MULTICULTURAL EVENTS. ION LAZU: LANSAREA REVISTEI "ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN"

Ieri, 9 aprilie 2010, s-a lansat la MNLR numărul 15 al revistei vasluiene Orizont literar contemporan, condusă de romancierul Daniel Dragomirescu, sub girul unuia dintre corifeii literaturii actuale, poetul, traducătorul şi memorialistul Mihai Cantuniari care, din motivele deja ştiute, nu a putut participa la frumosul şi însufleţitul eveniment. Alţi câţiva invitaţi de onoare nu s-au prezentat, supliniţi cu brio de italienistul şi criticul literar Geo Vasile care, la final, a dăruit cărţi cu autograf, dar a şi primit câteva, aşijderea. OLC este o revistă bilingvă, cum nu mai ştiu să fie o a doua pe la noi, consistentă, de 72 de pagini, elegantă şi cu gust ilustrată, care face cinste literelor române, hotărâte, în fine, “să dea mingea la bătaie”, cum ar spune yankeul - scoasă în parteneriat cu catedra de engleză a Universităţii Bucureşti, sub coordonarea Lidiei Vianu. Colaboratori, dar şi cititori ai variantei pe net, mai mult actanţi din afara graniţelor, deci mare deschidere spre literaturile străine, engleză, franceză, spaniolă, dar şi din ţările mai apropiate nouă. În acest număr, lansat la Bucureşti, un pas în plus spre publicul cititor, avea a face cu opt colaborări din România (iar cu Pastel alb de Cassian Maria Spiridon, nouă) şi cu 18 nume din afara graniţelor. Asta spune ceva despre orientarea şi programul echipei redacţionale, care a început cu un proiect timid şi s-a reorientat spre noile cerinţe şi tendinţe ale literaturii de ultimă oră. Simona Cioculescu, atentă cititoare, s-a referit la problematica câtorva dintre textele acestui număr. Gabriel Dimisianu, după o viaţă întreagă de redactor la cea mai importantă revistă a USR (“România literară”) a apreciat curajul şi competenţa grupului redacţional. Traducerile în română sunt asigurate de un colectiv de masteranzi, iar dintre ei Alina-Olimpia Miron duce greul, fiind şi Secretar de redacţie. Despre contribuţiile “etranjerilor” e mai bine să vă faceţi singuri o idee accesând http://contemporaryhorizon.blogspot.com. Veţi avea plăcute surprize, vă asigur. În ce-i priveşte pe conaţionali, Daniel Dragomirescu vine cu un eseu despre Eminescu şi postmodernism. Subsemnatului i se traduce un fragment din ediţia definitivă a “Veneticilor”. Romanul fusese trecut pe lista de traduceri a ICR încă de prin 2003. N-a fost să fie. Mă resemnasem să-mi câştig cât mai mulţi cititori autohtoni. Încă o himeră… Şi, pe neaşteptate, această primă traducere în engleză… Un pas mic pentru Ion Lazu, un pas… Marin Rădulescu se prezintă cu însemnări din lumea profesorilor. Elisabeta Isanos, cu extraordinare poezii în dulcele stil clasic. Un poet adevărat te va lua prin surprindere, de fiecare dată, aşa cum mi s-a întâmplat mie acum cu Elisabeta Isanos. Se lansează tineri poeţi: Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea , iar la debuturi, Mădălina Gane. Un aer curat, proaspăt, întăritor, de literatură scrisă în buna credinţă, neviciat, cum se tot întâmplă, de mofturi şi frivolităţi aşa-zis acrosante. O dimineaţă de primăvară şi încredere în cuvântul izvodit sub har.
_________________________________________

ION LAZU: LAUNCH OF ‘CONTEMPORARY HORIZON’
MAGAZINE AT THE NATIONAL LITERATURE MUSEUM

Yesterday, issue no. 15 of Contemporary & Literary Horizon journal was launched; it is run by novelist Daniel Dragomirescu (from Vaslui) under the aegis of poet, translator and memorialist Mihai Cantuniari, one of the coryphaei of contemporary literature; for reasons already known, he couldn’t take part in this wonderful and lively event. There were several other guests of honour who didn’t show up, but their absence was richly made up for by Italianist and literary critic Geo Vasile, who, at the end, gave out autographed books, but also received some. CLH is a consistent bilingual journal, numbering seventy-two pages, with an elegant display of tasteful illustrations, doing credit to Romanian literature which has finally decided to ‘take the bull by the horns’ as the Yankee would say – published in partnership with the English Department (University of Bucharest), coordinated by Lidia Vianu. The contributors, but also the readers of its online version, are rather foreign than Romanian, therefore the journal is very open to foreign literature; the articles come from English, French, Spanish-speaking countries, but also from countries closer to us. This issue, launched in Bucharest – another step towards reaching out to its readers – comprises eight contributions from Romania (nine, counting Cassian Maria Spiridon’s Pastel alb / White pastel) and eighteen foreign ones. This speaks volumes on the direction and programme of the editorial team, who have started with a small project and oriented themselves towards the latest literary requirements and tendencies. Simona Cioculescu, an avid reader, discussed the subjects approached in several texts of this issue. Gabriel Dimisianu, after a lifelong career as the editor of the most important journal of the RWU – Romanian Writers’ Union (România literară / Literary Romania) appreciated the courage and competence of the editorial team. The translations into Romanian are made by a group of MA students, Alina-Olimpia Miron bearing the brunt as she is also the general secretary. If you wish to learn more about the external contributors’ articles, go to http://contemporaryhorizon.blogspot.com. You will be pleasantly surprised. As for our compatriots, Daniel Dragomirescu wrote an essay on Eminescu and postmodernism. The undersigned had an article from the definitive edition of Veneticii (The Strangers) translated into English. The novel had been short listed for the RCI’s (Romanian Cultural Institute) translations section ever since 2003. But it wasn’t meant to be. I had resigned myself to the idea of having as wide a Romanian readership as possible. Yet another illusion… And, all of a sudden, this first translation into English… A small step for Ion Lazu, a big step… Marin Rădulescu’s article on the world of teachers is very engaging as well. Elisabeta Isanos is present with her extraordinary poems in the sweet classical style. A true poet always takes one by surprise; the same happened to me with Elisabeta Isanos. Young poets have made their debut in this journal: Dorin Cozan, Marius Ştefan Aldea and Mădălina Gane. A fresh, invigorating breath of good literature, unvitiated, as it so often happens, by so-called crowd-pleasing whims and frivolity. A spring morning hailing faith and hope in the talent-forged word.

Translator: Alina-Olimpia Miron
Proofreader: Andreea Banciu

PENTRU CITITORII DIN ROMANIA

REVISTA “ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN”
ŞI MUZEUL NAŢIONAL AL LITERATURII ROMÂNE
Bd. Dacia nr. 12, sector 1, Bucureşti, tel. 021 / 2125846

VĂ INVITĂ SĂ LUAŢI PARTE
VINERI, 9 APRILIE 2010, ORELE 11,00
LA MUZEUL NAŢIONAL AL LITERATURII ROMÂNE
LA LANSAREA NUMĂRULUI 1/IANUARIE-MARTIE 2010

INVITAŢI DE ONOARE SUNT ANA BLANDIANA, ROMULUS RUSAN,
GABRIEL DIMISIANU, ELISABETA ISANOS, LIDIA VIANU, MIHAI CANTUNIARI

PARTICIPANŢII VOR BENEFICIA DE UN PLIANT GRATUIT
DESPRE ACTIVITATEA REVISTEI ŞI VOR PUTEA PRIMI AUTOGRAFE.
RUGĂM PE CEI INTERESAŢI SĂ NE CONFIRME INTENŢIA LOR
DE PARTICIPARE LA "COMENTARII"
SAU LA ADRESA DE E-MAIL: drgdaniel@yahoo.com
VĂ AŞTEPTĂM!

MULTICULTURAL DIALOGUES / DIALOGOS MULTICULTURALES

“A GOOD BOOK IS ONE IN WHICH
MOST READERS RECOGNIZE THEMSELVES”

Alina-Olimpia MIRON: I don’t know if you are aware of the book containing pornographic passages which was given to 6th graders, but this is the question I pose: how do you recognize or make the difference between a fragment/book with erotic, but very well-written content, and a pornographic one? Meaning: how do you know if the first one is high-quality and the second one utterly bad, though the topic is the same? Does the first one put it more metaphorically? Though I have come across very good books where everything was very explicit.
Daniel DRAGOMIRESCU: Yes, this is indeed a problem, but it isn’t irresolvable. I turn to one of Titu Maiorescu’s arguments: a product with literary pretensions is moral if it is well-written artistically and it is immoral if it is a kitsch. To which I add: Non idem est şi duo dicunt idem or Quod dicet Jovis, non licet bovis. Take this for example: all the masks / dirty things from The Decameron or Rabelais etc., are suitable in the context of first-class artistic creations. And the same masks and sexual mania / fantasies, sexually deviant affairs remain pure obscenities in the texts of authors who have no clue (and never will) whatsoever what artistic creation actually means!
Take Cantuniari’s work: sex permeates his book, but one cannot consider it pornographic as it displays artistic refinement.
I think I might write an article on this in autumn. You too can write a short essay on this topic! This theme is very thought-provoking. However, pornography and obscenity haven’t been invented by postmodern writers! Read Aristophanes or Petronius and you’ll see. Or peruse XVIIIth century libertine French literature. Don’t worry, these guys haven’t discovered anything new under the sun.
A-O. M..: The problem with literature is that there isn’t anything palpable; for example, what does artistic refinement mean? Many would think of it as a very delicate way of addressing the issue, regardless of its nature. And what does well-written from an artistic perspective mean? Books which just sound nice? Which don’t shock one? This is the reason why I have never been into literary theory, because one understands close to nothing, one has no guiding marks. I am the first to admit that all canonical writers are good (both here and abroad) but, honestly, my sole argument is that I have enjoyed their writing and that so many critics can’t have been wrong. Here is where I stop.
D.D.: Your point of view seems very honest to me.
Go to an annual fair, where you can see everything and anything. You’ll see fine ceramics and cheap ceramics (which some might like).The same goes for literary works: they’re not all of a piece! The problem is that contemporary literature is imbued with a deep confusion regarding literary values, because of the critics’ lack of competence and / or honesty who recommend with fake enthusiasm cheap books and ignore valuable works.
In Eminescu’s time and in the interwar period our classical values affirmed themselves; we had competent critics (Maiorescu; Lovinescu, Mihail Dragomirescu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Vianu, Perpessicius, Streinu etc.), people doing their job with true professionalism and honesty in most cases.
What do critics do today? They say everything good in Romanian literature, from the Văcărescu poets on, is postmodern!!! Or traditionalist. And others, calling themselves critics, apply the principle: me and my crew. This and nothing more. So, one doesn’t know if Ioana Bradea’s novel, Bagău, is a masterpiece or some inflated crap by those who have an interest in it (publishing house, critics, clientele).
How can one not be off the beam and say that, after all, only the Pleasure Principle (a German concept) can give one the exact value of contemporary literary production? I may like Mein Kampf or Copilu' Minune’s1 songs, or Pavel Coruţ’s empty words and declare them masterpieces! I like them!! But laissons tomber ça, for now. I’ll wait a few more years and then write an objective critical history of Romanian literature, one without all the –isms.
In a nutshell: the pleasure principle (which you’ve mentioned) is useful, but IT ISN’T ENOUGH.
A.-O. M.: OK, then what else must be added? Though I’m a dreamer, I am still an organized person and I need clarity and certainty in my life. Leaving aside my liking this and that, what defines a good book? That is precisely what I asked mr. Cantuniari who couldn’t provide me with a concrete answer. All the critics I read in school, high-school and college haven’t managed to make this clear, besides the fact that their language was wayyy too academic (that is, if they wanted to be read by the average man) which I practically had to translated from Romanian into Romanian. The questions seems simple to me: What is a good book? How can you tell?
D.D.: The issue of value has its roots in Antiquity. The first to attempt a solution was Aristotle, in his writings on aesthetics, and later Nicolas Boileau in Art poetique etc. On Romanian territory - Titu Maiorescu in his works on aesthetics. Our need for certainties – yours, in this case – is understandable. The issue is very complicated, as today’s books have become utterly eclectic and have abandoned almost every criteria (aesthetic, but also axiological and ethical) imposed by the millenary experience of literary creation. What can one expect when forms are bereft of their essence, when the play on words and originality is drowned, and every possible rubbish stands for solid creation, based on vocation and vision, as well as on one’s capacity of skilfully processing the lexical material one’s language offers?
Except for the Pleasure Principle (I think the German equivalent is Lustprinzip), when evaluating a literary creation – if it’s great or cheap - , we also need to check the use of the words in the text, but one has to sense it in order to differentiate silly scrabbling from language virtuosity (see Dante, Rabelais, Creangă or Sadoveanu). You, as specialist in literary translations, are entitled to better appreciate the value of a book, depending on the respective language. And here’s a second criteria for establishing the quality of a book (besides the Pleasure Principle). Another criteria is the formative capacity of the creation, which one must never underestimate. Homer’s Iliad formed the mind and soul of many generations in Greece’s Golden Era. Its impact on the collective mental state was huge. The same goes for the Divine Comedy, Don Quixote, Hamlet, The Brothers Karamazov etc.
Moreover, to me, a good book isn’t one in which you can recognize the author, but one in which most readers recognize themselves. Now you have a little – though not perfect - compass to guide you in this mesmerizing world of books!

Tradus de: ALINA-OLIMPIA MIRON
Translated by: ALINA-OLIMPIA MIRON

NOTES
1 A singer of what most Romanians consider cheap music.
________________________________

“O CARTE BUNĂ ESTE CARTEA
ÎN CARE SE RECUNOSC CEI MAI MULŢI CITITORI”

Alina-Olimpia MIRON: Nu ştiu dacă ai prins faza cu cartea cu pasaje pornografice care a fost dată unor olimpici de română de a 6-a, însă pun următoarea întrebare: cum faci diferenţa dintre un pasaj/carte cu conţinut erotic, dar literară, bine scrisă, şi un pasaj pornografic? Adică, de unde ştii că primul e de calitate, deşi vorbeşte despre sex, şi al doilea e de calitate joasă, deşi vorbeste despre acelaşi subiect? În primul e mai metaforic? Deşi am citit cărţi foarte bune unde era totul pe faţă.
Daniel DRAGOMIRESCU: Da, e o problemă aici, dar nu e de nerezolvat. Recurg la un argument utilizat cândva de Titu Maiorescu: un produs cu pretenţii literare este "moral" dacă este bine realizat din punct de vedere artistic şi este "imoral" dacă este un kitsch. La care eu mai adaug ceva: "Non idem est si duo dicunt idem" sau "Quod dicet Jovis, non licet bovis". Uite, ca exemplu: toate măscările / lucrurile "deocheate" din Boccaccio sau din Rabelais etc. sunt la locul lor în contextul unor creaţii de artă de înaltă clasă. Şi aceleaşi măscări şi deliruri sexuale / fantezii, chestii deviante în materie de sex etc. rămân pure obscenităţi în textele unor autori care habar nu au şi nu vor avea vreodată de ce înseamnă, de fapt, creaţia artistică!
Şi la Cantuniari este destul sex, dar cartea lui nu aş putea spune că este una pornografică, fiindcă are rafinament artistic. Cred ca m-ai stârnit pe această temă şi am să scriu ceva pe la toamnă. Şi tu poţi face un mic eseu! E o temă incitantă. Dar pornografia şi obscenităţile nu-s invenţia postmoderniştilor nicidecum! Citeşte-l pe Aristofan sau Petronius şi o să vezi. Sau literatura sec. al XVIII-lea, cel aşa de libertin, francez. Fii liniştită, băieţii ăştia n-au descoperit nimic nou sub soare.
A-O. M..: Problema cu literatura e că nu ai nimic concret; de exemplu, ce înseamnă rafinament artistic? Multă lume ar crede că e vorba de o manieră foarte delicată de a pune problema, indiferent care o fi ea. Şi ce înseamnă bine realizat din punct de vedere artistic? Care sună bine? Care nu te şochează? De asta nu mi-a plăcut teoria literară, pentru că nu înţelegi mai nimic, n-ai repere. Eu admit că toţi autorii canonici sunt buni (şi străini şi ai noştri), însă, sincer, singurul meu argument este că mie mi-au plăcut şi că nu e posibil ca atâţi critici să se fi înşelat. Mai mult de atât nu ştiu.
D.D.: Punctul tău de vedere îmi pare foarte onest. Păi ia du-te tu într-un bâlci anual, unde se vând de toate. O să vezi acolo ceramică populară de bună lucrătură artistică şi ceramică lucrată fără nici un gust (care unora s-ar putea să le placă). Aşa şi cu creaţiile literare: nu toate-s o apă şi un pământ! Problema este că în literatura contemporană domneşte o mare confuzie de valori, datorită lipsei de competenţă şi/sau onestitate a criticilor, care recomandă cu fals entuziasm scrieri de doi bani şi ignoră creaţii de valoare. La vremea lui Eminescu şi în epoca interbelică, atunci când s-au afirmat valorile noastre "clasice" erau critici competenţi (Maiorescu, Lovinescu, Mihail Dragomirescu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Vianu, Perpessicius, Streinu etc.) care îşi făceau meseria cu profesionalism şi onestitate, în cele mai multe cazuri.
Azi un critic ce face? Zice că tot ce-i bun în literatura română, de la poeţii Văcăreşti încoace, este de factură postmodernistă!!! Sau tradiţionalist-păşunistă, în cazul contrar. Iar alţii, ce-şi zic şi ei "critici", aplică principiul: "eu cu gaşca mea". Atât şi nimic mai mult. Aşa încât nu mai ştii dacă romanul Bagău de Ioana Bradea este o capodoperă sau un rahat umflat cu pompa de cei interesaţi (editură, critici, clientelă).
Păi, cum să nu te declari debusolat şi să spui că până la urmă doar Principiul Plăcerii (un concept nemţesc şi ăsta) ne poate da măsura exactă a valorii producţiei literare actuale? Chestia e că mie poate să-mi placă Mein Kampf sau manelele lui Copilu' Minune, ori peltelele lui Pavel Coruţ şi să le declar suveran capodopere absolute! Păi dacă mie îmi plac?!?
Dar “laissons tomber ça”, deocamdată. Mai aştept câţiva ani şi am să mă apuc şi eu să scriu o istorie critică a literaturii române, fără partizanate şi fără alte "isme".
Scurt: principiul plăcerii produse de o operă (pe care l-ai invocat) este util, dar nu este suficient.
A-O. M..: OK, şi atunci ce mai trebuie adăugat pe lângă principiul plăcerii? Deşi sunt de felul meu o maaaaare visătoare, totuşi sunt o persoană organizată, care are nevoie de lucruri clare. Adică, lăsând de o parte că mie îmi place aia şi aia, ce defineşte o carte de calitate? Asta l-am întrebat şi pe domnul Mihai Cantuniari, care nu a putut să-mi dea un răspuns concret. Toţi criticii pe care i-am citit în şcoală, liceu, facultate, pe lângă faptul că au întrebuinţat un limbaj muuult prea academic (asta dacă voiau să fie citiţi şi de oamenii de rând) pe care efectiv trebuia să-l traduc din română în română, nu au reuşit să-mi clarifice exact lucrul ăsta, întrebarea asta care mi se pare una simplă. Ce este o carte bună? Cum îţi dai seama?
D.D.: Problema valorii este veche.
Primul care a încercat să o rezolve a fost Aristotel, în Estetica, iar mai târziu a făcut-o Nicolas Boileau în Art poetique etc. La noi - Titu Maiorescu în lucrările sale estetice. E de înţeles nevoia noastră - a ta, în cazul de faţă - de certitudini.
Problema este foarte complicată, fiindcă azi creaţia literară a devenit foarte eclectică şi a abandonat cam toate criteriile (estetice, dar şi axiologice, etice) impuse de experienţa milenară a creaţiei literare. La ce te poţi aştepta, atunci când forma este ruptă de fond, când jocul cu vorbele şi originalitatea cu orice preţ, şi toate abţibildurile posibile ajung să ţină loc de creaţie temeinică, bazată pe vocaţie şi viziune, precum şi pe capacitatea de a prelucra cu meşteşug materialul lexical oferit de limbă?
Cred că, în afară de Principiul Plăcerii (Lustprinzip pare-mi-se că-i zice în nemţeşte, nu-s sigur), în evaluarea unei opere literare - că-i bună sau e de doi bani - , mai trebuie să ne uităm la calitatea valorificării Cuvintelor în text, dar pentru asta trebuie să ai un simţ special, ca să distingi simpla maimuţăreală de virtuozitatea de limbaj (vezi Dante, Rabelais, Creangă ori Sadoveanu). Tu, ca specialistă în traduceri literare, eşti în măsură să apreciezi cel mai bine valoarea unei creaţii în funcţie de limbaj. Iată un al doilea criteriu de a stabili care carte e mai bună şi care mai proastă, pe lângă cel al Plăcerii. Alt criteriu este capacitatea formativă a operei, care nu e deloc de subestimat. Iliada lui Homer a format mintea şi sufletul multor generaţii din Grecia epocii de aur. A avut un impact major în mentalul colectiv. Aşa Divina Comedie, Don Quijote, Hamlet, Fraţii Karamazov etc.
Apoi, cred că o carte bună nu este cartea în care îl poţi recunoaşte pe autor, ci cartea în care se recunosc, în datele lor omeneşti esenţiale, cei mai mulţi cititori. Uite că ţi-am pus la îndemână o mică busolă care, chiar dacă nu-i perfectă, te ajută să te descurci în abracadabranta lume a cărţilor!

CONTEMPORARY POETRY: EFIGENIA COUTINHO (BRAZIL)

TORMENTO

Antes de partir, te beso con Ternura.
En mis ojos prometo nueva Ventura:
Del sueño esplendoroso, Amor y Pasión pura,
siendo este afecto con infinita hermosura...

Bienvenido, con la primera luz del día,
nuevo Futuro, tonos acuarelas y melodía.
Al atardecer, proclamo Adiós al Día,
Ven noche de luna, por la plata te irradia.

Te soñé, con gracia, regocijo y candidez,
Canté cantinelas de singular blandura,
manifestando nobleza, en la mente pura...

El Sueño se desvanece, sufriendo rompimiento.
Oh! la inseguridad de este infernal sentimiento.
¡El día de decír Adiós , gran tormento!...

ZBUCIUM

Înainte de plecare, te sărut cu Tandreţe.
În ochii mei promit un nou Noroc:
Din somnul lucitor, Iubire şi Pasiune adevărată,
fiind acestă afecţiune de o frumuseţe infintă…

Bun venit, cu prima lucire a zilei,
nou Viitor, tonuri acuarelă şi melodie.
La asfinţit, îmi iau Rămas bun de la Zi,
Clar de lună, vino, fărîmiţează-te în argint.

Te-am visat, cu haz, veselie şi candoare,
Am cîntat cantilene de o blîndeţe rară,
arătînd nobleţe, în mintea pură…

Visul se risipeşte, suferind ruptură.
Oh! nesiguranţa acestui infernal sentiment.
Ziua Despărţirii, ce zbucium!...

STRUGGLE

Before my departure, I kiss you Tenderly.
In my eyes I promise a new Fortune:
From the glittering dream, Love and true Passion,
being this infinitely beautiful affection …

Welcome, with the first daylight,
new Future, water color tones, and melody.
At sunset, I say Goodbye to the Day,
Come, moonlit night, crumble into silver.


I dreamt of you, full of spirit, cheer and grace,
I sang songs of unique kindness,
showing nobility, in the pure mind…

The Dream vanishes, leaving rupture behind.
Oh! the insecurity of this infernal feeling.
The day we say Goodbye, what a struggle!...
_____________________________

Efigênia Coutinho:
SOBRE A POESIA
ON THE POETRY
DESPRE POEZIE

A poesia será sempre um meio de comunicação de sentimentos
na escrita. Eu tenho um ritmo pessoal, operando desvios de
ângulos, mas sem perder de vista a tradição, procurando atingir o
núcleo da idéia essencial, a imagem mais direta possível,
abolindo as passagens intermediárias. Certa da extraordinária
riqueza da metáfora - tratei de instala-lá nos meus poemas, com
toda a sua carga e força emocional!
_____________________________

Poetry will always be a way of expressing feelings in
writing. I have a personal rhythm, I operate deviations of
perspectives, but without leaving tradition apart. I try to reach
the nucleus of the essential idea, the most straightforward
image, avoiding the intermediary passages. Being certain about
the richness of the metaphor, I tried to use it in my poems, with
all its symbolism and emotional force!
_____________________________

Poezia va fi mereu un mijloc de comunicare a sentimentelor
în scris. Eu am un ritm personal, operez deviaţii de unghiuri,
dar fără a pierde din vedere tradiţia, încerc să ating nucleul
ideeii esenţiale, cea mai directă imagine cu putinţă, las
deoparte pasajele intermediare. Convinsă de extraordinara bogăţie
a metaforei – am încercat să o instalez în poeziile mele, cu
toată încărcătura sa şi cu forţa sa emoţională!

Traducător: Florentina Yvonne Penciu
Corector: Mircea Filimon

IMPORTANT!

THIS WEEKEND THE FIRST 2010 ISSUE (JAN-MARCH) OF ‘CONTEMPORARY & LITERARY HORIZON’ MAGAZINE CAME OUT
IT ALSO FEATURES THE ROMANIAN-SPANISH SUPPLEMENT ‘EL BOLETIN DEL AUTOR’ NO. 1/2010
A MAGAZINE WITH AN INTERNATIONAL EDITORIAL TEAM
A LIMITED STOCK EDITION FOR VALUABLE READERS
PRICE: 10 EUROS / 15 DOLLARS PER COPY (SHIPPING INCLUDED)
PAY VIA PAYPAL AT THE FOLLOWING ADDRESS:
biggyshor@gmail.com

ERRATUM

VISIT THE SITE "PALITRA" (GALINA NIKOLOVA)
AT THE FOLLOWING ADDRESS:
galyaart.blogspot.com/

GALINA NIKOLOVA-IVANCHEVA is an artist and writer from Veliko Tarnovo, Bulgaria. She has a PhD in Science of Art and Fine Arts. Since this year she has been a contributor of CONTEMPORARY HORIZON MAGAZINE.

A SELF PORTRAIT BY GALINA NIKOLOVA (BULGARIA)