CONTEMPORARY GENERATION: MIRUNA VLADA

GOETHE CASTLE

I had filled my room with boats
who entered the room could
sit in one boat, could lie down and rest
could listen and hear

one day father entered
caressed the top of my head
said he couldn’t sit down
as it wouldn’t hold him said he knew me too well

then I would dance with nora
in goethe castle
with huge rococo gilded torchères
above us mirrors crystal glasses
nora told us the floor was like a ceiling
if you looked from the ceiling
we would run around the halls of goethe castle giggling
plays would be staged chamber concerts would be held
applause would be heard people would cheer
their eyes glistening with desire while watching us
octavian was always behind us
nora and I were running very fast
we wouldn’t even touch the stairs we’d jump over them
octavian gathered in a bag
every hole
we left behind.

then we reached a deserted beach
where nora became fatigued
the sea was still
octavian was taller than us
with a bit of white frost on his eyelashes
he told us
like in the biblic parables

you know that
our blood is now hanging over the other side

nora started to gather her cells
saying nothing that can be found in the sand
is harmful
she said look at me
I myself am here, in the sand
constantly regenerated
then you’ll see me float
her words were a thick fog
wrapping the air between us
and the yellow sea
the sea told me nora’s beauty would be reversed
octavian was looking down
trying to shatter my boats
and let go of me
nora said there was no health here
unless one closed one’s eyes for a couple of minutes

her dark long skirt
had already started to float
we were scared
but she said like in the biblic parables

the farther I go
you should know I get closer to you


CASTELUL GOETHE

îmi umplusem camera cu bărci
cine intra se putea
aşeza într-o barcă, se putea întinde şi odihni
putea pune urechea şi putea auzi

a intrat şi tata într-o zi
m-a mângâiat pe creştet
a spus că el nu poate să se aşeze
că pe el nu-l ţin că el mă cunoaşte prea bine

apoi dansam cu nora
în castelul goethe
erau lampadare uriaşe aurite
rococo deasupra noastră oglinzi pahare de cristal
nora ne spunea că podeaua e ca un tavan
dacă priveşti din tavan
alergam prin sălile castelului goethe chicoteam
se jucau piese de teatru se ţineau concerte de cameră
se auzeau aplauze ne ovaţionau
le sclipeau ochii de poftă privindu-ne
octavian rămânea mereu în urmă
eu şi nora alergam foarte repede
nici nu atingeam treptele săream peste ele
octavian strângea într-o pungă
toate găurile pe care noi le lăsam în urmă

şi apoi am ajuns pe o plajă pustie
unde nora şi-a găsit oboseala
marea nu se mişca
octavian era mai înalt ca noi
avea puţina promoroacă pe gene
şi ne-a spus
ca în pildele biblice

ştiţi că acum
sângele ne atârnă până dincolo

nora a început să-şi adune celulele
spunea că nimic din ce poţi găsi în nisip
nu face rău
zicea uitaţi-vă la mine
eu însămi sunt aici în nisip
şi mă adun şi mă fac la loc
şi apoi o să mă vedeţi plutind
cuvintele ei erau o ceaţă groasă
ce învelea aerul dintre noi
şi marea galbenă
marea mi-a spus că nora va fi
de-acum de-o frumuseţe inversă
octavian privea în jos
încerca să-mi sfărâme bărcile

şi să-mi dea drumul
nora spunea că nu există sănătate aici
decât dacă ţii ochii închişi pentru câteva minute

fusta ei lungă neagră
începuse deja să plutească
ne era frică
dar ea spunea ca în pildele biblice

cu cât mă îndepărtez
voi să ştiţi că m-apropii

Translator: Alina-Olimpia MIRON
Proofreader: Elena GHEORGHE


ABOUT THE AUTHOR

Miruna Vlada is a Romanian poet, born on August 17th 1986 in Bucharest.
Published books: “Poemeextrauterine / Ectopic Poems” (2004), “Nimic interzis doar apropierea / Nothing Forbidden only Proximity” (2006), “Pauza dintre vene / Break Between Veins” (2007). Included in the anthologies “Generation 2000” (2004), “Contes et nouvelles. Recueil de textes laureats” (Bruxelles, 2005) etc. Debut Award of the Bucharest Writers’ Association, “România literara” magazine and other prizes.
Her poetic writings have been translated into English, French, Polish.

PEGGY LANDSMAN: FROM LUCIDITY TO SENSIBILITY

by Daniel DRAGOMIRESCU

Peggy Landsman’s poetry is both the expression of a multitude of thematic virtues through the use of assumed unitary aesthetic means, applied consistently, and that of a fusion between lucidity and sensibility, facets which are usually incompatible, but here are skilfully joined together by the author.

The poet unostentatiously proclaims herself to be ‘an Earthperson’ – a being human to the core, no more and no less, a being organically bound to her native land, where she naturally came to be, not ended up on those lands. The poetic imagery transposes itself in seductively simple stanzas, generated from the generous perspective of ‘the noble savage’ untainted by history (see Voltaire, Rousseau) and which precedes, in the American space, the leveling civilization brought by the white man of the Old World: ‘I am / an indigenous / Person of the Earth. // Call me / an earthling / Indian’ (Earthperson’s Lament). Falling into the same category are also the poems ‘Still Life with Onions’, a homage paid to Van Gogh, the cursed genius of expressionist painting who left behind incredible paintings and the legend of a life filled with fierce human drama or a text marked by a Kafkian oniric perspective and the admiration for the legendary figure of Vladimir Mayakovsky: ‘I beheld his blue roses. I didn’t resist. / His was a delicate touch’ (Zdarov’ye).

This lyrical creation also displays lucidity, the civic conscience promoted by the protesting American youth of the ‘60s and ‘70s (the ‘flower-power’ generation), the voice which constantly observes and berates, sympathizes or expresses troubling anxieties. There is nothing prosaic or improvised in the literary ‘props’ Peggy Landsman uses in her poetry, and the very intelligent construction of the text on a semantic and aesthetic level is matched only by her ironic, usually satiric spirit, though sometimes malicious, in a truly feminine way. One could say the poet enjoys discovering both the weakness and sins of humankind and exults in denouncing or censuring them (usually righteously). This is the case of the satiric text referring to Norman Mailer which contradicts the wonderful image we, Eastern Europeans, had of this famous author, admired in Bucharest for his drama. Under the poet’s trenchant quill (whose good faith we cannot question), the great Norman Mailer (apparently a supporter in the rush of a compromising presidential campaign) appears in the unusual public position of a tumbler or a fair actor, who cannot even afford the manhood of consistency in his acts. His portrait is painted in grotesque nuances, and the language descends to the streets in the manner of ‘pop’ art: ‘Norman Norman Norman Mailer / Bellows from the podium / He will give five bucks / To the very first feminist / Who’s got the balls, who’s got the pluck...’ (I Remember Norman Mailer). Equally acid is the satiric vision of another cultural personality of the previous century, Gertrude Stein (whom Hemingway esteemed dearly). Landsman’s verb builds a portrait full of expressivity and jubilates, in phrases which display a high refinement and sense of language, in front of the idol fallen off the pedestal: ‘Everyone sighed at the size of her thights; / In philosophy she took first prize. // Gerty Gerty Stein Stein Stein / Never toed that fine fine line. // Gertrude the short-haired, Gertrude the fat, / Thank you for writing. Thank you for thriving’. (Gertrude) Equally demystifying is – as the poet loves Truth for its simplicity and modesty and instinctively rejects Falsehood dissimulated by seductive masks – the image, perhaps too embellished in the collective mental state, of ‘Miss Liberty’: ‘The torch singer lifts / her microphone. // ... / Her shoulder strap / slips. // Verses go by... / wordless’ (Approching the Shores of Freedom).

"To-wit To-woo" (FootHills Publishing, Kanona, NY, 2008) comprises these texts representative of Peggy Landsman’s creation and others of the same quality. This volume marks the deferred, but not late, debut of a poet who did not rush on the scene, bringing into the contemporary literary American life a convincing style through its uniqueness, aesthetic conscience doubled by a civic feeling and a good mastership of instruments of expression.

Traducător: Alina-Olimpia Miron
Translator: Alina-Olimpia Miron

Corector: Rodica Ionaş
Proofreader: Rodica Ionaş
________________________________________

PEGGY LANDSMAN: DE LA LUCIDITATE LA SENSIBILITATE

Creaţia poetică a lui Peggy Landsman este în bună măsură o expresie a polivalenţelor tematice, realizate cu mijloace estetice unitare, asumate şi aplicate în mod consecvent, dar într-o şi mai bună măsură este o trăsătură de unire între luciditate şi sensibilitate, însuşiri de regulă ireconciliabile şi totuşi abil puse de autoare la un numitor comun.
Poeta se proclamă cu o desăvârşită lipsă de ostentaţie “un pământean” – o fiinţă fundamental umană, nimic mai mult dar nici mai puţin, o fiinţă organic legată de spaţiul terestru originar, unde s-a ivit în mod natural, şi nu ajunsă pe acele meleaguri “navigând de aiurea”. Imaginile poetice curg în versuri de o seducătoare simplitate, construite din generoasa perspectivă a “bunului sălbatic” nepervertit de istorie (cf. Voltaire, Rousseau) şi care desigur precedă, în spaţiul american, civilizaţia nivelatoare adusă de omul alb al Lumii Vechi: “I am / an indigenous / Person of the Earth. // Call me / an earthling / Indian” (Earthperson’s Lament). Din aceeaşi categorie tematică fac parte şi poeziile “Natură moartă cu cepe” / “Still Life with Onions”, un omagiu adus lui Van Gogh, genialul damnat al picturii expresioniste, în urma căruia au rămas uimitoare creaţii plastice şi legenda unei vieţi de un insuportabil dramatism uman sau un text marcat de o viziune onirică în stil kafkian şi de admiraţia pentru figura legendară a lui Vladimir Maiakovski: “I beheld his blue roses. I didn’t resist. / His was a delicate touch” (Zdarov’ye / Noroc).
La polul opus al acestei creaţii lirice veghează luciditatea, conştiinţa cetăţenească promovată de generaţia tineretului contestatar american al anilor ‘60 şi ‘70 (generaţia lui “flower-power”), vocea care constată şi sancţionează, compătimeşte sau exprimă angoase tulburătoare. Nu este nimic banal şi nimic improvizat în recuzita literară la care apelează Peggy Landsman în versurile ei, iar modul foarte inteligent de construcţie a textului în plan semantic şi estetic nu este egalat decât de spiritul său ironic, de regulă satiric, dar uneori şi maliţios, la modul feminin prin excelenţă. S-ar putea spune că poetei îi face plăcere să descopere slăbiciunile şi păcatele omeneşti şi să jubileze denunţându-le ori incriminându-le (de regulă, în mod justificat). Este de pildă cazul unui text satiric referitor la Norman Mailer şi care contrazice imaginea frumoasă pe care noi, cei din ţările est-europene, o aveam despre celebrul personaj, admirat la Bucureşti pentru dramaturgia sa. Sub pana acidă a poetei (de a cărei bună credinţă nu ne putem îndoi), marele Norman Mailer (angrenat, se pare, ca suporter în iureşul unei campanii prezidenţiale compromiţătoare) apare într-o insolită postură publică de saltimbanc sau de actor de bâlci, care nu îşi poate permite nici măcar bărbăţia consecvenţei din actele sale. Tonurile în care este portretizat personajul sunt groteşti, iar limbajul coboară la nivelul colorat şi fără etichetă al străzii, în maniera artei “pop”: “Norman Norman Norman Mailer / Bellows from the podium / He will give five bucks / To the very first feminist / Who’s got the balls, who’s got the pluck...” (I Remember Norman Mailer). Tot atât de acidă este şi perspectiva satirică din care este evocată o altă somitate culturală a veacului precedent, Gertrude Stein (pentru care Hemingway avea o pioasă preţuire retrospectivă). Verbul landsmanian construieşte un portret plin de expresivitate şi jubilează, în sintagme care vădesc un cert rafinament si simt al limbii, în faţa idolului răsturnat de pe soclu: “Everyone sighed at the size of her thights; / In philosophy she took first prize. // Gerty Gerty Stein Stein Stein / Never toed that fine fine line. // Gertrude the short-haired, gertrude the fat, / Thank you for writing. Thank you for thriving”... (Gertrude) Tot demistificatoare – căci poeta iubeşte Adevărul în simplitatea şi modestia lui şi respinge instinctiv Neadevărul disimulat sub măşti seducătoare – se conturează şi imaginea, poate prea hiperbolizată în mentalul colectiv, a lui “Miss Liberty”: “The torch singer lifts / her microphone. // ... / Her shoulder strap / slips. // Verses go by... / wordless” (Approching the Shores of Freedom).
“To-wit To-woo” (FootHills Publishing, Kanona, NY, 2008) reuneşte între copertele sale aceste texte reprezentative din creaţia lui Peggy Landsman şi altele de acelaşi nivel calitativ. Acest volum marchează debutul amânat dar nu tardiv al unei poete care nu s-a grăbit deloc să intre în arenă, aducând în viaţa literară americană de azi un stil liric convingător prin originalitate, conştiinţă estetică dublată de sentiment civic şi o bună stăpânire a instrumentelor de expresie.

January / Ianuarie 2010

PEGGY LANDSMAN: TWO POEMS

MIDDLE-AGED AT THE MILLENNIUM

(Apologies to T.S. Eliot)

I have no plan of action, only memory...

Grew up in the sixties when we thought we
knew
Exactly how to change the world, all we had
to do:

Organize the masses, hold teach-ins at school,
Pressure our officials, sign an early truce,

Love one another, be spontaneous,
Lose bourgeois hang-ups, be impetuous...

The times, at times, were too tumultuous—
We were, at times, their tool.


ÎNTRE DOUĂ VÂRSTE ALE MILENIULUI

(Scuze lui T.S. Eliot)

Nu am niciun plan de acţiune, doar amintirea…

Am crescut în anii ’60 când
credeam că ştim
Clar cum vom schimba lumea, tot
ce trebuia să facem:
Să organizăm masele, să ţinem cursuri
în scoli,
Să punem presiune pe autorităţi, să semnăm
un armistiţiu de la început,

Să ne iubim unii pe alţii, să fim spontani,
Să lepădăm restricţiile burgheze, să fim
năvalnici…

Uneori, vremurile erau prea tulburătoare -
Uneori eram şi ai lor.

Translator: Alina-Olimpia MIRON
_______________________________

EARTHPERSON’S LAMENT

I am
an indigenous
Person of the Earth.

Call me
an earthling
Indian.

I did not sail here
from anywhere else.

Blue-green globe.
Green-blue reservation.

I am
born for the ocean
born to the trees,

of the clan
Two Clouds Drifting By.

Two Clouds Drifting By,
forever!

Forever
is a short short time.

TÂNGUIREA UNUI PĂMÂNTEAN

Sunt
prin naştere
un Pământean.

Numeşte-mă
un muritor
indian.

N-am ajuns aici
navigând de aiurea.

Planetă albastru-verde
Rezervaţie verde-albastră.

Sunt
născut pentru a vieţui în ocean
pentru a trăi în copaci,

din tribul
Doi-Nori-Purtaţi-de-Vânt.

Doi-Nori-Purtaţi-de-Vânt
pentru veşnicie!

Pentru veşnicia care
este un timp mult prea scurt.

Translator: Anton SCUTARU
_____________________________

ACKNOWLEDGMENTS

1.“Middle-Aged at the Millennium" -
Breathe:101 Contemporary Odes (C&R Press);
2. “Earthperson’s Lament” -Gander Press Review

HAPPY HOLIDAYS! LA MULTI ANI!

THANKS

The editorial staff of the LITERARY & CONTEMPORARY HORIZON magazine wishes to give thanks to all its collaborators and readers for the interest and support shown in 2009.
The staff also wishes to give special thanks to the following collaborators and readers of this (multi) cultural magazine, people who have provided us with their constant moral support, subscriptions and donations:
From the U.K.: CAROLINE GILL (Swansea), PETER HART (Cambridge)
From France: HELENE GLEHEN (Paris), MATHIEU MERCIER (Lyon)
From Romania : ELISABETA ISANOS (Bucharest), DORINA GACI (Constanţa), TATIANA RĂDULESCU (Bucharest), ALINA-OLIMPIA MIRON (Bucharest)
From the U.S.A : MARY DENISE COSTELLO (Dallas), LAUREN HAWKINS (Philadelphia)
Thanks to them, we have had nine issues this year, issues which have reached our readers, more than 1600, only two months after the magazine’s website had been launched again. For those who don’t know, we’d like to mention that, although professionally, consistently and honestly promoting cultural Romanian and European values, in an official agreement with the University of Bucharest, the LITERARY & CONTEMPORARY HORIZON magazine does not benefit from any subsidies from any Romanian or European cultural institutions.
Our collaborators and readers are our most precious capital, constantly making our cultural actions worthwhile, actions which we will continue with every available means in the year to come. The magazine’s editorial staff thanks you and wishes you all HAPPY HOLIDAYS!

Daniel Dragomirescu, Editor-in-Chief of LITERARY & CONTEMPORARY HORIZON
________________________________________

MULŢUMIRI

Redacţia revistei “Orizont Literar Contemporan” adresează calde mulţumiri tuturor colaboratorilor şi cititorilor săi, pentru interesul cu care au urmărit şi susţinut revista în cursul anului 2009.
Redacţia revistei le mulţumeşte în mod special următorilor colaboratori şi cititori care, pe lângă sprijinul lor moral constant, au susţinut proiectul (multi)cultural al publicaţiei prin abonamente şi donaţii:
Din Marea Britanie: CAROLINE GILL (Swansea), PETER HART (Cambridge)
Din Franţa: HELENE GLEHEN (Paris), MATHIEU MERCIER (Lyon)
Din România: ELISABETA ISANOS (Bucureşti), DORINA GACI (Constanţa), TATIANA RĂDULESCU (Bucureşti), ALINA-OLIMPIA MIRON (Bucureşti)
Din Statele Unite ale Americii: MARY DENISE COSTELLO (Dallas), LAUREN HAWKINS (Philadelphia)
Datorită lor revista “Orizont Literar Contemporan” a putut avea 9 apariţii în cursul acestui an, de care au beneficiat cei peste 1600 de cititori, câti numără în prezent revista noastră, la numai două luni de la relansarea sa pe website. Facem precizarea, pentru cei care nu stiu, ca deşi promovează în mod profesionist, consecvent şi onest valorile culturale româneşti şi europene şi are un acord oficial de parteneriat cu Universitatea din Bucureşti, revista “Orizont Literar Contemporan” nu beneficiază de nici o subvenţie din partea nici unei instituţii de cultură din România sau din Uniunea Europeană.
Colaboratorii şi cititorii revistei “Orizont Literar Contemporan” sunt capitalul nostru cel mai preţios şi ne oferă sentimentul legitimităţii acţiunii noastre culturale, pe care o vom continua cu toate mijloacele disponibile în anul care vine. Tuturor echipa redacţionala a revistei “Orizont Literar Contemporan” le adresează un sincer şi calduros LA MULŢI ANI!

Daniel Dragomirescu, redactor-şef al revistei “Orizont Literar Contemporan”

CONTEMPORARY HORIZON MAGAZINE - SPECIAL CHRISTMAS ISSUE

CONTENTS

Caroline Gill (United Kingdom) – “Welsh Dialogues (3)”
Mike Essig (UNITED STATES) – “Two Poems for Two Poets”
Mathieu Mercier (FRANCE) – “Neither Flourishes Nor Big Words”
Rolando Pulido (CUBA-UNITED STATES) – “Cuban Diaspora and Democracy”
Venkata Ramanan (INDIA) – “Communism Needed, a More Humane One”
Tatiana Rădulescu (ROMANIA) – “In Don Quixote’s Shadow”
William Jackson (AUSTRALIA) – “Life by Remote Control”
Burt Rashbaum (UNITED STATES) – “The Indifferent Sun”
Marina Centeno (MEXICO) – “The Oppression of Rain”
Daniel D. Peaceman (ROMANIA) – “Logos and Poetry”
Katerina Kostaki (GREECE) – “The Great Journey of Artists into Eternity”
Michelle Brooks (UNITED STATES) – “The Last Days of Our Pompeii”
Mark Murphy (UNITED KINGDOM) – “Conversation Between the Heron and the Holy Man, Rasputin”
and other poems
Abhimanyu Shankhdar (INDIA) – “The Three Legged Travesty”
Ernest Williamson III (UNITED STATES) – “Today, Afternoon & After Class” and other poems
Mihai Cantuniari (ROMANIA) – “Their Unique Way” and other poems
Don Riggs (UNITED STATES) – “Craving” and other poems
Biola Olatunde (NIGERIA) – “Oronshen, the Venus of Owo”
Wayne Visser (SOUTH AFRICA & UNITED KINGDOM) – EURAFRICA (poems)
Vinisha Nambiar (INDIA) – “Brave-Heart”
Marius Ştefan Aldea (ROMANIA) – “Mail to My Friends” and other poems
Allan Stevo (SLOVAKIA) – “The Jingling of Keys”
Rita Dahl (FINLAND) – “Last Melancholic”
________________________________

56 PAGES, 17 TRANSLATORS AND 32 AUTHORS FROM ALL OVER THE WORLD

PRICE PER COPY (SHIPPING INCLUDED): ONLY 8 EUROS, VIA WESTERN UNION

BUY NOW! THE INDEPENDENT JOURNAL "CONTEMPORARY HORIZON" NEEDS MORAL AND FINANCIAL SUPPORT FROM ITS FOLLOWERS (CONTRIBUTORS, READERS, CULTURAL DONORS)

"CONTEMPORARY HORIZON" - OFFICIAL MEDIA PARTNER OF BUCHAREST UNIVERSITY

"CONTEMPORARY HORIZON" - A MULTICULTURAL MAGAZINE FOR ALL VALUABLE READERS

LYRIC HORIZONS: DON RIGGS (UNITED STATES)

RAFINAMENT ŞI FORŢĂ EXPRESIVĂ
Don Riggs este un poet de un rafinament aparte, şi în egală măsură un artist înzestrat cu o forţă expresivă care nu poate rezulta decât din talentul şi din forţa personalităţii sale. Revista “Orizont literar contemporan” găzduieşte, în numărul special pe lunile noiembrie-decembrie 2009, o selecţie din creaţia sa literară, din care le oferim cititorilor de pe internet ai revistei noastre acest text reprezentativ. (Daniel Dragomirescu)

REFINMENT AND FORCE OF EXPRESSION
Don Riggs is both a poet whose work displays a special refinement and an artist endowed with a force of expression which can't stem but from the talent and force of his personality. “Orizont literar contemporan” / “Contemporary (Literary) Horizon” magazine is publishing a selection from his literary creation in the special issue for November-December 2009, a selection from which we offer our Internet readers a representative fragment. (Alina-Olimpia Miron)
_______________________________________

CRAVING

Concupiscence means having a little
Cupid inside each of us, even when
we’ve just been born, desiring what we’ve just
been jerked from, maybe, or the very first
fruits hanging to slake our thirst, which we had
never known before, back when we were in
the Garden where we had no needs, unless
our mother, the universe herself, did.

So now we’ve had to improvise techniques
from foraging to gardening to field
work to hydroponics to distilling
brandy from fruit juice and whiskey from grain
and sticky black resin from alkoloids
in flowers refined into heroin.

But what about the yearning for union
with the divine? the abnegation of
the self, the body, the will – unless it’s
will that drives one to fast, ignore hunger
– or, better, to focus on that feeling
like a flame the chela gazes into,
subtly shifting, not too brilliant, a bit
of blue or even blackness near the wick.

Exempla abound: the nun who only
ate one consecrated wafer a week,
the guru who must have had chlorophyll
in his epidermis, living on air,
sunlight, and moisture that dripped in his cave.
The hiker who froze to death in winter.

___________________________

INSAŢIETATE

Concupiscenţa înseamnă să avem în noi
un mic Cupidon, chiar şi-atunci
când abia-am fost născuţi, cu dorinţa
să fi fost smuciţi poate. Sau ca
primele fructe coapte să ne-astâmpere setea
ce n-am mai cunoscut, atunci când eram
în Grădina unde n-aveam nevoie de nimic, doar dacă
mama noastră, universul însuşi, avea nevoie de ceva.

Aşa c-acum a trebuit să improvizăm tehnici
de la a săpa la a planta la a munci
pământul la a creşte artificial la a distila
coniac din suc de fructe şi whiskey din grâne
şi răşină neagră greţoasă din alcaloide
în flori rafinate în heroină.

Cum rămâne cu dorul de uniune
cu divinul? Cu abnegaţia sinelui,
a trupului, a dorinţei – doar dacă nu cumva
dorinţa ne-ndeamnă la abstinenţă, la ignorarea hranei

sau şi mai bine la surprinderea intensă a acelei senzaţii
precum o flacără spre care priveşte chela
foindu-se abia simţit, nu prea aprinsă,
cu mucul albăstriu şi chiar negru.

Exemple din belşug: călugăriţa
ce mânca o singură napolitană sfinţită pe săptămână,
un guru care pesemne c-avea clorofilă
în epidermă, care trăia cu aer,
cu soare, cu lâncezeala ce i se scurgea din căpăţână.
Alpinistul ce-a îngheţat iarna de viu.

Romanian version: Sînziana MIHALACHE