QUIZAS
Eduardo Sanguinetti* escribió un manifiesto titulado para un “Mundo por vivir”, con algunas propuestas muy validas para mejorar y convertir el mundo en el que vivimos, en un lugar digno para las próximas generaciones. Empezando por mi país (México), creo que sería factible el aplicar algunas de las propuestas mencionadas por Sanguinetti para devolverle a los mexicanos algo de paz y justicia que últimamente se ha perdido en medio de una guerra imprudente y poco planeada contra el crimen organizado, al menos en mi opinión.
Algunas de las ideas que considero, serian la diferencia entre recuperarnos como país y salir adelante como una sociedad preparada para el mundo actual (si es que los políticos y encargados de nuestro destino hicieran caso) serían las siguientes: Espacio para el conocimiento, dar aliento a las pequeñas unidades de explotación de la tierra, orientar a los individuos la conciencia de cuidar de sí mismos y de su entorno, mejorar su rutina de ocio y nutrición, corregir los efectos de la especialización y de la distribución del trabajo, inclusión de los desclasados y la diversidad, respetar la libertad de expresión y darle prioridad al medio ambiente, en lugar de darle preferencia al dinero a sabiendas de que algunos contratos de empresas acaban perjudicando irremediablemente los ecosistema.
Son ideas que cambiarían el día a día de un país y que si uno las analiza, realmente son factibles, con la desventaja de que para llegar a ellas se necesitaría dejar de lado muchos intereses corruptos de algunos gobernantes y personas que se han beneficiado con el abuso del medio ambiente, la débil unión como sociedad para luchar por una causa digna, al igual que el poco interés de las grandes cadenas de medios que se encargan de transmitir contenido basura para no dejar que las personas obtengan algo de cultura, haciendo escarnio del clasismo en sus programas populares causando en cierta medida la polarización de la sociedad o peor aún, los programas “periodísticos” tendenciosos hacia algún partido político que engañan a la gente que no está realmente informada, debido a que los espacios para hacerlo son escasos.
Lamentablemente el brindar conocimiento y cultura a las masas, no le conviene a la gente que ha corrompido el poder, porque una sociedad educada protestaría las injusticias y sus ideales serían lejanos a los de ahora, que solo está de moda el ganar dinero rápido a pesar de perjudicar a terceros. Teniendo un conocimiento amplio, podríamos medir las consecuencias de nuestras acciones al dañar a la sociedad y a su medio ambiente, simplemente en nuestra manera de actuar y de pensar entraría la conciencia social que se ha dejado de lado por el poco interés que tiene para gran parte de la juventud actual.
La educación es esencial para lograr esto en un futuro, pero el estado de esta (al menos en México) va en caída libre, principalmente por la falta de visión y apoyo de los cuatro componentes centrales (maestros, alumnos, padres de familia y gobierno), la descomposición social ha llegado a un punto grave y si no se combate de frente a la ignorancia, la marginación y la injusticia en los lugares en donde los recursos económicos son bajos, estamos perdidos, porque de esta manera el brazo armado de la ilegalidad tiene su futuro asegurado para seguir imponiendo su ley en el país.
Los gobiernos lo intentan, pero la mayoría no se compromete tanto como deberían, mucho se dice que unpueblo tiene el gobierno que se merece, sin embargo también está en nuestras manos el seguir intentando dar la vuelta a esto como sociedad, porque si los gobiernos observaran un cambio en la actitud de su sociedad, sería más fácil cambiar el estado de las cosas y probablemente nuestros políticos se verían obligados a realizar su trabajo como deben, en vez de buscar el beneficio propio . . . quizás todo está en nuestras manos, pero aun no lo podemos ver.
POATE
Eduardo Sanguinetti* a scris un manifest intitulat “Un mundo por vivir”, cu unele propuneri foarte valabile pentru a îmbunătăţi şi transforma lumea în care trăim într-un loc demn pentru generaţiile următoare. În ceea ce priveşte ţara mea (Mexic), cred că ar fi posibil să fie puse în aplicare unele dintre propunerile menţionate de Sanguinetti pentru a reda mexicanilor pacea şi justiţia care în ultima vreme s-au pierdut în mijlocul unei campanii imprudente şi slab planificate contra crimei organizate, cel puţin din punctul meu de vedere.
Câteva dintre ideile pe care le am în vedere, diferenţa dintre recuperarea rămânerii în urmă ca ţară şi progresul ca societate pregătită pentru lumea de azi (dacă politicienii şi conducătorii noştri vor acorda atenţia cuvenită) ar fi următoarele: spaţiu pentru cunoaştere, acordarea de sprijin micilor unităţi de exploatare a pământului, educaţia indivizilor în spiritul grijii faţă de sine însuşi şi de mediul înconjurător, creşterea timpului liber şi îmbunătăţirea hranei, corectarea efectelor specializării şi ale diviziunii muncii, incluziunea celor defavorizaţi şi diversitatea, respectarea libertăţii de exprimare şi grija faţă de mediu, ca alternativă la alocarea banilor ştiind că multe contracte industriale au drept consecinţă deteriorarea ireversibilă a ecosistemului.
Sunt idei care schimbă viaţa de zi cu zi a unei ţări şi dacă cineva le analizează sunt într-adevăr posibile, cu dezavantajul că pentru a ajunge la ele ar fi necesar să fie abandonate multe interese corupte ale unor guvernanţi şi persoane care au tras foloase din abuzurile cu mediul înconjurător, slaba unitate a societaţii pentru a lupta pentru o cauză demnă, în egală măsură cu slabul interes al marilor lanţuri mediatice, responsabile de transmiterea unor conţinuturi de slabă calitate pentru ca oamenii să nu fie lăsaţi să acumuleze cultură, cauzând într-o anumită măsură polarizarea societăţii sau chiar mai rău, programele “jurnalistice” tendenţioase pentru un partid politic care înşeală publicul că nu este bine informat, pentru că spaţiu pentru aceasta este limitat.
Din păcate, a oferi cunoaştere şi cultură maselor nu îi convine aceluia care a corupt puterea, pentru că o societate educată ar protesta în faţa injustiţiilor, iar idealurile sale ar fi departe de cele de azi, de a câştiga bani rapid pe seama celorlalţi. Având cunoştinţe ample, am putea evalua consecinţele acţiunilor noastre care dăunează societăţii şi mediului ambiant, pur şi simplu în felul nostru de a acţiona şi de a judeca ar intra conştiinţa socială, care a fost lăsată la o parte, datorită puţinului interes pe care i-l acordă mare parte a tineretului actual.
Educaţia este esenţială pentru a realiza acest lucru în viitor, dar starea ei (cel puţin în Mexicul actual) se află în cădere liberă, în mare parte din cauza lipsei de viziune şi susţinere din partea celor patru componente principale (profesori, elevi, părinţi şi guvern), descompunerea socială a ajuns la un punct gravşi dacă ignoranţa nu este combătută cu hotărâre, marginalizarea şi injustiţia acolo unde resursele economice sunt scăzute, suntem pierduţi, pentru că în acest fel braţul înarmat al ilegalităţii are viitorul asigurat în a-şi impune propriile sale legi în ţară.
Guvernele îşi dau silinţa, dar în general nu se angajează asa cum ar trebui, de mult timp se spune că un popor are parte de guvernul pe care îl merită, dar totuşi stă în puterea noastră să ne aducem contribuţia ca societate, deoarece dacă guvernele observă o schimbare în atitudinea societăţii, ar fi mai uşor să schimbăm starea de lucruri şi probabil că oamenii noştri politici se vor vedea obligaţi să-şi facă treaba aşa cum se cuvine, în loc să se preocupe doar de beneficiile personale, poate că totul stă în puterea noastră, chiar dacă deocamdată asta nu se vede.
Traducere de Daniel Dragomirescu
* Eduardo Sanguinetti (n. 1960, en Argentina) es un filósofo, director de teatro, escritor y editorialista, autor del ensayo-manifiesto “Un mundo por vivir” (2011).
* Eduardo Sanguinetti (n. 1960, în Argentina) este un filosof, director teatral, scriitor şi editorialist, autor al eseului-manifest “O lume pentru a trăi” (2011).
* Eduardo Sanguinetti (b. 1960, in Argentina) is a philosopher, theater director, writer and journalist, author of the essay-manifesto “A World to Live” (2011).
