Aurel I. Vlad, Procession of the sacrified beings
(The Memorial of the Victims of Communism. Memorial Sighet, Romania)
The Obsessive Decade - A Revised Version
Philosopher Gabriel Liiceanu recently commented, on a TV channel, on the pardon law, promulgated by the Parliament: „… There was some talk, in an interview, about dignity…their dignity is hurt, it went too far, dignity is not respected in prison” and then asked himself rhetorically: „Is it respected in hospitals, in schools, where children sit in freezing cold classrooms, in the Romanian trains or on the highways?”
This question asked by the well-know philosopher is justified. In the 50s, in the prisons of the communist regime, people like Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea and Alexandru Paleologu were kept in conditions which resembled those of the extermination camps. Many of them did not come out alive from behind bars. No public voice, no organization, no institution dared to speak out back then in Romania (RPR/RSR) in order to demand that they be freed on account on the inhuman conditions they were being kept in. The deputies from MAN and the governing class did not move a finger for those imprisoned in a discretionary manner, which disregarded elementary human rights. It was an upside-down world. The West only sometimes protested, not very audibly, while Western public opinion was made to believe that in the Eastern communist camp a better and more just world was being created.
And now this upside-down world is coming back after decades, in an equally flagrant and illegitimate manner. Now deputies and governing people give pardon laws and free the vicious, bandits, criminals, and no doubt, the huge names of corruption, who are responsible for the misery of today’s Romania. If it was possible for the Romanian elite to be kept in communist prisons in inhuman conditions, the elite of petty thieves, criminals and mafia is given their freedom back, in the name of human rights. A man like Mircea Vulcănescu, after writing his work for the country, had to die in prison, while a man like Dan Voiculescu, after looting the country, had to be released 7 years earlier so that he could freely indulge in luxury for the rest of his life. The current political regime, the result of a combination that wants to be socialist-liberal, is in reality just a new version of the obsessive decade.
Obsedantul deceniu în versiune revizuită
În legătură cu legea graţierii, promulgată de parlament, filosoful Gabriel Liiceanu remarca recent, la un post de televiziune: “...S-a vorbit, într-un interviu, despre demnitate... este rănită demnitatea lor, s-a mers prea departe, demnitatea nu e respectată în închisori” şi apoi se întreba retoric: “E respectată în spitale, în şcoli, la copiii care stau în clase în frig, în trenurile din România, pe şosele?...”
Luarea de atitudine a cunoscutului filosof este justificată. În anii 50, în închisorile regimului comunist, în condiţii de exterminare, erau (de)ţinuti oameni ca Mircea Vulcanescu, Petre Ţuţea, Alexandru Paleologu etc. Mulţi dintre acei deţinuţi politici nici nu au mai ieşit vii din spatele gratiilor. Nici o voce publică, nici un for, nici o instituţie nu s-au putut face auzită atunci în România (RPR/RSR) pentru a cere punerea lor în libertate pentru condiţiile inumane în care erau ţinuţi în puşcării. Deputaţii din MAN şi guvernanţii nu mişcau un deget pentru cei închişi în mod discreţionar şi cu nesocotirea celor mai elementare drepturi ale omului. Era o lume întoarsă pe dos. Occidentul protesta cu jumătate de glas uneori, iar opinia publică occidentală era făcută să creadă că în lagărul comunist din Est se făurea o lume mai bună şi mai dreaptă.
Şi iată că lumea întoarsă pe dos revine după decenii, într-un mod la fel de flagrant şi de ilegitim. Acum deputaţii şi guvernanţii dau legi de graţiere şi îi scot din închisori pe declasaţi, hoţi şi criminali şi, fără nici o îndoială, pe marii corupţi, care sunt responsabili pentru toate stările de lucruri jalnice din România de azi. Dacă elita românească putea fi ţinută în închisorile comuniste în condiţii de exterminare, elita borfaşilor, a mafioţilor şi a criminalilor este repusă în libertate, în numele drepturilor omului. Un Mircea Vulcănescu, după o operă închinată ţării, trebuia să moară în puşcărie, un Dan Voiculescu, după ce a devalizat ţara, trebuia să iasă din dosul gratiilor cu 7 ani mai înainte, ca să trăiască în libertate până la adânci batrâneţe. Actualul regim politic, rezultat dintr-o combinaţie care se doreşte socialist-liberală, este în realitate o versiune nouă a obsedantului deceniu.
Con respecto a la ley de indulto, promulgada por el parlamento, el filósofo Gabriel Liiceanu notaba recientemente, en un canal de televisión: "...Se ha hablado, en una entrevista, sobre la dignidad... está herida su dignidad, se ha llegado demasiado lejos, la dignidad no es respetada en las prisiones" y después se preguntaba retóricamente: "¿Es respetada en los hospitales, en las escuelas, en los niños que se quedan en aulas en frío, en los trenes de Rumanía, en las carreteras?"
La actitud que tomó el conocido filósofo es justificada. En los años 50, en las prisiones del régimen comunista, en condiciones de exterminación, estaban encarceladas personas como Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Alexandru Paleologu etc. Muchos de aquellos detenidos políticos no han vuelto a salir vivos detrás de las rejas. Ninguna voz pública, ningún foro, ninguna institución ha podido hacerse escuchar entonces en Rumanía (RPR/RSR) para pedir su liberación a causa de las condiciones inhumanas en las que estaban detenidos en prisiones. Los diputados de MAN y los gobernantes no movían un solo dedo por los encerrados de manera arbitraria y sin tener en cuenta los más elementales derechos humanos. Era un mundo al revés. A veces el Occidente desaprobaba en voz baja, y la opinión pública occidental creía que en el campo de deportación comunista del Este se fraguaba un mundo mejor y más justo.
Y vaya que el mundo al revés regresa decenios después, de un modo igual de flagrante y de ilegítimo. Ahora los diputados y gobernantes dan leyes de indulto y sacan de las cárceles a los degenerados, depravados, bandidos y asesinos y, sin duda alguna, a los grandes corruptos, que son responsables del estado deplorable de las cosas de la actual Rumanía. Si la elite rumana podía ser encerrada en las prisiones comunistas en condiciones de exterminación, la elite de los estafadores, mafiosos y criminales es repuesta en libertad, en nombre de los derechos humanos. Un Mircea Vulcănescu, al cabo de una obra dedicada al país, tenía que morir en la cárcel, un Dan Voiculescu, luego de estafar el país, tenía que ser sacado 7 años antes de la cárcel, para darse la gran vida y disfrutar de la libertad para siempre. El actual régimen político, resultado de una combinación que pretende ser socialista-liberal, es en realidad una nueva versión del obsesivo decenio.
El obsesivo decenio en versión revisada
Con respecto a la ley de indulto, promulgada por el parlamento, el filósofo Gabriel Liiceanu notaba recientemente, en un canal de televisión: "...Se ha hablado, en una entrevista, sobre la dignidad... está herida su dignidad, se ha llegado demasiado lejos, la dignidad no es respetada en las prisiones" y después se preguntaba retóricamente: "¿Es respetada en los hospitales, en las escuelas, en los niños que se quedan en aulas en frío, en los trenes de Rumanía, en las carreteras?"
La actitud que tomó el conocido filósofo es justificada. En los años 50, en las prisiones del régimen comunista, en condiciones de exterminación, estaban encarceladas personas como Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Alexandru Paleologu etc. Muchos de aquellos detenidos políticos no han vuelto a salir vivos detrás de las rejas. Ninguna voz pública, ningún foro, ninguna institución ha podido hacerse escuchar entonces en Rumanía (RPR/RSR) para pedir su liberación a causa de las condiciones inhumanas en las que estaban detenidos en prisiones. Los diputados de MAN y los gobernantes no movían un solo dedo por los encerrados de manera arbitraria y sin tener en cuenta los más elementales derechos humanos. Era un mundo al revés. A veces el Occidente desaprobaba en voz baja, y la opinión pública occidental creía que en el campo de deportación comunista del Este se fraguaba un mundo mejor y más justo.
Y vaya que el mundo al revés regresa decenios después, de un modo igual de flagrante y de ilegítimo. Ahora los diputados y gobernantes dan leyes de indulto y sacan de las cárceles a los degenerados, depravados, bandidos y asesinos y, sin duda alguna, a los grandes corruptos, que son responsables del estado deplorable de las cosas de la actual Rumanía. Si la elite rumana podía ser encerrada en las prisiones comunistas en condiciones de exterminación, la elite de los estafadores, mafiosos y criminales es repuesta en libertad, en nombre de los derechos humanos. Un Mircea Vulcănescu, al cabo de una obra dedicada al país, tenía que morir en la cárcel, un Dan Voiculescu, luego de estafar el país, tenía que ser sacado 7 años antes de la cárcel, para darse la gran vida y disfrutar de la libertad para siempre. El actual régimen político, resultado de una combinación que pretende ser socialista-liberal, es en realidad una nueva versión del obsesivo decenio.
Versiune engleză de Roxana Doncu
Versiune spaniolă de Monica Dragomirescu
