HORIZONTES URUGUAYOS: NATALIA GONZALEZ

Lluvia

La lluvia cae apresurada y generosa en la noche invernal.

Se vuelve una cortina blanca bajo las luces de la calle.

Allá abjo los autos van dejando un surco

de estelas espumosas

que en forma de ondas trepa a la vereda

y después se retrae arrepentido.

Desde la ventana tú y yo miramos el espectáculo abrazados,

fascinados por la exhuberante copiosidad del cielo vivo

que se desploma sobre la ciudad.

Pero sabemos bien que la tormenta no podrá tocarnos,

y en eso nos deleitamos.

Saboreamos golosos esa mínima felicidad,

que es la felicidad más pura y plena.

Unos minutos más tarde la fiesta del diluvio ha terminado,

dejando tras de sí cosas mojadas y tristes.

Y como souvenir sólo nos quedan los pedacitos de luz

que brillan en los charcos.

Ploaie

Ploaia cade repede şi generos în noaptea hibernală.

Se preschimbă într-o cortină albă sub luminile de pe poteci.

Acolo sub maşini lasă o brazdă

de stele înspumate

care în formă de valuri  urcă pe cărare

şi apoi se retrage cu pocăinţă.

De la fereastră tu şi eu privim spectacolul îmbrăţişaţi,

fascinaţi de exuberanta bogăţie a cerului viu

care se prăbuşeşte peste oraş.

Dar ştim bine că furtuna nu ne va atinge,

şi de aceea ne desfătăm.

Savurăm cu lăcomie acea minimă fericire,

care este fericirea cea mai pură şi deplină.

Câteva clipe mai târziu fiesta diluviului s-a sfârşit,

lăsând în urmă lucruri ude şi triste.

Şi drept suvenir ne rămân doar picături de lumină

care lucesc în băltoace.

Perfil. Profil

Natalia González Amorín (1976, Montevideo, Uruguay). Profesora de inglés y autora de relatos. Escritores preferidos: Julio Cortázar, Felisberto Hernández, Horacio Quiroga y Truman Capote, entre otros. Colaboradora en Uruguay de la revista “Horizonte literario contemporáneo”. Su talento de narradora se ha concretizado por el libro de prosa Recuerdos de la infancia (Bibliotheca Universalis, 2018). Publicada en HLC: 2, 3, 4 / 2017.

Natalia González Amorín (1976, Montevideo, Uruguay). Profesoară de limba engleză şi autoare de proză. Scriitori preferaţi: Julio Cortázar, Felisberto Hernández, Horacio Quiroga y Truman Capote, printre alţii. Colaboratoare în Uruguay a revistei “Orizont literar contemporan”. Talentul ei narativ s-a concretizat prin volumul de proză Recuerdos de la infancia (Bibliotheca Universalis, 2018). Publicată în OLC: 2, 3, 4 / 2017.

Traducere de Daniel Dragomirescu

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS: MORELLE SMITH, THE MIDNIGHT MAN (NOVEL)

In the Western Mystery tradition we find stories of individuals setting out on a quest. In these stories, the task involves leaving home, the known world, and going into the unknown, to gain knowledge. This knowledge can be described in different ways – knowledge of the larger world, of Self (one’s true self) or of God or the divine – in other words, a different consciousness. They are pilgrimages, but of a very specific kind, for most pilgrimages are made to particular places. With these journeys plans are changeable and you never know where you might end up. 

În tradiția occidentală a misterelor există narațiuni despre indivizi care pornesc într-o căutare. În aceste povești, misiunea începe cu plecarea de acasă, părăsirea lumii cunoscute și îndreptarea spre necunoscut, pentru a obține cunoașterea. Această cunoaștere poate fi descrisă în feluri diferite – cunoașterea lumii exterioare, a Sinelui (a sinelui adevărat), ori a lui Dumnezeu și divinității – cu alte cuvinte, a unei conștiințe diferite. Ele sunt pelerinaje, dar de un fel anume, deoarece majoritatea pelerinajelor sunt în locuri particulare. În aceste călătorii însă planurile se schimbă și nu știi niciodată unde se vor sfârși.

Morelle Smith, Postface

NEW IN BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

Elena Ţăpean (România) 

Să fim copii pentru Dumnezeu. Be Children to God 

(poetry)

COMING SOON

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS. 

ALL THE WORLD IN A LIBRARY.

UNIVERSAL HORIZONS: J. M. WHITE (UNITED STATES)

A History of the Blues

the blues was a new genre
that sparked a revolution in music
that started in the Mississippi Delta
when the workers on the plantations
got a hold of guitars
and learned to play with a slide
there is a great line-up of names
it’s hard to know where to begin
or who came first
Charley Patton
was a premiere showman
Son House and Skip James
followed soon after
then there was
Mississippi John Hurt
a kind and gentle man
who was a genius on the guitar
Furry Lewis
came out of Memphis
Blind Willie Johnson
Blind Lemon Jefferson
Blind Willie McTell
were all great names
in the first generation of bluesmen
all leading up to 1935
when Robert Johnson recorded 38 songs
that three decades later
sparked another revolution in music

O istorie a blues-ului

blues-ul era un nou gen
care a dat naștere unei revoluții muzicale
a început în Delta Mississippi
când muncitorii de pe plantații
au luat asupra lor chitările
și au învățat să le folosească
există un lung şir de nume
este greu să-ți dai seama de unde să începi
sau cine a început primul
Charley Patton
a fost primul interpret
Son House și Skip James
l-au urmat în scurt timp după aceea
apoi a fost
Mississippi John Hurt
un om bun şi blând
care a fost un geniu al chitarei
Furry Lewis
a venit din Memphis
Willie Johnson cel Orb
Lemon Jefferson cel Orb
Williw McTell cel Orb
erau nume celebre
din prima generație a interpreților de blues
până în anul 1935
când Robert Johnson a înregistrat 38 de melodii
care trei generații mai târziu
au dat naștere unei noi revoluții muzicale

                                           Traducere de Elena Ţăpean

FRENCH HORIZONS: GÉRARD ANGAUD, GEORGES DE RIVAS & JULIEN MIAVRIL

Été suranné

Elle frissonnait parfois

aux confins de belles journées d’été

quand au verger déserté

de ses doigts bleus le crépuscule escamotait

les échos égarés des voix enfantines

quand répondant aux myriades des cieux

au lointain les collines en sombrant pétillaient.

Sous la tonnelle on s’asseyait.

De chèvrefeuille entêtée

la nuit ourdissait de lénifiantes ivresses.

Pensées assoupies – nous parlions bas.

Je posais sur ses épaules son châle

son préféré - tissu sans âge.

Sa main était fraîche

qu’elle posait en merci sur la mienne.

Sur son visage s’esquissait un sourire pâle.

De lourds nuages parfois éteignaient les étoiles.

Vară vetustă

Ea avea frisoane uneori

la sfârşitul frumoaselor zile de vară

când în livada pustie

cu degetele-i albastre crepusculul îl făcea să dispară

ecourile rătăcite ale vocilor de copii

când răspundea miriadelor de ceruri

în zare dealurile întunecându-se străluceau.

Sub copacul unde se aşeza.

Cu caprifoi pe creştet

noaptea urzea beţii liniştitoare.

Gânduri latente – vorbeam cu voce joasă.

Îi puneam pe umeri şalul

ei preferat – ţesut fără înger.

Mâna îi era proaspătă,

pe care şi-o punea în chip de mulţumire în mâna mea.  

Pe chipul ei se schiţa un surâs pal.

Nori grei uneori stingeau stelele.

Profil cultural

Gérard Angaud (né en 1947 en Thiers, Auvergne). Un auteur qui écrit depuis l'adolescence. Petits deuils anonymes sera  son premier recueil,  à paraître prochainement (chez Hugues Facorat).

Gérard Angaud (născut în 1947 la Thiers, în Auvergne). Scrie din adolescenţă. Culegerea de poeme Mici dolii anonime va fi prima sa carte, programată să apară în curând, la Editura lui Hugues Facorat din Dijon.

Traducere de Daniel Dragomirescu

Nuestro Cantar es un Altar

(Fragment )

Nuestro cantar es un altar donde van a rezar, donde van a llorar los dioses asombrosos y las sombras de los muertos !

Amarga noche del crimen que se acaben los gritos hundidos en el eterno Amen, que se callen los gritos sangrientos desvanecidos en el Amen luminoso del Amor !

Nuestro cantar es un llamar en la noche vislumbrada de las almas inocentes nevadas por cometa barbudo

Nuestro cantar es un llamar a los suenos de un dios solar que iba cantando por estrellas y andando sobre el Mar !

Nuestro cantar atraviesa la noche brillante de las almas inocentes llevadas por relampagos altivos a orillas de albas desconocidas, Llevadas, almas inocentes por alas lucientes de palomas !

Cântecul nostru este un altar

(fragment)

Cântecul nostru este un altar unde se vor ruga, unde vor plânge zeii întunecaţi şi umbele celor morţi!

Amară noapte a crimei care se termină în strigătul adânc al eternului Amin, care potoleşte strigătele sângerânde risipite în acest Amin luminos al Iubirii!

Cântecul nostru este o chemare în noaptea prefigurată de sufletele inocente înzăpezite de cometa cu barbă

Cântarea noastră e o chemare la visele unui zeu solar care merge cântând printre stele şi plutind pe deasupra Mării!
 
Cântarea noastră traversează noaptea strălucitoare a sufletelor inocente luate de fulgere semeţe în zori de zi necunoscuţi, luate, suflete inocente, de aripi lucitoare de porumbei! (...)

Profil cultural

Georges de Rivas est né dans une famille d'origine andalouse. Ses deux langues maternelles sont l'espagnol et le français. Son œuvre s'inscrit dans le sillage du lyrisme épique habité par le thème de l'exil et le souci d'une poésie de l'élévation voire de la révélation. Il a publié : «  La Rose circumpolaire » « Jubilé de l'Exil » «  Ce que la Colombe dit à la Rose » « Orphée au rivage d'Evros » aux éditions du petit Véhicule en 2017, qui fait l'objet d'un projet d'Opéra. Chez le même éditeur il a exprimé sa vision de la poésie dans la Revue Chiendents n° 72 . Un essai sur la poésie : «  La Poésie au péril de l'Oubli » a été publié en 2014 aux éditions de L'Harmattan. Le sous-titre de l'Essai est le suivant : « Neuf poètes levés dans la poussière d'or de la Nuit » . Le poète évoque dans cet essai les grandes figures de la poésie universelle Hölderlin, Novalis, Hugo, Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Saint-John Perse, René Char et Salah Stétié. Invité spécial au Festival de poésie «  Letras en La Mar » Puerto-Vllarta ( Mexique) en 2017 il a reçu la plus haute distinction de l'événement “El Caracol de Plata (L'escargot d'Argent)”. Le mystère orphique est sa source d'inspiration et sa conférence inaugurale était intitulée : « Orphée au rivage de l'Hèbre ou le mystère de l'échophanie ». Invité par l'Université de Saint-Denis de la Réunion pour le Bicentenaire de la naissance du poète Leconte de Lisle, il a donné ce 9 février une Conférence intitulée : « Leconte de Lisle dans son rapport à Orphée ou  Le chant qui n'étant pas est toujours entendu ». Il est aussi l'initiateur du Printemps des poètes - Festival international Poésie-Monde qui se déroule chaque année au Château de Solliès-Pont dans Le Var.

Traducere de Daniel Dragomirescu

Exode

Qui aspire à s'unir au monde doit consentir à son chaos
Non moins qu'à profaner l'indivisible corps de la lumière 
Par le recours provisoire à quelques signes crépusculaires,
Arrachés au versant aride de la parole d'un dieu sans voix.
Et il n'est nul chemin alors que l'éclair chargé d'un feu ancien.
Celui d'un monde où parmi les débris tu ne cesses d'errer
Pour ne pas t'être hâté de perpétuer l'aube de nos légendes,
Hâté de sertir d'éclairs l'héritage des générations défuntes,
Hâté de réaliser ton unique ascension à la faveur d'un séisme,
Pour avoir fondu tous les fleuves en un seul, en linceul
Qui traverse le pays des morts pour se jeter dans ton sang.
Prends part au festin que préside le dernier des poètes
Car ta dynastie ne connaîtra de royauté que dans l'exode.


Exod

Cine aspiră să se unească cu lumea trebuie să-şi accepte haosul
Nu mai puţin decât să profaneze indivizibilul corp al luminii 
Prin recursul provizoriu la câteva semne crepusculare,
Smulse de pe versantul arid al cuvântului unui zeu fără glas.
Şi nu există nici un drum decât fulgerul schimbat al unui foc străvechi.
Cel al unei lumi unde printre ruine tu nu încetezi să rătăceşti
Fiindcă nu te-ai grăbit să perpetuezi dimineaţa legendelor noastre,
Grăbit să inserezi cu fulgere moştenirea generaţiilor defuncte,
Grăbit să realizezi unica-ţi ascensiune în favoarea unui seism,
Pentru că ai topit toate fluviile într-unul singur, într-un linţoliu
Care străbate ţara morţilor ca să se arunce în sângele tău.
Ia parte la festinul pe care-l prezidează ultimul dintre poeţi
Căci dinastia ta nu va mai cunoaşte din regalitate decât exodul. 

Profil cultural

Julien Miavril est né à Reims en 1988. C'est à l'entrée dans l'adolescence qu'il entend et répond à l'appel des muses et de la poésie. Il étudie la littérature et la philosophie dans différentes villes, Reims, Lille, Paris puis Strasbourg, et voyage beaucoup tout en participant à divers projets musicaux. Il consacre un mémoire de fin d'étude au rapport de la littérature et de la philosophie dans l’œuvre de Philippe Lacoue-Labarthe ; mémoire qui restera par ailleurs inachevé. Il publie son premier ouvrage poétique, un hommage sulfureux à Antonin Artaud, en 2016 aux éditions du pont de l'Europe sous pseudonyme. Il publie l'année suivante, en auto-édition, un calendrier sur le thème des danses macabres réalisé en collaboration avec l'illustratrice strasbourgeoise Gulliver. Ils poursuivent leur collaboration poético-artistique par la publication aux éditions Guy Trédaniel d'un oracle médiéval et merveilleux qui devrait paraître fin 2018/ 2019. Il travaille par ailleurs à la publication d'un recueil, Les féeries profanes, qui couvre cinq années de travail dédiées à l'expérience poétique , et prépare la sortie d'un roman et d'une bande dessinée, tous deux en cours d'écriture et mêlant poésie et mysticisme. Il exerce en outre le métier de professeur de lettres et d'histoire dans la région de Strasbourg.  

Traducere de Daniel Dragomirescu

NEW EUROPEAN HORIZONS

Between democracy and tyranny

During the Second World War, the United States and Great Britain made a fundamental mistake. They should not have allied themselves with the Soviet Union to win the war. The cause of the crises that the contemporary world has been suffering repeatedly lie here. The totalitarian soviet system should have been left to collapse, while subsequently the United States and Great Britain, together with the rest of the world should have defeated Hitler's Germany by a full economic embargo, which would have ended with the reformation and then the annihilation of the national socialist regime. Yet, instead of following this course of action, Churchill and Roosevelt chose to support the totalitarian soviet regime so that it would survive and extend throughout all Eastern Europe. They severely weakened Europe in front of the soviet colossus, with clay feet, true, yet having the atomic bomb attached to them. The two leaders of the Western world, who enjoyed discretionary power during the war gave Stalin – and the Soviet Union – much more global power than they had before.

It is a well-known fact today, proven by documents, that after the war the United States were undermined at all levels by crypto-communists that received their orders from Stalin's office in Kremlin. One could find them among atomic physicists (Robert Oppenheimer), in Hollywood (among the great studio owners), in the artistic world, in the trade unions, and even higher. From the exploitation of the defeated and occupied countries, Moscow could afford to invest huge sums of money everywhere in the world. The activity that senator McCarthy undertook at the beginning of the 50s in order to reveal and eliminate the crypto-communists on Moscow's payroll from all America's power structures, which was dubbed by the press of the time “a witch hunt”, was totally justified and it prevented America's fall under the domination of the Soviet totalitarianism then embodied by Stalin. The much maligned McCarthy, even though he may not have been America's brightest politician, really did a service to the American people, for which he got no reward, on the contrary.

On the other hand, in Warsaw as well as in Strasbourg or Brussels no one wants to talk openly about the more and more obvious fact that Russia is undergoing a full restoration of the USSR, trying to reconstruct the socialist camp and even extend its dominion to areas that in the past were out of its sphere of influence (like, for example, Syria and less obviously, Cyprus or Greece). And yet a lot was written in the press about the staged death of the USSR, after the opera coup in august 1991, with the aim of reviving it in a better shape, without any serious debate on the subject being organized, at least in order to be fought with good arguments.

The leader from the Parliament Hill, Liviu Dragnea, spoke many times, not by chance, about the “historical mission” that the PSD would have under his leadership. I have not heard/read any comment or question that explained the statement of the PSD leader, but it was probably thought that everybody got the message. This “historical mission”, as one can clearly see, is the Restoration that some more naive or shy authors insist on calling “illiberal democracy”. Illiberal democracy, indeed! In reality there has never been and will never be for any society but one clear option between democracy and tyranny, regardless of the deceiving masks that tyranny is putting on.

Note

The renowned British writer George Orwell drafted at the end of the 1940s a list with all the cultural Anglo-American personalities enrolled among the crypto-communists. There is no surprise that on Orwell's list there are such names as Charlie Chaplin, Michael Redgrave, George Bernard Shaw, Orson Welles and others like them. (according to Wikipedia, “Orwell's list”).

Article by Daniel Dragomirescu

Translation by Roxana Doncu

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN Nr. 3 (65) / MAI - IUNIE 2018

CUPRINS. CONTENTS. ÍNDICE

EDITORIAL

Daniel Dragomirescu, “Un eveniment intercultural la Universitatea din Bucureşti”, p. 1

ORIZONTURI CRITICE

Michael White (Statele Unite), “A Great Read”, p. 2

Douglas Lipton, “Kees van Meel – “Theatre of the Word”, p. 4

Byron Beynon (Regatul Unit), “The growth of a poet - John Keats”, p. 7

Raymond Walden (Germania), “Atheism is no Faith”, p. 11

ORIZONTURI EPICE

Neil Leadbeater (Regatul Unit), “Obsession”, p. 12

Gregory Vincent St.Thomasino (Statele Unite), “Back Inside my Room”, p. 16

Natalia González (Uruguay), “Sigillum”, p. 17

Marcel Henner (Franţa), “Rencontrer mon histoire”, p. 19

Kimberley Cynthia (Franţa), “Marlin doit apprendre le travail”, p. 21

INTERVIURI INTERCULTURALE

Carmen Troncoso (Chile), “Entrevista a Karen Pazan”, p. 22

ORIZONTURI POETICE

Kees van Meel (Olanda), p. 25

Raymond Walden (Germania), p. 26

Anne Stewart (Regatul Unit), p. 27

Richard Livermore (Regatul Unit), p. 29

Michael White (Statele Unite), p. 30

John Tischer (Statele Unite-Mexic), p. 31

Leonard Ciureanu (România-Italia), p. 32

ORIZONTURI POETICE FRANCEZE

Noëlle Arnoult, p. 33

Jacklynn Beckman, p. 34

Patricia Pichancourt, p. 35

Josette Gallou, p. 36

Frédéric Fort, p. 37

Julien Quittelier (Belgia), p. 38

Sylvain Escalier, p. 39

Julie de la Vega, p. 40

Marie Cholette (Canada), p. 41

DEBUT LA ORIZONT LITERAR

Gérard Angaud, p. 43

Patrick Bédier, p. 44

Amy de la Haye (Olanda), p. 45

ADDENDA

“Les enfants malentendants d'une Ecole Primaire” par Noëlle Arnoult, p. 46

TRADUCERI

Monica Manolachi, Roxana Doncu, Elena Ţăpean, Diana Dragomirescu,

Hannie Rouweler (Olanda), Raymond Walden (Germania)

CLH - A JOURNAL FOR VALUABLE READERS.

COMING SOON.