vineri, 11 octombrie 2013

CONTEMPORARY HORIZONS: MICHELA ZANARELLA (ITALY)



LUCIDITA' DI MEMORIE
                                 a Pier Paolo Pasolini
E' privilegio sentire nella piazza
lucidità di memorie,
il peso e la ricchezza del tuo sapere.
Negli entusiasmi del Pecetto
colgo un misto di affetto e adorazione
alle tue verità taglienti
e in quel vivo testimoniare
appare la tinta di un dolore ancora caldo
che stride nel grigio dei marciapiedi
di Monteverde.
In questo tempo che annuncia
miserie di valori
mi specchio nei tuoi versi
presa dalla fame d'una storia
prigioniera del silenzio.
Educo le lacrime a resistere
alla tua assenza
e provo ad amare il mondo,
il reale e l'irreale
con smisurata dedizione
al tuo canto
intatto e sempre eterno.

LUCIDITATEA MEMORIEI
                        lui Pier Paolo Pasolini*
E un privilegiu să simţi în piaţă
luciditatea memoriei,
greutatea şi bogăţia ştiinţei tale.
În entuziasmele din Pecetto
culeg un amestec de afecţiune şi adorare
închinate ţie
şi în acea mărturie vie
se iveşte culoarea unei dureri încă proaspete
care strigă în cenuşiul trotuarelor
din Monteverde**.
In aceste vremuri care vestesc
sărăcie de valori
mă oglindesc în versurile tale
luate din foamea unei istorii
prizoniere a tăcerii.
Îmi învăţ lacrimile să ţină piept
absenţei tale
şi încerc să iubesc lumea,
cea aievea şi cea închipuită,
cu dăruirea imensă
a cântecului tău
intact şi etern.
    *Pier Paolo Pasolini (1922-1975), important scenarist, regizor, poet şi scriitor italian.
    ** Un district al Romei

LUCIDITY OF MEMORY
                                to Pier Paolo Pasolini*
It is a privilege to feel in the square
the lucidity of memory,                       
the weight and richness of your knowledge.
In enthusiasm for Pecetto      
I collect a mixture of affection and adoration
dedicated to you
and in this vivid testimony
arises the color of a fresh pain
which cries in sidewalk’s gray
from Monteverde**.
In these times which announce
poverty of values
I see myself  in your verses  
taken from the hunger of a history as a
prisoner of silence.
I teach my tears to resist
your absence  
and I try to love the world,
the real and the imaginary,
with immense dedication
to your song
intact and eternal.
Traducere în română şi engleză
de Daniel Dragomirescu
CULTURAL PROFILE
     Michela Zanarella is an Italian poet and publicist from Rome. Her poetic creation is an expression of sensibility and presents with a lucid eye various aspects of life and human condition in our time. Michela Zanarella  is a constant contributor of CLH since 2011.
*
     Michela Zanarella es una poeta y periodista italiana desde Roma. Su creación poetica es una expressión de su sensibilidad y presenta con  lucidez los diferentes aspectos de la vida y de la condición humana en nuestro tiempo. Michela Zanarella es una colaboradora constante de HLC del año 2011.

duminică, 6 octombrie 2013

AUTHORS FROM MATO GROSSO (BRAZIL): DANTE GATTO



O MOMENTO DO POEMA
De repente desceu-lhe aos sentidos uma música estranha...
Sorriu para as paredes.
Percebeu a impossibilidade de qualquer lenitivo diante do
Sentimento trágico da vida.
E da impotência assimilada nasceu-lhe a
poesia.

O tempo estancou...
Ficou olhando o balanço das folhas de um pequeno arbusto,
Sentou-se no banco providencial,
Acomodou a agenda ali.

Parem,
Adiem-se todos os compromissos,
Dispensem o homem de sua agenda,
Deixem que os telefones toquem,
Indefinidamente...
O momento é da poesia.

Por fim,
Não há ressentimento,
Muito menos ódio,
O sentimento liberta-se da dinâmica do mundo e vale por si.
Só o azul permanece,
E a música que enternece.

O momento da poesia requer completo assentimento.
Depois virão as palavras...
Chegarão timidamente, as palavras...
Olharão uma para as outras procurando seu lugar...
o verso.

Que a vida retome seu fluxo de causa e efeito,
Que os sentimentos ganhem adjetivos.
A agenda esquecida no banco não representa a poesia que permaneceu,
Mas, apenas, um esquecimento.

As palavras
Entenderão, cativas,
Aceitarão, passivas,
O grande momento do poema.

MOMENTUL POEZIEI 
Deodată simţurile au perceput o muzică ciudată...
Au zâmbit zidurilor.

Au înţeles imposibilitatea atenuării înaintea

Sentimentului tragic al vieţii.
Şi din neputinţa asimilată s-a născut
poezia.

Timpul s-a oprit în loc...
S-a uitat la balansul frunzelor unui
mic arbust,
S-a aşezat pe banca providenţială,
A stabilit ordinea de zi.

Opreste-te,
Amână toate angajamentele,
Dispensează-te de om din agenda ta,
Lasă telefoanele să sune,
La nesfârşit...
Este momentul poeziei.

La urmă,
Nu există resentiment,
Mult mai puţin ură,
Sentimentul se eliberează de dinamica lumii
şi are valoare în sine.
Numai albastrul rămâne
Şi muzica care înmoaie.

Momentul poeziei cere asentiment total.
Apoi vin cuvintele...
Vor veni, timide, cuvintele...
Se vor privi unele pe altele căutându-şi locul...
versul.

Viaţa să-şi reia fluxul de cauză şi efect,
Ca sentimentele să câştige adjective.
Agenda uitată la bancă nu reprezintă poezia care
a rămas,
Ci doar o uitare.

Cuvintele
Vor întelege, captive,
Vor accepta, pasive,
marele moment al poeziei.

PROFIL CULTURAL 
      Dante Gatto este profesor la Universitatea de Stat Mato Grosso (UNEMAT), în campusul universitar Tangará da Serra, unde se ocupă de examenele de licenţă şi de Programul de Masterat în Studii Literare. În prezent desfăşoară o cercetare despre tragic în lumea contemporană. A publicat două cărţi de poezii, împreună cu alţi poeţi brazilieni: Poesias / Poezii (1981) şi Unimultiplicidade poética / Unimultiplicitate poetică (1985).


     Dante Gatto is a professor at the State University of Mato Grosso (UNEMAT), in Tangará da Serra campus, where he teaches MA in Literary Studies. Actually he performs research about tragic in contemporary world. Published books: Poesias / Poems (1981) and Unimultiplicidade poética / Poetic Unimultiplicity (1985).
Traducere de Daniel Dragomirescu