A SELF PORTRAIT BY GALINA NIKOLOVA (BULGARIA)

BRAZILIAN HORIZONS: OSWALDO ANTÔNIO BEGIATO

GREGORIAN SONG
To the virgin I bring flowers,
Today I almost ask for nothing;
Nor to come, nor to vanish,
Nor to prey, nor to deny.

Just to give me back the song
Stolen from my ears.
I’m like a stave without lines
A Gregorian song missing its harmonium.

CANTO GREGORIANO
Virgem, a quem flores trago,
Hoje quase nada peço;
Nem que venha, nem que suma,
Nem que reze, nem que negue.

Só me devolva a canção
Roubada de meus ouvidos.
Findo-me pauta sem claves,
E cantochão sem órgano.

CÂNTEC GREGORIAN
Fecioarei, cărui îi duc flori,
Astăzi aproape că nu-i mai cer nimic;
Nici să vină, nici să dispară,
Nici să se roage, nici să nege.

Doar să-mi dea înapoi cântarea
Furată auzului meu.
Sunt ca un portativ neliniat,
Un cântec gregorian fără orgă.

SEMNE VITALE
Mai întâi s-a născut băiatul,
Pe pământ, la câmp;
Apoi s-a născut poetul,
Pe pământul sfinţilor;
Ultimul a fost omul
Pe pământul strugurilor.

Din cauza asta poezia lui e
Un pic ca o sămânţă,
Un pic ca o promisiune,
Un pic ca o recoltă.

SINAIS VITAIS
Primeiro nasceu o menino,
Na terra, na roça;
Depois nasceu o poeta,
Na terra da santa;
Por último o homem
Na terra da uva.

Por isso sua poesia é
Um pouco semente,
Um pouco promessa,
Um pouco colheita.

VITAL SIGNS
First the child was born
On land, in the country side,
Then the poet was born
On the land of the saints;
The last was the man
On the land of grapes.

This is why his poetry is
A bit like a seed,
A bit like a promise,
A bit like a harvest.

Romanian and English versions: Laura ADAM
Proofreader: Cristina COSTIN
_____________________________
ABOUT THE AUTHOR
DESPRE AUTOR

Oswaldo Antônio Begiato (born 1953, Mombuca - Sao Paulo) is a Brazilian poet. He writes from sixties. His work contains sonnets, haiku, poems and other literary writings.

Oswaldo Antônio Begiato (născut 1953, Mombuca – statul Sao Paulo) este un poet brazilian. A început să scrie din anii ‘60. Opera sa cuprinde sonete, haiku, poeme şi alte scrieri literare.

PEQUENA BIOGRAFIA / A SELF PORTRAIT
Nasci, sob o signo de escorpião, em 26 de outubro do ano de 1.953, na cidade de Mombuca, um pequeno encanto no canto interior do Estado de São Paulo.
Menor que a cidade só eu mesmo.
Ainda pequeno vim para Jundiaí, também São Paulo, Terra da Uva, da qual experimentei o sabor do frutoe jamais a deixei.
Nela me fiz advogado sem banca, aposentado sem queixas e onde perambulo até hoje, buscando, perdidas nas sarjetas, as palavras que me usam para escrever poesias.
Links em que os amigos podem me ler:
Meu Blog Pessoal: http://.oabegiato-poesias.blogspot.com/
Recanto das Letras: http://recantodasletras.uol.com.br/autores/oabegiato
Minha Comunidade no Orkut: http://www.orkut.com.br/main#community.aspx?cmm=83397153

WELSH PERSPECTIVES: BYRON BEYNON

LETTERS TO RAYMOND GARLICK
The last time I heard R S Thomas read his poems was in
December 1995 at the Purcell Room, London. Introduced as Wales's
greatest living poet, his sharp, immediate reply was “Madam
Chairman, to characterise me thus is to do a great injustice to
the good poets who write in the Welsh language.” I believe his
lack of confidence to write poetry in Welsh (although he did try
to write a few poems) and having been deprived of the Welsh
language as a child (he was to learn the language as an adult)
was for him a constant sadness. In a letter from December 1982 he
writes “MacMillan are bringing out a selection of later poems to
balance the earlier selection. I wish they were in Welsh.”
Born in Cardiff in 1913 (his father a merchant seaman, his
mother as depicted in his memoirs as overbearing) he became a
priest, and by the time of his death in 2000 he had published
over 20 books of poetry and had been nominated for the 1996
Nobel Prize for Literature. Gomer has now published this
invaluable collection of letters (152 in total) covering a period
of almost 50 years from a great and modest poet to a central
figure in English-language literature in Wales, the poet, critic,
editor, Raymond Garlick.
By reading through these letters, greater appreciation and
insights into Thomas's life and works can be gleaned.
Characteristics emerge, such as his modesty, for example, in 1956
he writes from Machynlleth about Garlick's editorial in Dock
Leaves regarding “Song at the Year's Turning” - “It is very good
of you to devote so much space to my book and I feel most
unworthy of it.” And again in a letter from 1983: “It was kind
and generous of you to write as you did and I am indeed grateful.
The only snag is that I honestly don't recognise myself in the
portrait you have drawn. There is certainly no feeling of
achievement at all, but rather of a falling short of what I would
have wished to achieve. The sort of yard-sticks I have used have
been Bateau Ivre, Le Cimetière Marin, Sailing to Byzantium,
Geronation etc. And when one falls short of those, one knows one
hasn't been chosen.”
His sense of humour, too, comes across as in 1992 he says
“In Greece we pursued God up Olympos, but he vanished, as always,
into thin air.” Again, in the same letter “we did have one
downpour on Olympos. Perhaps God is a monkey after all. They
like to urinate at strangers.”
Events unfold, passing thoughts are disclosed, factual
details are given, the ordinary, the everyday, his reactions to
travel, politics, literature, family life, the regular December
or Christmas letter:
“I hope you can continue with “Dock Leaves” - I would
suggest that you keep it small, but rich.” (July 1951)
“It is good to be by the sea at Christmas” (December 1968)
“And Prytherch, then, was he a real man? I have never been
quite sure about his existence – he is certainly dead now!”
(March 1969)
“I have just been reading in London with a Norwegian poet.
As Fraser Steel kindly put it: “He's even older than you are”.
So we made a good pair.” (December 1983)
“It was strange to see Dubai, a new modern city rising out
of the desert” (December 1996)
The book also comes with a fine, illuminating introduction
by Jason Walford Davies, plus generous informative notes and
references.
Finally, on a personal note, the first time I heard RST read
was again in London, this time in December 1983 at the Arts
Theatre near Leicester Square with Olav H. Hauge (the Norwegian
poet mentioned earlier). I did have the opportunity to speak to
RST in Welsh, it was then that I noticed and remember how more
relaxed and outgoing he became as he spoke Welsh.

R.S. Thomas Letters to Raymond Garlick 1951 – 1999 edited
by Jason Walford Davies: Gomer Press, Ceredigion SA44 4JL:
orders@gomer.co.uk / 206 pp/£16.99/ISBN978 1843238263
___________________________________

SCRISORI CĂTRE RAYMOND GARLICK
Ultima oară când l-am auzit pe R. S. Thomas citindu-şi
poemele a fost la Purcell Room la Londra, în decembrie 1995.
Prezentat ca fiind cel mai mare poet în viaţă al Ţării Galilor,
răspunsul său tăios a venit rapid „Doamnă Preşedinte, a mă
caracteriza în acest mod înseamnă a face o mare nedreptate
poeţilor buni care scriu în galeză.” Cred că lipsa lui de
încredere în a scrie poezii în galeză (deşi a încercat să scrie
câteva) şi faptul de a fi fost privat de limba galeză pe când era
copil (avea să înveţe limba mai târziu ca adult) au fost pentru
el motive de tristeţe. Într-una dintre scrisorile din decembrie
1982 el scrie „MacMillan va scoate o selecţie de poeme recente
pentru a echilibra selecţia compusă din poemele mele timpurii.
Mi-aş dori să fie în galeză.”
Născut în Cardiff în 1913 (tatăl marinar pe o navă
comercială, mama aşa cum e descrisă în memoriile sale o femeie
autoritară) devine preot şi, până la moartea sa în 2000, a
publicat peste 20 de cărţi de poezie şi a fost nominalizat în
1996 pentru Premiul Nobel pentru Literatură. Gomer a publicat
acum această colecţie extrem de valoroasă a corespondenţei sale
(152 scrisori în total) acoperind o perioadă de timp de
aproximativ 50 de ani, de la marele poet modest la figura
centrală din literatura de limbă engleză din Ţara Galilor,
poetul, criticul, redactorul, Raymond Garlick.
Citind aceste scrisori, se poate observa o mai mare
apreciere şi profunzime a vieţii şi operei lui Thomas. Apar
anumite trăsături, precum modestia sa, de exemplu, în 1956 el
scria de la Machynlleth despre editorialul lui Garlick din Dock
Leaves privind „Cântec la trecerea dintre ani” – „Este foarte
amabil din partea dumneavoastră să acordaţi atât de mult spaţiu
cărţii mele şi mă simt nedemn de o asemenea atenţie.” Şi iarăşi
într-o scrisoare din 1983: „Aţi dat dovadă de o mare amabilitate
şi generozitate când aţi scris ceea ce aţi scris şi vă sunt
foarte recunoscător. Singurul necaz ar fi că sincer eu nu mă
recunosc în portretul schiţat de dumneavoastră. Cu siguranţă nu
există niciun sentiment de realizare, ci mai degrabă un sentiment
de neîndeplinire a ceea ce eu mi-am dorit să realizez. Genul de
etaloane pe care eu le-am folosit au fost Corabia Beată,
Cimitirul Marin, Navigând spre Bizanţ, Gerontion etc. Şi când nu
te ridici la înălţimea acestora, ştii că nu ai fost ales.”
Şi simţul umorului se face simţit atunci când în 1992 afirmă
„În Grecia l-am urmărit pe Dumnezeu pe muntele Olimp, dar a
dispărut, ca de obicei, în neant.” Iar, în aceeaşi scrisoare „am
prins o ploaie torenţială pe Olimp. Probabil Dumnezeu este o
maimuţă până la urmă. Lor le place să urineze pe străini.”
Evenimentele se desfăşoară, gânduri trecătoare sunt
dezvăluite, detalii oferite, lucruri obişnuite, cotidiene,
reacţiile sale faţă de călătorii, politică, literatură, viaţa de
familie, acel decembrie normal sau scrisoarea de Crăciun:
„Sper că veţi continua cu „Dock Leaves” – sugestia mea ar fi
să o menţineţi redusă dar bogată.” (iulie 1951)
„Este bine să fii pe ţărmul mării de Crăciun” (decembrie
1968)
„Şi atunci, Prytherch era un bărbat adevărat? Niciodată nu
am fost complet sigur de existenţa sa – cu siguranţă este mort
acum!” (martie 1969)
„Tocmai am citit la Londra împreună cu un poet norvegian.
După cum a afirmat cu amabilitate Fraser Steel: „El este chiar şi
mai bătrân ca tine”. Aşa că formam o pereche pe cinste.”
(decembrie 1983)
„A fost ciudat să văd Dubaiul, un oraş nou şi modern
înălţându-se din deşert” (decembrie 1996)
Cartea include şi o prefată frumoasă, edificatoare, scrisă
de Jason Walford Davies, plus note informative şi referinţe
detaliate.
În încheiere, ca o notă personală, îmi amintesc că prima
dată când l-am auzit pe RST citind a fost tot la Londra, de data
aceasta în decembrie 1983 la Arts Theatre aproape de Leicester
Square împreună cu Olav H. Hauge (poetul norvegian menţionat mai
devreme). Am avut ocazia să îi vorbesc lui RST în galeză, şi
atunci mi-am dat seama şi îmi aduc aminte acum cât de relaxat şi
de deschis devenise în timp ce vorbea această limbă.

R.S. Thomas Scrisori către Raymond Garlick 1951 – 1999
editat de Jason Walford Davies: Gomer Press, Ceredigion SA44 4JL:
orders@gomer.co.uk • 206 pp/£16.99/ISBN978 1843238263

Traducător: Mădălina Andrei
Corector: Mircea Filimon

CONTEMPORARY HORIZON MAGAZINE - EL CAFE DEL AUTOR

FRENCH HORIZONS: METAMORPHOSIS BY DOM'S CREATIONS

POETRY AND MUSIC: MIGUEL ANGEL DE BOER

LAMENTO DE MI TIERRA ESPERANZADA (*)

Quien sabe si podré, cansada como estoy,
rumbear hacia la luz del amor,
no sé ni que decir, mi voz ya se gastó,
gritando mi desolación.

Fui joven una vez, con ganas de vivir,
y el canto estaba en mi corazón,
el cielo era mi hogar, la luna mi almohadón,
con sueños de felicidad.

Ahora me estoy angustiando,
llorando un tiempo que pasó,
quisiera yo morir,
así no he de sentir,
nostalgias deshaciéndonos.

Llegaron sin saber, lo que iban a encontrar,
en el regazo de mi alma,
labraron con furor, sin miedo de agotar,
la sangre que yo cobijaba.

A cambio de mi dar, promesas recibí,
que nunca se vieron cumplidas,
si no fuera por vos, que aún estás aquí,
se hubieran llevado mi vida.

Yo sé que estás entendiendo,
porque soy tu razón de ser,
por eso no morí,
luchando he de seguir,
así no me podrán vencer.

(*) Balada
El tema está grabado de una presentación en vivo realizada hace ya muchos años.
Voz: Carlos Catalán
En la introducción: el que subscribe
Saxo, arreglos y dirección musical: Pablo Kusselman
Letra: Miguel Angel de Boer
Música: Pablo Kusselman

REGRETUL ŢĂRÂNEI MELE PLINĂ DE SPERANŢE (*)

Cine ştie de voi putea, ostenită cum sunt,
să-mi croiesc drum către lumina iubirii,
nu ştiu nici ce să spun, glasul deja mi-am irosit,
strigându-mi jalea.

Am fost tânără cândva, cu voie de-a trăi,
cântu-mi umplea inima,
ceru-mi era casă, luna, pernă,
cu vise de fericire.

Azi sunt neliniştită,
deplângând o vreme ce-a trecut,
aş vrea eu să mor,
aşa nu voi simţi,
nostalgiile destrămându-ne.

Sosiră neştiutori, de ce aveau să găsească,
în poalele sufletului meu,
munciră cu patimă, fără teama de-a secătui,
sângele ce eu adăposteam.

Pentru ce am dăruit, promisiuni am primit,
ce nu s-au văzut împlinite,
de n-ai fi fost tu, ce încă eşti aici,
mi-ar fi luat viaţa.

Ştiu că tu înţelegi,
căci eu sunt raţiunea ta de-a fi,
de aceea n-am murit,
în continuare trebuie să lupt,
aşa nu mă vor doborî.

(*) Baladă
Melodia este înregistrată după prezentarea în direct realizată acum mulţi ani.
Voce: Carlos Catalán
Introducere: subsemnatul
Saxofon, adaptare şi coordonare muzicală: Pablo Kusselman
Versuri: Miguel Angel de Boer
Muzica: Pablo Kusselman

LAMENTATION FOR MY HOPE-FILLED DUST (*)

Who knows if I can, tired as I am,
find my way towards the light of love,
I don’t even know what to say, my voice is lost already,
from crying my sorrow.

I was young once, yearning to live,
melody filled my heart,
the sky was my home, the moon, my pillow,
dreaming of happiness.

Now I am troubled,
longing for a time long gone,
I wish I were dead,
thus I would not feel,
nostalgia tearing us apart.

They arrived unaware, of what they would find,
in the lap of my soul,
they worked passionately, with no fear of draining,
the blood I was sheltering.

For my devotion, I received promises,
which never saw fulfilment,
had it not been for you, who are here still,
they would have taken my life away.

I know you understand,
as I am your reason to be,
for this I have not died,
I have to keep on fighting,
this way they will not defeat me.

(*) Ballad
The music was recorded after a live presentation several years ago.
Vocals: Carlos Catalán
Introduction: the undersigned
Sax, adaptation and music direction: Pablo Kusselman
Lyrics: Miguel Angel de Boer
Music: Pablo Kusselman

English and Romanian versions: Ana FÂRNOAGĂ
Proofreader: Mircea FILIMON

ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOR

Miguel Angel de Boer (born 1951) is a psychiatrist, writer and poet from Comodoro Rivadavia, Argentina. His poetic creation is in good relation with music.

Miguel Angel de Boer (născut în 1951) este un medic psihiatru, scriitor şi poet din Comodoro Rivadavia, Argentina. Creaţia sa poetică se îmbină cu muzica.

ELEN BRAGA GRUBER: CITY BY NIGHT