ELSSACA & GARIB
ESCRITOR VISITADO
A Walter Garib, autor de “El viajero de la alfombra mágica” y
“Esclavo de tu inocencia”, entre otras novelas memorables.
Absorto en sus pensamientos, Walter escudriñaba en la vida íntima de sus personajes. A ratos hablaba solo y hacía gesticulaciones en el aire.
Esta nueva novela tenía que entregarla pronto al editor español. Sería lanzada en la vorágine de la feria del libro de Madrid. De súbito, las páginas quedaban en blanco y no lograba dar vida. El reloj de pared marcaba pasada la medianoche. Bostezó y medio sonámbulo siguió escribiendo.
El protagonista de su intrincada historia, mantenía coloquios de amor con una alegre joven no tan inocente. En medio de una escena romántica, mientras describía besos y suspiros –toc, toc, toc- llamaron a la puerta. Walter se incorporó sobresaltado.Al abrirencontró a Luis Tijera Villarreal –personaje de su novela- con una temible escopeta de caza.
-¿Pero hombre, qué haces aquí? ¡Tú no puedes haber salido de las páginas de mi libro!
-Vengo por mi esposa. Sé que está aquí –dijo furibundo.
Walter aumentó el volumen de su audífono para escuchar lo que sucedía al interior de la casa y sorprendido advirtió risas y sutiles quejidos.
Aquella escenaabrasadorarecién la estaba escribiendo ¿Cómo podría ser realidad? Parecía aquello una charca de medusas flotando por doquier.
-En mi casa no hay nadie más ¡Vuelve al libro de donde saliste! –exclamó entre airado y confundido.
Cerródando un portazo y corrió a su computador. Tenía que hacer desaparecer al marido. El hombre de la escopeta volvía a golpear con porfiada insistencia. Walter escribió con pulso frenético:
“…Mientras el marido,sin abandonar la escopeta, tomaba el avión a Marsella”.
-Uuf, me salvé –exclamóenmarañado, reclinándose en su silla.
En ese momento advirtió que tenía que separar a los amantes. Ella lo increpa, irrumpiendo en su escritorio:
-¡Tú no eres quien para destruir este amor!
-Yo soy el autor de esta novela, y dueño del destino de mis personajes –replicó.
-Aah, te crees un pequeño dios –lo cuestionó con ironía.
El amante, protagonista del férvido relato, alzó el Quijote de bronce que estaba sobre el escritorio y persiguió a Walter gritando eufórico para golpearlo: “¡Te mataré, te mataré!”
El aguerrido novelista corrió por el pasillo y con un hábil movimiento pudo encerrar al amante en el baño.La gritadera despertó al barrio.
Al retornar exhaustoa su escritorio, la joven lloraba desconsolada sobre el sofá. Walter se sumergió en la candente trama, mientras las ideas surgíana borbotones y viajaban raudas del cerebro a sus manos.
Tecleaba ensimismado. En puntillas,la joven se escurrió del escritorio intentando abrir la puerta del baño para liberar alamante.
Esta escena salida de madre, en su propia casa, lo tenía perturbado. Debía reescribir el capítulo.Agobiado porsus propios personajes, cabeceósobre el computador hasta sucumbir cerca de las cuatro de la mañana. Soñó que los personajes de sus diferentes narraciones se daban cita en su escritorio, discutían en el salón y preparaban con algarabía una paella en la cocina.
Mientras el atribulado escritor dormía plácido, la alegre joven logró rescatar del baño a su entusiastaamante. Sigilosos abrieron la ventana y por la noche viajaron en la alfombra mágica.
Walter despertó adolorido. Estiró los brazos en su silla creadora, se restregó los ojos y al recordar los apasionados episodios de lamadrugada, rápidamente movió el mouse. Horrorizado descubrió que la pantalla quedaba en blanco.
Sus personajes habían huido.
(del libro Santiago bajo cero, col. “Bibliotheca Universalis”, en preparación)
SCRIITOR VIZITAT
Pentru Walter Garib, autor al “Călătorul cu covorul magic” şi
“Sclav al inocenţei tale”, printre ale romane memorabile.
Absorbit de gândurile sale, Walter cerceta viaţa intimă a personajelor sale. Uneori vorbea singur şi gesticula în aer.
Acest nou roman trebuia să-l predea editorului spaniol. Urma să fie lansat în ajunul târgului de carte din Madrid. Dintr-o dată, paginile rămâneau albe şi nu reuşea să le dea viaţă. Ceasul de pe perete arăta că e trecut de miezul nopţii. Căscă şi, pe jumătate somnambul, continuă să scrie.
Protagonistul încâlcitei sale poveşti ţinea colocvii de iubire cu o veselă tânără un prea inocentă. În mijlocul unei scene romantice, în timp ce descria săruturi şi suspine –cioc, cioc, cioc- bătură la uşă. Walter se ridică speriat în capul oaselor. Când deschise, se întâlni cu Luis Tijera Villarreal –personaj al romanului său- cu o înfricoşătoare puşcă de vânătoare.
-Dar, omule, tu ce faci aici ?! Tu nu poţi să fi ieşit din paginile cărţii mele !
-Vin după soţia mea. Ştiu că e aici –spuse furios.
Walter dădu mai tare volumul aparatului auditiv ca să audă ce se întâmpla înăuntrul casei şi, surprins, auzi râsete şi gemete subtile.
Acea scenă dogoritoare tocmai o scria, cum putea fi reală?! Asta părea o mlaştină de meduze plutind peste tot.
-În casa mea nu mai e nimeni, întoarce-te în cartea de unde ai ieşit! –exclamă între furie şi confuzie.
Închise trântind uşa şi fugi la calculatorul său. Trebuia să-l facă pe soţ să dispară. Omul cu puşca iar bătea cu o insistenţă pedantă. Walter scrise cu pulsul frenetic:
“…În timp ce soţul, fără să lase din mâini puşca, lua avionul către Marsella.”
-Uuf, am scăpat –exclamă încurcat, lăsându-se în scaun.
În acel moment îşi dădu seama că trebuia să îi despartă pe amanţi. Ea îl mustră, invadându-i biroul:
-Tu nu ai niciun drept să distrugi această iubire!
-Eu sunt autorul acestui roman şi stăpânul destinului personajelor mele –răspunse.
-Aah, te crezi un mic Dumnezeu? îl întrebă ironic.
Amantul, protagonistul înfocatei povestiri, înălţă Quijote-ul de bronz care se afla pe birou şi îl urmări pe Walter ţipând euforic ca să-l lovească: “O să te omor, o să te omor!”
Curajosul romancier fugi pe hol şi, cu o mişcare abilă, reuşi să-l închidă pe amant în baie. Ţipetele treziră tot cartierul.
Întorcându-se epuizat în biroul său, tânăra plângea nemângâiată pe canapea. Walter se afundă în intriga arzătoare, pe când ideile îi apăreau rapid şi călătoreau în viteză din creier în mâinile sale.
Tasta absorbit. Pe vârfuri, tânăra se evaporă din birou, încercând să deschidă uşa de la baie ca să-l elibereze pe amant.
Această scenă ieşită din matcă, în propria-i casă, îl perturbase. Trebuia să scrie din nou capitolul. Copleşit de către propriile lui personaje, moţăi pe calculator până adormí în jurul orei patru dimineaţa. Visă că personajele din diversele lui naraţiuni îşi dădeau întâlnire în biroul lui, se certau în sufragerie şi pregăteau zgomotos pilaf în bucătărie.
În timp ce tulburatul scriitor dormea plăcut, vesela tânără reuşi să-şi salveze din baie entuziastul amant. Discreţi, deschiseră fereastra şi, prin noapte, călătoriră pe covorul magic.
Walter se trezi cu dureri. Îşi întinse braţele pe scaunul său creator, îşi frecă ochii şi, amintindu-şi pasionalele episoade de azi noapte, mişcă repede mouse-ul. Oripilat, descoperi că ecranul rămânea alb.
Personajele sale fugiseră.
(din cartea Santiago sub zero grade, colecţia “Bibliotheca Universalis”, în pregătire)
Traducere: HLC/CLH/OLC
BREVE PERFILE CULTURAL
Theodoro Elssaca es un poeta, escritor, ensayista, artista visual, fotógrafo-antropologista y expedicionario. Nació en Santiago de Chile, 1958. Autor de: Aprender a morir (Graphika, 1983); Viento sin memoria (Ediciones Yanara, 1984); Isla de Pascua.Hombre-Arte-Entorno (Spatium Ediciones, 1988); Aramí (Red Internacional del Libro, 1992); El espejo humeante–Amazonas (Fundación IberoAmericana, 2005), entre otros. En www.elssaca.cl se pueden conocer sus obras. Pertenece a la Generación de los ´80. Estudió literatura, diseño, fotografía, cine y estética e historia del arte, en la Universidad Católica de Chile. Colabora en revistas de América y Europa, con poesía, narrativa y ensayo. Es Presidente de la Fundación IberoAmericana, a través de cuyo portal www.fundib.org rescata y difunde la obra de autores hispanos.
SCURT PROFIL CULTURAL
Theodoro Elssaca este un poet, scriitor, eseist, artist vizual, fotograf-antropolog şi explorator. S-a născut la Santiago de Chile în 1958. Este autorul volumelor: Aprender a morir (Graphika, 1983), Viento sin memoria (Editura Yanara, 1984), Isla de Pascua.Hombre-Arte-Entorno (Spatium Ediciones, 1988), Aramí (Red Internacional del Libro, 1992), El espejo humeante–Amazonas (Fundaţia IberoAmericană, 2005), printre altele. În www.elssaca.cl pot fi consultate scrierile sale. Aparţine Generaţiei ’80. A studiat literatura, desenul, fotografia, cinematograful, estetica şi istoria artei la Universitatea Catolică din Chile. Colaborează la reviste din America şi Europa cu poezie, proză şi eseu. Este preşedinte al Fundaţiei IberoAmericane, prin al cărei portal www.fundib.org promovează opera autorilor hispanici.
