagazine from all over the world,

   You are 9,200 visitors - readers and friends – from 146 countries and all continents and 700 followers and supporters now. You’ll be soon 10,000, then 50,000, then 100,000, then more and more friends and supporters of the CHL multicultural project! Because you all wish contribute to a better and beautiful world by the power of Soul and Mind.
   As you see, lead by a competent editorial team, including writers, poets, artists, philosophers, journalists and translators from United Kingdom, Spain, Greece, Germany, Belgium, Italy, France, Bulgaria, Romania, United States, Mexico, Chile, Brazil, India, Indonesia, Nepal, Japan, Nigeria, Kenya and many other countries, CONTEMPORARY LITERARY HORIZON is actually one of the few multicultural and multilingual journals of literature, culture and spirituality from all over the world.
   As you see, the issue no 6 (20)/November-December 2010 of the journal contains contributions in 8 (eight) modern  languages: English, French, Spanish, Indonesian, Japanese, Greek, German and Romanian.
   As you already have seen, CONTEMPORARY LITERARY HORIZON is really a magazine for all valuable readers.
   But to continue in good conditions this mission, the journal and the future Multicultural Foundation need your constant moral and material support. You could easy do it:
   1)    by donations – from 5 to 10, 15, 20, 50 or more euros / dollars;
   2)    by subscriptions: 30 euros/40 dollars for 3 next printed issues (free shipping) ;
   3)    buying the issue no 6/2010 : 12 euros/15 dollars per copy (free shipping);.
   4)    buying Contemporary Horizon Anthology: 15 euros/20 dollars (free shipping);
   5)    downloading full online version of CHM: 5 euros/8 dollars for 3 next issues.
   Prepayment or punctual payment can be made via PayPal at:
                          biggyshor@gmail.com
   or via Western Union at the following postal address:
                      Dragomirescu Daniel Florian
                      Str. N. Balcescu, no. 77, bl. 77, sc. B, et. 4, ap. 32
                      730131 VASLUI
                     ROMANIA – EUROPEAN UNION
   Each financial contribution will be wellcome.

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON –  A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS!
A PROJECT FOR A BETTER AND BEAUTIFUL WORLD!UN MENSAJE CORDIAL

 Daniel Dragomirescu, editor-in-chief

Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, general secretary
Caroline Gill (Swansea, UK), co-editor
David Gill (Swansea, UK), co-editor
Lena Vanelslander (Feltre, ITALY), co-editor
Katerina Kostaki (Athens, GREECE), co-editor
Raymond Walden (Paderborn, GERMANY), co-editor
Juana Castillo Escobar (Madrid, SPAIN), co-editor
Victor Morata Cortado (Barcelona, SPAIN), co-editor
Catherine Rakose (Grenoble, FRANCE), co-editor
Mathieu Mercier (Lyon, FRANCE), co-editor
Galina Nikolova (Veliko Tarnovo, BULGARIA), co-editor
Maria Eugenia Mendoza (Mexico City), co-editor
Marina Centeno (Progresso Yucatan, MEXICO), co-editor
Andres Morales (Santiago de Chile), co-editor
Donald Riggs (Philadelphia, US), co-editor
Alexander Kudera (US), co-editor
Mary Denise Costello (Dallas, US), co-editor
Khem Guragain (Kathmandu, NEPAL), co-editor
Nazia Mallick (New Delhi, INDIA), co-editor
Keiko Amano (Yokohama, JAPAN), co-editor
Ati Paramita (Jakarta, INDONESIA), co-editor
Abiola Olatunde (NIGERIA), co-editor
David Kagwi (Mombasa, KENYA), co-editor

20 XI 2010

HELLENISM AND SPIRITUALITY/ELENISM SI SPIRITUALITATE: KATERINA KOSTAKI (GREECE/GRECIA)

The Apple of Discord
The apple of discord
rolled through
the race of man
like treachery outside the gates.

But it chanced
to touch
Love’s hand...

Where war
had sown its seed
there now blooms
Love’s  flower.

Bathed
in the Halcyon Light
watered by the elixir of immortality
it spread its roots
far and wide.

And now the courtyards
bloom, and songs
are heard
on all lips.

Το μήλο της  Έριδος
Το μήλο της έριδος
κύλησε μέσα
στο ανθρώπινο είδος
σαν έξωθεν δόλος.

Όμως του έλαχε
να το αγγίξει
Αγάπης χέρι…

Εκεί που ο πόλεμος
έριξε τον σπόρο του
ανθίζει πλέον
το άνθος της Αγάπης.

Λουόμενο
από Αλκυώνειο Φως
ποτισμένο με  αθάνατο ύδωρ
άπλωσε τις ρίζες του
απ’ άκρη σε άκρη.

Τώρα πια ανθίζουν
οι αυλές και τραγούδια
ακούγονται
από όλα τα χείλη.

Mǎrul Discordiei
Mǎrul Discordiei
se rostogoleşte prin
rasa bǎrbǎteascǎ
precum trǎdarea în afara porţilor.

Dar s-a schimbat
pentru a atinge
mâna Dragostei...

Unde rǎzboiul
şi-a pus sǎmânţa
acolo înfloreşte
floarea Dragostei.

Scǎldatǎ
în Lumina calmǎ
udatǎ de elixirul nemuririi
îşi împrǎştie rǎdǎcinile
departe şi larg.

Iar acum curţile
înfloresc, iar cântece
sunt auzite
pe toate buzele.

English version: Katerina Kostaki
Romanian version: Alexandra Diana Mircea

     ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOARE

     Katerina Kostaki is a contemporary poet, writer and publicist from Athens, Greece. Her poetry is a result of christian sensibility and finds also an important inspiration source  in classical Hellenism. She has published the book “Life Journey that derives hopes” / “Το ταξίδι της ζωής φέρνει ελπίδες". About her creation she herself confess: ‘My inspiration derives from Classic Hellenism as well as history, spirituality, traditions, values inherited by Wisdom distilled from centuries and need for social and self improvement. Working as author, I would like to mention that the more basic motive for starting writing of my first book, as well as my articles, was and still is my personal wish, each human existence to travel in the unique kingdom of words and pictures’ (cf. Writers Net).

     Since 2009, Katerina Kostaki is a constant contributor to CHMagazine and a supporter of our multicultural project.

     * * *

     Katerina Kostaki este o scriitoare şi publicistă contemporană din Atena, Grecia. Poezia sa este rodul sensibilităţii creştine şi îşi găseşte totodată, asa cum era şi firesc, o importantă sursă de inspiraţie în elenismul clasic. A publicat cartea Life Journey that derives hopes / Το ταξίδι της ζωής φέρνει ελπίδες (Viaţa ca o corabie a speranţei). Despre creaţia sa ea mărturiseşte: “Inspiraţia mea vine de la elenismul clasic, precum şi din istorie, spiritualitate, tradiţii...” (cf. Writers Net).

     Din anul 2009, Katerina Kostaki este colaboratoare constantă a revistei Orizont literar contemporan şi o fidelă susţinătoare a proiectului nostru multicultural.

                                                            Daniel DRAGOMIRESCU
                                                                            

PERSPECTIVES: MARIA EUGENIA MENDOZA (MEXICO)

EL DIA DE MUERTOS / ZIUA MORŢILOR
DAY OF THE DEAD  

   Dicen que los mexicanos nos burlamos tanto de la muerte, que hasta nos la comemos en forma de calaveritas de azúcar, amaranto o chocolate, esos dulces tradicionales que se integran a la ofrenda, junto a platillos y bebidas regionales, flores, papel picado, velas, fotografías y elementos que distinguían los gustos y aficiones del difunto, para recordarlo en el Día de Muertos.
   El carácter festivo que le imprimen los colores, aromas, texturas y formas a la ofrenda, así como la algarabía propia durante la preparación de los alimentos, el armado y adorno de la ofrenda, contrasta con la solemnidad de mantener en la memoria a los seres queridos que ya no pertenecen al mundo de los vivos.
    El espíritu de la fiesta de muertos, en las comunidades rurales, está íntimamente ligado a la celebración de la cosecha, por lo que dependerá de la abundancia o escasez la cantidad de alimentos y objetos a ofrendar.
   Esta celebración aparece en los calendarios maya y mexica, en el mes de noviembre. Sobrevive a la conquista, la colonia y a la aculturación presente en prácticamente todas las sociedades actuales que han adoptado la noche de brujas y todo el sentido comercial del halloween.
   En las escuelas públicas y privadas, en las dependencias de gobierno, recintos culturales, centros comerciales, plazas públicas y por supuesto en los cementerios de las ciudades las ofrendas de muertos mantienen no sólo viva la tradición indígena sino alimentan la creatividad de los participantes y recuerdan a las personas su condición de mortales.
   Aunque se prepara todo un festín para ese “retorno” por unos días de los difuntos, ésta es una fiesta en la que los vivos se agasajan cuando llega el momento de levantar la ofrenda y compartir y disfrutar los alimentos, entre los que prácticamente no faltan los tamales, el mole, panes y dulces de calabaza, amaranto y las ya mencionadas calaveritas, además de una gran diversidad de bebidas.
   Alrededor de esta fiesta tradicional han surgido manifestaciones culturales, entre las que sobresalen las Calaveras literarias, composiciones satíricas en verso dedicadas a personas e instituciones, a manera de epitafios.
   Con lo mencionado hasta aquí, tal vez se refuerce la idea de que los mexicanos no sólo nos reímos y burlamos de la muerte sino la retamos constantemente.
   Sin embargo, para nosotros, como estoy segura para todos los seres humanos, por lo menos para quienes amamos la vida, para quienes no somos asesinos, suicidas, ni amantes de la guerra, la muerte es un asunto muy serio, ojalá llegara en forma natural y no invocada por las armas.
   En la tradición poética del México antiguo, por ejemplo, el rey poeta de Texcoco, Nezahualcóyotl cantaba:
Me siento fuera de sentido,
lloro, me aflijo y pienso,
digo y recuerdo:
¡Oh, si nunca yo muriera,
si nunca desapareciera!...
¡Vaya yo donde no hay muerte,
donde se alcanza victoria!
Oh, si nunca yo muriera,
si nunca desapareciera...
   Esta fiesta tradicional indígena de Día de Muertos fue declarada en 2003 “Obra Maestra del Patrimonio Oral e Intangible de la Humanidad”, por la Unesco, debido a que es: "...una de las representaciones más relevantes del patrimonio vivo de México y del mundo, y como una de las expresiones culturales más antiguas y de mayor fuerza entre los grupos indígenas del país.”
   La fiesta de muertos, sin duda, es la celebración mexicana con mayor carga de espiritualidad, respeto y expresiones artísticas más interesantes del país.
____________________

        

   Se spune că noi, mexicanii, luăm în derâdere atât de mult fenomenul morţii, încât consumăm sub formă de cranii de zahăr sau de ciocolată, acele dulciuri tradiţionale ce se aşază pe altarul decedatului - alături de mâncăruri şi băuturi tradiţionale, flori, confeti, lumânări, fotografii şi lucruri legate de gusturile şi pasiunile acestuia – comemorându-l în acest fel în Ziua Morţilor.
   Caracterul festiv pe care îl conferă culorile, aromele, aranjamentul şi formele - altarului, precum şi agitaţia din timpul preparării alimentelor, pregătirii şi împodobirii altarelor, contrastează cu solemnitatea rememorării persoanelor iubite ce nu mai aparţin acestei lumi.  
   În comunităţile rurale, obiceiul sărbătorii morţilor, este strâns legat de serbarea recoltei, de a cărei abundenţă sau sărăcie va depinde  cantitatea de alimente şi obiecte ce vor fi împărţite.
   Această sărbătoare este consemnată în calendarul maya şi mexican în luna noiembrie. Ea a subzistat cuceririlor, colonizărilor şi aculturaţiilor prezente practic în toate societăţile actuale ce au adoptat noaptea vrăjitoarelor precum şi întregul caracter comercial al halloween-ului.
    În şcolile de stat sau private, în agenţiile guvernamentale, instituţiile culturale, centrele comerciale, pieţele publice şi mai ales în cimitirele oraşelor, altarele pregătite în amintirea morţilor menţin vie nu doar tradiţia indigenă, ci alimentează şi creativitatea celor ce iau parte la acestea, amintindu-le oamenilor de condiţia lor de muritori.
   Chiar dacă se pregăteşte o adevărată petrecere în cinstea acestor “reîntoarceri” ale răposaţilor pentru câteva zile, aceasta este o sărbătoare în care cei vii se bucură de momentul în care trebuie să ia bucatele, să le împartă şi să le savureze cu ceilalţi, bucate dintre care un lipsesc sub nici un chip tamales, alviţa, pâinea şi plăcinta de dovleac, amarant, precum şi - mai sus menţionatele - cranii, la care se adaugă o gamă largă de băuturi.
    Pe marginea acestei sărbători tradiţionale s-au dezvoltat manifestări culturale, dintre care se remarcă compoziţiile literare Calaveras (“cranii”) – poezii satirice scurte, dedicate persoanelor sau instituţiilor, sub formă de epitafuri.
    Din ceea ce am povestit pănă acum., s-ar putea înţelege faptul că noi, mexicanii, nu numai că luăm în derâs moartea, ci o şi provocăm în mod constant.
    Cu toate acestea, pentru noi, ca şi pentru toţi indivizii – cel puţin pentru toţi aceia care iubesc viaţa, nu sunt ucigaşi, sinucigaşi sau războinici de fel – moartea reprezintă o chestiune foarte serioasă, şi sperăm ca aceasta să survină într-un mod natural şi nu ca o consecinţă a folosirii armelor.
    În tradiţia poetică a vechiului Mexic, de exemplu, regele poet din Texcoco, Nezahualcóyotl cânta astfel:
    Simt că un am nici un rost,
    plâng, mă întristez şi mă gândesc,
    spun şi-mi amintesc:
    O,de-aş fi nemuritor,
    de-aş dăinui veşnic!...
    Să ajung acolo unde un există moarte,
    unde există doar victorie!
    O, de-aş fi nemuritor,
    de-aş dăinui veşnic... 

   Această sărbătoare tradiţională indigenă a Zilei Morţilor a fost declarată în 2003 ca fiind “Capodoperă a   Patrimoniului Oral şi Inalienabil al Umanităţii” de către UNESCO, deoarece este “...una dintre cele mai extraordinare sărbători ale patrimoniului actual al Mexicului şi al întregii lumi, şi de asemenea, una dintre manifestările culturale cele mai vechi şi mai captivante ale grupurilr indigene din ţară.”
   Ziua Morţilor este, fără îndoială, sărbătoarea mexicană cu o majoră încărcătură spirituală, plină de solemnitate, având cele mai interesante forme de expresie artistică din ţară. 

_________________________

   It is said that we, Mexicans, make such a mock of the death, that we even eat skulls of sugar or chocolate, which are traditional sweets that are laid on private sanctuaries – alongside with traditional foods and drinks, flowers, confetti, photos and things that reflect the tastes and hobbies of the departed – in order to commemorate them during the Day of the Dead.

   The festive air given by the colours, flavours, materials and shapes to the sanctuary, as well as the broil - caused during the food preparation, the arranging and the adorning of the sanctuaries - contrasts with the ceremonial of remembering the beloved ones who no longer belong to this world. 

   Within the rural communities, this tradition of celebrating the dead is bound up with the Harvest Festival, because of its opulence or poorness depends the quantity of food and objects that are to be offered.
   This holy day is registered into the Mayan and Mexican calendar in November. It subsisted the conquests, colonizations and acculturations present in all current societies that have embraced the witches’ night as well as the whole comercial character of the halloween.

   Within public and private schools, government agencies, cultural spaces, comercial centres, public markets, and, especially, within the cities’ cementeries, the  sanctuaries build in the honour of the deceased are not only meant to maintain alive the indigenous tradition, but also to feed the creativity of those who take part in, reminding people of their mortal condition.
   Even though a real party is thrown in the honor of  the deceased’s ‘returnings’ for a few days,  this is a celebration during which the living enjoy the moment in which they take the offerings, share them with others and  enjoy these together, offerings from which the tamales, el mole, the loaves of bread and the pumpkin candies are nowise lacking , as well as- the already mentioned – skulls, alongside with a wide variety of drinks.

Alongside this traditional holy day, different cultural manifestations have developed,out of which the literary Calaveras (‘skulls’) stood out– short satirical poems, dedicated to certain persons or public figures, written under the form of epitaphs.

   From all I have said so far, one could understand the fact that we, mexicans, not only mock at and make jokes around the phenomenon of death, but we also bestir it constantly.
   Despite all these, for us, as for any other human being – at least for those who are inlove with life, who are no killers, self-murderers or warriors of any kind – death represents a serious matter, and, hopefully, this comes in a natural way and not as a consequence of the weapons’ usage. 
   Within the old Mexic poetic tradition, for example, the poet king from - Nezahualcóyotl – used to sing:

   I feel I have no sense ,
   I cry, I sadden and I contemplate,
   I call myself and I remember:
   Oh,if only I were immortal,
   if only I could live forever!...
   To go where death does not exist,
   where there is only victory!
   Oh, if only I were immortal,
   if only I could live forever...   

   In 2003, the UNESCO stated that this traditional indigenous celebration of the Day of the Dead is a “Masterpiece of the Oral and Intangible Heiritage of Humanity”, because it is: “...one of the most extraordinary events of the current Mexican and World’s Heiritage, as well as one of the oldest and most captivating cultural manifestation among the indigenous assemblies in the country.”
   The Day of the Dead is, without a doubt, the mexican celebration with the deepest spiritual charge, full of solemnity and having the most interesting artistic expressions  in the country.

   Translator: Cristina Neculai
   MA Student, MTTLC, Bucharest University