joi, 13 iunie 2013

A SPECIAL ARGENTINA-CANADA ISSUE


ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN
CONTEMPORARY LITERARY HORIZON
No. 3 (35)/MAY-JUNE 2013 

12 POETS FROM ARGENTINA
Luis Benitez, 12 poetas argentinos, p. 3
Concepción Bertone , p. 5
Alberto Boco, p. 7
Leandro Calle, p. 8
Luis Raúl Calvo, p. 9
Marcelo Dughetti, p. 10
Natalia Litvinova, p. 11
Rogelio Ramos Signes, p. 12
Alejandro Schmidt, p. 14
Susana Szwarc, p. 15
Fernando G. Toledo, p. 16
Rubén Valle, p. 17
Paulina Vinderman, p. 18
6 POETS FROM CANADA
Jane Mellor, p. 20
Carol Shillibeer, p. 21
Elee Kraljii Gardiner, p. 22
Cathie Borrie, p. 24
Jaime Lee Kirtz, p. 25
D. N. Simmers, p. 26
ALTE ORIZONTURI POETICE
Marina Centeno, p. 27
Manuel Ameneiros, p. 27
Alina Velazco, p. 28
José Miguel Junco, p. 28
Astrid Fugellie, p. 29
Julia Gil Lopez, p. 30
Marcela Meirelles, p. 30
Niza Todaro, p. 31
Michela Zanarella, p. 31
Oziella Inocêncio , p. 32
Antonio MR Martins, p. 33
Andréia Franco, p. 34
Paul Mein, p. 34
Mike Bannister, p. 37
Anne Boileau, p. 38
Morelle Smith, p. 38
Peggy Landsman, p. 39
Burt Rashbaum, p. 40
Albert Hagenaars, p. 42
Marion McCready, p. 43
TWO CROSS-CULTURAL INTERVIEWS
Antonio Arroyo Silva-Dan Munteanu (Spain), p. 44
Carmen Troncoso-Theodoro Elssaca (Chile), p. 50
ORIZONTURI CRITICE
Raymond Walden, p. 56
Martin Bates, p. 57
Rosetta Savelli, p. 60
Ettore Fobo, p. 62
Casciano Lopes, p. 64
Rocio Espinosa Herrera, p. 65
Daniel Dragomirescu, p. 65
ORIZONTUL PROZEI
Mihai Cantuniari, p. 67
Monica Manolachi, p. 68
A. Augusta, p. 69
Alexander Kudera, p. 70
Patricia Nasello, p. 74


luni, 10 iunie 2013

A FLYING DUTCHMAN AT CLH: ALBERT HAGENAARS


PEGASOS
Lies were what they called the wings I saw.
Learning now how to withstand their derision,
how to understand why they couldn’t believe
in the miracle I’d just discovered in the reading room

and never would be willing to believe. They flew
at me, the tearing of the pages sounded
like the heavy rustle of its unfolding being
which, in women, one day would become mine.

I often think still not to have to remember
how I clung to its sweaty flank, how I pushed

my face into the slightly dank wet mane,
when its wingbeat of longing lifted me

above that hail of small hard fists. 
                                  Translation by John Irons
PEGASO
Llamaban mentiras a las alas que vi.
Ahora aprendo a soportar su burla,
a entender su incredulidad ante el milagro
recién descubierto en la sala de lectura

y que se negaban a creer. Volaban hacia mí,
sonaban las páginas rasgadas
como el crujido rotundo al desplegarse su ser
que, con las mujeres, sería mío algún día.

A veces pienso que no quiero recorder
cómo me aferraba a su costado sudoroso,

cómo apretaba mi cara contra sus crines empadas
cuando me alzaba su aleteo nostalgic

sobre aquella lluvia de puños. 
                               Traducción por Juan A. Muñoz
PEGAS
Minciuni erau, ceea ce ei numeau aripile pe care le-am văzut
Învăț acum cum să țin piept batjocurei lor,
cum să înțeleg de ce nu puteau crede
în miracolul pe care tocmai îl descoperisem în camera de lectură.

și nu ar fi fost niciodată dispuși să creadă. Că au zburat
spre mine, sfâșierea paginilor suna
precum freamătul greoi al ființei irelevante
al femeilor care într-o zi vor deveni ale mele

Mă mai gândesc în continuare cum să nu-mi aduc aminte
cum m-am agățat de aripa-i nădușită, cum mi-am împins

fața în recea-i și umeda coamă,
când bătaia lui de aripi a dorului m-a ridicat

deasupra ropotului pumnilor mici și încleștați.
                               Traducere de Olimpia Nicolae
                                     Universitatea din Bucureşti

sâmbătă, 1 iunie 2013

INTERCULTURAL HORIZONS: INGRID ODGERS TOLOZA (CHILE)

LA CEREMONIA
No tenía la importancia necesaria
la pantalla representa el fin
el lenguaje olvidado.

En un rincón
El Obsceno pájaro de la noche.

Torrente largamente oculto
sombras furtivas
máscaras chinas
héroes de novela vagando.

Walt Whitman
Lorca
Mistral y Neruda
bailan tango.

El whisky no está mal.

Adelante un escenario fiero sangriento.

Un mago ebrio
ahoga calaveras en una copa de peces
absurdos remolinos
asoman desde el techo
la luz enfoca el piano abandonado
las marionetas cantan lúgubres
el sándalo y la canela asfixian.
Filas de hombres  sentados vestidos de negro
Filas de mujeres sentadas vestidas de rojo.
En la puerta un gigante ratón Mickey sonríe.

No logra calmarme.

La atmósfera pesada
cae sobre mi espalda.
Despierto en mi cama.

Han pasado las horas
entonces lloro
lloro.
CEREMONIA
Nu avea importanţa necesară
Ecranul înfăţişa sfârşitul
limbajul uitat.

Într-un colţ
Obscena pasăre a nopţii.

Torent profund ocult
umbre furişate
măşti chinezeşti
eroi de roman rătăcind.

Walt Whitman
Lorca
Mistral şi Neruda
dansează tango.

Whisky-ul nu e rău.

În faţă un scenariu însângerat.

Un mag beat
îneacă cranii într-un acvariu
absurde pânze de păianjen
se profilează pe tavan
lumina se adună pe pianul abandonat
marionetele cântă lugubru
santalul şi scorţişoara te înăbuşă.
Şiruri de bărbaţi îmbrăcaţi în negru
Şiruri de femei îmbrăcate în roşu.
La uşă un uriaş şoarece Mickey surâde.

Nu pot să mă liniştesc.

Atmosfera apăsătoare
îmi cade pe spate.
Mă trezesc în patul meu.

Au trecut orele
şi atunci plâng
plâng.
     PROFIL CULTURAL
      Ingrid Odgers Toloza (Chile, Concepción, 1955).
     Poeta, novelista, gestora cultural, editora, directora de talleres literarios, crítica literaria, realizadora de programas de TV y radio. Tiene 18 libros publicados: Poesía, Novela, Ensayo. Ha sido nominada al Premio Regional de  Arte y Cultura del BioBio, Artes literarias 2008 y 2009  y postu-lada al Premio Altazor  2011, con su novela “Más silencio-sa que mi sombra”.
     Es colaboradora de HLC del año 2010.

      Ingrid Odgers Toloza (Chile, Concepción, 1955).
    Poetă, romancieră, animator cultural, editor, director de ateliere literare, realizatoare de programe TV şi radio. A publicat 18 cărţi de poezie şi eseuri, precum şi romane. A fost nominalizată la Premiul Regional de Arte şi Cultură BioBio, Arte Literare 2008 şi 2009, şi a fost propusă pen-tru Premiul Altazor 2011, pentru romanul Mai tăcută decât propria-mi umbră. 
     Ingrid Odgers Toloza este colaboratoare a revistei “Ori-zont literar contemporan”, cu poezie şi studii literare, din anul 2010. 
       Traducere şi prezentare de Daniel Dragomirescu

duminică, 26 mai 2013

HORIZONTES RUMANOS: MONICA MANOLACHI


A KEY
   Once upon a time there was a monkey who loved fabulous adventures and animated pictures, before she knew their real names: stories and films. She loved them because they always had something else, there were always different from one another, there was always a mystery left in the air, a “to be continued”, an idea not yet thought or not enough told, a word or a picture to turn over in her head. But, by all ac-counts, a mystery is a mystery and it is not so up to trap, but it hides like a snake in its liar and comes to light only at the right time and sometimes, when needed, to heal the world. 
   In the epoch of a one and only TV programme, when people were not besieged with unwanted shows and books could be found mainly in bookshops and in libraries or were sold under-the-counter, the monkey felt there must have been some exotic rapport between Romanian language and other languages, similar to the relationship between an apple and, let us say, a kiwi. There were plenty of apples: in the bag brought from the market, in the room looking to the street, where they rested and got ripe in the warmth of autumn or in the Vegetables and Fruit shop, which some used to call aprozar and she used to wonder, as she knew from the Ro-manian classes that it meant provision with vegetables only. No fruit. On the other hand, a kiwi was a type of fruit, a name of a fruit more precisely, because she had never tasted it. Nobody knew for sure how it looked, except it was green, oval and hairy, but not hairy as the peaches are. Its hairs were much coarser. In that red epoch, too few knew how sweet and soft this green fruit could have been, masked in the colour of the ground. It rarely featured in films as insig-nificant décor and, maybe, in books, who knows? Maybe in the great encyclopedia from the school’s library. 
   (...)
O CHEIE
   A fost odată o maimuță căreia îi plăceau foarte mult întâmplările fabuloase și imaginile animate, înainte să afle cum se numesc de fapt: povești și filme. Îi plăceau pentru să erau mereu altceva, mereu altfel, mereu rămânea câte un mister în aer, un „va urma“, o idee încă negândită sau nespusă pe îndelete, câte un cuvânt sau o imagine de întors pe toate fețele. Dar, după cum se știe, misterul este mister și nu se lasă dezvăluit cu una cu două, ci stă pitit ca șarpele în văgăună și iese la lumina zilei numai în momentele prielnice și uneori, la nevoie, pentru salvarea omenirii. 
   În epoca unui program TV unic, când lumea nu era bombardată cu tot felul de emisiuni nedorite, iar cărțile se găseau doar în librărie sau la bibliotecă ori se vindeau pe sub mână, maimuța intuia că între limba română și alte limbi existau raporturi exotice, asemănătoare cu relația dintre un măr și un, să spunem, kiwi. Mere se găseau din abundență, în sacoșa adusă de la piață, dar și în odaia de la drum de la țară, unde se odihneau și se coceau la căldura toamnei, sau în magazinul Legume Fructe, căruia unii îi spuneau aprozar și ea se mira fiindcă știa de la orele de română că înseamnă aprovizionare cu zarzavat, deci nu și cu fructe. Pe de altă parte, kiwi era un fruct, mai precis un nume de fruct, fiindcă nu-l gustase niciodată. Nu se știa precis cum arată, ci doar că este verde, oval și cu puf, dar nu cu puf din cel cum simțeai la piersică, ci cu unul mai aspru. În epoca aceea roșie, prea puțini știau cât de dulce și cât de moale poate fi acest fruct verde, camuflat în culoarea pământului. Nu apărea decât rareori în filme ca decor nesemnificativ, iar în cărți, cine mai știe? Doar în enciclopedia mare de la biblioteca școlii. 
   (...)
   READ MORE IN CLH 3 (35)/May-June 2013
PROFIL CULTURAL
   Monica Manolachi este o poetă şi traducătoare (pentru limbile engleză, spaniolă, finlandeză), asistentă la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi Străine.
   Şi-a susţinut doctoratul cu teza Identități performative în poezia contemporană caraibo-britanică.
   Prezenţă susţinută în publicaţiile de specialitate, cu studii filologice şi culturale.
  Este autoarea volumelor de versuri Trandafiri (2007) şi Poveștile Fragariei către magul Viridis (2012) şi colaborează cu traduceri la revista “Orizont literar contemporan”.

  Monica Manolachi es una poeta y traductora (para inglés, español y finlandés), asistenta en la Universidad de Bucarest, Facultad de Lenguas Extranjeras. 
    Es la autora de Identități performative în poezia contemporană caraibo-britanică, su tesis doctoral. 
    Colaboraciones en diferentes revistas universitarias con articulos y ensayos.
   Es la autora de los poemarios Trandafiri / Rosas (2007) y Poveștile Fragariei către magul Viridis  / Las historias de Fragaria al mago Viridis (2012) y colabora con traducciones en la revista “Horizonte literario contemporáneo”.
   Prezentare: HLC

duminică, 19 mai 2013

A NORFOLK-SUFFOLK DOZEN: SUE WALLACE-SHADDAD (UNITED KINGDOM)



DAY OUT 
All hands on deck
We are ready to sail!
Milling round the dock,
Chattering, catching up
Gathered together
To celebrate one day,

Our paths crossing,
Different generations
All corners of the world.
The wind, the sun,
The sea air whipping
Our cheeks, our hair.

Boats sail by,
Barges of the past,
Containers of the future,
Estuaries discovered
Journeys often made
By seafaring folk.

The men (and women) helm
Raise the ropes high,
To billow out sails
Catching the wind.
We glide through
Suffolk at its best.

Seeing the landscape
With a different eye
Fresh perspectives
From river running,
A timeless flow
A day out to remember. 
PROFIL CULTURAL
     Sue Wallace-Shaddad has been writing poetry since her early twenties. She was born and brought up in Suffolk and now lives there, although works in London. She is married to a Sudanese academic and civil society activist and has a daughter (a singer-songwriter) and a son (study-ing film production). Her career with the British Council, in the field of education and culture, has taken her all over the world. Sue has had poems featured within in-house magazines. She reads poetry regularly at Arlington’s Poe-try Café in Ipswich (organised by Fred Ellis of Poetry An-glia), on local community radio and has taken part in Ipswich Music Day and IpArt Festival. Sue is a member of The Suffolk Poetry Society. She has attended workshops run by Heidi Williamson and Catherine Dell.
     Sue observes and reflects, captures moments of time in both her own life and the lives of others, painting pictures with her words. 

     Sue Wallace-Shaddad scrie poezie de la douăzeci de ani. S-a născut şi a crescut în Suffolk, locuind aici şi în prezent, deşi lucrează la Londra. Este casătorită cu un intelectual sudanez şi activist civic, având o fiică (cântăreaţă şi textier muzical)  şi un fiu (care studiază producţia de filme). Cariera sa în cadrul British Council, în domeniul educaţiei şi culturii, a purtat-o prin întreaga lume. A publicat poeme în diferite periodice. Ia parte activă la reuniunile cenaclului  Arlington’s Poetry Café din Ipswich (organizate de Fred Ellis of Poetry Anglia), la emisiunile radio locale şi a participat la Ipswich Music Day şi IpArt Festival. Este membră a Societăţii Poeţilor din Suffolk. A participat la atelierele literare organizate de Heidi Williamson şi Catherine Dell. 
     Sue Wallace-Shaddad observă şi meditează, surprinde momente semnificative atât din viaţa personală, cât şi din viaţa celorlalţi, pictează tablouri cu propriile sale cuvinte.
     Traducere de Daniel Dragomirescu  

     Read more in CLH 2 (34)/March-April 2013

sâmbătă, 27 aprilie 2013

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON NO 2 (34)/MARCH-APRIL 2013 / HORIZONTE LITERARIO CONTEMPORANEO NO 2 (34)/MARZO-ABRIL DE 2013




CONTENTS 

CRITICĂ 
Daniel Dragomirescu, Una fiesta intercultural
Neil Leadbeater, Albert Camus, Religion and “The Fall”
Donald Riggs, From Horatio  Hornblower
Mira Faraday, The Misty Isle
Juana Castillo, Bernardino
Eduardo Sanguinetti, Los Peligros de la igualdad
Niza Todaro Glassiani, Juana de Ibarbourou
Manuel Ameneiros, Tema espinoso
Alan Gomes, Criminal Majority at Brazil 
Mario Antonio da Silva (Brazil), Arte e verdade
A NORFOLK-SUFFOLK DOZEN
Caroline Gill, Introduction
Mike Bannister
Anne Boileau
Helen Ivory
Rosalynde Price
David Gill
Wendy Webb
Cameron Self
Lynn Woollacott
James Knox Whittet
Sue Wallace-Shaddad
Ivor Murrell
Heidi Williamson
Chris Gribble
Naomi Jaffa
POEZIE
Jenifer Ransom
Douglas Lipton
Martin Bates
Khadija Ejaz
Paul Satherland
Paul Mein
Mike Foldes
Lidia Borghi
Ettore Fobo
Astrid Fugellie
Luis Benitez
Oziella Inocêncio
Rodolfo Chavez
César Curiel
Monica Manolachi
Andréia Franco
PROZĂ
Patrizia Boi, La Chiave magica
Edmundo Gaudêncio, Sombras
Radu Mihai Dimăncescu, Memorii
Bogdan Guţu, Scrisoare anonimă/Anonymous Letter
PROFIL CULTURAL  
Theodore Elssaca (Santiago de Chile)

CLH-ALL THE WORLD IN A JOURNAL

COMING SOON

vineri, 26 aprilie 2013

AMERICAN CONTEMPORARY HORIZONS: DONALD RIGGS


FROM HORATIO HORNBLOWER TO 
HONOR HARRINGTON TRANSGENDERING:  AN ICONC HERO
     Horatio Hornblower, the fictional late 18th-early 19th century British naval hero, was created by C.S. Forester over a series of ten completed novels, one unfinished nov-el, and several short stories between 1937 and 1967.  He was an unusual naval hero in Forester’s time because of his complex character, balancing the cold wits of an un-conventional tactician and a commanding presence in the rough and tumble of hand-to-hand fighting on both ship-board and land with an extremely painful shyness, an insuperable feeling of personal inadequacy, a susceptibility to seasickness, and a tin ear.  Forester’s Hornblower novels spend roughly equal amounts of time on the character’s introspection, his interactions with and observations of other officers and common seamen, a meticulous consideration of technical aspects of sailing, warfare, and Royal Navy procedures of the era, actual battles, commando operations, and at times prolonged battles of attrition, and occasional but very intense involvements with various women.  Hornblower has been cited as a significant influence on real-world figures in such diverse fields as public administration, chemistry, educational theory, and, through Hornblower fan Gene Roddenberry, all who have been inspired in some way by the original Star Trek series.  
     Another Hornblower fan among science fiction writers is David Weber, who has written a series of novels and short stories deliberately modeled on Forester’s Hornblower series, but, influenced by his experience of his mother’s hitting the glass ceiling in the marketing field, Weber has placed his female Hornblower figure, Honor Harrington, in a future space navy in which gender parity has been achieved, and where proving herself should not, therefore, be a gender-inflected question.  Harrington, like Hornblower, has a complex combination of unusually high capabilities and deep insecurities, and is placed in a navy similar to Hornblower’sin that questions of rank, seniority, social class, and degree of competence act as obstacles to great talent finding its own level.  
In the 1993 novel On Basilisk Station—the first Harrington novel and the only one not to include the word “Honor” in the title—David Weber’s epigraph reads, “To C.S. Forester, / With thanks for hours of enjoyment, / years of inspiration, / and a lifetime of admiration” (n.p.).  Forester’s Hornblower series served as a model for Weber’s Honor series on the level of particular details of naval and spacefaring life and combat, on more complex thematic levels regarding issues of procedural ethics and inner psychological conflict, and finally on the level of the presented world, in which Forester’s sail-powered fleet is closely modeled on the realities of 18th- and early 19th-century seagoing vessels but Weber’s deep-space far-future spacecraft, although their structure and operation is described in almost as great detail as Forester’s historical vessels, have no existing “real-world” models upon which to base them.  Each of these three levels of imita-tion/adaptation presents its own issues, which I will con-sider in order.

DE LA HORATIO HORNBLOWER 
LA HONOR HARRINGTON: IDENTITATEA UNUI EROU 
     Horatio Hornblower, eroul maritim ficțional al sfârșitului secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, a fost inventat de C.S. Forester, pentru o serie de zece romane finalizate, unul neterminat, și diverse povestiri scurte între 1937 și 1967. Era un erou naval neobișnuit  în vremurile lui Forester datorită caracterului său complex, ponderând rațiunea rece a unui tactician neconvențional cu o prezență impunătoare în învălmășeala și în brutalitatea luptei de skanderberg atât pe navă cât și pe uscat, cu o timiditate extrem de dureroasă, un sentiment neîntrecut de imperfecțiune personală, o predispoziție spre rău de mare, și o afonie. 
     Romanele lui Forester Hornblower întrebuințează perioade de timp aproximativ egale asupra meditațiilor personale ale personajului, interacțiunilor sale proprii și observațiilor altor ofițeri și marinari obișnuiți, o atenție minuțioasă asupra aspectelor tehnice ale navigației, războiului și procedurilor Flotei Regale ale epocii, bătăliilor reale, operațiunilor detașamentelor de diviziune și uneori bătăliilor prelungite de uzură, și ocazionalele dar foarte intensele legături cu diverse femei. Hornblower a fost amintit ca o influență majoră asupra figurilor reale din diverse domenii pecum administrația publică, chimia, teoria educațională, și, prin fanul Hornblower, Gene Roddenberry, toate astea au fost inspirate într-un fel de seriile originale Star Trek.
     Un alt fan Hornblower printre scriitorii science fiction este David Weber, care a scris o serie de romane și scurte povestiri în mod intenționat modelate după seriile Forester Hornblower, dar influențate de experiența sa cu mama lui; atingând tavanul de poziția superioară din domeniul marketingului, Weber și-a plasat personajul feminin de tip Hornblower, Honor Harrington, într-o viitoare marină spațială în care paritatea numerică de gen a fost obținută și unde a se realiza profesional nu ar trebui, deci, să fie o chestiune ce depinde de gen. Harrington, ca și Hornblower, deține o combinație complexă de posibilități neobișnuit de mari și este amplasat într-o flotă militară similară cu sacrilegiu lui Hornblower ce pune sub semnul întrebării clasa, vechimea, clasa socială și actul gradului de competență ca un obstacol al marelui talent ce-și descoperă propriul nivel.
     În 1993 romanul "Pe baza Basilisk" - primul roman al lui Harrington și singurul care nu include numele „Honor” în titlu - citatul lui David Weber spune, „ Lui C.S. Forester,/Cu mulțumiri pentru ore de desfătare./ ani de inspirație,/și o viață de admirație”(n.p.). Seria Hornblower a lui Forester a servit drept model pentru seria Honor a lui Weber la nivelul detaliilor navale specifice și la a te descurca în viața spațială și în luptă, pe nivele tematice mai complexe cu privire la probleme de procedură etică și conflicte psihologice interioare, și în sfârșit la nivelul lumii actuale, în care nava lui Forester puternic alimentată are drept șablon realitatea secolului al XVIII-lea și începutului secolului al XIX-lea a navelor maritime, dar si navele cosmice din viitorul îndepărtat ale lui Weber, deși structura și funcționarea lor sunt descrise la fel de detaliat ca și flotele istorice ale lui Forester, nu au modele „reale” pe care să se bazeze. Fiecare din aceste trei nivele de imitare/adaptare prezintă propriile probleme, lucru pe care-l consider a fi în regulă.
PROFIL CULTURAL
       Professor Donald Riggs is Assistant Teaching Professor of English at Drexel University.
     He cotranslated Chinese Poetic Writing from the French of Francois Cheng (Indiana 1982), authored Was Michelangelo Born Under Saturn? in “The Sixteenth Century Journal XXVI” and Therapy and Back Again in “Considering Fantasy” (Wroclaw, 2007). 

      Donald Riggs este profesor de engleză la Universitatea Drexel din Philadelphia, Statele Unite. 
   A tradus  din franceză Scrieri poetice chineze de Francois Cheng (Indiana, 1982), a scris Era Michelangelo născut sub Saturn? (în “The Sixteenth Century Journal XXVI”) şi Terapie şi din nou înapoi în “Considering Fantasy” (Wroclaw, 2007).  
     Prezentare de Caroline Gill 
     Traducere de Olimpia Nicolae, Universitatea din Bucureşti
    Read more in CLH 2 (34)/March-April 2013 - COMING SOON!