GEOMETRIA
Anche se non vogliamo, tutto quello che diciamo o scriviamo rispecchia inevitabilmente parte della nostra realtà che, anche quando non parliamo esplicitamente di noi, traspare, seppure liberata dagli schemi, colorita dalla fantasia, dallo scherzo o addirittura dalla bugia.
Quello che siamo trasuda comunque da ogni nostra manifestazione e, per assurdo, proprio il tentativo di camuffarci dietro ad una maschera spesso evidenzia i sogni e le paure che cerchiamo di nascondere perfino a noi stessi.
C’è sempre un motivo alla base delle nostre azioni pertanto, anche quando ci sforziamo di essere diversi, in realtà esprimiamo il nostro io.
Così come non possiamo falsificare totalmente il tratto calligrafico di un’altra persona perché è unico come il DNA, così non riusciamo a estrometterci da ciò che scriviamo nemmeno se elaboriamo un testo di pura fantasia.
Personalmente credo che anche lo scherzo sia - più o meno consciamente - un atto liberatorio, un messaggio filtrato e ingentilito dal linguaggio dell’umorismo tramite il quale possiamo dire molta più verità di quanto oseremmo fare in una normale discussione.
Se la comunicazione verbale e scritta parlano di noi, ancor prima il nostro corpo si esprime inconsapevolmente tramite gesti ed espressioni.
Insomma, che ci piaccia o no, i messaggi corporei sono più o meno coerenti con le nostre parole contribuendo a realizzare il nostro autoritratto.
Certo la lettura non è facile e capita di dover interpretare la nostra stessa immagine, ma anche le cose quotidiane, apparentemente banali, trasmettono notizie su di noi.
Ad esempio, cose ne pensate del fatto che non riesco a tirare le righe con il righello, il suo utilizzo non comporta una particolare manualità, ma le righe mi risultano sempre storte, non porto l’orologio e, se lo indosso, non mantiene l’ora, impazzisce come la calcolatrice che usavo quando ero una studentessa.
Comunque difficilmente guardo che ore sono, non leggo nessun tipo d’istruzione, odio consultare gli orari dei mezzi pubblici, ho la repulsione per i bagagli, vorrei viaggiare libera, leggera, ma - in ogni caso - la mia valigia non si chiude mai.
Non memorizzo la pubblicità, non faccio l’elenco della spesa e riempio il carrello così disordinatamente che dopo due prodotti non ci sta più dentro niente, per cucinare non utilizzo ricettari e non peso gli ingredienti.
Mi piace l’ordine, ma odio le cose troppo schematiche.
Qualcuno è capace di interpretarmi?
GEOMETRIE
Chiar dacă nu dorim, tot ceea ce zicem sau scriem reflectă în mod inevitabil o parte din realitatea noastră care, chiar şi atunci când nu vorbim în mod explicit despre noi, transpare, deşi eliberată de scheme, colorată de fantezie, într-o glumă sau chiar într-o minciună.
Ceea ce suntem se vede din întreaga noastră manifestare şi, prin absurd, chiar tentativa de camuflare în dosul unei măşti de multe ori evidenţiază visele şi temerile pe care încercăm să le ascundem în noi înşine. Există mereu un motiv la baza acţiunilor noastre, astfel încât chiar şi când ne străduim să fim altcineva, în realitate ne exprimăm pe noi înşine.
Aşa cum nu putem falisifica în totalitate particularităţile caligrafice ale altei persoane, pentru că sunt unice precum ADN-ul, tot astfel nu reuşim să eliminăm nimic din ceea ce scriem, chiar dacă elaborăm un text de pură fantezie.
Personal cred că şi gluma este – mai mult sau mai puţin conşteint – un act eliberator, un mesaj filtrat şi modulat al limbajului umoristic prin care putem spune mult mai mult adevăr decât cutezăm să o facem printr-o discuţie normală.
Dacă comunicarea verbală şi cea scrisă vorbesc despre noi, mai înainte corpul nostru se exprimă în mod inconştient prin gesturi şi mimică.
În concluzie, fie că ne place ori nu, mesajele corporale sunt mai mult sau mai puţin coerente, pe lângă cuvintele noastre, contribuind la realizarea autoportretului nostru.
Cu siguranţă că citirea nu este uşoară şi trebuie să interpretăm propria noastră imagine, dar şi faptele cotidiene, aparent banale, transmit informaţii despre noi.
De pildă, ce ziceţi de faptul că pot trasa linii cu rigla, utilizarea acesteia nu comportă o dexteritate specială, dar liniile sunt mereu strâmbe, nu port ceas şi, dacă l-aş purta, ceasul nu arată ora exactă, înnebunindu-mă precum calculatorul pe care îl foloseam pe când eram studentă.
Cu toate acestea, cu greu mă uit să văd cât este ora, nu citesc nici un fel de instrucţiuni, am oroare să consult orarele mijloacelor de transport public, am repulsie pentru bagaje, aş vrea să călătoresc liber, uşor, dar – în orice caz – valiza mea nu se închide niciodată.
Nu ţin minte publicitatea, nu fac liste de cumpărături şi umplu căruciorul în mod atât de dezordonat, că după două produse nu mai încape nimic în el, pentru bucătărie nu folosesc reţete şi nu cântăresc ingredientele.
Îmi place ordinea, dar urăsc lucrurile prea schematice.
Poate cineva să dea o interpretare?
CULTURAL PROFILE
Carla Delmiglio is a poet and writer from Piacenza, Italy. Actually she could publish a book, but to do this she needs to overcome the distrust in her literary and cultural vocation. Carla Delmiglio is a honorary and constant contributor of CLH since 2013.
PERFILE CULTURAL
Carla Delmiglio es una poeta y escritora de Piacenza, Italia. Actualmente ella podria publicar un libro, pero debe exceder la desconfianza en su propia voción literaria y cultural. Carla Delmiglio es una colaboradora honoraria y constante de HLC a partir de 2013.
Traducere şi prezentare de Daniel Dragomirescu
