joi, 8 iulie 2010

NOVELISTIC HORIZONS: NAZIA MALLICK (INDIA)


…I think of Ronnie with a pang of guilt enveloping me like a shroud. I had left a brief note on his table while he was sleeping and had walked out, without explanation. ‘I am going away. Don’t look for me.’ How juvenile was my act. I think in retrospect. Is it possible to walk out on people and relationships just like that? How vacuous is marriage, to be thrown away in minutes or seconds? All it takes is picking up a bag and crossing over the threshold.
But what could I have done? Woken him up and asked him to close the door after me?
I am going away. Bolt the door from inside.
Oh, ok. When will you be back?
Never.
When did I begin to be bad to him? Well, not bad, but also not, not bad. Too many double negatives. But this sums up our relationship. More than being bad to each other, we were bad for each other. And it was nobody’s fault. Did I feel it in my bones that I am letting myself into something so dark that it will be extremely difficult to look at anything else around me ever? Is it possible to have a premonition before one tie a marital knot? Isn’t it always treated as irrational fears?
…On my wedding day, I had felt a strange sensation of never being able to see the sky again. It was an absurd feeling and irrational too as I woke up every morning in Ronnie’s house to watch the sky peeping inside from the drawn curtains. Never a sleepy, smiling face, or a warm body next to me. But this fear stayed deep inside me, until one day I wanted to tear the walls around me with bare hands and run outside without looking back.
I leaned back and closed my eyes. Funny, how no one comes to save you in real life. You finally learn to pick up the pieces yourself. Sometimes the pieces fall apart too far and all you gather are shadows. Dark, empty and lengthening shadows.
I close my eyes, trying to entice the evading sleep. It stands afar. Jeering at my restlessness. I lie on the damp, cold sheets and recalled Maman’s face. Her buttery complexion and soft brown hair made her beautiful. She had the most naturally perfect eyebrows. The huge pools like eyes fringed with thick eyelashes were her prettiest feature. I grew up watching her decorate them with thick black kohl, after she came out from her bath.
There was this old wives tale that a married woman must not apply kohl in her eyes immediately after a bath, as it makes the husband go astray. She would laugh at such silly sayings, though she often repeated it while applying the kohl, immediately after her bath.
She had such faith in her love. In her man. She wanted me to be happy too. With a ‘suitable’ man who would love me dearly.
‘Marry the person who loves you rather than someone whom you love.’ She said to me one day. She was knitting a sweater for Abba. Her fingers were slipping in and out from the tiny loops quickly, expertly. Her eyes fixed on the emerging patterns. I looked at the blue wool taking shape under her artful fingers and I noticed a trace of pink in her eyes. She cried a lot these days.
‘I can’t imagine living with someone I don’t love.’ She laughed. A meaningful and a little wry smile.
‘Both persons must love each other. But it is never equal between the two. On person always loves more in a relationship. When you marry the man who loves you more, then he will always try to keep you happy. If you marry the man you love more, then you will be spending the best part of your life trying to hold on to that love. ’
She added after the pause. ‘And it is very painful.’
I recalled reading in a novel by Somerset Maugham, where he says that in a relationship one loves and the other is always loved. It was apparent to me who loved and who was loved in her relationship with Abba.
The sleeves were done and she was beginning to attach them to the body of the sweater.
The icy blue colour was giving off a pensive sheen in the delicate sunlight of the winter morning. There was a vague hopelessness in her voice and I felt very uneasy. I wanted to ask her many questions. But I knew from experience that she will clamp up. She never ever spoke about her feelings. Her feelings were always wrapped up inside her. Deep and hidden like an ancient treasure.
She showed emotions while demonstrating love, happiness, anger, but never unhappiness. Never tears.
‘But I want to marry the man I fall in love with.’ I protested quietly.
‘You would learn to love the man you marry.’ She was her poised self again, with the brief glimpse of vulnerability reined tightly; the reply came with her characteristically simple alacrity.
(Excerpt from the novel 'Meshes of Smoke')

…Când mă gândesc la Ronnie, mă copleşeşte un chinuitor sentiment de vinovăţie. Îi lăsasem pe masă un bilet cu câteva cuvinte şi plecasem fără nicio explicaţie, în timp ce el dormea. „Am plecat. Nu mă căuta”. Un gest copilăresc – mă gândesc acum, privind în urmă. Oare e posibil să părăseşti pe cineva sau să termini o relaţie, aşa, pur şi simplu? Cât de pustie poate fi o căsnicie, ca să renunţi la ea în doar câteva minute sau secunde? Nu trebuie decât să-ţi iei geanta şi să ieşi pe uşă.
Dar ce era să fac? Să-l trezesc şi să-l rog să închidă uşa după mine?
Plec. Încuie uşa după mine.
Bine. Când te întorci?
Niciodată.
Oare când am început să fiu rea cu el? Sau, mă rog, nu rea, dar nici ne-rea. Prea multe duble negaţii. Dar asta descrie cel mai bine relaţia noastră. Mai degrabă se poate spune că nu ne-am potrivit unul cu celălalt, decât că am fost răi unul cu altul. Şi n-a fost vina nimănui. Oare am presimţit că mă las prinsă în ceva atât de întunecat încât avea să-mi fie foarte greu să mai văd vreodată şi altceva în jurul meu? Oare e posibil să ai un presentiment înainte de a te căsători? Oare nu e acest presentiment considerat întotdeauna a fi o teamă iraţională?
…În ziua în care ne-am căsătorit mă cuprinsese un sentiment ciudat. Acela că n-aveam să mai pot vedea vreodată cerul. Era o senzaţie absurdă şi inexplicabilă, de vreme ce în fiecare dimineaţă mă trezeam în casa lui Ronnie având în faţa ochilor petecul de cer care se zărea printre draperiile trase. Niciodată o faţă somnoroasă şi zâmbitoare sau un trup cald lângă al meu. Dar teama asta a rămas adânc înrădăcinată în mine, până în ziua în care am simţit că vreau să dărâm zidurile din jurul meu cu mâinile goale şi să fug fără să privesc înapoi.
M-am lăsat pe spate şi am închis ochii. E ciudat că în viaţă nu vine nimeni să te salveze. Până la urmă, înveţi singur să-ţi regăseşti echilibrul. Uneori, dezechilibrul e atât de mare, încât nu regăseşti decât umbre. Umbre întunecate, pustii şi prelungi.
Închid ochii, încercând să ademenesc somnul care mă ocoleşte. Dar somnul nu vine; îşi bate joc de neliniştea mea. În timp ce stau întinsă în aşternuturile umede şi reci, îmi revine în minte chipul mamei. Frumuseţea ei stătea în fineţea tenului şi în părul brunet, mătăsos. Natura îi dăruise cele mai frumoase sprâncene. Dar ceea ce te atrăgea cel mai mult la ea erau ochii imenşi, ca nişte ape adânci, cu gene dese. Am crescut privind-o cum îi farda cu negru, după ce ieşea din baie.
Exista o credinţă din bătrâni care spunea că o femeie măritată nu trebuie să se fardeze imediat după baie, altminteri soţul ei avea să calce strâmb. Ea obişnuia să se amuze pe seama unor asemenea vorbe prosteşti, deşi le repeta deseori în timp ce-şi aplica fardul, imediat după baie.
Avea atâta încredere în iubirea ei! În bărbatul ei. Îşi dorea ca şi eu să fiu fericită. Cu un bărbat „potrivit”, care să mă iubească foarte mult.
- Mărită-te mai degrabă cu bărbatul care te iubeşte, decât cu cel pe care îl iubeşti tu, mi-a spus ea într-o zi. Tricota un pulover pentru Abba. Degetele îi alunecau rapid, cu deosebită pricepere, peste ochiurile mici. Ochii îi erau aţintiţi asupra modelului care se ivea. Urmăream firul albastru de lână, care căpăta formă în mâinile ei pricepute, când am observat că ochii îi sunt puţin roşii. Plângea mult în perioada aceea.
- Nu-mi pot imagina viaţa alături de un bărbat pe care nu-l iubesc.
A zâmbit. Un zâmbet plin de înţeles, cu o nuanţă de crispare.
- Fiecare dintre cei doi trebuie să-l iubească pe celălalt. Dar nu vor iubi niciodată cu aceeaşi intensitate. Întotdeauna unul dintre parteneri iubeşte mai intens, într-o relaţie. Dacă te căsătoreşti cu un bărbat care te iubeşte mai mult decât îl iubeşti tu, se va strădui în permanenţă să te facă fericită. Dacă te căsătoreşti cu cel pe care tu îl iubeşti mai mult, îţi vei petrece cei mai frumoşi ani din viaţă încercând să păstrezi acea iubire. Şi e extrem de dureros, adăugă ea după o pauză.
Îmi aminteam că citisem un roman de Somerset Maugham în care scria că se întâmplă mereu la fel, într-o relaţie: unul iubeşte şi celălalt este iubit. Era evident pentru mine cine e cel care iubeşte şi cine cel care e iubit, în relaţia ei cu Abba.
Mânecile erau gata, iar ea se pregătea să le ataşeze părţii deja tricotate a puloverului.
În acea dimineaţă de iarnă, albastrul rece avea un luciu trist în lumina discretă a soarelui. Se simţea în vocea ei o urmă de deznădejde. Eram foarte stânjenită. Voiam să-i pun multe întrebări, dar ştiam din experienţă că avea să se închidă în ea. Nu vorbea niciodată despre ceea ce era în sufletul ei. Îşi ţinea întotdeauna sentimentele pentru ea, ascunse adânc, la fel ca o comoară a lumii antice. Emoţiile pe care le afişa erau iubire, fericire, furie; niciodată nefericire. Niciodată lacrimi.
- Dar eu vreau să mă căsătoresc cu bărbatul de care o să mă îndrăgostesc, am protestat eu cuminte.
- Ai să înveţi să-l iubeşti pe cel cu care te vei căsători. Îşi recăpătase echilibrul – ascunzând vulnerabilitatea pe care, pentru o clipă, o lăsase să se întrezărească – şi răspunsese afişând entuziasmul binecunoscut.
(fragment din romanul Meshes of Smoke/Urme de fum, în curs de apariţie la Editura Dronequill Publishers, Bangalore, India)
Traducător/ Translator: Silvia Bratu
Corector/ Proofreader: Mircea Filimon
________________
Nazia Mallick - a selfportrait
I am basically a Curious Seeker. A Gypsy at heart. Sometimes I Love to travel to quiet and distant places alone, essentially to connect and reconnect with my inner core.. I find my peaceful center in writing poems; and watching movies provides me that wonderful oblivion...which I seek from time to time. A couple of years ago, in February 2006, I founded my own youth magazine CIRCLE, and published and edited it for 18 months. During this creative journey, I earned many enriching experiences and some great lessons! I closed it down in October 2007, when gentle integrity clashed with ruthless commercial schemes. Since it was more a labour of love than a business venture, I let it go. However, I still see an odd copy here and there and it makes me smile with pride and joy. Nevertheless, writing is my first love.
Some of my writings (poetry, poetic, daily musings, travel pieces) are posted here:
http://www.tempestlashedhorizon.blogspot.com
http://www.mylogbook-nazia.blogspot.com
_________________
De felul meu sunt din speţa Căutătorului Curios. O inimă de ţigan. Uneori îmi place să hoinăresc de una singură prin locuri liniştite şi îndepărtate, ca să mă regăsesc pe mine însămi. Îmi aflu liniştea interioară scriind poezii; iar vizionarea unor filme îmi dăruieşte uitarea... pe care o caut din când în când. În urmă cu câţiva ani, în februarie 2006, am fondat propria mea revistă pentru tineret, Circle, pe care am publicat-o şi editat-o timp de 18 luni. Pe parcursul acestei călătorii creative, am câştigat o bogată experienţă şi am primit câteva mari lecţii de viaţă! Am încheiat apariţia revistei la finele lui octombrie 2007, când delicatele mele principii s-au lovit de regulile brutale ale lumii comerciale. Din moment ce a fost mai mult o activitate de suflet decât de afaceri, am renunţat la ea. Cu toate astea, mă mai uit uneori pe câte un exemplar răzleţ din revistă şi surâd cu mândrie şi satisfacţie. Orice s-ar spune, scrisul este prima mea iubire.
O parte din scrierile mele (versuri, cugetări zilnice, impresii de călătorie) pot fi consultate aici:
http://www.tempestlashedhorizon.blogspot.com
http://www.mylogbook-nazia.blogspot.com
Traducere si adaptare: Daniel Dragomirescu

sâmbătă, 3 iulie 2010

AFRO-EUROPEAN PERSPECTIVES: WAYNE VISSER


 AFRICAN DREAM

My Africa!

As white-hot skies give way to bloodshot red
I breathe a sigh and rest my laden head
As dark descends and blinking stars pierce through
I close my weary eyes and dream of you

I dream a dream of genesis
Of teeming wildlife on the plains
I hear a tale of Eden’s bliss
Of sparks of knowledge fanned to flames

I dream a dream of beating drums
Of painted caves and hunters’ bow
I hear the voice of ancient ones
Who weave the web of what we know

I dream a dream of exodus
Of journeys over land and sea
I hear the song of restlessness
That swells with longing to be free

I run with cheetahs, graze with deer
I hunt with lions, know no fear
I soar with eagles, hide in dales
I swim with dolphins, sing with whales

I throb with music in the air
I see the swirl of rainbow flair
I feel the stomp of dancing feet
I sweat with fever’s tropic heat

I gaze into the firelight
I sit in silence, pure delight
I listen to the elders’ words
I rise upon the wings of birds

The rivers are flowing
The brown dust turned to green
The harvests are growing
In my African dream

The fathers are yearning
The mothers’ love redeems
The children are learning
In my African dream

The peace-buds are blooming
The hope-streets freshly clean
The love-stalls are booming
In my African dream

As visions fade, all blurred and bled
My world unwinds like loosened thread
As daylight breaks and jet sky turns to blue
I wake refreshed with glorious dreams of you

VISUL AFRICAN

Africa mea!

Cerul incandescent devine purpuriu,
Iar eu suspin şi-mi sprijin capul greu
Pe înserate când stelele sclipesc,
Închid pleoapele-mi obosite şi te visez

Visez Facerea Universului
Viaţa fertilă mişunând pe câmpuri
Aud povestea strălucirii Raiului
scânteile cunoaşterii ce-au stârnit flăcări

Visez tobe ce bat
Peşteri pictate şi-o tolba de vânător
Aud strămoşescul glas
Urzind al cunoaşterii văl

Visez un exod,
Călătorii peste mări şi ţări
Aud al neliniştii cântec
Crescând cu dor de libertate

Alerg cu gheparzii, pasc cu cerbii
Vânez cu leii şi nu mă tem
Plutesc cu vulturii, m-ascund în văi
Înot cu delfinii, cânt cu balenele

Vibrez cu muzica în aer
Privesc dâra curcubeului
Simt ritmul muzicii
Asud cu căldura tropicală a înfrigurării

Privesc în lumina focului
Stau în tăcere mut de uimire
Ascult cuvintele vârstnicilor
Mă ridic pe aripile păsărilor

Râurile curg
Praful arămiu se înverzeşte
Recoltele cresc
În visul meu african

Mugurii păcii înfloresc
Căile speranţei sunt curate
Lăcaşurile dragostei bubuie
În visul meu african

Când nălucile pălesc, şterse şi vlăguite
Lumea mea se desfăşoară ca o panglică
În zori când cerul devine azuriu
Mă trezesc însufleţit de vise glorioase
despre tine
Africa mea!

Translator: Roxana Drăguşin

ABOUT THE AUTHOR
Wayne Visser is Founder and Director of the think-tank CSR International and the author/editor of ten books, including eight on the role of business in society, the most recent of which is The World Guide to CSR. His next book is called The Age of Responsibility: CSR 2.0 and the New DNA of Business.
In addition, Wayne is Senior Associate at the University of Cambridge Programme for Sustainability Leadership and Adjunct Professor in CSR at the La Trobe Graduate School of Management.
Before getting his PhD in Corporate Social Responsibility (Nottingham University, UK), Wayne was Director of Sustainability Services for KPMG and Strategy Analyst for Cap Gemini in South Africa.
His other qualifications include an MSc in Human Ecology (Edinburgh University, UK) and a Bachelor of Business Science with Honours in Marketing (Cape Town University, South Africa).
Wayne lives in London, UK, and enjoys art, writing poetry, spending time outdoors and travelling in his home continent of Africa.
* * *
'African dream' is a significant poem of his literary creation. Since 2009, Wayne Visser is a constant contributor to Contemporary Literary Horizon Magazine.

For details see www.waynevisser.com/

sâmbătă, 26 iunie 2010

CONTEMPORARY STORIES/ISTORII DE AZI: MARIA EUGENIA MENDOZA (MEXIC)

SE PONCHAN LLANTAS GRATIS
Algún placer habrá experimentado al ver que la grúa se llevaba mi carro, que, bueno, es cierto que dejé frente a su entrada, pero sólo fue por el tiempo que me llevó ordenar, pagar y recibir un café en la tienda de la esquina. No sé qué conexiones tenía, pero al día siguiente me enteré que ningún carro permanece estacionado ahí más de un minuto. Y eso que ni carro tenía.
Yo estaba furiosa. Ella, parada en la entrada, retadora, esperaba mi recriminación. Su discurso fue breve.
–El letrero es una advertencia, a menos que no sepa leer. Si es el caso dice: “No estacionarse, se usará grúa”.
¿Qué podía responder a tanta elocuencia?
–¿Sabe a dónde se lo llevaron? –, fue lo único que se me ocurrió. Extendió un papel con el domicilio del corralón y los requisitos para reclamar el auto.
Tomé el papel, era obvio que disfrutaba el momento. La miré a los ojos. Mantuvo la mirada. Desvié la vista y sólo en ese momento me percaté de que su cochera no era tal, era un recibidor. Un enorme perchero de pedestal, con una base para paraguas, estaba dispuesto en la entrada, una mesa con un florero y flores frescas ocupaba el centro y al fondo se apreciaba una sala blanca y un sillón negro de piel. Lámparas de pie adornaban el sitio, seguramente dan una atmósfera festiva cuando hay más personas ahí o placentera si sólo lo usan para leer. Esa costumbre de tejer historias cada vez que me asomo a una casa fue interrumpida violentamente por el portazo que casi me da en la nariz.
Estaba furiosa. Esa bruja maldita me iba a costar muy caro. Arrojé el café sobre el letrero. No me sentí mejor. Caminé las dos cuadras que me separaban de mi trabajo. Mientras caminaba leía los letreros en cada entrada de garaje “Se ponchan llantas gratis” era el recurrente.
Le expliqué a mi jefa lo que me había sucedido y le pedí permiso para ir por mi auto. Antes tenía que regresar a mi casa por la factura, los pagos de tenencia, mi acta de nacimiento, comprobante de domicilio… Sin mostrarse muy comprensiva me asignó varias tareas. A la hora de la comida por fin me dirigí a mi casa en metro, no podía darme el lujo de un taxi, mis seiscientos pesos para sobrevivir el resto de la quincena casi se iban a ir en pagar la multa por obstaculizar una entrada de auto.
Rescaté mi coche y me dirigí a casa. No deseaba regresar al trabajo. Total, faltaba media hora para la salida. Frustrada por el tiempo y la lana perdidos de la manera más tonta, e irresponsable, me diría mi conciencia, lamentaba mi situación. Me sentí muy sola, más sola de lo que regularmente me siento. Sin familia, sin novio, pensé en llamar a Ara. Al escuchar las grabaciones de la contestadora y del buzón del cel colgué. ¿Quién quiere hablar con máquinas en esas circunstancias? Lo único que me quedaba era llorar a moco tendido.
Nuevo día, nueva actitud.

SERVICII GRATUITE
O oarecare plăcere trebuie să fi simţit când a văzut că automacaraua îmi ridica maşina pe care, ce-i drept, o lăsasem în faţa intrării ei, dar a fost doar cât să comand, să plătesc şi să primesc o cafea de la magazinul din colţ. Nu ştiu ce relaţii avea, dar în ziua următoare am aflat că nici o maşină un rămâne acolo mai mult de un minut. Şi unde mai pui că nici maşină nu avea.
Eram furioasă. Ea, pironită la intrare, sfidătoare, îmi aştepta reproşurile. Discursul i-a fost scurt.
- Anunţul este un advertisment, în caz că un ştiţi să citiţi. Dacă aşa este, scrie “Nu staţionaţi, se foloseşte automacaraua”.
Ce puteam să răspund la asemenea elocvenţă?
- Ştiţi unde au dus-o? a fost singurul lucru care mi-a trecut prin cap. Mi-a întins o hârtie cu adresa parcului şi formalităţile necesare pentru a-mi revendica maşina.
Am luat hârtia, era evident că savura momentul. M-am uitat în ochii ei. Mi-a ţinut privirile. Mi-am întors privirea şi doar în acel moment am băgat de seamă că garajul ei nu era unul oarecare, era un vestibul. La intrare era un cuier cu postament enorm cu suport pentru umbrele, în mijloc era o masă cu o vază şi flori proaspete, iar în spate se distingea un salon alb şi un fotoliu negru din piele. Lămpi cu picior împodobeau locul, cu siguranţă dau o atmosferă festivă când se adună mai multă lume acolo sau plăcută şi o folosesc doar pentru lectură. Acest obicei de a ţese poveşti ori de câte ori mă găsesc în faţa nei case mi-a fost întrerupt în mod brutal de izbitura uşii care aproape m-a lovit la nas.
Eram furioasă. Vrăjitoarea aceea afurisită avea să mă coste mult. Am azvârlit cafeau peste anunţ. Nu m-am simţit mai bine. Am mers pe jos două rânduri de case care mă despărţeau de serviciu. Pe când mergeam citeam anunţurile de la fiecare intrare de garaj “Se agaţă jenţi gratis” era mereu prezent.
I-am explicat şefei ce mi s-a întâmplat şi i-am cerut să îmi dea voie să merg după maşină. Mai întâi trebuia să mă întorc acasă să iau factura, plata pentru detenţie, certificatul de naştere, contractul de casă… Fără a-mi arăta prea multă înţelegere mi-a dat câteva sarcini. În sfârşit, la ora prânzului m-am îndreptat spre casă cu metroul, nu îmi permiteam luxul unui taxi, cei şase sute de pesos din care trebuia să trăiesc în următoarele două săptămâni se duceau aproape toţi pe plata amenzii de blocare a unei intrări auto.
Mi-am salvat maşina şi m-am îndreptat spre casă. Un vroiam să mă întorc la serviciu. Oricum, mai era jumătate de oră până la terminarea programului. Frustrată de timpul şi banii pierduţi în modul cel mai stupid şi iresponsabil, îmi spunea conştiinţa mea, îmi deplângeam situaţia. Mă simţeam foarte singură, mai singură decât de obicei. Fără familie, fără iubit, m-am gândit să sun pe Ara. Când am auzit înregistrările robotului şi a cutiei vocale a mobilului, am închis. Cine ar vrea să vorbească cu maşinării în astfel de situaţii? Nu-mi rămânea decât să plâng ca un copil.
O nouă zi, o nouă atitudine.

SERVICES FOR FREE
She must have experienced some pleasure seeing the trailer lifting my car, which, well, truth be told I left in front of her entrance, but it was only for as long as it took me to order, pay and get a cup of coffee at the store round the corner. I am not aware of the connections she had, but the following day I learned that no car endured there longer than a minute. And on top of that, she didn’t even own a car.
I was enraged. Stuck at the entrance, defying, she was waiting for my reproach. Her speech was brief.
“The notice is a warning, unless you can’t read. If that’s the case it says: ‘No parking, trailer will be used’”.
What could I have responded to such eloquence?
“Do you know where they have taken it?” It was the only thing that crossed my head. She handed me a piece of paper with the address of the impound and the paperwork I needed to claim my car.
I took the paper, it was obvious she was enjoying the moment. I looked her in the eye. She held my looks. I turned and only that moment had I realized that her garage was not a ordinary one, it was a vestibule. A huge stand with a base for umbrellas was posted at the entrance, a table with a vase with fresh flowers was in the middle, and in the back you could distinguish a white room and a black leather armchair. The place was decorated with floor lamps which surely provided a festive air when people gathered there and a pleasurable air if it was only used as a reading room. This habit of mine to fabricate stories whenever I found myself standing in front of a house was interrupted violently by the slamming door that almost hit me in the nose.
I was enraged. That damned sorceress was going to cost me dearly. I spilled the coffee on the notice. I didn’t feel any better. I walked the two blocks that separated me from work. While I was walking I was reading on each garage entrance the notice “We waylay rims for free” and it was ever-present.
I explained to my boss what had happened and I asked for permission to go get my car back. But before that I had to go home for the invoice, impounding payment, my birth certificate, house contract… Without showing much compassion, she assigned me several tasks. At lunch I finally made for home by tube, I couldn’t afford the luxury to take a taxi, my six hundred pesos I had to survive with the following two weeks would be spent almost entirely to pay the fine for obstructing an entrance.
I rescued my car and went home. I didn’t want to go back to work. Either way, it was half an hour left until the work day was over. Frustrated by the waste of time and money in the most stupid and irresponsible way, my conscience would tell me so, I was lamenting my situation. I was feeling very lonely, more lonely than usual. As I had no family, no boyfriend, I thought about telephoning Ara. As I listened to the answering machine and voice mail messages, I hung up. Who would want to talk to machines in such circumstances? The only thing left for me to do was to cry like a baby.
New day, new attitude.
(Read more in CHMagazine, no. 2(16)/2010)
Romanian & English versions by Ana Luţaş
Proofreader: Cristina Costin

duminică, 20 iunie 2010

ORIZONTURI SPANIOLE/SPANISH HORIZONS: PEDRO JAVIER MARTIN PEDROS

POEM
I want to say that
yesterday I was at the cinema and I cried
secretly like a big baby
fearing that at the end of the screening
people on the seats next to mine would see me.
I want to say that
I woke up the last three days wearing the pajamas
the Three Kings gave me
last year.
I want to say that
by raising the frontier fence by six meters
you make the desire to travel to the promised land even stronger.
A land wrongly called Freedom.
I want to say that: In my suitcase, there are usually good meteorological conditions to discern the astrophisical phenomena, without causing undue hardships.
I want to say that:
A cascade of desperate tears
Produces perpetual crisis
In the gardens of our beliefs.

POEMA
Quiero decir que:
Ayer estuve en el cine y lloré
a escondidas como un niño grande
temiendo que saliera en la pantalla
el final y me observaran mis vecinos
de butaca.
Quiero decir que:
Amanece estos últimos días
estrellas con el pijama que me
regalaron los Reyes Magos
el año pasado.
Quiero decir que:
Con subir la alambrada fronteriza a seis metros
hacéis crecer con más fuerza
el viaje hacia la tierra prometida,
llamada engañosamente libertad.
Quiero decir que:
En mi maleta, suele haber buenas
condiciones meteorológicas para
divisar los fenómenos astrofísicos,
sin causar daños irreparables.
Quiero decir que:
Una bajada de lágrimas sin controlar,
en caída libre, produce crisis continuas
en los jardines de nuestras creencias

POEM
Vreau să spun că:
ieri am fost la cinema şi am plâns
pe ascuns ca un copil mare
temându-mă că la sfârşit
mă vor vedea vecinii de scaun.
Vreau să spun că:
M-am trezit în ultimele trei zile purtând pijamaua
Pe care mi-au dăruit-o Regii Magi
Anul trecut.
Vreau să spun că:
Înălţând gardul de frontieră cu şase metri
Faci să crească dorinţa de a călători către tărâmul viselor
Numit în mod eronat libertate.
Vreau să spun că:
În valiza mea, sunt de obicei bune condiţii meteorologice
Pentru a împărţi fenomenele astrofizice,
fără a provoca greutăţi nejustificate.
Vreau să spun că:
O cascadă de lacrimi disperate,
În cădere liberă, produce crize perpetue
În grădinile convingerilor noastre.

Traducător/ Translator: Roxana Gabriela Bodîrcă
Corector/ Proofreader: Rodica Ionaş

DESPRE AUTOR / ABOUT THE AUTHOR
Pedro Javier Martin Pedrós s-a născut în 1952 la Huelva. Împreună cu Uberto Stábile, conduce Editura Asociaţiei Culturale 1900 din Tertulia. Cărţi publicate: Trozos de Vida (1992), Huellas de Agua (1994), Travesía Interminable (2005), Poesía en la distancia (2007), En la bajamar (2009), Sin dejar señales (2010). Creaţia sa poetică a fost inclusă şi în lucrările colective Antología de poetas onubenses (1976), Las noches del 1900 (1994), Poetas por la Paz (1995).
Salutăm creaţia poetică a lui Pedro Javier Martin Pedrós şi le mulţumim colegilor de la revista El cafe del autor pentru că ne-au intermediat contactul cu una dintre vocile lirice semnificative ale poeziei spaniole contemporane.

Pedro Javier Martin Pedrós was born in 1952, in Huelva. In co-operation with Uberto Stábile, he leads the Cultural Association’s Publishing House in Tertulia. Published books: Trozos de Vida (1992), Huellas de Agua (1994), Travesía Interminable (2005), Poesía en la distancia (2007), En la bajamar (2009), Sin dejar señales (2010). His poetic work was included too in Antología de poetas onubenses (1976), Las noches del 1900 (1994), Poetas por la Paz (1995).
We welcome the poetic creation of Pedro Javier Martin Pedrós and we address many thanks to editors of El cafe del autor. In our opinion, Pedro Javier represents one of significant lyric voices of contemporary Spanish poetry.

Pedro Javier Martin Pedrós nacio en 1952 en Huelva. Junto con Ulberto Stabile, se hace cargo de la Editura de la Asociacion Cultural 1900 de Tertulia. Libros publicados: Trozos de Vida (1992), Huellas de Agua (1994), Travesía Interminable (2005), Poesía en la distancia (2007), En la bajamar (2009), Sin dejar señales (2010). Su creacion poetica ha sido tambien incluida en las obras colectivas colective Antología de poetas onubenses (1976), Las noches del 1900 (1994), Poetas por la Paz (1995).
Le damos la bienvenida a Pedro Javier Martin Pedros y le damos las gracias a los companeros de la revista El cafe del autor por habernos facilitado el contacto con una de las voces liricas de gran peso de la poesia espanol contemporanea.

Daniel Dragomirescu

vineri, 11 iunie 2010

A MULTICULTURAL ANTHOLOGY


AUTHORS AND CONTRIBUTORS
PUBLISHED IN ‘CONTEMPORARY HORIZON’S ANTHOLOGY’
IN ALPHABETICAL ORDER:


Aldea, Marius Ştefan (România)
Blandiana, Ana (România)
Beynon, Byron (UK)
Brooks, Michelle (US)
Bustamante Morales, Ana Rosa (Chile)
Begiato, Oswaldo Antonio (Brazil)
Cantuniari, Mihai (România)
Coutinho, Efigenia (Brazil)
Cozan, Dorin (România)
Centeno, Marina (Mexico)
Cibil, Dominique (France)
Dimisianu, Gabriel (România)
Damian, Theodor (US)
Dahl, Rita (Finland)
De Boer, Miguel Angel (Argentina)
Dragomirescu, Daniel (România)
Essig, Michael (US)
Gallagher, Katherine (UK)
Gill, Caroline (UK)
Guragain, Khem (Nepal)
Godinez, Patty (US)
Gendrano, Victor P. (US)
Hart, Peter (UK)
Ieronim, Ioana (România)
Isanos, Elisabeta (România)
Jackson, Mark William (Australia)
Kinsey, Chris (UK)
Kostaki, Katerina (Greece)
Kudera, Alexander (US)
Landsman, Peggy (US)
Lazu, Ion (România)
Lavergne, Alfredo (Chile)
Mallick, Nazia (India)
Morata Cortado, Victor (Spain)
Meirelles, Marcela (Uruguay)
Mendoza Arrubarrena, Maria Eugenia(Mexico)
Nicolova, Galina (Bulgaria)
Olatunde, Abiola (Nigeria)
Petit, Pascale (UK)
Ramentol Serratosa, Marian (Spain)
Ramanan, Venkata (India)
Rashbaum, Burt (US)
Riggs, Donald (US)
Rossell Ibern, Anna (Spain)
Rakose, Catherine (France)
Ruiz Ortiz, Maria (Spain)
Sutherland, Paul (UK)
Spillman, Rudy (Israel)
Stevo, Allan (Slovakia)
Stewart, Anne (UK)
Segal, Alan (US)
Viiding, Elo (Estonia)
Vasile, Geo (România)
Vianu, Lidia (România)
Vanelslander, Lena (Belgium-Italy)
Visser, Wayne (South Africa – UK)
Williamson III, Ernest (US)
Walden, Raymond (Germany)

PRICE PER COPY: 40 euros / 50 dollars
Via PayPal to the following e-mail address:
biggyshor@gmail.com
or via Western Union to:
Dragomirescu Daniel-Florian
str. N. Balcescu, no 77, bl. 77, sc. B, et. 4, ap. 32
730131 VASLUI
ROMANIA / EUROPEAN UNION

AN ANTHOLOGY FOR VALUABLE READERS
AUTHORS, SELECTED TEXTS, CV, CRITICAL OPINIONS
COMING SOON

joi, 3 iunie 2010

CULTURAL PROJECTS / PROIECTE CULTURALE/PROYECTOS CULTURALES


FUNDAŢIA MULTICULTURALĂ “ORIZONT CONTEMPORAN”
Aducem la cunoştinţa suporterilor noştri că demersurile pentru înfiinţarea Fundaţiei Multiculturale “Orizont Contemporan” îşi urmează cursul în bune condiţii. În prezent lucrăm la proiectul de Statut şi sperăm să putem achiziţiona în cel mai scurt timp un mic sediu proprietate personală în Bucureşti.
Ne face o deosebită plăcere să constatăm că nu suntem singuri în aceste demersuri şi anunţăm că ni s-au alăturat până acum ca membri fondatori peste 25 de scriitori şi iubitori de cultură de pretutindeni, după cum urmează:
a) din România: Gabriel Dimisianu, Mihai Cantuniari, Lidia Vianu, Geo Vasile, Ion Lazu, Lidia Lazu, Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea, Roxana Drăguşin, Roxana Gabriela Bodîrcă, Lorena Clara Fota Mihăeş, Ana Luţaş, Sanziana Mihalache;
b) din străinătate: Caroline Gill şi David Gill (UK), Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic), Lena Vanelslander (Belgia), Galina Nikolova (Bulgaria), Mary Denise Costello (US), Marina Centeno (Mexic), Rita Dahl (Finlanda), Rudy Spillman (Israel), Marcela Meirelles (Uruguay), Donald Riggs (US), Dominique Cibil (Franţa), Maria Ruiz Ortiz (Spania), Alexander Kudera (US), Michelle Brooks (US).
Suntem convinşi că în perioada următoare numărul membrilor fondatori va fi în creştere.
Dorim, de asemenea, să le adresăm mulţumiri speciale următorilor colaboratori şi simpatizanţi ai revistei şi ai viitoarei fundaţii °Orizont contemporan°, care au contribuit pe măsura posibilităţilor cu donaţii, aşa cum urmează:
- Mary Denise Costello (US) – 100 dolari;
- Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic) – 100 euro;
- Caroline şi David Gill (UK) – 30 euro;
- Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (România) – 450 lei (peste 100 euro);
- Ion şi Lidia Lazu (România) – 100 lei.
Lista subscripţiilor rămâne deschisă.
Pentru cei care nu ştiu, facem precizarea că achiziţionarea sediului pentru Fundaţie costă aproximativ 15000 euro, iar demersurile legale pentru înfiinţarea Fundaţiei vor costa câteva mii de lei, făra a mai lua în calcul cheltuielile administrative ulterioare.
Tuturor celor care ne urmăresc eforturile în planul vieţii culturale şi ne susţin în diferite moduri le adresăm pe această cale cele mai calde mulţumiri şi rugămintea de a rămâne şi pe mai departe alături de noi.

În numele Comitetului de Iniţiativă pentru Fundaţie (CIF),
Daniel Dragomirescu, redactor şef al revistei °Orizont Literar Contemporan°
Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, secretar
Bucureşti, 2 iunie 2010
________________________
THE MULTICULTURAL FOUNDATION “CONTEMPORARY HORIZON”
We inform our supporters that the steps we took in setting up our Multicultural Foundation “Contemporary Horizon” are going off successfully. For the moment, we are working on the Statute project and he hope that we’ll soon be able to purchase a small head office in Bucharest.
We are extremely pleased to discover that we are not alone in our intercession and we want to let you know that, so far, over 25 writers and culture lovers all over the world have joined us as charter members. Here is the list:
a) from Romania: Gabriel Dimisianu, Mihai Cantuniari, Lidia Vianu, Geo Vasile, Ion Lazu, Lidia Lazu, Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea, Roxana Drăguşin, Roxana Gabriela Bodîrcă, Lorena Clara Fota Mihăeş, Ana Luţaş, Sanziana Mihalache.
b) from abroad: Caroline Gill and David Gill (UK), Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexico), Lena Vanelslander (Belgium), Galina Nikolova (Bulgaria), Mary Denise Costello (US), Marina Centeno (Mexico), Rita Dahl (Finland), Rudy Spillman (Israel), Marcela Meirelles (Uruguay), Donald Riggs (US), Dominique Cibil (France), Maria Ruiz Ortiz (Spain), Alexander Kudera (US), Michelle Brooks (US).
We are sure that the list of the charter members is going to enlarge in the near future. We, also, want to thank the following contributors and sympathizers of our magazine and of our future Foundation “Contemporary Horizon”, for their donations:

• Mary Denise Costello (US) – 100 dollars
• Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexico) – 100 euros
• Caroline & David Gill (UK) – 30 euros
• Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (România) – 450 rons (about 100 euro);
• Ion & Lidia Lazu (România) – 100 rons

The subscription list is still open.
For those who are unaware of the fact, we mention that the head office we are about to purchase is about 15.000 euros, plus the legal forms for the foundations which also cost a few thousand rons , without taking into account the subsequent administrative costs.
We, therefore, want to thank all those who support our cultural efforts in various ways, and ask them to stand by our side in the future.

In the name of The Initiative Committee for the Foundation (ICF)
Daniel Dragomirescu, editor-in-chief of “Contemporary Literary Horizon”
Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, secretary

Bucharest, June 2nd, 2010
Translator: Roxana Dragusin
___________________________
LA FUNDACION MULTICULTURAL “EL HORIZONTE LITERARIO CONTEMPORANEO”
Les informamos a los interesados que las gestiones para hacer esta fundacion sigue su curso en buenas condiciones. Estamos trabajando en el proyecto de Statut y esperamos poder adquirir a la mayor brevedad posible una pequena sede, propiedad personal en Bucarest.
Estamos encantados de notar que no somos los unicos que hacen estas gestiones y les avisamos que hasta ahora se nos aunaron como miembres fondadores mas de 25 escritores y amantes de la cultura de todos lados, asi como pueden ver :
a) De Rumania: Gabriel Dimisianu, Mihai Cantuniari, Lidia Vianu, Geo Vasile, Ion Lazu, Lidia Lazu, Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea, Roxana Drăguşin, Roxana Gabriela Bodîrcă, Lorena Clara Fota Mihăeş, Ana Luţaş, Sanziana Mihalache;
b) Del extranjero: Caroline Gill şi David Gill (UK), Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic), Lena Vanelslander (Belgia), Galina Nikolova (Bulgaria), Mary Denise Costello (US), Marina Centeno (Mexic), Rita Dahl (Finlanda), Rudy Spillman (Israel), Marcela Meirelles (Uruguay), Donald Riggs (US), Dominique Cibil (Franţa), Maria Ruiz Ortiz (Spania), Alexander Kudera (US), Michelle Brooks (US).
Estamos convencidos que en la etapa siguiente el numero de los miembros ira creciendo.
Tambien deseamos dale muchas gracias a los siguientes colaboradores y seguidores de la revista y de la futura fundacion, que contribuyeron a medida de sus posibilidades con dinero:
- Mary Denise Costello (US) – 100 dolares;
- Maria Eugenia Mendoza Arrubarrena (Mexic) – 100 euros;
- Caroline şi David Gill (UK) – 30 euros;
- Elisabeta Isanos şi Gabriel Goian (România) – 450 lei (mas de 100 euros);
- Ion şi Lidia Lazu (România) – 100 lei.
La lista de las suscriciones sigue abierta.
Para los que no saben todavia, mencionamos que la adquiricion de la sede de la Fundacion cuesta aproximadamente 15 000 euros, y las gestiones legales para hacer la Fundacion costaran unos cuantos miles de RON, sin tomar en cuenta los gastos administrativos que seguiran.
A todos que siguen nuestros esfuerzos en lo que concierne la vida cultural y nos apoyan de diferentes maneras les damos muchisimas gracias y les rogamos que sigan estando junto a nosotros.

En nombre del comite para la Fundacion(CIF):
Daniel Dragomirescu, redactor jefe de la revista
Mihai Cantuniari, director
Roxana Drăguşin, secretario

Bucureşti, 2 iunie 2010
Traductora: Diana Dragomirescu

duminică, 30 mai 2010

EDITORIAL EVENT

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN
LA O NOUĂ APARIŢIE
CONTEMPORARY LITERARY HORIZON MAGAZINE
ISSUE NO. 3 (17) / MAY 2010
______________________________________
COLABORATORI DIN INTREAGA LUME!
CONTRIBUTORS FROM ALL OVER THE WORLD!
UK, US, ROMANIA, BULGARIA, SPAIN, INDIA, NEPAL, ARGENTINA, CHILE AND OTHER COUNTRIES
______________________________________
CONTENTS
Maria Dolores Garcia Pastor (SPAIN), “Olvidada”, p. 2
Galina Nikolova (BULGARIA), “The Church 'St. Archangels' in Arbanassi”, p. 5
Mihai Cantuniari (ROMANIA), “Predoslovie la patimile după Daniel” / “Proemio a las Pasiones según Daniel”, p. 8
Magda Ursache (ROMANIA), “Cazu Lazu” / “Lazu Case”, p. 9
Cecilia Palma (ARGENTINA), “Gabriel Garcia Marquez”, p. 12
Marina Centeno (MEXICO), Poems, p. 13
Maria Ruiz Ortiz (SPAIN), “La familia a traves de la historia y las culturas”/”Familia de-a lungul istoriei şi culturii”, p. 15
Elisabeta Isanos (ROMANIA), Poeme din ciclul “Viile arse”/Poems, p. 20
Anna Rossell (SPAIN), „Las estaciones del horror” / “Saul Friedländer, The Years of Extermination: Nazi Germany and the Jews, 1939-1945”, p. 22
Francisca Avaria Munoz (CHILE), „Cual aves Fenix” y other poems, p. 25
Khem Guragain (NEPAL), “Postcolonial Study: Redefining the World and Literature” /”Studiu postcolonial: redefinind Lumea şi Literatura”, p. 29
Marius Ştefan Aldea, “La telefon cu Eminescu” / “Por telefono con Eminescu”, p. 35
Romulus Olaru (ROMANIA), “Magic and Metamorphosis in the Literary Fairy Tale – ‘The Story of the Pig’ by Ion Creangă” /”Magie şi metamorfoză în basmul cult “Povestea porcului” de Ion Creangă”, p. 38
Marianela Puebla (CHILE), “Copa vacia” / “Pahar gol”, p. 46
Nazia Malick (INDIA), “A Freudian look at Loneliness: Comparison and contrast of the theme in the novels Perfume and The House of Spirits”, p. 47
Oana Cercel (ROMANIA), Debut poetic la revista “Orizont literar”, p. 52
Alexander Kudera (US), “Scout”, p. 54
Donald Riggs (US), “Presence” and other poems, p. 58
Sam Smith (UK), “Poems”, p. 60
_______________________________________
CONTEMPORARY LITERARY HORIZON - A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS
HELP US TO BUILD THE “CONTEMPORARY HORIZON” MULTICULTURAL FOUNDATION
60 PAGES – ONLY 12 EUROS/15 DOLLARS PER COPY (SHIPPING INCLUDED)
VIA PAY PAL TO: biggyshor@gmail.com
or via Western Union at the following postal address:
Dragomirescu Daniel Florian
Str. N. Balcescu, no.77,bl.77, sc.B, et.4,ap.32
730131 VASLUI
ROMANIA/EUROPEAN UNION
__________________________________
See the Cover One of CHM 3/2010 at the following address: revistamulticulturala.wordpress.com/
YOUR CHOISE: A JOURNAL FOR MIND AND SOUL. BUY NOW!