GENITIVUL ABSOLUT SIBERIAD
rumeg oroarea viscerală de a fi întârziat
numai zece minute numai zece ani numai
zece decenii la apelul condamnaţilor pe viaţă
în subterana despre care dostoievski a scris că a ieşit viu
ispăşind mai multe păcate având mereu sufletul hăituit
de un lup siberian prin taiga de sfântul duh al dreptăţii
dostoievski nu a avut întotdeauna dreptate şi el a stiut că nu are
nimeni nu s-a împotmolit cu adevărat prin infern
zăbovind mai mult timp acolo unde nu există îndurerare
rumeg întârzieri înzăpezite din siberia mea
şi alerg hăituit de un lup singuratec cu suflet de om
ca şi mulţi nenumăraţi alţii eu am avut întotdeauna dreptate
însă spiritul dreptăţii triumfă numai pentru lichele
uneori îmi vine să arunc destinul în aer
ca pe o monedă de schimb valutar a iluziei
stând la o ceaşcă de cafea amară sau chiar sărată
mai înainte de a face lumea ţăndări
din cioburile adunate de mâna plictisită
un fals zeu deghizat al bunăstării emană
frumuseţe şi o fericire la care nu a visat
invocată doar în ceasul duhurilor necurate
însoţite de-a pururi cu oroarea de a trăi
de a te urni într-un alt timp mai nobil fără cusur
care desparte specia în două ca pe o pâine neagră la cartelă
în cei care pot păşi nestingherit pe drumul regal
şi cei care rămân la stadiul de mujici judecându-i
pe primii ca pe marii vinovaţi
din văzduh cerne o zăpadă moale şi deasă
din taiga se pregăteşte o moarte frumoasă
lupi-puiandri se joacă şi-mi ling degetele idolatre
foarte obosit de lungul drum înzăpezit al conştiinţei
dostoievski se întoarce acasă şi-şi cere iertare
THE ABSOLUTELY SIBERIAN GENITIVE
I am chewing over the visceral horror of being late
only ten minutes only ten years only
ten decades to the call of the life-sentenced inmates
in the underground which dostoevsky wrote about
that he came out alive
paying for several sins always feeling hounded
by a siberian wolf across the taiga by the holy spirit of justice
dostoevsky was not always right and he knew he was not
nobody has ever really muddled through hell
lingering more where there is no affliction
I am chewing over the snowbound delays of my siberia
and running hounded by a lonely human-souled wolf
like countless many others I have always been right
but the spirit of justice prevails only among the scums
sometimes I feel like tossing my destiny up in the air
a coin for the exchange of illusion
waiting over a cup of coffee, bitter or even salted
before breaking the world into pieces
out of the bits collected by a bored hand
a false disguised god of welfare emanates
such beauty and happiness that he has not dreamt of
invoked only when shady spirits come
for ever accompanied by the horror of life and
of moving to another time more noble faultless
that separates the species in two
as if it were black bread bought with an old food card
in those who can step carelessly on the royal road
and those who still remain moujiks and judge
the first lot for being the great sinners
a soft and thick snow is falling from the sky
in the taiga a beautiful death is being contrived
wolf cubs are playing and licking my praying fingers and
very tired due to the long snowbound way of conscious-ness
dostoevsky returns home asking to be forgiven
Traducere de Monica Manolachi
Universitatea din Bucureşti
PROFIL CULTURAL
Cătălin Z. Afrăsinei (născut în 1970) este un poet şi publicist român contemporan. A debutat cu versuri şi eseuri la revista “Est” si este autorul volumului de versuri Apocalipsa după Kosovo (2003). Creaţia sa este abundentă şi rezultă dintr-o vocaţie poetică reală. Poetul doreşte să comunice o stare de conştiinţă trăită cu maximă intensitate. Mihai Cantuniari apreciază că poezia acestui autor din generaţia încă tânără are mesaj, dar este de părere că poetul trebuie să fie mult mai concis, pentru a evita diluarea discursului liric dincolo de limitele admise.
CULTURAL PROFILE
Cătălin Z. Afrăsinei (born in 1970) is a contemporary poet from Romania. He started to publish his writings in Est journal and he is the author of Apocalipsa după Koso-vo / Apocalypse after Kosovo (2003), a book of poems. His creation is abundant and it is the result of his real poetic vocation. The poet wants to share a consciousness state which he lives with maximum intensity. Mihai Cantuniari appreciates that the poetry of this author from the young generation has a message, but he also believes that he should be more concise, to avoid the dilution of his poetic speech beyond the admitted limits.
Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu
