CONTEMPORARY LITERARY HORIZON

NEW! THE SECOND ANTHOLOGY OF CONTEMPORARY LITERARY HORIZON

2012-01-28T14:17:00.000-08:00

INDEX CHM 1- 6/2011

Aldea, Marius Ştefan (România) – 4, 5

Alvarez Menendez, Maria (Spania) - 5

Amano, Keiko (Japonia) – 4, 6

Arencibia, Felix Martin (Spania) - 6

Arroyo Silva, Antonio (Spania-Canare) – 3, 6

Barreira, Teca (Spania) - 6

Basile, Ignazio Salvatore (Italia-Sardinia) – 4, 6

Benitez, Luis (Argentina) – 4, 6

Berbel (Spania) - 6

Bernal Suarez, Daniel (Spania) - 6

Beynon, Byron (Marea Britanie) – 2

Bibolotti, Elena (Italia) - 5

Borghi, Lidia (Italia) – 4, 5, 6

Botella, Harmonie (Spania) - 4

Bravo, Carmen (Spania) - 2

Buhosu, Oana (România) – 1, 3

Burton, Portia (Marea Britanie) - 4

Bustamante Morales, Ana Rosa (Chile) - 3

Caloretti Castillo, Mirian Jesus (Peru) - 3

Campiz, Marilyn (Statele Unite) - 1

Cantuniari, Mihai (România) - 4

Casas Bulnes, Rocio (Chile) - 3

Castillo Escobar, Juana (Spania) – 1, 5

Catalano, Giovanni (Italia) – 4

Centeno, Marina (Mexic) – 1, 2, 3, 4, 5, 6

Chavez Mercado, Rodolfo de Jesus (Italia-Vatican) – 2, 4, 5, 6

Constantinescu-Schlesak, Magdalena (România-Germania) - 6

Cortes, Pilar (Spania) - 5

Cossavella, Alejandro (Argentina) – 2

Covarrubias, Marcelino (Mexic-Spania) – 5, 6

Damian, Theodor (Statele Unite) - 3

Delgado, Samir (Spania) - 6

Delgado Duque, Teresa (Spania) - 6

Diemmi, Silvia (Italia) - 5

Dragomirescu, Daniel (România) – 1, 3, 4, 5, 6

Duggal, Eesha (India) – 3

Duran Romera, David (Spania) - 6

Espinosa Herrera, Rocio (Spania) - 6

Faraday, Mira (Statele Unite) – 1, 2, 4, 6

Foldes, Mike (Statele Unite) - 4

Fuentes, Arturo Hernandez (Mexic) – 2, 5

Garcia Brito, Aquiles (Spania) - 6

Ghelbere, Cristina (România) - 4

Gill, Caroline (Marea Britanie) – 2, 5

Giusseppe, Richard (Chile) - 2

Gendrano, Victor P. (Statele Unite) - 2

Gomes, Subrata Augustine (Australia) – 2, 5

Guerra, Isa (Spania) – 6

Guragain, Khem (Nepal-Canada) - 6

Hart, Peter (Marea Britanie) – 1, 2, 3, 4

Hawker, Nancy (Canada-Oman) - 3

Imbrenda, Mariangela (Italia) – 5, 6

Inocencio, Oziella (Brazilia) – 5, 6

Isanos, Elisabeta (România) – 2, 3

Jose, Matias (Carlos Camoes) (Portugalia) - 1

Khan, Masud (Bangladesh-Canada) – 1, 2

Kudera, Alexander (Statele Unite) – 3, 4, 5

Landsman, Peggy (Statele Unite) – 1

Lazu, Ion (România) – 1, 4

Leadbeater, Neil (Marea Britanie) – 3, 4

Lhullier, Luciana (Brazilia) – 1, 3

Machado da Cunha, Abel (Portugalia) - 6

Martin Pedros, Pedro Javier (Spania) - 2

Martins, Antonio (Portugalia) – 4, 6

Martinez Barquero, Isabel (Spania) - 6

Martinez Chacon, Elcira (Venezuela) - 4

Maslov, Vasili (Rusia) - 6

Mateo Otto, Eugenio (Spania) - 6

McCarra Fitzpatrick, Mary Ann (Statele Unite) – 1, 2,

Medina Carillo, Santiago (Spania) – 2, 3

Mellor, Jane (Statele Unite) – 3, 4, 6

Mercier, Mathieu (Franţa) – 1,

Mimano, Catherine (Kenya) – 1, 2, 5

Miranda, Vogaluz (Brazilia) - 6

Miron, Alina-Olimpia (România) - 6

Montoya Rendon, Ana Lucia (Columbia) - 2

Montoly, Daniel (Statele Unite - Rep. Dominicană) – 4, 5, 6

Morales Milohnic, Andres (Chile) – 1, 2, 3

Morata Cortado, Victor (Spania) - 1

Murgeanu, Ion (România) - 1

Nasello, Patricia (Argentina) – 3, 4

Nasr, Nancy Graciela (Argentina) – 4, 6

Novelli, Aldo Luis (Argentina-Patagonia) – 1, 5

Nunez Gonzalez, Nedda (Argentina) – 4, 5, 6

Odgers Toloza, Ingrid (Chile) – 3, 5, 6

Olatunde, Abiola (Nigeria) – 1, 3

Olivares, Noel (Spania) - 6

Omri, Chokri (Tunisia) – 4

Parsons, Mick (Statele Unite) - 2

Patrone, Virginia (Spania) – 2, 4

Prepeliţă, Mihai (România) - 3

Pricop, Ion Gheorghe (România) – 1

Rakose, Catherine (Franţa) – 1,

Ramirez, Beatriz Giovanna (Spania-Columbia) – 4, 6

Rashbaum, Burt (Statele Unite) - 4

Riggs, Donald (Statele Unite) – 1, 2, 3, 4,

Rodriguez Castillo, Lourdes (Spania) - 3

Rodriguez, Russo (Spania) - 6

Rodriguez Tucci, Fabbiana (Spania) – 5, 6

Rossell Ibern, Anna (Spania) – 2, 3, 4, 5, 6

S. Ş

Salesky, Gonzalo (Argentina) – 1, 2

Sallkild, Jean (Marea Britanie) – 2

Sanguinetti, Eduardo (Argentina-Uruguay) - 4

Savelli, Rosetta (Italia) – 3, 4, 5, 6

Schmidt, Alejandro (Argentina) - 4

Shvedchilov, Adolf P. (Rusia – Statele Unite) – 1, 2, 3,

St-Aubin, Carole (Canada) – 1, 3, 5

Stoicovici, Aleksandăr (România) – 4, 6

Sutherland, Paul (Marea Britanie-Canada) - 2

Sweeney, Isac (Statele Unite) – 1

T,Ţ

Tischer, John (Mexic-Statele Unite) - 4

Troncoso Baeza, Carmen (Chile) – 2, 3

Valcarcel, Rosario (Spania) - 6

Valls, Fernando - 5

Vanelslander, Lena (Italia-Belgia) – 1, 2, 4

Vassallo, Alfred (Malta-Marea Britanie) - 6

Velazco, Alina (Mexic) – 3, 4

Vilela, Rita (Portugalia) – 1, 2

Vinci, Michele (Canada) - 4

Yuan, Changming (China-Canada) - 5

Walden, Raymond (Germania) – 1, 2, 5, 6

Williamson, Ernest III (Statele Unite) - 5

ALL THE WORLD IN AN ANTHOLOGY

TODO O MUNDO EM UMA ANTOLOGIA

TOUT LE MONDE DANS UNE ANTHOLOGIE

TODO EL MUNDO EN UNA ANTOLOGIA

TOT MAPAMONDUL ÎNTR-O ANTOLOGIE

COMING SOON - ÎN CURÂND!

POETRY AND SPIRITUALITY/POESIA Y ESPIRITUALIDAD: CHOKRI OMRI (TUNISIA)

2012-01-22T03:48:00.000-08:00

EYES FOR EARTH AND EDEN

From this sweet Earth we have come

and launched our journey of the living.

We had and could have no time for stopping

and we will go on without thinking,

without knowing until we will truly arrive

at knowing, at thinking, at weeping

and at smiling.

This Earth is ours and our Land is rich.

Tell me please how we are deprived.

No one is born to be made for dying

if we just live life without human mapping.

How can we be too selfish and agonistic

if we love and give without wrapping?

Our eyes shall never be closed

to the Tower of Light and will

forever seek out the Truth

and be guided by every flower.

OJOS PARA TIERRA Y EDEN

De esta dulce Tierra hemos nacido

y hemos empezado el viaje de los vivos.

No hemos tenido y no podemos tener tiempo para detenernos

y seguiremos sin pensar,

sin conocer hasta que llegamos de verdad

al conocimiento, al pensamiento, al llanto,

y a la sonrisa.

Esta tierra es nuestra y nuestro Pais es rico.

Dime, por favor, que nos falta.

Nadie nace para ser destinado a morir

si vivieramos la vida sin mapas humanos.

Como ser demasiado egoistas y agnosticos.

si amamos y ofrecemos sin condiciones?

Nuestros ojos nunca cerraran

hacia la Torre de la Luz y para siempre buscaran la Verdad

y seran guiados de cada flor.

OCHI PENTRU PĂMÂNT ŞI EDEN

Din acest dulce Pământ am venit

şi ne-am început călătoria celor vii.

Nu am avut şi nu putem avea timp să ne oprim

şi vom continua fără să gândim,

fără să cunoaştem până ce ajungem cu adevărat

la cunoaştere, la gândire, la plâns

şi la zâmbet.

Acest Pământ este al nostru şi tărâmul nostru este bogat.

Spune-mi, te rog, ce ne lipseşte.

Nimeni nu se naşte ca să fie făcut să moară

de am trăi viaţa fără hărţi umane.

Cum să fim prea egoişti şi agnostici

dacă iubim şi dăm fără înveliş?

Ochii noştri nu se vor închide niciodată

către Turnul Luminii şi pe vecie vor căuta Adevărul

şi vor fi călăuziţi de fiecare floare.

Versiune românească: Mircea Filimon

(New York, Statele Unite)

Versiune spaniolă: Daniel Dragomirescu

ABOUT THE AUTHOR/SOBRE EL AUTOR

Chokri Omri (born 1985) is a poet, writer and teacher of English from Tunisia. His literary creation recommends him as a valuable and original voice of contemporary Arabic literature and spirituality. Since 2011, Chokri Omri is a honorary contributor in Tunisia of our multicultural journal.

Chokri Omri (n. 1985) es un poeta, escritor y profesor de ingles desde Tunisia. Su creacion literaria lo recomienda como una voz original y de valor de la literatura y de la espiritualidad arabe contemporanea. Desde 2011, Chokri Omri es un colaborador honorifico en Tunisia de nuestra revista multicultural.

Chokri Omri (n. 1985) este un poet, prozator şi profesor de engleză din Tunisia. Creaţia sa literară îl recomandă drept o voce originală şi de valoare a literaturii şi spiritualităţii arabe contemporane. Din 2011, Chokri Omri este colaborator onorific în Tunisia al revistei noastre multiculturale.

Daniel Dragomirescu

HORIZONTES 2012/ORIZONTURI 2012: ABEL MACHADO DA CUNHA (PORTUGALIA)

2012-01-15T08:51:00.000-08:00

LAPIDAÇÃO

O Mestre escrevia a sentença

na terra com palavras de clemência

diante da mulher já condenada.

O povo tinha as mãos cheias de pedras

os olhos cegos de profundas trevas

querendo a morte ao vivo encenada.

A força da sentença era um mistério

da cor do pó erguido contra o vento.

Frustrado o povo afastou-se sério

dobrando e desdobrando o pensamento.

Rasgaram longas vestes no Sinédrio

clamaram pela Tora à dura porta:

que a morte tinha um nome era de pedra

que a vida essa teria de ser morta.

LAPIDAREA

Maestrul a scris sentinţa

pe pământ cu vorbe de clemenţă

înainte ca femeia să fie condamnată.

Oamenii aveau mâinile pline de pietre

cu ochii întunecaţi de bezna profundă

dorind moartea viei condamnate.

Forţa sentinţei era un mister

de culoarea prafului ridicat de vânt.

Frustrat poporul s-a îndepărtat posomorât

cu mintea frământată de gânduri.

A rupt vestmintele lungi ale Sanhedrinului

Strigând după Tora la poarta îngustă:

că moartea a avut numele pietrei

că această viaţă trebuia să fie ucisă.

PROFIL CULTURAL

Abel Machado da Cunha é natural de Guimarães, Portugal, onde nasceu em 1940.

É licenciado em Filosofia, pela Universidade do Porto, e diplomado em Música, pela Yamaha Music Foundation. Foi professor de Psicossociologia e Pedagogia na ETSSP do Porto e director pedagógico no âmbito das actividades musicais da YMF em Portugal. Nesta última condição foi director e redactor da revista de animação cultural Notas de Música.

Durante um certo tempo, dedicou-se à crítica literária em revistas portuguesas e no jornal A Voz. De referir alguns artigos sobre Raul Brandão e sobre o teatro de João Pedro de Andrade.

As influências poéticas principais derivam sobretudo da poesia francesa dos fins do século XIX, principalmente do Simbolismo, e da poesia espanhola do modernismo. Importante foi o estudo da cultura clássica greco-latina e medieval, o conhecimento dos Trovadores portugueses, desde D. Dinis, e da grande tradição da poesia portuguesa. Dos nossos poetas modernos importa referir todo o compêndio da obra de Fernando Pessoa.

* * *

Abel Machado da Cunha este originar din Guimarães, Portugalia, unde s-a născut în anul 1940.

Este licenţiat în filosofie al Universităţii din Porto, licenţiat în muzică al Fundaţiei Muzicale Yamaha. A fost profesor de psihosociologie şi pedagogie la ETSSP din Porto şi e director pedagogic în cadrul acitivităţilor muzicale YMF din Portugalia. În această ultimă postură a fost director şi redactor al revistei culturale Notas de Música.

De-a lungul unei perioade, s-a ocupat de critică literară în revistele portugheze şi în ziarul Vocea. De menţionat articole despre Raul Brandão şi teatrul lui João Pedro de Andrade.

Modelele poetice principale derivă în special din poezia franceză de la sfârşitul veacului al XIX-lea, în principal simbolismul, iar din poezia spaniolă, modernismul. Important a fost studierea culturii clasice greco-latine şi medievale, cunoaşterea trubadurilor portughezi, începând cu D. Dinis, şi marea tradiţie a poeziei portugheze. Dintre poeţii moderni, pe primul loc se situează întreaga operă a lui Fernando Pessoa.

Traducere de Daniel Dragomirescu

HAPPY NEW YEAR! FELIZ ANO NUEVO! LA MULTI ANI!

2011-12-31T05:53:00.000-08:00

Our journal will celebrate soon (April 2012) three years of multiculturalism. It is an important event for "Contemporary Literary Horizon" and for our editorial team. Three years dedicated to literary, artistic and multicultural creation (in a humanist sense of this word) in the European Union, United States, Latin America, Africa, Asia.

Our multicultural project is on a good way. We must express our gratitude to our excellent contributors from all over the world and also to our excellent readers.

Thank you, dear friends.

HAPPY NEW YEAR!

Bucharest, 31 12 2011

"CONTEMPORARY LITERARY HORIZON” MAGAZINE

* * *

Nuestra revista va a cumplir pronto (abril del 2012) tres anos de multiculturalismo. Es un evento importante para “Horizonte Literario Contemporaneo” y para nuestro equipo redaccional. Tres anos dedicados a la creacion literaria, artistica y multicultural (en el sentido humanista de este termino) de la Union Europea, Estados Unidos, America Latina, Africa, Asia.

Nuestro proyecto multicultural esta en el buen camino. Se involucra quien desea y se queda quien puede. Tenemos que expresar nuestra entera gratitud hacia nuestros fieles colaboradores e igualmente hacia nuestros fieles lectores.

Gracias, queridos amigos.

FELIZ ANO NUEVO!

Bucarest, 31 de Diciembre del 2011
REVISTA "HORIZONTE LITERARIO CONTEMPORANEO"

* * *
Revista noastră va aniversa în curând (aprilie 2012) trei ani de multiculturalism. Este un eveniment important pentru “Orizont Literar Contemporan” şi pentru echipa noastră redacţională. Trei ani dedicaţi creaţiei literare, artistice şi multiculturale (în sensul umanist al acestui termen) din Uniunea Europeană, Statele Unite, America Latină, Africa, Asia.

Proiectul nostru multicultural se află pe drumul cel bun. Se implică în el cine doreşte şi rămâne cine poate. Trebuie să ne exprimăm întreaga gratitudine faţă de colaboratorii noştri fideli şi în egală măsură faţă de cititorii noştri fideli.

Vă mulţumim, dragi prieteni.

LA MULŢI ANI!

Bucureşti, 31 Decembrie 2011

REVISTA “ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN”

A MULTICULTURAL EVENT: CONTEMPORARY LITERARY HORIZON 6 (26)/NOV.-DEC. 2011 ESPECIAL CANARIAS

2011-12-11T11:19:00.000-08:00

ORIZONTURI MULTICULTURALE

MULTICULTURAL HORIZONS

Antonio Arroyo Silva (Spain), Sobre la poesia de Canarias
Raymond Walden (Germany), Der Kapitalismus ist am Ende / Capitalism is Finished/Sfârşitul capitalismului

Lidia Borghi (Italy), Il fantasma lesbico nella cultura europea del Primo Novecento/Lesbian Fantasy in European Culture... (3)

Anna Rossell (Spain), Regression romantica a un pasado mitico/Romantic Regression to a Mythological Past

Rosetta Savelli (Italy), La propria terra al centro del cuore/The Own Land in the Center of Heart

Ingrid Odgers Toloza (Chile), Literatura e marginalidad en el Chile actual / Literature and Marginality in Contemporary Chile (2)

Nancy Graciela Nasr (Argentina), Buenos Aires, La reina del Plata, en Letras y Papel

Rodolfo de Jesus Chavez Mercado (Italy-Vatican), Una carta para mi padre...

Eugenio Mateo Otto (Spain), La Mentira

SPECIAL CANARIAS

DOISPREZECE POEŢI DIN INSULELE CANARE

TWELVE POETS FROM CANARIAS ISLANDS

Oziella Inocencio (Brazil), A vibrante e variada poesia das Ilhas Canarias /Vibrant and Varied Canarias Islands’ Poetry
Rosario Valcárcel, Inch’Alla

Maria del Pino Marrero Berbel, El sabor de los verbos de mi boca

Felix Martin Arencibia, Nuestro amor solidarío

Teca Barreiro Llorente, Éxtasis nocturno

Daniel Bernal Suárez

Isa Guerra, Pin

Noel Olivares, Vidas equivocadas

Russo Rodríguez, Viejo sin dientes

Samir Delgado, Exhumación de Lorca

Antonio Arroyo Silva, Yo también soy Troy Davis

Teresa Delgado Duque, Ser una isla

Aquiles García Brito, Canción de las Banderas

ALTE ORIZONTURI POETICE

OTHER POETIC HORIZONS

Abel Machado da Cunha (Portugal), Lapidaçao/Lapidare

Marina Centeno (Mexico), "Nunca falta un roto para un descocido"

Ignacio Salvatore Basile (Italy), Un hombre en busca de Dios

Alfred Vasallo (United Kingdom-Malta), Love Unexplained

Daniel Montoly (United States), Máscaras y pupilas de una tarde de verano

Magdalena Constantinescu-Schlesak (Germany-Romania), Alchimie poetică/Poetic Alchemy

Vogaluz Miranda (Brazil), Politicanalha

Jane Mellor (United States), Displaced

Luis Benitez (Argentina), Rimbaud's Eyes
Beatriz Giovanna Ramírez (Columbia-Spania), Tríptico de la mujer hambrienta

Magdalena Constantinescu-Schlesak (Romania-Germany), Poetic Alchemy
Aleksandar Stoicovici (Romania), Carousels and Praying Wheels
Fabbiana Rodriguez Tucci (Spain), Mi poema más humano

David Duran Romera (Spain), A Lorca...

Rocio Espinosa Herrera (Colombia-Spain), La mascota abandonada

Mariangela Imbrenda (Italy), Incontri nel sole
Antonio Martins (Portugal), O mar de tantos (des)encantos

ORIZONTUL PROZEI

PROSE HORIZONS

Keiko Amano (Japan), Important Questions

Khem Guragain (Nepal-Canada), My First Experience of Entertainment as a Child

Nedda Nunez Gonzalez (Argentina), La casa de la colina

Marcelino Covarrubias Sanchez-Mejorada (Mexico-Spain), El general Villa no mata ninos

Isabel Martinez Barquero (Spain), S.O.S. de un personaje de novela
DIALOGUES

Daniel Dragomirescu - Alina Olimpia Miron, A Good Book...

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON -

ALL THE WORLD IN A JOURNAL

TODO EL MUNDO EN UNA REVISTA

INDIGNADO POETRY/POESIA INDIGNADO/POEZIA INDIGNADO: VOGALUZ MIRANDA (BRAZILIA)

2011-12-02T13:30:00.000-08:00

POLITICANALHA

Eu prometo melhorar a saúde;

Eu prometo educação e cultura para o povo;

Prometo baixar o preço dos alimentos;

E elevar os salários é minha meta.

Promessa é dívida, todo mundo sabe!

Prometo que ligarei São Paulo ao Rio,

O Rio ao Nordeste,

O Nordeste ao Norte,

O Norte ao Sul,

Passando, é claro, pelo Centro-Oeste,

Por meio de estradas e trilhos cuidados e conservados com zelo e presteza.

Prometo tirar as crianças abandonadas e os mendigos das ruas;

Prometo moradia à população;

Prometo trabalho, cidadania e justiça a todo cidadão.

(...)

POLITICANALIA

Promit să ameliorez sănătatea;

Promit educaţie şi cultură pentru toţi;

Promit să scad preţul la alimente;

Creşterea salariilor este scopul meu.

Promisunea e-o datorie, toată lumea ştie!

Promit să leg Sao Paulo de Rio,

Rio de Regiunea de Nord-Est,

Nord-Estul de Nord,

Nordul de Sud,

Trecând, desigur, prin Regiunea de Centru-Est,

cu şosele şi căi fără gropi, îngrijite

cu mult zel şi pricepere.

Promit să-i adun pe copiii abandonaţi şi pe cerşetori

de pe drumuri;

Promit locuinţe pentru populaţie;

Promit locuri de muncă, cetăţenie şi justiţie pentru toţi.

(din Canções para os intervalos/Songs for Intervals)

Citeste întreg poemul în OLC 6 (26)/2011

Read full poem in CHM 6 (26)/2011

SOBRE EL AUTOR / ABOUT THE AUTHOR

Vôgaluz Miranda (nascido em 1972 na capital paulista) escreve textos e poemas desde o início dos anos 90. Escreveu várias letras para músicas, que cantava à frente da banda ONG (1993/1997). Escreveu também três livros, duas coletâneas de poemas: O Perfume do Tempo 2004/2005 e Versorragia Verborrágica 2006/2011; e um romance O homem sem coração de 2006. Atualmente, escreve um novo romance Josue e acaba de concluir uma nova coletânea com 33 poemas intitulada Canções para os intervalos.

Desde Noviembre de 2011, Vôgaluz Miranda e o principal colaborador em Sao Paulo de nuestra revista. Um autor com talento e consciencia civica, muito necesario em nuestros tiempos.

Vôgaluz Miranda (born 1972, Sao Paulo, Brazil) is a contemporary writer and artist. He has composed different texts (libretos) for ONG band (1993/1997). He published two books of poetry: O Perfume do Tempo/ Scent Time (2004/2005), Versorragia Verborrágica (2006/2011) and the novel O homem sem coração/The Heartles Man (2006). Actually the author is working at his new novel Josue and has finished a new book of poetry, Canções para os intervalos/Songs for Intervals.

Since November 2011, Vôgaluz Miranda is the main contributor in Sao Paulo, Brazil, of our journal. A good author with a civic conscience, very necessary in our times.

Vôgaluz Miranda (născut 1972, în Sao Paulo, Brazilia) este un scriitor şi un artist contemporan. A compus diferite texte (librete) pentru formaţia ONG (1993-1997). A publicat două cărţi de poeme: Parfumul timpului (2004/2005) şi Versorragia Verborrágica (2006/2011), precum şi romanul Omul fără inimă (2006). În prezent autorul lucrează la noul său roman Josue şi a terminat o nouă carte de versuri, Cântece pentru intervale.

Din noiembrie 2011, Vôgaluz Miranda este colaborator al revistei noastre. Un autor de talent si înzestrat in plus cu conştiinţă civică, căci numai naivii îşi mai imaginează că arta se face doar de dragul artei şi nu ar avea nici o legătură cu societatea şi cu dilemele fundamentale ale fiinţei umane.

Traducere în engleză şi română şi prezentare:

Daniel Dragomirescu

POETRY AND TRUTH/POESIA Y VERDAD: ALFRED VASSALLO (MALTA - UNITED KINGDOM)

2011-11-25T03:23:00.000-08:00

UNEXPLAINED

My kisses give her solace,

it keeps her mind at rest,

my devotion towards her is full of strength,

our love becomes abreast.

When I thought I was dead,

I was haunted by horrible dreams,

now that I am still amongst the living,

my illusions are full of screeching screams.

We are one and never twain,

our love is easy,

yet very hard to explain.

I have to forsake myself and my heart,

they are both fakes through and through,

false promises, pretence and deception,

a miserable rotten life of things untrue.

My true love gives her hope,

the times are gone of grief and failure,

while feeling the strong thumping of my heart,

she submits into dreams of carnal pleasure.

(...)

IUBIRE INEXPLICABILĂ

Săruturile mele o consolează,

îi păstrează mintea în repaus,

devotamentul meu pentru ea este puternic,

iubirea noastră este un fapt real.

Când mi-am închipuit că sunt mort,

am fost bântuit de vise cumplite,

acum că mă aflu încă printre cei vii,

iluziile îmi sunt pline de ţipete sfâşietoare.

Suntem unul şi niciodată doi,

iubirea ne este uşoară,

însă foarte greu de explicat.

Am să renunţ la mine şi la inima mea,

ambele sunt false în sinea lor,

promisiuni false, pretext şi decepţie,

o viaţă mizeră de lucruri mincinoase.

Dragostea-mi adevărată îi dă speranţă,

timpul a trecut prin durere şi eşec,

pe când inima îmi bătea cu putere,

ea persista în vise de plăceri carnale.

(...)

Traducere de Daniel Dragomirescu

CULTURAL PERFILE

PROFIL CULTURAL

Alfred Vassallo was born 11th April 1956 is married to Enid and have two daughters. He produced and directed several plays as a semi-professional at the Manoel Theatre, the national theatre of Malta his native country. His productions included amongst others: "The Exorcism", "Equus" , "Night Must Fall", "Who Killed Agatha Christie", "The Island", "Night Mother", "Who's On First", "Snow White and The Seven Dwarfs".

He also was employed by the Colchester Co-Operative drama group "Scene Around" as a director. The Co-Op drama group produced several plays also took part in two drama festivals in Colchester and Ipswich finished 2nd on both productions which were "Just a Song at Twilight" and “Savoury Meringue”.

He wrote various radio plays and documentaries for radio, and poetry. He wrote the lyrics to "I Am All Alone a song about his true life and sung by Keith Russell. CD is available free on request.

He is also the founder of “The Admission-Free Drama Group”. The aim is to encourage a friendly social drama group and to give the theatre goers the opportunity to attend quality amateur theatre for free admission.

Alfred Vassallo (născut în 1956, Malta) este un regizor, scenarist, muzician, poet şi animator cultural din Marea Britanie. A pus în scenă ca producător şi regizor spectacole cu “The Exorcism" (“Exorcismul”), "Equus" , "Night Must Fall" (“Trebuie să se facă noapte”), "Who Killed Agatha Christie" (“Cine a ucis-o pe Agatha Christie”), "The Island" (“Insula”), "Night Mother" (“Mama Noapte”), "Who's On First" (“Cine-i primul”) etc. A scris diverse piese şi documentare pentru radio şi este de asemenea fondatorul trupei teatrale “The Admission-Free Drama Group”.

Un autor complet, de tentă multiculturală, cu largi deschideri tematice şi artistice, original şi creativ, pe care revista noastră este onorată să-l prezinte acum publicului său cititor din Europa şi de pe toate meridianele.

Prezentare de Daniel Dragomirescu

NOTE

Read full contribution in Contemporary Literary Horizon, No 6(26)/November-December 2011

CONTEMPORARY PERSPECTIVES: OZIELLA INOCENCIO (BRAZIL)

2011-11-18T11:03:00.000-08:00

WHO ARE THE IDIOTS?

The contemporary global context is the same in any part of the world. They are broadcasting messages of progress in the goods acquisition domain, of competition, of success with certain costs, of eternal youth by help of the scalpel, of a beauty ideal, destroyer of expressiveness and personality. In times of nullity and lack of honor, political corruption, thirst for power and injustice, a strange feeling of alienation and anxiety appears, of those who are outside this panorama. Those who do not know how to dispose (a euphemism for the verb “to lead”), those who don’t make it a purpose in attaining a successful career by trampling on others in the name of the moneybags in their pockets, in short, those who don’t have ambitions of sort are considered naive people with no prospects. Between the years 1867-1868, the Russian author F. M. Dostoyevsky (1821-1881) used this theme in his novel The Idiot. The main character from the book, prince Myshkin, is mocked in almost every part of the community because of his existential dislocation due to the fickleness of his relationships with those around him. But above his selfish interests, manipulation and opportunism, prince Myshkin’s kindness and sublime nature dominate. The dostoyevskyan idiot is a person that’s supposedly lacking intelligence, with a unique complexion which does not chime with the rules of those around him, him being the owner of a strong predisposition for noble-mindedness and moral innocence.

Dostoyevsky talks about a reckoning of prince Myshkin addressed to one of his interlocutors: “I have to admit, Gavril Ardalyonovich – suddenly said the prince – that long time ago I used to be such a suffering person that I was almost an idiot, but now I’ve gotten better and that’s why I feel a certain disgust in being told I’m an idiot. “ Prince Myshkin comes back to Petersburg in his best state of health so far, after one year of treatment with a doctor from Switzerland, to meet with one of his relatives, the wife of general Yepanchin.

By establishing a relationship with her family, the prince confronts with several difficulties, being considered as an eccentric by some of them, especially because he proves to be lacking resistance in front of his enemies. Myshkin is seen as “almost a child” who doesn’t like being in the same room with adults, because it is easier for him to live in this infantile universe, where there’s no lie and people can look each other in the eyes all the time. In one of the fragments from the book he says: “My friends have always been children, not because I’m a child but because I have been always attracted to children”. Later on, Mrs Yepanchin criticizes him on this matter by saying: “Firstly, this gentleman is one sick idiot, secondly he’s an imbecile, he doesn’t know anything about society and he doesn’t belong in it.”

Nevertheless, prince Myshkin is a close observer of the contradictory and unsettling feelings which affect the majority of the characters in the novel and the owner of a great psychological insight. Cautious and apolitical, the difficulty of this character is precisely his ability to interact with cruelty in everyday life – he can’t understand the petty desires of humans in a society that is comfortably created exactly for that. Myshkin’s world is not guided by the factual requirements of existence, but by the soul’s demands, a thing which corresponds with his affective intimacy giving him a reserved existential attitude pierced by moments of contemplation which do not conform to social, moral, standardised and normative customs.

In general, Myshkin, who is also an epileptic — a referral to the Russian author’s own infirmity — is more intelligent than the people he gets in touch with, because he can sense people’s souls and he knows everyone of them to the core, although nobody suspects it. This extreme sensibility which often makes him shudder in front of the concerns that overwhelm him, determines him to treat others with care and pure love. This way, the experience of his “idiot” condition reveals itself like a counterweight for ourselves towards our non customary existence, which reduces and alters the real value of life through social uses that are propagated everywhere, but it is of a doubtful real value.

The character is also a strange specimen, full of purity and kindness in a corrupt society in which everyone is looking out for their own good to the detriment of others. In none of the book’s fragments does the prince seem to be arrogant as if he were completely ignoring the flaws of the environment in which he’s living. Being an idealist, he’s always proving to be understanding and receptive towards human souls. It is his credo and in virtue of that he has also confidence in those who do not deserve it. He is honest, straight forward and without any hypocrisy, but he never makes a parade of his qualities. He shows himself as a person who doesn’t seem to be conscious of his own virtues and he is fully capable to forgive others’ vices which he also sees in himself. Him spending his childhood as an orphan brings, in addition, the fact that Myshkin carries with him an affective abandonment mixed with a large emotional frailty – another detail which gives him an unboundedly sensibility.

In each page of his novel, Dostoyevsky seems to suggest to the reader that the real idiot is not Myshkin but all those who consider him that way and despise him without even noticing how admirable his nature in regard to himself and others is. Starting with the first chapters, Myshkin proves capable of talking about serious problems, giving arguments that are interesting and full of substance. Such a thing happened when he was talking about the death penance, through which Dostoyevsky shows more of his own life experience and the trauma of receiving a death penalty in his youth (before he turned 30), a penalty which was revoked a few minutes before its execution. About that, Myshkin contends: “a great and horrible pain can hurt us and yes, this is how, when you are certain of knowing that in an hour, or ten minutes, or a single minute and then right that moment – your soul will detach from your body... That quarter of a second is the most terrible of them all... To kill the one who killed is a far bigger penance than your own murder... Death penance is worse than murder committed by any abject creatures...”

At a certain point, Dostoyevsky becomes clearer on this matter, when, in a fragment of his book, he underlines the fact that: “the lack of originality exists in every part of the world, ever since the world was created, originality has been treated as the most precious quality and the main feature of doers. Inventors and geniuses, at the beginning of their careers (and often at the end of them), were considered by the society to be nothing but imbeciles...”

The novel “The Idiot” has had three different film adaptations, by director Ivan Pyryev (1958) Akira Kurosawa (1951) and Georges Lampin (1946). Each of them gave his own vision about the tormented world of the dostoyevskyan idiot, in black and white and in a frozen Sankt Petersburg, without properly surprising the novel’s fantastic universe. In the end, as one of the well known Brazilian translators of Dostoyevsky, Boris Schaiderman affirms:”the novel presents a tearing situation, difficult to accept, a situation pushed to the extreme.” In fact, the last action of Myshkin reminds us of a biblical fragment when, slapped on one cheek, Jesus Christ offered the other cheek as well – a thing that can be difficult to understand by its true value.

Traducere de Silvia Cora

MTTLC, Universitatea din Bucuresti

CINE SUNT IDIOŢII?

Contextul global contemporan este acelaşi în orice parte a lumii. Pretutindeni sunt difuzate mesaje de progres în domeniul acumulării de bunuri, de competitivitate, de succes cu anumite costuri, de tinereţe veşnică cu ajutorul bisturiului, ale unui ideal de frumuseţe distrugător de expresivitate şi de personalitate. În vremuri de nulitate şi lipsă de onoare, corupţie politică, sete de putere şi injustiţie, apare ciudat sentimentul de înstrăinare şi de anxietate al celor aflaţi în afara acestei panorame. Cine nu ştie să “mandateze” (eufemismul pentru “a conduce”), cine nu îşi propune să îşi realizeze o carieră de succes, călcându-i pe alţii în picioare, în numele banilor de la teşchereaua buzunarului, pe scurt, cine nu are ambiţii de acest fel, este considerat ca un om fără perspective, un naiv. Între anii 1867 – 1868, autorul rus F. M. Dostoievski (1821 – 1881) trata această temă în cartea sa, Idiotul. Personajul principal din carte, prinţul Mâşkin, este ridiculizat în mare parte de comunitate, datorită dislocării sale existenţiale, datorate vicisitudinilor din relaţiile sale cu cei din jur.

Pe deasupra intereselor egoiste, a manipulării şi a oportunismului planează bunătatea şi caracterul sublim al prinţului Mâşkin. Idiotul dostoievskian este o persoană cu caracter singular şi presupus lipsită de inteligenţă, care nu corespunde uzanţelor celor din preajma sa, fiind deţinătorul unei puternice predispoziţii pentru nobleţe de spirit şi inocenţă morală.

Dostoievski relatează o interpelare a lui Măşkin adresată unui interlocutor al său: “Eu trebuie să-ţi mărturisesc, Gavril Ardaliónovici – spuse deodată prinţul - , că mai demult eram o persoană atât de suferindă, încât eram aproape un idiot, dar acum sunt însănătoşit de multă vreme, şi de aceea simt o neplăcere când mi se spune în faţă că aş fi un idiot.” Prinţul Măşkin revine la Petersburg pe când se află într-una dintre cele mai bune stări de sănătate de până atunci, după un an de tratament la un medic adus din Eleveţia, spre a se întâlni cu una dintre rudele sale, generăleasa Iepancina.

Stabilind relaţii cu familia generălesei, prinţul se confruntă cu o serie de dificultăţi, fiind considerat drept excentric de către unii, în special pentru că se dovedeşte lipsit de rezistenţă în faţa adversarilor.Măşkin este privit drept “aproape un copil”, căruia nu-i place să stea împreună cu adulţii, fiind mai uşor de trăit în acest univers infantil, unde nu există minciună, iar oamenii se pot privi în ochi unii pe alţii. Într-un pasaj al cărţii el spune: “...Prietenii mei au fost întotdeauna copiii, nu pentru că eu sunt un copil, ci pentru că întotdeauna am fost atras de copii.” Ulterior generăleasa Iepancina îl critică în această privinţă, afirmând: “În primul rând, domnul acesta este un idiot bolnav, în al doilea rând este un imbecil, nu cunoaşte nimic despre societate şi nu are nici un loc în societate.”

Cu toate acestea, prinţul Mâşkin este un observator atent al sentimentelor contradictorii şi neliniştitoare care afectează mare parte a personajelor din roman şi posesorul unei mari sagacităţi psihologice. Circumspect şi apolitic, dificultatea personajului este tocmai de a interacţiona cu cruzime în viata cotidiană – el nu poate să înţeleagă dorinţele meschine ale indivizilor într-o societate croită confortabil tocmai pentru aceasta. Lumea lui Măşkin nu se conduce duipă cerinţele de ordin factual ale existenţei, ci după exigenţele de ordin sufletesc, ceea ce corespunde intimităţii sale afective, conferindu-i o atitudine existenţială rezervată, pătrunsă de momente de contemplaţie, care nu sunt conforme cutumelor sociale şi morale comune, standardizate şi normative.

În general Mâşkin, care este şi epileptic – referire la propria infirmitate a scriitorului rus - , este mai inteligent decât toţi cei cu care intră în contact, pentru că poate capta sufletul oamenilor şi cunoaşte pe fiecare în esenţa sa, deşi nimeni nu bănuieşte asta. Iar această extremă sensibilitate, care îl face adesea să se cutremure în faţa neliniştilor care îl copleşesc, îl face să îi trateze pe ceilalţi cu grijă şi dragoste genuină. În acest fel, experienţa condiţiei de “idiot” se revelează de fapt ca o contrapondere faţă de noi înşine, fată de existenţa noastră masificată, depersonalizată, care reduce şi castrează valoarea reală a vieţii prin intermediul uzanţelor sociale propagate pretutindeni, dar de o valoare reală îndoielnică.

Personajul este de asemenea un specimen ciudat, plin de puritate şi blândeţe, într-o societate coruptă, în care fiecare îşi caută binele personal în detrimentul celorlalţi. În nici unul dintre pasajele cărţii Mâşkin nu se arată arogant, ca şi cum ar ignora complet defectele mediului în care trăieşte. Idealist, el se dovedeşte întotdeauna înţelegător şi receptiv faţă de sufletele omeneşti. Este crezul său, în virtutea căruia el le acordă încredere şi acelora care nu merită încrederea. E sincer, direct, lipsit de fătărnicie, dar nu face niciodată paradă de calităţile sale. Se revelează ca o persoană care nu pare conştientă de virtuţile proprii, şi este pe deplin capabil să le ierte celorlalţi viciile pe care le vede în sine. Orfan din fragedă copilărie, în plus, e ca şi cum Măşkin ar duce cu sine un abandon afectiv amestecat cu o mare fragilitate emoţională – un detaliu suplimentar, care îi conferă o sensibilitate fără margini.

În fiecare pagină a romanului său, Dostoievski pare să-i sugereze cititorului că adevăratul idiot nu este Mâşkin, ci toţi cei care îl consideră astfel şi îl dispreţuiesc, fără să realizeze cât de admirabil este comportamentul său în raport cu sine însuşi şi cu ceilalţi. Din primele capitole, Mâşkin se dovedeşte capabil de a discuta probleme grave, cu observaţii interesante şi pline de substanţă. Aşa se întâmplă atunci când el vorbeşte despre pedeapsa cu moartea, prin care Dostoievski expune o dată mai mult propria sa experienţă de viaţă şi trauma de a fi fost condamnat la moarte în perioada primei sale tinereţi (înainte de a împlini 30 de ani), pedeapsa comutată cu câteva minute înainte de executarea sentinţei. În legătură cu asta, Mâşkin argumentează: “o durere mare, cumplită, ne poate răni şi da, iată, când ştii cu certitudine că într-o oră, apoi în 10 minute, pe urmă într-un singur minut, apoi chiar în clipa asta – sufletul ţi se va desprinde de trup... Sfertul acela de secundă este cel mai groaznic dintre toate... A ucide pe cel care a ucis e o pedeapsă disproporţionat mai mare fată de propria crimă... Condamnarea la moarte este mai cumplită decât crima săvârşită de nişte nelegiuiţi...”

La un moment dat, Dostoievski devine mai clar pe această temă, când într-un pasaj al cărţii el subliniază că: “lipsa de originalitate există peste tot în lume, de când e lumea lume originalitatea a fost socotită cea mai de preţ calitate şi cartea de vizită a oamenilor de acţiune... Inventatorii şi geniile, la începutul carierei lor (şi adesea la finalul acesteia) nu au fost consideraţi de către societate altceva decât nişte imbecili...”

Romanul Idiotul a cunoscut trei ecranizări diferite, datorate regizorilor Ivan Pârâiev (1958), Akira Kurosawa (1951) şi Georges Lampin (1946). Fiecare şi-a imprimat propria perspectivă despre lumea turmentată a idiotului dostoievskian, în al-negrul şi într-un Sankt Petersburg îngheţat, fără însă a surprinde în profunzime universul halucinant al romanului. La final, aşa cum afirmă unul dintre cei mai cunoscuţi traducători brazilieni ai lui Dostoievski, Boris Schaiderman, romanul ‘prezintă o situaţie paroxistică greu de acceptat, o situaţie-limită împinsă la extrem”. De fapt, ultima acţiune a lui Măşkin aminteşte de un pasaj biblic, când pălmuit pe un obraz Iisus Hristos îşi oferă şi celălalt obraz – un fapt în bună parte dificil de înţeles în adevărata sa grandoare.

Traducere din limba portugheza de Daniel Dragomirescu

QUEM SAO OS IDIOTAS?

O contexto global contemporâneo é o mesmo em qualquer lugar do mundo. Em toda parte são difundidas mensagens de progresso por meio da acumulação de bens, da competitividade, do êxito a qualquer custo, da eterna juventude sustentada pelos bisturis, de um ideal de beleza destruidor de expressões e destituído de personalidade. Em tempos de nulidades e desonras, corrupção política, sede de poder e injustiças, é de estranheza e angústia a sensação dos que estão fora desse panorama. Quem não sabe “mandar” (o eufemismo é liderar), quem não se propõe a trilhar a grande escada do sucesso na carreira profissional e pisar em algumas cabeças, em nome de grandes somas de dinheiro no bolso, em resumo, quem não tem ambições dessa espécie, é enxergado como alguém alienado, sem perspectivas, um bobo. Nos anos de 1867 e 1868, o autor russo Fiódor Dostoievski (1821-1881) já tratava desse tema em seu livro O Idiota. Nele, o personagem principal da trama, o virtuoso príncipe Míchkin, é ridicularizado em boa parte do enredo devido à sua “idiotice”, em razão de seu deslocamento existencial no que se relacionam às vicissitudes externas dos que o rodeiam.

Em meio aos desejos egoístas, manipulação e oportunismo observados ao longo da trama pairam a bondade e sublimidade de Míchkin. O idiota dostievskiano é uma pessoa caracteristicamente singular e supostamente tola, que não corresponde aos hábitos daqueles que lhe estão próximos, sendo detentor de forte disposição para a nobreza de espírito e inocência moral. Acompanhemos como Dostoiévski narra uma interpelação de Míchkin a um ofensor “- Eu devo observar ao senhor, Gavrila Ardaliónovitch – disse subitamente o príncipe –, que antes eu realmente era uma pessoa tão sem saúde que de fato era quase um idiota; mas hoje estou restabelecido há muito tempo e por isso acho um tanto desagradável quando me chamam de idiota na cara”. No romance, o príncipe Míchkin retorna para São Petersburgo, em um dos melhores estados de saúde que atingira até então, depois de anos em tratamento com um médico que o havia praticamente adotado na Suíça, a fim de entrar em contato com uma parenta sua, a generala Iepántchina.

Ao estabelecer relações com a família da generala, o príncipe depara-se com uma série de infortúnios, sendo visto como excêntrico pelos outros, especialmente por ser desprovido de resistência aos mais violentos opositores que se lhe atravessam o caminho. Míchkin é retratado como aquele indivíduo “quase criança”, que não gosta de estar com adultos, como se lhe parecesse mais fácil ser ele mesmo nesse universo infantil, em que inexistem as mentiras e as pessoas se olham nos olhos. Numa das passagens do livro, diz ele: “O que quer que eles conversem comigo, por mais bondosos que sejam comigo, mesmo assim a companhia deles é sempre pesada para mim sabe-se lá por que, e eu fico terrivelmente feliz quando posso sair o mais rápido possível para a companhia dos companheiros, e meus companheiros sempre foram as crianças, não porque eu sempre fui uma criança e sim porque as crianças sempre me atraíram”. Mais tarde, ainda a esse respeito, critica-o a generala Iepántchina, numa passagem em que diz: “Em primeiro lugar, esse principezinho é um idiota doente, em segundo um imbecil, não conhece nem a sociedade, não tem nenhum lugar na sociedade”.

Contudo, Míchkin é um profundo observador dos sentimentos contraditórios e angustiantes que afetam os demais personagens da obra e possuidor de grande sagacidade psicológica. Circunspeto e apolítico, a dificuldade do protagonista é justamente interagir com a crueza da realidade do contexto circundante – ele não consegue compreender as vontades mesquinhas do homem público e da estrutura social confortavelmente habitada por este. O mundo de Míchkin não se pauta pelo factual da vida, mas por uma imensa riqueza de cunho interior, o que corresponde a sua intimidade afetiva, conferindo-lhe uma atitude existencial reservada, permeada por laivos de contemplação que não se coadunam aos costumes sociais e morais vigentes, padronizados e normativos.

No conjunto, Míchkin, que também é epilético - uma referência à própria enfermidade que acometia o mestre russo - é o mais perceptivo e inteligente entre todos aqueles com quem se relaciona, pois consegue captar o interior das pessoas e conhecer a essência de cada um, embora ninguém sequer desconfie disso. É essa sua sensibilidade extremada, que tantas vezes o faz tremer ou quase desfalecer frente às ansiedades que se avolumam, a responsável pelo zelo, gentileza e amor genuíno com que trata os outros. Assim, a vivência da “idiotia” revela-se na verdade como um contraponto a nós mesmos, a essa nossa existência massificada, despersonalizada, que castra e reduz o real valor da vida por meio de hábitos sociais tão propagados universalmente, mas, no mínimo, pouco confiáveis.

O protagonista, assim, é um estranho objeto, cheio de pureza e doçura, numa sociedade corrompida em que todos parecem estar em busca de apunhalar os outros em favor de interesses pessoais. Todavia, Míchkin em nenhuma passagem do livro mostra-se arrogante pelo seu belo caráter - é como se desconhecesse totalmente os vícios presentes no meio em que vive. Idealista, ele mostra-se sempre crédulo e receptivo aos corações humanos. Essa é sua fé máxima e deposita inteira confiança até mesmo naqueles que demonstram não a merecer. É franco, direto, sem máscaras, mas não ostenta suas qualidades. Revela-se como que inconsciente de suas próprias virtudes, mas plenamente capaz de perdoar, nos outros, os vícios que claramente enxerga em si. Órfão desde a infância, além disso, é como se Míchkin carregasse de modo arraigado um abandono afetivo misturado a uma fragilidade emocional quase febril – mais um detalhe que lhe infunde uma sensibilidade imensa.

Em cada página virada da obra, Dostoievski parece sussurrar ao leitor que o verdadeiro idiota não é Míchkin, mas todos que assim o dizem e o desprezam, sem perceber quão admirável é a sua conduta em relação a si mesmo e aos outros. Desde os primeiros capítulos, Míchkin mostra-se capaz de discorrer sobre sérios assuntos, com observações interessantes e ricas. É o que ocorre quando ele debate a pena de morte, em que Dostoievski expõe mais uma vez sua própria experiência de vida e trauma por ter sido condenado à morte, ainda em plena juventude (antes dos 30 anos), e ter tido a pena comutada poucos minutos antes da execução. Acerca do assunto Míchkin argumenta: “… a dor principal, a mais forte, pode não estar nos ferimentos e sim, veja, em você saber, com certeza, que dentro de 1 hora, depois dentro de 10 minutos, depois dentro de meio minuto, depois agora, neste instante – a alma irá voar do corpo… Esse quarto de segundo é o mais terrível de tudo… Matar por matar é um castigo desproporcionalmente maior que o próprio crime. A morte por sentença é desproporcionalmente mais terrível que a morte cometida por bandidos.”

Em dado momento, a voz de Dostoeivski acerca do tema fica mais clara, quando em uma passagem do livro ele aponta que “a falta de originalidade existe em toda parte, em todo o mundo, desde que o mundo é mundo sempre foi considerada a primeira qualidade e a melhor recomendação do homem de ação… Os inventores e gênios, no início de sua trajetória (e muito amiúde também no final), não eram vistos quase sempre pela sociedade senão como imbecis…”.

O Idiota foi transposto para o cinema em três adaptações distintas dos diretores Ivan Pyriev (1958), Akira Kurosawa (1951) e Georges Lampin (1946). Cada diretor conseguiu imprimir com sua genialidade e em preto-e-branco, o mundo atormentado do idiota dostoievskiano, na enregelada São Petersburgo, evitando, contudo reproduzir em detalhes o desfecho alucinado do romance. Ao final, como diz um dos mais conhecidos tradutores brasileiros de Dostoievski, Boris Schnaiderman, “tem-se um paroxismo difícil de aceitar, uma situação-limite extrema”. De fato, a ação derradeira de Míchkin na obra lembra uma passagem bíblica, quando ao ser estapeado no rosto, Jesus Cristo oferece a outra face – algo boa parte das vezes incompreensível em sua grandiosidade.

(Contemporary Literary Horizon, No 5 (25)/2011)

TWO VOICES/DOS VOCES:DUPLEX POETIC EUROPA-AFRICA

2011-11-05T03:36:00.000-07:00

FABBIANA RODRIGUEZ TUCCI

(SPANIA)

TU ERES VOLCAN

Tú pareces volcán.

Y yo, la lava que de ti emergió

para morir después y ser roca.

Tu volcán enfurecido,

descontrolado, ávido de ser presencia,

olvidó que esas rocas, ¡brotaron de tus entrañas!

¡Ay! Volcán incontrolado.

Explotas al compás del infortunio

Hirviendo de rencores y recuerdos del pasado.

Tus explosiones de tristeza.

El olvido de tus laderas.

Las que ayudan a derruir, todo, cuanto a su lado crezca.

Vives entre gritos de rojo incandescente.

Quemas la hierba que crece.

Es, tu álgida actividad, la que deseas se recuerde.

¿Y las rocas que forjaste?

¿Qué fueron después de ser hirvientes?

Sólo rocas de un volcán temperamental, nunca durmiente.

TU EŞTI UN VULCAN

Tu pari un vulcan

Iar eu, lava care se scurge din tine

spre a muri apoi şi a fi stâncă.

Tu, un vulcan furios

incontrolabil, dornic de a fi prezenţă,

ai uitat de aceste stânci, izvorâte din coapsele tale!

Ah! Vulcan incontrolabil.

Erupi în vremuri de nefericire

Clocotind de resentimente şi de amintiri.

Exploziile tale de tristeţe.

Uitare a marginilor tale.

Care ajută să dobori toate câte cresc la umbra ta.

Trăieşti între strigăte de rocă incandescentă.

Arzi iarba ce creşte.

Şi stâncile pe care le-ai ridicat?

Cele care au fost cândva fierbinţi?

Doar stânci ale unui vulcan temperamental, niciodată furat de somn.

Traducere de Daniel Dragomirescu

CATHERINE MIMANO (KENYA)

WHEN YOU RHYME
They say in poetry when you rhyme
you say what you must
and not what you want
your voice is hushed ,left alone to mime
or like actors in a cast
confined to 'does' and 'don'ts'
They say in poetry when you rhyme
the elegant clear prose
is shamefully lost
what is left you cant refine
it's like a cry that is hoarse
or a game show with no host

I say in poetry when you rhyme
Its like music that is sublime
embroidered with beauty and poise
Its to tell a story that is mine
told in scattered notes;in two-four time
that i rearrange from poisonous noise

I say in poetry when you rhyme
you say what you must
you say what you want
you coat literature with signs
as you explore love,passion or even lust
and style it up in italics or a bold font

I say in poetry when you rhyme
Its like crisp cold apple wine
Its like an artistic colorful line
Its like the brown soft wood pine
Its like a shred from that which is divine
and a means to voice what is mine
..in poetry when you rhyme

CÂND FACI RIME

În poezie se spune că atunci când faci rime

spui ceea ce trebuie

şi nu ceea ce vrei

glasul ţi-e mascat, stingher în pantomime

sau eşti ca actorii ce se chinuie

mărginiţi la ce e rău şi ce e bine

În poezie se spune că atunci când faci rime

proza limpede şi elegantă

se pierde în mod insultător

iar ceea ce rămâne nu se mai poate cizela

e ca o notă disonantă

sau ca un concurs fără prezentator

În poezie eu spun că atunci când faci rime

e ca vraja unei melodii sublime

cusută într-o broderie de graţie şi calm

ce deapănă o poveste despre mine

din note răzleţe şi într-un tempo ridicat

pe care le remodelez din otrăvuri şi vacarm

În poezie eu spun că atunci când faci rime

spui ceea ce trebuie

spui ceea ce vrei

înfăşori literatura în semne

când vorbeşti despre dragoste, pasiune sau adulaţie

într-un stil aldin sau cursiv prelucrat cu temei

În poezie eu spun că atunci când faci rime

e ca aroma proaspătă din vinurile fine

e ca un desen plin de culoare şi agerime

e ca trunchiul unui pin legănat de vânturile line

e ca o presimţire a forţelor divine

şi-un mijloc de a exprima ce-mi aparţine

…în poezie atunci când faci rime

Traducere de Iulian Trandafir

MTTLC, Universitatea din Bucureşti

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN ÎN DOUĂ EDIŢII/CHM - TWO EDITIONS/HLC-DOS EDICIONES

2011-10-23T13:00:00.000-07:00

OLC 5(25)/SEPT.-OCT. 2011-EDIŢIE CURENTĂ

2011-10-23T12:59:00.000-07:00

PROZĂ

Alexander Kudera (Statele Unite)

Juana Castillo Escobar (Spania)

Nedda Gonzalez Nunez (Argentina)

Subrata Augustine Gomes (Bangladesh-Australia)

Elena Bibolotti (Italia)

Silvia Diemmi (Italia)

Maria Alvarez Menendez (Spania)
Pilar Cortes (Spania)

POEZIE
Aldo Luis Novelli (Argentina)
Carole St-Aubin (Canada)

Marina Centeno (Mexic)

Daniel Montoly (Republica Dominicană-Statele Unite)

Caroline Gill (Marea Britanie)
Keiko Amano (Japonia-Statele Unite)

Chanming Yuan (China - Canada)

Mariangela Imbrenda (Italia)
Fabbiana Rodriguez Tucci (Spania)

Catherine Mimano (Kenya)

Marius Ştefan Aldea (România)

ORIZONTURI CONTEMPORANE

Daniel Dragomirescu
Oziella Inocencio (Brazilia)
Lidia Borghi (Italia)

Anna Rossell Ibern (Spania)

Fernando Valls (Spania)
Peter Hart (Marea Britanie)
Rosetta Savelli (Italia)

Rodolfo de Jesus Chavez Mercado (Italia-Vatican)

Arturo Hernandez Fuentes (Mexic)

Ingrid Odgers (Chile)

Eduardo Sanguinetti (Uruguay)

Ernest III Williamson (Statele Unite)

Raymond Walden (Germania)

* Cubierta Uno: Aldo Luis Novelli (Patagonia, Argentina)

ÎN CURÂND

COMING SOON

OLC 5 (25)/SEPT.-OCT. 2011- EDIŢIE SPECIALĂ*

2011-10-23T12:55:00.000-07:00

PROZĂ

Alexander Kudera (Statele Unite)

Nedda Gonzalez Nunez (Argentina)

Subrata Augustine Gomes (Bangladesh-Australia)

Maria Alvarez Menendez (Spania)

POEZIE

Daniel Montoly (Statele Unite-Republica Dominicană)

Marina Centeno (Mexic)

Carlos Rivera Quintana (Cuba-Argentina)

Changming Yuan (China-Canada)

CRITICĂ & ESEU

Lidia Borghi (Italia)

Peter Hart (Marea Britanie)

Fernando Valls (Spania)

Rodolfo de Jesus Chavez Mercado (Roma-Vatican)

Arturo Hernandez Fuentes (Mexic)

Ernest Williamson III (Statele Unite)

* A apărut pe 20 oct. 2011.
** Cubierta Uno: Juana Castillo Escobar (España)

CHINESE CONTEMPORARY HORIZONS: CHANGMING YUAN

2011-10-14T12:30:00.000-07:00

MY CROW: A PARALLEL POEM
According to a popular Chinese saying

Crows everywhere are equally black
But this one in the backyard of my heart
Is as white as a summer cloud

I have fed him with fog and frost
Until his feathers, his flesh
His calls and even his spirit
All turn into white like winter washed

My crow’s wings will never melt
Even when flying close to the sun

我的乌鸦：平行诗一首

这是句有名的中国俗语：
天下的乌鸦一般黑
可我内心深处的这只
却白如夏日的云翳

我用雾，用霜喂养他
直至他的羽毛和肉体
还有他的呼唤和精神
都白似冬天的雪洗

我乌鸦的双翼决不会溶去
纵然在他飞临太阳之际

CIOARA MEA: UN POEM PARALEL

Conform unei zicale populare chineze

Ciorile sunt pretutindeni la fel de negre

Doar una din ograda inimii mele

Este albă precum un nor de vară

Am hrănit-o cu ceaţă şi frig

Până când penele sale, carnea sa

Chemările sale şi chiar spiritul său

S-au albit de parcă ar fi fost spălate de iarnă

Aripile ciorii mele nu se vor topi în veci

Nici chiar atunci când va zbura aproape de soare

Traducere de Daniel Dragomirescu

UN AMBASADOR AL POEZIEI CHINEZE CONTEMPORANE

UN EMBAJADOR DE LA POESIA CHINA CONTEMPORANEA

Changming Yuan este un poet chinez contemporan stabilit în Canada. Creaţia sa valorifică deopotrivă tradiţia poetică universală (E. A. Poe, printre alţii) şi inovaţia postmodernă, relevând o vocaţie autentică şi o înţeleaptă viziune asupra existenţei umane, în spiritul milenarei tradiţii culturale chineze.

Revista “Orizont Literar Contemporan” salută cu plăcere pe noul său colaborator, ca pe un autentic reprezentant al literaturii chineze contemporane, şi recomandă cititorilor săi de pe toate meridianele globului o formulă poetică de cea mai aleasă ţinută, atât în plan strict literar cât şi într-un plan spiritual mai larg.

***

Changming Yuan es un poeta contemporáneo chino establecido en Canadá. Su creacion aprovecha la tradición universal poética (E. A. Poe, entre otros) y la innovación postmoderna, que revela una vocación poetica autentica y una acertada visión sobre la existencia humana, en conformidad con la milenaria tradicion cultural china.

HLC da la bienvenida con gusto a su nuevo colaborador, como un verdadero representante de la literatura china contemporanea, y recomienda a sus lectores de todo el mundo esta fórmula poetica original, de punto de vista literario y de una cierta valor espiritual.

Daniel Dragomirescu & HLC

POETAS DE HOY: DANIEL MONTOLY (ESTADOS UNIDOS)

2011-10-06T13:54:00.000-07:00

LA NEUROSIS DE DYLAN THOMAS

... La vieron: La barca subterránea

ahogada por los chirridos

de los pájaros sórdidos

de Alfred Hitchcock

alzándose con el cuerpo inerte

de Dylan Thomas

hasta su gruta; adentrándose

en el hondo ostracismo

sin dejar rastros visibles

se alargan como lágrimas

sin pasamontañas de vergüenza,

y con dos piernas nocturnas

en las esquinas melancólicas,

alquilan sus sonrisas, ya enfermas.

Recojo mi aliento triste.

El frío reluciente avanza

por mi médula,

arqueo mi rostro cansado

y duermo en los titulares de los periódicos

como un eco débil y solitario.

NEVROZA LUI DYLAN THOMAS

...Au văzut : barca subpământeană

înecată de croncănitul

păsărilor sordide

ale lui Alfred Hitchcock

în creştere cu corpul inert

al lui Dylan Thomas

până la pestera lui; insinuându-se

în adânca-i ostracizare

fără a lăsa urme vizibile

se preling precum lacrimile

fără pic de ruşine

şi cu două picioare nocturne

în colţuri melancolice,

chirie zambetul lor, deja infirm.

Ia respiraţia mea tristă.

Frigul lucios avansează

prin oasele mele,

arheu al feţei mele obosite

şi-mi fac somnul în titlurile de ziare

ca un ecou slab şi stingher.

CULTURAL PERFIL

Daniel Montoly (Montecristi, República Dominicana, 1968) estudiante de la carrera de derecho en la Universidad Autónoma de Santo Domingo (UASD). Fue finalista en el concurso de poesía Latin Poets for Humanity, ganador del concurso de poesía de la revista Niederngasse y del "Editor's Choice Award" de The Internacional Poets Society. Ha publicado en el Primer Volumen de Colección Sensibilidades (España, Alternativa Editorial), Maestros desconocidos de la poesía contemporánea hispanoamericana (USA, Ediciones El Salvaje Refinado), Antología de jóvenes poetas latinoamericanos (Uruguay, Abrace Editores) y en Jóvenes poetas cantan a la paz (Sydney, Australia, Casa Latinoamericana) etc.

Algunos de sus poemas han sido traducidos al portugués, inglés y alemán. Colabora activamente con diversas publicaciones literarias y dirige el blog The Wrong Side, dedicado a la difusión de la literatura hispanoamericana.

PROFIL CULTURAL

Daniel Montoly (Montecristi, Republica Dominicană, 1968) este licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii Autonome Santo Domingo (UASD). Finalist al Concursului “Poeţi Latini pentru Umanitate”, câştigător al Premiului revistei “Niederngasse” şi al Premiului “Alegerea Editorilor” oferit de Societatea Internaţională de Poezie. Publicat în antologiile “Colecţia Sensibilidades”, vol. I (Spania, Alternativa Editorial), “Maeştri anonimi ai poeziei hispanice contemporane” (Statele Unite, Ediciones El Salvaje Refinado), “Antologia tinerilor poeţi americani” (Uruguay, Abrace Editores) şi “Poeţii tineri cântă pacea” (Sydney, Australia, Casa Latinoamericana) etc.

Unele dintre poemele sale au fost traduse în portugheză, engleză şi germană. Colaborează activ la diverse publicaţii literare şi conduce blogul “The Wrong Side”, care difuzează literatura latino-americană.

Traducerea Redacţiei

HORIZONTES ESPIRITUALES: RODOLFO DE JESUS CHAVEZ MERCADO (ITALIA - VATICAN)

2011-09-16T15:54:00.000-07:00

EL CANTO DEL AVE
Veo cielo abierto:
es hora del vuelo.
Desplegaré las alas
y alzaré la mirada.

El viento me espera,
desea elevar mi alma.
Surcaré cada espacio
y amaré la eternidad.

Gustaré cada centimetro,
cada minuto, cada segundo.
Descubriré nuevas formas
e intentaré abrazar el cielo.

El sol escuchará mi canto.
Cada rayo me alumbrará
El cielo será palco de alegría
y la alegría reinará.

Jugaré con el viento
y danzaré su melodia.
Su fortuna será la mia.
Su inmensidad mi Libertad.

CÂNTEC DE PASĂRE
Văd cerul deschis:
e ora zborului.
Imi voi desface aripile
şi înălţa-voi privirea.

Mă aşteaptă vântul,
vrea să-mi înalţe sufletul.
Voi călători peste tot
şi voi iubi veşnicia.

Mă voi bucura de fiecare loc,
de fiecare minut, de fiecare clipă.
Voi găsi forme noi
şi voi încerca să cuprind în braţe cerul.

Soarele-mi va auzi cântecul.
Fiecare rază mă va mângâia
Cerul va fi amvonul bucuriei
iar bucuria va domni.

Mă voi juca cu vântul
şi voi dansa pe melodia lui.
Avuţia lui va fi şi a mea,
Libertatea mea, nemărginirea sa.

Traducere de Daniel Dragomirescu

AUTORRETRATO

Religioso de la Orden de los hermanos de la Beata Virgen Maria del Monte Carmelo.

Tengo 29 años y soy original de Cartagena de Indias (Colombia).

En estos momentos me encuentro empezando mis estudios de Licencia en Teologia Fundamental en la Universidad Gregoriana de Roma. Personalmente no tengo grande experiencia en la poesia, pero desde hace varios años he venido intentando poner a prueba mis propios retos en la misma. Como digo siempre: solo trato de plasmar en el papel pensamientos que nacen e mi mente y bajan al corazòn para convertirse en puro sentimento real.

AUTOPORTRET

Fac parte din Ordinul Fraţilor Sfintei Fecioare Maria de la Monte Carmelo.

Am 29 de ani şi sunt originar din Cartagena de Indias (Columbia).

În prezent urmez studiile superioare în specialitatea Teologie Fundamentală din cadrul Universităţii Gregoriene din Roma. Nu am mare experienţă în domeniul creaţiei poetice, dar de mulţi ani mă străduiesc să-mi cultiv disponibilităţile în acest domeniu. După cum spun tot timpul: este vorba doar de a transpune pe hârtie gânduri care mi se nasc în minte şi îmi ajung la suflet pentru a se preface în pur sentiment real.

Traducere de Daniel Dragomirescu

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN - NR. 4 (24)/IULIE-AUGUST 2011

2011-08-25T12:34:00.000-07:00

COVER ONE:
POET & PROFESSOR DONALD RIGGS
(DREXEL UNIVERSITY, PHILADELPHIA, USA)

CONTENTS/RESUMEN/SOMMAIRE

UNIVERSUL CRITICII LITERARE

1.Anna Rossell Ibern (Spania)

2. Harmonie Botella (Spania)

3. Fra Rodolfo Chavez Mercado (Italia-Vatican)
4. Antonio MR Martins (Portugalia)

5. Prof. Dr. Donald Riggs (Drexel University, SUA)

6. Marina Centeno (Mexic)

7. Arturo Hernandez Fuentes (Mexic)
8. Alina Velazco (Mexic)

9. Prof. Mirian Caloretti Castillo (Peru)

10. Elcira Martinez Chacon (Venezuela)

11. Patricia Nasello (Argentina)

12. Daniel Dragomirescu (România)

DEBUT LA SECŢIUNEA

“ORIZONTUL CRITICII LITERARE”
1 Portia Burton (Marea Britanie), Living the Nightmare Again: with Open Eyes / Retrăind clipele de coşmar: cu ochii deschişi

2. Chokri Omri (Tunisia), A Window of Hope / O fereastră a speranţei

REVISTA VĂ PROPUNE:

Lidia Borghi (Italia), Il fantasma lesbico nella cultura europea del primo Novecento

UNIVERSUL POEZIEI

1. Neil Leadbeater (Marea Britanie)
2. Juana Castillo Escobar (Spania)

3. Lena Vanelslander (Belgia-Italia)

4. Rosetta Savelli (Italia)
5. Ignatio Salvatore Basile (Sardinia-Italia)

6. Daniel Montoly (Statele Unite)

7. Burt Rashbaum (Statele Unite)

8. Jane Mellor (Statele Unite)

9. John Tischer (Mexic)

10. Luis Benitez (Argentina)
11. Eduardo Sanguinetti (Uruguay)
12. Edith Lomovasky-Goel (Israel)

13. Ion Lazu (România)

14. Marius Ştefan Aldea (România)

DEBUT LA SECŢIUNEA “POEZIE”

1. Aleksandăr Stoicovici (România)

2. Nancy Graciela Nasr (Argentina)

3. Michelle Vinci (Canada)

4. Giovanni Catalano (Italia)
5. Beatriz Giovanna Ramírez (Columbia-Spania)

POETUL DIN VITRINĂ:

Mike Foldes (New York, SUA)

UNIVERSUL PROZEI

1. Mihai Cantuniari (România)

2. Virginia Patrone (Spania)
3. Juana Castillo Escobar (Spania)

4. Alexander Kudera (Statele Unite)

5. Mira Faraday (Statele Unite)
6. Nedda Nunez (Argentina)
7. Keiko Amano (Japonia-Statele Unite)

ECHIPA DE TRADUCĂTORI

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Oana Badea

Cristiana Ghiţă

Silvia Cora

Loredana Malic

Silvia-Denisa Tăbăcitu

UNIVERSITATEA DIN IAŞI

Alexandra-Diana Mircea

UNIVERSITATEA DIN TIMIŞOARA

Anca Dorneanu

TRADUCĂTORI INDEPENDENŢI

Elisabeta Isanos

Lorena-Clara Fota

Roxana Drăguşin

Andrei Lazu

COLABORATORI EXTERNI, TRADUCERI

Oziella Inocencio (Brazilia) - limba portugheză

ALTE TRADUCERI:REDACŢIA REVISTEI
SECRETARIAT

Sînziana Mihalache
CHM-ALL THE WORLD IN A JOURNAL

OLC-TUTTO IL MONDO NELL’UNA RIVISTA
HLC- TODO O MUNDO EM UMA REVISTA

HLC-TODO EL MUNDO EN UNA REVISTA

ÎN CURÂND – COMING SOON

POETIC HORIZONS: MIKE FOLDES (UNITED STATES)

2011-08-13T14:37:00.000-07:00

THE SALTIMBANQUES (1905)

Five performers and a lady.

The lady dreams.

The circus as if it would move for her.

The man who holds the dancing girl’s hand

Holds the basket of flowers.

The red clown holds his sack lightly.

The boy in tights hardly strains under his barrel.

A blue boy toys the corner of his scarf.

The lady strokes her shoulder … her white shawl.

One hand restes up in her lap.

An earthen pitcher she may have held.

Desert flowers readying to bloom.

The Saltimbanques awaiting the moment to move.

SALTIMBANCII (1905)

Cinci interpreţi şi o doamnă.

Doamna visează.

Circul ca şi cum s-ar mişca pentru ea.

Bărbatul care îi ţine mâna fetei dansatoare

Ţine şi coşul cu flori

Clovnul roşu îşi ţine sacul uşor.

Băiatul în colanţi abia se abţine sub butoiul său.

Un băiat trist se joacă cu un colţ al eşarfei sale.

Doamna îşi mângâie umărul... şi şalul ei alb.

O mână stă în poala sa.

Ar fi putut ţine un ulcior pământiu

Flori din deşert pregătindu-se să înflorească.

Saltimbacii aşteaptă momentul să se mişte.

Traducere de Silvia Cora

MTTLC, Universitatea din Bucureşti

A POET FROM NEW YORK

Mike Foldes is a contemporary poet, journalist and editor. He has published poetry chapbooks, alternative newspapers, and has worked as columnist, editor and contributor to newspapers and magazines since the late 1960s. He edited the first edition of the Power Sources Manufacturers Association’s “Handbook for Standardized Terminology of the Power Sources Industry”, and in his other life is a sales engineer. Mike is married, has three children, and lives in upstate New York. For many informations, please contact him at e-mail: editor@ragazine.cc

UN POET DIN NEW YORK

Mike Foldes este un poet, publicist şi editor. A publicat cărţi de poezie, ziare alternative şi a lucrat ca redactor, editor şi colaborator la diverse ziare şi reviste până la finele anilor ’60. A realizat prima ediţie a lucrării Handbook for Standardized Terminology of the Power Sources Industry, dat fiind că în cealaltă viaţă a sa este inginer de vânzări. Este căsătorit, are trei copii şi locuieşte în nordul statului New York. Este redactor şef al revistei online RAGAZINE CC şi poate fi contactat la adresa de e-mail: editor@ragazine.cc

Traducere de Daniel Dragomirescu

2011-08-13T14:34:00.001-07:00

ARGENTINIAN HORIZONS: NANCY GRACIELA NASR

2011-08-04T04:19:00.000-07:00

LO QUE TU ERES

Eres mar

Eres sol

Eres luna

Eres remanso, calma vital para mi espíritu

Eres agua fresca en mis desiertos

Eres canción de luz para mi alma

Eres bendición de un niño en mi vientre

Eres la mano al anciano que camina

Eres la paz que tu ayuda consigue

Eres el remedio que mitiga el sufrimiento

Eres canto y trino en la mañana

Eres puro saber, todo intelecto

Eres manta, calor de manos en mi pecho

Eres fuego que enciende mi progenie

Eres lo mejor que me ha pasado en esta vida

Alucinación de todo lo leído, idealizado

Fuerza misma de pasiones contenidas

Dolor truncado en pureza y sentimiento

Amor naciente entre mis manos

CEEA CE EŞTI TU

Eşti marea

Eşti soarele

Eşti luna

Eşti paradisul, linişte vitală pentru sufletul meu

Eşti apă proaspătă în deşertul meu

Eşti cântec de lumină pentru sufletul meu

Eşti binecuvântarea pruncului în pântecul meu

Eşti mâna bătrânului ce merge

Eşti pacea pe care-o aduci cu tine

Eşti leacul care alină suferinţa

Eşti cântecul şi trilul dimineţii

Eşti cunoaştere pură, doar intelect

Eşti pătură, mâinile calde aşezate pe piept

Eşti foc care luminează urmaşii

Eşti tot ce mi s-a dat mai bun în viaţă

Nălucire a tot ce-am citit, imaginat

Însăşi puterea patimilor trăite

Durere întruchipată în puritate şi sentiment

Iubire ce se naşte între mâinile mele

PROFILE / PROFIL

Nancy Graciela Nasr (born Buenos Aires, 1958) is a professor, poet and writer from Argentina. Graduate of Universidad Nacional de Lomas de Zamora, Provincia de Buenos Aires. Expert in non-formal education, member of Servicio Interdisciplinario de Asistencia de Educación (Ámbito Estatal de la Provincia de Buenos Aires), coordinator of Equipos de Instructores Docentes en la temática de Agricultura Orgánica Urbana etc. Poet and author of short stories focused on social topic as Fresia y el carnero, Fresia y el pinguino, La Playa del Millón de Peces and others.

Sensibility and predilection for an aestethic of simplicity are two qualities of her poetic creation.

Nancy Graciela Nasr (născută la Buenos Aires în 1958) este o profesoară, poetă şi prozatoare din Argentina. Licenţiată a Facultăţii de Psihologie a Universităţii Nationale din Lomos de Zamora, provincia Buenos Aires, specializată în educaţie nonformală, membră a Serviciului Interdisciplinar de Asistenţă Educaţională şi coordonatoare a Echipelor de Instructori Docenţi în Probleme de Agricultură Organică Urbană din provincia Buenos Aires etc. Poetă şi autoare de proză cu un marcat conţinut social, precum Fresia y el carnero /Frezia şi măcelarul, Fresia y el pinguino / Frezia şi pinguinul, La Playa del Millón de Peces / Plaja cu un milion de peşti etc.

Versurile acestei autoare se remarcă prin sensibilitate şi cultivă o stilistică a simplităţii expresive.

Traducere şi prezentare de Daniel Dragomirescu

CONTEMPORARY PERSPECTIVES: HARMONIE BOTELLA (SPAIN)

2011-07-25T06:59:00.000-07:00

POESIA

Nos preguntamos todos ¿qué es la poesía? Para algunos es una aventura, una emoción, la melancolía, un grito, una llamada. Reviste la forma de un soneto, de una canción, de una pintura…

La poesía se puede considerar como una forma literaria inestable y espinosa de emparejar, ya que transforma su forma, sus temas y sus ideas conforme evoluciona la humanidad. La palabra poesía viene del griego y significa crear. Los primeros poetas fueron considerados los inventores de nuevas palabras, frases y ritmos. Es la razón de que, como género literario, es muy cercano al arte. Un arte que expresa o sugiere el ritmo, la armonía o la imagen. La poesía escapa a la razón y toca nuestros sentidos. La poesía no es precisa ni inmutable.

Diremos que es una combinación de sonidos, ritmos y significado. Armoniza las palabras, utiliza todas las formas de expresión. Es reconocible por la aplicación del texto, la organización de las palabras y los sonidos generadores de ritmos. Algunas habilidades sustituyen la regularidad por el capricho del verso libre. La poesía está hecha de palabras congregadas según las reglas gramaticales, la armonía y el ritmo. Es una apoteosis de representaciones que combinan las palabras en un encantamiento sugestivo.

El poeta, hoy, desempeña un cometido que consiste en expresar las preocupaciones de su tiempo: libertad, paz, amistad, felicidad. Se ha dedicado a denunciar las guerras, los conflictos y las revoluciones, protestar y convencer. Utiliza para eso las técnicas de la escritura poética:utiliza comparaciones de sonido y significado. La poesía comprometida involucra elementos o emblemas determinados. Los paralelos se asientan en analogías para levantar la imaginación y la comprensión. Está encadenada con el mundo y el poeta es el guía y portavoz de los oprimidos.

Paul Eluard escribe que los poetas ya no tienen amos ni dioses, los "poetas aprendieron las canciones de la rebelión de la multitud [...], tienen la certeza de hablar en nombre de todos". El poeta representa la historia, la sociedad, las ideologías. Su canto es cosmopolita.
Un poema puede denunciar y combatir a un tirano, la injusticia o la persecución. El poeta es un hombre que se rebeló y se irritó frente a las injusticias de su época.

Los poetas que participaron en el V Festival de la Palabra en Alicante unieron sus voces para ofrecer al mundo sus poemas, pero también para advertirle que a través de sus versos denuncian la violencia, las guerras y que siguen luchando con sus palabras por un mundo libre y en paz.

POEZIA

Ne întrebăm cu toţii: ce este poezia? Pentru unii este o aventură, o emoţie, melancolia, un strigăt, o chemare. Ia forma unui sonet, a unui cântec, a unei picturi...

Poezia poate fi considerată drept o formă literară schimbătoare şi dificil de plasat într-o serie, având în vedere că îşi modifică forma, temele şi ideile pe măsură ce omenirea evoluează. Termenul poezie vine din limba greacă şi înseamnă a crea. Primii poeţi au fost consideraţi inventatori de cuvinte noi, fraze şi ritmuri. Este şi motivul pentru care, ca gen literar, se situează foarte aproape de artă. O artă care exprimă sau sugerează ritmul, armonia sau imaginea. Poezia nu este nici precisă, nici imuabilă.

Vom spune că este o combinaţie de sunete, ritmuri şi sens. Armonizează cuvintele, foloseşte toate formele de expresie. Este recunoscută prin redactarea textului, organizarea cuvântului şi sunetele generatoare de ritmuri. Uneori substituie regularitatea cu capriciul versului liber. Poezia este formată din cuvinte organizate după regulile gramaticale, de armonie şi ritm. Este o apoteoză de reprezentări care combină cuvintele într-o incantaţie sugestivă.

Poetul contemporan joacă un rol care constă în a exprima preocupările timpului său: libertatea, pacea, prietenia, fericirea. S-a dedicat denunţării războiului, conflictelor şi revoluţiilor, protestului şi convingerii. Iar pentru aceasta el recurge la tehnicile scrisului poetic: utilizează sunetul şi sensul. Poezia angajată implică elemente sau embleme determinate. Paralelele se rezolvă prin analogii pentru a servi imaginaţiei şi înţelegerii. Această întrepătrundere dintre lume şi poet este călăuza şi portavocea celor oprimaţi.

Paul Eluard afirmă că, având în vedere că nu au stăpâni şi nici zei, “poeţii vor învăţa cântecul de revoltă al maselor (...), au certitudinea că vorbesc în numele tuturor”. Poetul reprezintă istoria, societatea, ideologiile. Cântecul său este universal.

O poezie poate să denunţe şi să înfrunte pe un tiran, nedreptatea sau persecuţia. Poetul este un om care se revoltă şi se indignează în faţa injustiţiilor epocii sale.

Poeţii care au participat la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie din Alicante / V Festival de la Palabra en Alicante (19 – 21 mai 2011) şi-au unit glasurile pentru a oferi lumii creaţiile lor, dar totodată pentru a semnala că prin versurile lor sunt denunţate violenţa, războaiele şi că vor milita în continuare prin puterea cuvântului pentru o lume liberă şi paşnică.

ARMONIE ŞI POEZIE

HARMONIE AND POETRY

Harmonie Botella este o poetă, profesoară şi animatoare culturală din Spania. Opera sa cuprinde volume de versuri: Ojos que no Ven / Ochi care nu văd (2002), Otros Caminos / Alte drumuri, portrete literare: Algunas Mujeres (2005), povestiri pentru copii: Cuentos para Rubén y Malena (2006) etc. Este preşedinte ANUESCA, iar în acest an a coordonat în calitate de directoare cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Alicante / V Festival Delapalabra en Alicante. Harmonie Botella este şi o bună prietenă a revistei Orizont literar contemporan, oferindu-ne spre publicare eseul de mai sus.

Harmonie Botella is a poet, professor and cultural activist from Spain. Her work contains poetry: Ojos que no Ven (2002), Otros Caminos, literary portraits: Algunas Mujeres (2005), short stories: Cuentos para Rubén y Malena (2006) etc. Harmonie is president of ANUESCA and director of International Festival of Poetry in Alicante / V Festival Delapalabra en Alicante (5th edition, 19-21 May 2011). She is also a good friend of Contemporary Literary Horizon magazine.

Traducere şi prezentare de Daniel Dragomirescu

EUROPEAN PERSPECTIVES: PETER HART (UNITED KINGDOM)

2011-07-11T03:26:00.000-07:00

THE WILL OF THE EMPEROR

AND THE GLORY OF WAR...

Ceaseless the song of war,

endless the march of men,

piteous the faces of wives,

tragic the waste of lives.

Unwilling, the conscripts’ leave–taking:

amid tumult and outcries,

shrouds of dust settle,

and tears

drop to the ground —

sad rain in a dry season.

The northern borders’ battlefields

Flow with the blood of fresh conscripts.

Fifteen to forty the border guards’ age,

indiscriminate the arrow heads strike —

youth, age, experience, fall alike.

For the emperor’s will, the dynasty bleeds.

Pitiless the ravaged foe; insatiable

the emperor’s greed — ruthless

his pursuit of glory; murderous

his cast of mind; treacherous his word;

insatiable his lust for singing girls —

(the wisest run while yet their flesh is young.)

Heavy rains flush out the bloody battlefields;

worms devour the conscripts’ flesh —

and the bone–strewn borders seem

to scream with the pain of the past.

VOIA ÎMPĂRATULUI
ŞI GLORIA RĂZBOIULUI...

Necontenit cântecul războiului,

nesfârşit marşul bărbaţilor,

plânse chipurile nevestelor,

tragică pierderea vieţilor.

Cu inima grea, recruţii se duc:

în tumult de larme si ocări,

giulgiuri de praf se aştern

şi lacrimi

cad pe pământ —

ploaie posomorâtă în anotimp uscat.

La hotarele nordice, câmpurile de luptă

Şiroiesc de sângele proaspeţilor recruţi.

Copii sau bărbaţi vânjoşi, paznici de hotare,

Făr’ de osebire loveşte vârful de săgeată —

tinereţe, maturitate, experienţă, se prăbuşesc asemeni.

Din voia împăratului, dinastia sângerează.

Nemilos vrăjmaşul nimicitor; nesăţioasă

lăcomia împăratului — neînduplecată

goana-i după glorie; ucigătoare

plăsmuirile minţii sale; trădător cuvântul său;

nesăţioasă pofta lui de cântăreţe copile —

(cele mai înţelepte fug cât carnea-i încă tânără)

Ploi năvalnice spală câmpurile însângerate;

viermii mistuie carnea recruţilor,

iar graniţele presărate cu oase par

să strige durerea trecutului.

Traducere de Corina Gâdiuţă

MTTLC, Universitatea din Bucureşti

ORIZONT LITERAR CONTEMPORAN - NR. 3(23)/MAI-IUNIE 2011

2011-06-12T14:35:00.000-07:00

IN BRIEF FROM THIS ISSUE

EN ESTE NUMERO

DIN CUPRINS

I. ORIZONTUL CRITICII LITERARE

Anna Rossell Ibern (Spain), Las Vanguardias bajo el microscopio

Donald Riggs (United States), Teaching Creative Writing (3)

Mirian Jesus Caloretti Castillo (Peru), Panorama poetico latinoamericano
Arturo Hernandez Fuerntes (Mexico), Quien es Doroteo Arango?

Nancy Hawker (Canada-Oman), The Culture of Reality Television
Peter Hart (United Kingdom), European perspectives: Seeing What Few Do
Oana Buhosu (Romania), Beauty Is an Art/Frumusetea e o arta

II. ORIZONTURI POETICE

Marina Centeno (Mexico)
Peggy Landsman (United States)
Elisabeta Isanos (Romania)
Luciana Lhullier (Brazil)
Theodor Damian (Romania-United States)
Abiola Olatunde (Nigeria)

Andres Morales (Chile)

Jane Mellor (United States)

Neil Leadbeater (United Kingdom)

Rosetta Savelli (Italy)

Eesha Duggal (India)
Ana Rosa Bustamante Morales (Chile)
Ingrid Odgers Toloza (Chile)

Carmen Troncoso (Chile)
Carole St-Aubin (Canada)
Alina Velazco (Mexico)
Antonio Aroyo Silva (Canarias, Spain)
Mihai Prepeliţă (Romania)
Santiago Medina (Spain)

III. ORIZONTUL PROZEI

Alexander Kudera (United States), The Betrayal of Times of Peace and Prosperity

Lourdes Tereza Castillo Rodriguez (Spain), Una sombre en la noche

Patricia Nasello, Falta agua
Rocio Casas Bulnes (Chile), Marilyn
Daniel Dragomirescu, Un Petit dejeuner avec Nicolae Ceauşescu
Adolf P. Shvedchikov (Russia-United States), The Memory Is Fresh...

CHM – ALL THE WORLD IN A JOURNAL

HLC – TODO EL MUNDO EN UNA REVISTA

COMING SOON

CONTEMPORARY ARTS: VIRGINIA CLAUDIA PATRONE ( SPAIN)

2011-05-31T05:38:00.000-07:00

UNA MAESTRA DE LOS ARTES VISUALES

     Virginia Patrone (Montevideo, 1950) es una artista uruguaya de origen italiano, radicada en España.
     Estudió arquitectura en la Facultad de Arquitectura de Montevideo, pintura en el taller de Pepe Montes – de formación torresgarciana‐ y grabado con David Finkbeiner –del Pratt Institute de Nueva York.
     En 1988 obtiene una beca Fulbright y se instala tres meses en Nueva York. Desde 1983 participa en unas sesenta muestras colectivas y más de veinte muestras individuales en galerías de arte y museos en Uruguay, Argentina, Brasil, Chile, Ecuador, Perú, Estados Unidos de América, Japón, Alemania, Austria, Francia, España e Inglaterra. En 1990 es invitada a exponer una muestra individual en el Museo Metropolitano de Tokyo. Ha cosechado varios premios de pintura y dibujo en el Uruguay y también en el exterior.
     Representó a Uruguay en las siguientes biena les: Latin Art Gallery, Nagoya, Japón, 1991; Bienal de Pintura de Cuenca, Ecuador, 1991 y 1994; XI Bienal de Valparaíso, Chile, 1994; Viento Sur, Brasil, 1996.
     Se instala en Barcelona de 2003 a 2005 y durante cuatro meses realiza junto a Álvaro Pemper un taller abierto al público. A partir de 2005 vive entre Madrid y Barcelona. Actualmente tiene su estudio en Barcelona y expone su obra en el Espacio Infame en Barcelona.

A MASTER OF VISUAL ARTS

     Virginia Patrone (born Montevideo, 1950) is based in Barcelona since 2003.
     She entered the Universidad Mayor de la República (National University of Uruguay), Faculty of Architecture, in 1971. From 1978 to 1981, she studied painting at Pepe Montes’ Studio (Montes is an artist and teacher from Torres Garcia’s Studio). In 1986 and 1989 she studied etching with David Finkbeiner from the Pratt Institute of New York.
     In 1988 she gained a Fulbright Grant and stayed three months in New York, U.S.A. While in New York, she was invited to exhibit and teach as visiting professor at the State University of New York (SUNY). She was invited to participate in a museological study course at the Museum of
Modern Art of New York (MOMA).
     In 1989, along with artists Carlos Musso and Carlos Seveso, she created Buenaventura Studio, which was joined by artist Alvaro Pemper in 1990. She teaches at her own Studio since 1991 and worked as advisor to the Juan Zorrilla de San Martín Museum from 1995 through 1997. In 1999 she was invited to teach drawing to advanced students at the Universidad Mayor de la República (National University of Uruguay), School of Fine Arts.
     Since 1983 she has performed several solo exhibitions at museums and art galleries in Uruguay, U.S.A., UK, Spain and Japan -among them, a solo exhibition at the Metropolitan Museum of Tokyo in 1990- and she has participated in group exhibitions in Uruguay, U.S.A., Japan,
Argentina, Brazil, Chile, Peru, Paraguay, Colombia, Germany, France, Austria and Spain.
     In 2001 she created the group Talleres del Mercado, whose art works have been exhibited to the public in five open workshops during two years in Montevideo. Afterwards their work was exhibited in the form of a large travelling exhibition, called La Idea del Tango, in Europe (Munich, Frankfurt, Berlin, Viena, Paris, Madrid, Cadaques, Barcelona) from november 2002 to November 2004.
     From may to september 2004, she performed an experience of open workshop at the Borne, in Barcelona, together with Alvaro Pemper.

2011-05-31T05:35:00.000-07:00

SPANISH HORIZONS: JUANA CASTILLO ESCOBAR

2011-05-10T12:12:00.000-07:00

LA FURIA DE LA TIERRA
Dañados por la furia de la Tierra mueren a diario

Los hermanos más pobres del planeta.
La Tierra, esa madre Tierra
A la que no respetamos
Se revuelve furiosa por ver si razonamos.
Pero esa furia mal contenida,
Va siempre a dañar
A los que ya lucen heridas.

Respetemos a la madre Gea,
Presentémosla de nuevo nuestros sacrificios,
Seamos buenos con ella, que ella repartirá
En abundancia sus dones
Porque una madre amorosa
Jamás abandona ni castiga
Tan horriblemente a sus hijos
A no ser que esté en verdad pesarosa
De sus cachorros,
Criados como ovejas,
En lobos reconvertidos.

MÂNIA PĂMÂNTULUI

Loviţi de mânia pământului pier zilnic

Fraţii cei mai sărmani ai planetei.

Pământul, acest Pământ matern

Care dacă nu-i preţuit

Se revoltă ca să ne pună judecata la grea încercare.

Iar această mânie de nestăpânit

Îi va durea de-a pururi

Pe cei ce-şi privesc rănile.

Să dăm cuvenitul respect pământului matern,

Să-i aducem sacrificiile noastre,

Să fim buni, ca să ne împartă

Din belşug darurile sale

Căci o mamă iubitoare

Nu lasă şi nu-şi pedepseşte

Cu mânie urmaşii

Decât dacă îi pare rău

Pentru căţeii săi,

Creaţi ca nişte miei nevinovaţi

Şi preschimbaţi în lupi.

Traducere de Daniel Dragomirescu

PROFIL CULTURAL

Juana Castillo Escobar (născută la Madrid, în 1954) este o remarcabilă scriitoare spaniolă contemporană. Opera sa cuprinde proză, poezie şi publicistică. A publicat povestiri în diferite antologii: Mágico Carnaval / Carnaval magic (în Cuentos para leer en el metro/Povestiri de citit în metrou), El quinto mandamiento / A cincea poruncă (în Un lugar donde vivir / Un loc sub soare) etc., poeme: ¡Levántate y anda! / Ridică-te şi umblă!, Nacer en la muerte / A te naşte prin moarte (din ciclul inedit Poemas en Madrid / Poeme din Madrid, 2004) şi altele. Este director al revistei Pluma y tintero şi fondatoare a grupului literar-artistic El Parnaso (2009). Pentru scrierile sale în proză a primit diferite premii: premiul doi la Certamen literario de Narrativa / Concursul Literar de Proză, ed. a VII-a (Centrul Cultural Aluche, 2003), premiul întâi la Concursul de proză foarte scurtă El Rincón de El Vago (2006) etc. Pentru detalii, a se vedea http://anauj-perlasdeluna.blogspot.com/

Din 2010 Juana Castillo este colaboratoare a revistei noastre.

Juana Castillo Escobar (born in Madrid, 1954) is a valuable contemporary Spanish writer. Her work contains prose, poetry and journalistic writings. She published short stories in many anthologies: Mágico Carnaval /Magical Carnival (in Cuentos para leer en el metro / Stories to Read in Metro), El quinto mandamiento / Fifth Commandment (în Un lugar donde vivir / A Place to Live) etc., poems: ¡Levántate y anda! / Stand up and Go!, Nacer en la muerte / To Born into Death (from inedit book Poemas en Madrid / Poems in Madrid, 2004). Juana Castillo is the editor of Pluma y tintero magazine and a founder member of literary and artistic group El Parnaso (2009). She received many prizes for her literary work. See for details: http://anauj-perlasdeluna.blogspot.com/

Since 2010, Juana Castillo is a contributor to CHMagazine.

Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu

CONTEMPORARY HORIZONS: PAUL SUTHERLAND (CANADA-UNITED KINGDOM)

2011-05-08T02:50:00.000-07:00

MOTHER AND SON

I sought the best for you
the way my brother and I
as youngsters once searched,
shopped through a winter night.
‘What should we give mum?’
we asked, for once, in unison
choosing an atrocious perfume.
Recall its squat yellow bottle.

Now I am almost twice as old
as you then; still I’m hunting
for something. It’s your day
this time in May. I’m trailing
along with friends when I stray
into a silver screen emporium.

As if shaking a spell I remember
a loved old film. ‘Would they
have a re-make, restored print?’
But I’m looking, hunting: it’s
not the gift, I tell myself, but
this searching. ‘Lost Horizon?’
We have a new Columbian DVD;
it’s expensive; 7 minutes action
gone: it was considered far too
passive for WWII audiences so
scenes were cut. Replaced with
voiceovers from still photographs.
‘That’s OK’, I reply three times.

At home, we settle into easy chair
and chesterfield; engrossed by its
early colour marvels. Afterwards
you announce: ‘But Shangri-La...
it doesn’t exist.’ Later, when I’ve
gone off for a day to somewhere,
on your own you watch it again.
When I return ‘Yes, I remember,’
you articulate, ‘Shangri-La, I like it,’
adding ‘Thanks’ with a coy look.

MAMA ŞI FIUL

Am căutat ce-i mai bun pentru tine

aşa cum eu şi fratele meu

am căutat odată, pe când eram copii,

am căutat pe o noapte de iarnă.

“Ce să-i luăm mamei?”

ne-am întrebat, o data, la unison

alegând un parfum oribil.

Mi-amintesc cutia galbenă şi turtită.

Acum sunt aproape de două ori mai bătrân

Ca tine atunci; şi încă mai vânez

ceva. E ziua ta

în luna mai. Atârn

în urma prietenilor când mă rătăcesc

într-un mall cu ecran argintiu.

Ca şi cum mă scutur de-o vrajă mi-amintesc

un film vechi şi iubit. “Ar avea

vreun re-make, afişe refăcute?”

Dar caut, vânez: nu-i

cadoul, îmi zic, ci

căutarea. Orizont pierdut?

Avem un nou DVD de la Columbia;

e scump; au dispărut şapte minute

de acţiune: se credea că-i prea

pasiv pentru spectatorii

celui de-al II-lea Război,

aşa că au fost tăiate scene. Înlocuite cu

dublaje din fotografii.

“E-n regulă”, îi răspunde de trei ori.

Acasă ne aşezăm pe fotolii

şi cu chesterfield; absorbiţi

de minunile culorii timpurii. Apoi

anunţi: ”Dar Shangri-la …nu există.”

După ce am plecat o zi pe undeva,

te uiţi din nou la el singură.

Când mă întorc “Da, îmi amintesc,”

zici, “Shangri-La, îmi place”

şi-adaugi “Mersi” cu o privire sfioasă.

Traducere de Aura Mircea

MTTLC, Universitatea din Bucureşti

Photo by Afifa Sutherland

PAUL SUTHERLAND,

SENSIBILITY AND CREATIVITY

The Canadian-British poet, Paul Sutherland was born in Canada, 1947: his first publication Winter Poems (1970). In 1973, he emigrated to England. Joined York Poetry Workshop (1980) and published The Town Boy (1981). Naturalised British subject, 1985. Co-edited and published Ursula (in memoriam) - 1989. In 1995, he founded and became chief editor of the literary journal Dream Catcher (now in its sixteenth issue). Started creative writing workshops (1997), organising readings for Dream Catcher poets. 1997, graduated with a 1st in English - History combined; winning the Prize for Humanities, and went on to complete a MA in English at University of York. He was Chair of York Arts Arena (1998-1999) and co-coordinator of York Poetry Festival (1999). 2000, collaborated with musician Graeme Scott to produce a poetry and music CD, Mid-Atlantic. His writing's appeared in Texts' Bones, Pennine Platform, Aierings, PTO, Brando's Hat, Nightingale, the Thinker and Lincolnshire Echo etc. He frequently performs his work, e.g. at the Off The Shelf Festival, Salisbury Poetry Cafe, Lincoln Book Festival, and in Scotland as guest of Highland Arts and at a Global Village Peace Gathering. Recent readings include: Neo-Cafe Bookshop in Cockermouth, Bear Cafe in Todmorden; Lauderdale House in London and at NK School in Lincolnshire on National Poetry Day.

PAUL SUTHERLAND,

SENSIBILITATE ŞI SPIRIT CREATOR

Paul Sutherland, poet de origine canadiană şi britanică, ajunge în Marea Britanie în 1973. Are şase volume şi publică alte şase. Şapte ode ale Pământului (Endpaper Press, 2004) a câştigat aprecieri critice pozitive în Marea Britanie, în SUA şi Canada. Paul Sutherland este fondatorul “Detectivului de Vise”, o publicaţie internaţională renumită, ajunsă la cea de-a 23-a ediţie. Interpret remarcabil, şi-a recitat poemele în public în nenumărate rânduri. A participat la festivaluri şi a condus cercuri de scriere creativă pentru toate vârstele şi nivelurile. Poemele sale au apărut în publicaţii precum: Orbis, Fin, Brando’s Hat (Pălăria lui Brando), Penine Platform, Poetry New Zeeland (Poezia din Noua Zeelandă), Nassau Review (SUA), Lincolnshire Echo (Ecoul din Lincolnshire), şi Aireings printre altele, precum şi în antologii vaste ca North Yorkshire 199, Spires & Steeples (Turle si Clopotniţe), Tales of the Fox (Povestirile vulpii), Pendulum (Pendula) şi în Lincolnshire Anthology (Antologia Lincolnshire) urmând să apară în International Other Voices Anthology ( Antologia internaţională a altor voci) ce se va edita în 2009.

Traducere de Roxana Drăguşin

2011-05-08T02:47:00.001-07:00

SEMNAL EDITORIAL: CHM 2(22)/MARCH-APRIL 2011

2011-04-24T03:32:00.000-07:00

CONTENTS / SUMAR

WELSH DIALOGUES (7)

Caroline Gill – Jean Salkilld (Marea Britanie)

PROZĂ

Elisabeta Isanos (România), “La un pas de tine” (fragment de roman)

Rita Vilela (Portugalia), “Mudar de cor”

Victor P. Gendrano (Statele Unite), “My Grocery Adventure”

Subrata Augustine Gomes (Bangladesh-Australia), “Ascension”

Alejandro Cosavella (Argentina), “Alma de marinero”

Mick Parsons (Statele Unite), “And the Duck Ordered a Gin and Tonic”

POEZIE

Marina Centeno (Mexic)

Dr. Adolf P. Shvedchikov (Rusia-Statele Unite)

Matias Jose (Portugalia)

Rodolfo de Jesus Chavez Mercado (Italia-Vatican)

Ana Lucia Montoya Rendon (Columbia)

Ion Murgeanu (România)

MaryAnn McCara Fitzpatrick (Statele Unite)

Carmen Bravo (Spania)
Carmen Troncoso (Chile)

Pedro Javier Martin Pedros (Spania)

Paul Sutherland (Marea Britanie-Canada)

Mira Faraday (Statele Unite)

Gonzalo Salesky (Argentina)

Richard Giusseppe (Chile)

Masud Khan (Bangladesh-Canada)
Santiago Medina Carillo (Spania)

CRITICĂ, ESEU

Prof. Andres Morales (Universitatea din Santiago de Chile), “Panorama de la actual poesia chilena”

Prof. Donald Riggs (Universitatea Drexel din Philadelphia, Statele Unite), “Teaching Creative Writing” (2)

Prof. Anna Rossell Ibern (Universitatea Autonomă din Barcelona, Spania), “Literatura de introspeccion”

Raymond Walden (Germania), “Nazi Totalitarism”

Byron Beynon (Marea Britanie), ''The Welsh-poppy flame of the sun''. A Tribute to Raymond Garlick (1926 - 2011 )
Arturo Hernandez Fuentes (Mexic), “El Arte y sus alcances en el Mexico contemporaneo”

Peter Hart (Marea Britanie), “Labor, Slavery, Exploitation and the Limits of Aid”

Lena Vanelslander (Belgia-Italia), “An Economic Union of Convenience”

Catherine Mimano (Kenya), “Kenya Today”

PROFIL ARTISTIC

Virginia Patrone (Uruguay-Spania), a contemporary master of visual arts

SUBSCRIPTIONS, PAYMENTS AND DONATIONS:

a)via Western Union, MoneyGram, EuroGiro

Dragomirescu Daniel-Florian

Str. N. Bălcescu, no. 77, bl. 77, sc. B, et. 4, ap. 32

730131 VASLUI

ROMÂNIA/EUROPEAN UNION
b) by money transfert from your bank to Raiffeisen Bank:
Dragomirescu Daniel-Florian
Code IBAN: RO26 RZBR 0000 0600 1267 1714
Swift Code: RZBR ROBU
Raiffeisen Bank, Piata Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1, Bucuresti,
Romania/European Union, postal code 011857
c)via PayPal to:
drgdaniel@yahoo.com

“CONTEMPORARY LITERARY HORIZON”:

ALL THE WORLD IN A JOURNAL
TODO EL MUNDO EN UNA REVISTA

ÎNTREG MAPAMONDUL ÎNTR-O REVISTĂ

COMING SOON / ÎN CURÂND

CONTEMPORARY HORIZONS: ANDRES MORALES (CHILE)

2011-04-21T13:02:00.000-07:00

PANORAMA DE LA ACTUAL POESÍA CHILENA

Lograr una mirada imparcial en torno a la actual poesía chilena es un trabajo casi imposible, soberbio y hasta ingenuo. La continua renovación del género impide poseer la distancia y la objetividad necesarias en este tipo de análisis que, en todo caso, no pretende, ni lejanamente, instaurar un canon o, más aún, agotar el tema. Se trata entonces de una lectura personal y basada en algunos criterios que apuntan más bien a la representatividad de los autores, a la emergencia de sus voces y al placer de la lectura íntima del que aquí suscribe.

Es común en estos días oír bastante sobre la poesía chilena. La estatura de las figuras de Nicanor Parra y Gonzalo Rojas (consagrados y vueltos a consagrar continuamente por casi todas las instituciones y premios de España e Hispanoamérica) han refrescado en los lectores la imagen de una tradición marcada esencialmente por la voz de Pablo Neruda (cuyo centenario nos ha inundado con su vida y obra) y, para aquellos que conocen más de esta poesía, con las presencias de Gabriela Mistral, Vicente Huidobro o Pablo de Rokha. De alguna forma, se ha hecho justicia con ambos poetas y se ha reconocido la importancia de la ya mítica generación de 1938, notabilísima en sus autores y propuestas (y quiero destacar también las obras de Eduardo Anguita, Humberto Díaz Casanueva, Rosamel del Valle y de aquellos surrealistas del grupo “Mandrágora”). Aún así, la poesía chilena pareciera detenerse en ese momento histórico para la mayoría de los lectores españoles y, en general, europeos. De vez en cuando algunas editoriales del viejo continente reeditan y traducen las obras de Enrique Lihn, Oscar Hahn o Raúl Zurita, pero no es común que (salvo la excepción de los jóvenes Javier Bello y Leonardo Sanhueza, premiados recientemente y editados por Visor, España) se pueda hablar de una divulgación real de la poesía chilena. De sobra está señalar que falta urgentemente una antología completa, al menos de los últimos cuarenta años, para “iluminar”, aunque sea parcialmente, el panorama de la actual lírica chilena .
(...)

PANORAMA ACTUALĂ A POEZIEI CHILIENE

Realizarea unei prezentări imparţiale asupra poeziei chiliane actuale este o muncă aproape imposibilă, arogantă şi chiar naivă. Reînnoirea continuă a genului împiedică să se păstreze distanţa necesară şi obiectivitatea în acest tip de analiză care, în nici un caz, nu încearcă nici pe departe să stabilească un canon sau, într-adevăr, să epuizeze subiectul. Atunci este vorba despre o lectură personală care este bazată pe nişte criterii ce punctează reprezentativitatea autorilor mai degrabă, apariţia vocilor distincte şi plăcerea lecturii intime a celui care subscrie aici.

Este normal ca în aceste zile să se auda o mulţime de lucruri despre poezia chiliană. Înălţimea personalităţilor lui Nicanor Parra Rojas şi Gonzalo (consacrate şi continuând să fie consacrate de către aproape toate instituţiile şi premiile din Spania şi America Latină), a reîmprospătat imaginea cititorului asupra unei tradiţii marcate, în esenţă, prin vocea lui Pablo Neruda (al cărui centenar ne-a inundat cu viaţa şi opera sa) şi, pentru cei care ştiu mai multe despre acest gen de poezie, cu prezenţele lui Gabriela Mistral, Vicente Huidobro şi Pablo de Rokha. În unele privinţe, li s-a făcut dreptate ambilor poeţi şi a fost recunoscută importanţa generaţiei din 1938 de acum legendare, cea mai remarcabila prin scriitorii şi propunerile sale (şi mentionez, de asemenea, lucrările lui Eduardo Anguita, Humberto Casanueva Diaz, Valle şi Rosamel grupul acelor suprarealişti “Mandrágora”). Ocazional, unele dintre editurile vechiului continent au retipărit şi tradus operele lui Enrique Lihn, Hahn Oscar şi Zurita Raul, dar rar (cu excepţia tinerilor Javier Bello şi Sanhueza Leonardo, recent premiaţi şi publicaţi de către Visor, Spania ) se poate vorbi de o difuzare reală a poeziei chiliene. În plus este de menţionat că este nevoie urgent de o antologie cuprinzătoare, cel puţin a ultimilor patruzeci de ani, pentru a "lumina", chiar şi parţial, imaginea poeziei chiliene actuale.

(...)

PROFIL CULTURAL CONTEMPORAN

ANDRÉS MORALES nació en Santiago de Chile en 1962. Es Licenciado en Literatura por la Universidad de Chile y Doctor en Filosofía y Letras. Ha publicado libros de poesía: Por ínsulas extrañas (1982); Soliloquio de fuego (1984); Lázaro siempre llora (1985); No el azar/Hors du hasard (1987); Ejercicio del decir (1989); Verbo (1991); Vicio de belleza (1992); Visión del oráculo (1993); Romper los ojos (1995); El arte de la guerra (1995); Escenas del derrumbe de Occidente (1998); Réquiem (2001); Antología Personal (2001); Izabrane Pjesme (Poesía Reunida, 2002); Memoria Muerta (2003), Demonio de la nada (2005) y Los Cantos de la Sibila (2009). Su obra poética se encuentra parcialmente traducida en inglés, francés, croata, portugués, chino etc. Premio Nacional de Poesía “Pablo Neruda” 2001, Primer Premio en el XII Concurso Internacional de Poesía “La Porte des Poètes” de París (Francia) 2007 y el Premio de Ensayo “Centro Cultural de España” en sus versiones 2002 y 2003 etc. Miembro de la Academia Chilena de la Lengua. En el ámbito del ensayo y la crítica literaria destacan sus libros dedicados a la poesía chilena, hispanoamericana, española y europea, España reunida: Antología poética de la guerra civil española (1999); De palabra y Obra, ensayos (2003) etc. Actualmente desarrolla su escritura poética conjuntamente con sus clases de Taller de Poesía, Literatura Española Clásica y Contemporánea y de Poesía Chilena en la Universidad de Chile en Santiago de Chile.

ANDRÉS MORALES was born in Santiago de Chile in 1962. He has a Bachelor’s degree in letters at the University of Chile and a Ph.D. in letters and philosophy. He has published the volumes of poems: Por ínsulas extrañas (1982); Soliloquio de fuego (1984); Lázaro siempre llora (1985); No el azar/Hors du hasard (1987); Ejercicio del decir (1989); Verbo (1991); Vicio de belleza (1992); Visión del oráculo (1993); Romper los ojos (1995); El arte de la guerra (1995); Escenas del derrumbe de Occidente (1998); Réquiem (2001); Antología Personal (2001); Izabrane Pjesme (Poesía Reunida, 2002); Memoria Muerta (2003), Demonio de la nada (2005) y Los Cantos de la Sibila (2009). His poetic creation was partly translated into English, French, Croatian, Portuguese, Chinese etc. Awards: The National Prize for Poetry “Pablo Neruda” 2001; First Prize at the XIIth International Poetry Contest La Porte des Poètes in Paris 2007; the Essay prize (Spanish Cultural Center) in 2002 and 2003 editions etc. He is a member of the Language Academy in Chile. Author of essays and critique studies dedicated to the Chilean, Spanish American, European and Spanish poetry, such as “United Spain: The Spanish Civil War Poetic Anthology”(1999), “On the Word and Writing”, essays (2003) and others. Currently his works blend poetry with lessons of poetry, of classical and contemporary Spanish literature and Chilean poetry which he teaches at the university of Santiago.

Prezentare biobibliografică de Daniel Dragomirescu

Traducere de Judy Florescu

Universitatea din Bucureşti

ROMANIAN HORIZONS/ORIZONTURI ROMÂNESTI: ION MURGEANU

2011-04-11T09:07:00.000-07:00

RANA

Nici strălucirea nu este de mine nici fala

Nici mirarea nici flinta eternei erori

Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă

Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate

Nici plopul nici râpa ce am trecut-o

Zărind umbrei tale piciorul ei luminos

Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă

Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea

Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea

Bujorii aprinşi din cană lăsând să cadă

Trupul petalelor de căldură şi teamă

În noaptea păcatului în eterna fântână

Nici amintirea nici gloria nu rămân

Buzele reci caută încă buze fierbinţi

Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă

Un spaţiu deschis al imaginarului

Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima

Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum.

HERIDA

No es para mi el esplendor ni la soberbia

Ni el estupor ni el trabuco del perpetuo fallo

La belleza no obstante queda una herida abierta

Ni el alba de ese pozo murmurado

Ni el álamo ni el barranco que atravesé

Vislumbrando el radiante pie de tu sombra

La belleza no obstante queda una herida abierta

Entonces volvería para taparla con mi boca

Entonces sentiría qué tal se estremece el dolor

Peonias ardorosas soltando desde su jarro

Cuerpo de pétalos de calor y angustia

En la noche de pecado en la eterna fuente

Ni el recuerdo queda ni la gloria

Siguen buscando labios calientes los labios frios

La belleza no obstante queda una herida abierta

Espacio abierto de lo imaginario

El esplendor su gloria el estupor el espanto

Tiempo sin tiempo eco sin pasos pasos sin rumbo

(Traducere de Paul Abucean)

WOUND

Splendor is not for me nor is glory

Nor wonderment nor the ever-erring rifle

Yet beauty remains an open wound

Nor the dawn of this whispered fountain

Nor the aspen nor the chasm I have crossed

Beholding the beaming foot of your shade

Yet beauty remains an open wound

Then I would return to press my mouth against it

Then I would feel what pain’s shivers are like

In the pot radiant peonies dropping

The body of petals seized by heat seized by fear

Eternal well’s night of sin

Neither remembrance nor glory remains

Cold lips still seeking hot lips

Yet beauty remains an open wound

A space open to imagination

Splendor its glory its wonderment its terror

Timeless time paceless echo aimless steps

(Traducere de Paul Abucean)

BLESSURE

Aucun éclat pour moi, aucune gloire,

ni l’étonnement ni l’arme de l’éternelle erreur

mais la splendeur est une blessure ouverte

ni le matin de cette fontaine murmurante

ni le peuplier ni le ravin traversé

en entrevoyant le pied lumineux de ton ombre

mais la splendeur est une blessure ouverte

je retournerais pour coller mes lèvres aux siennes

alors je saurais le frisson de la douleur

les pivoines ardents du vase laissent tomber

dans l’éternelle fontaine les pétales de leurs corps

à cause de la peur de la chaleur qui règnent

la nuit du péché

(Traducere de Elisabeta Isanos)

DESPRE AUTOR/ABOUT THE AUTHOR

Ion Murgeanu (n. 1940, Zorleni, România) este un poet, prozator şi jurnalist contemporan. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1970. Urmărit de Securitate ca adversar al regimului totalitar şi participant la Revoluţia din Decembrie 1989, când a fost arestat şi torturat de forţele represive ale regimului Ceauşescu.. A editat mulţi ani revista Suplimentul cultural al Meridianului românesc (Anaheim, CA).

Bibliografie (selectiv): Repaose (debut, poezie, 1969), Confesorul (1970, volum cenzurat), Edenul (roman, 1980), Metafizica practică (antologie poetică, 2004-5), Himera literaturii (dialoguri culturale) etc.

Referințe critice despre scriitor: G. Călinescu, Paul Georgescu, Ștefan Aug. Doinaș, Al. Piru, Gheorghe Grigurcu etc.

Despre creaţia autorului, marele critic G. Călinescu a scris: “Inspirația năvalnică, uneori solemn exaltată (…) o expresiune incântătoare a combativității ardente a temperamentului solar, o literatură, în fine, fără nici un loc comun” (în revista Contemporanul, rubrica “Cronica optimistului”, 1962).

Ne face plăcere să-l primim pe Ion Murgeanu în rândul colaboratorilor noştri si ne exprimăm speranţa că această colaborare va fi de valoare şi de lungă durată.

     Ion Murgeanu (b.1940, Zorleni , Romania ) is a contemporary poet, novelist and journalist, member of the Romanian Writers’ Union since 1970. Monitored by the Secret Police because he was considered an opponent of the totalitarian regime, he took part in the Revolution in December 1989 and was arrested and tortured by the oppressing forces of Ceausescu’s rule. He has edited for many years the cultural supplement of "Meridianul romanesc" magazine ( Anaheim , CA ).
   Selective bibliography: Repaose (debut, poetry, 1969), Confesorul (1970, censored volume), Edenul (novel, 1980), Metafizica practică (poetic anthology, 2004-5), Himera literaturii (cultural dialogues) etc.
   Critical references: G. Călinescu, Paul Georgescu, Ștefan Aug. Doinaș, Al. Piru, Gheorghe Grigurcu etc.
   The great literary critic G. Calinescu wrote about Ion Murgeanu: “His impetuous, sometimes solemn but excited inspiration (…) a delightful expression of the ardent impetus of a solar temperament, and an writing style which can find its match” (in Contemporanul magazine, in the Cronica optimistului column, 1962).
   We are pleased to welcome Ion Murgeanu among our collaborators and we are hopeful that this is going to be a long-term, fruitful collaboration.

   Prezentare de Daniel Dragomirescu
   Traducere de Sînziana Mihalache

POETRY AND DRAMATIC ART: CARMEN BRAVO (SPAIN)

2011-03-30T09:57:00.000-07:00

SILENCIO DE LUNA
Hoy me ha dolido tu mirada.
Tus caricias ya no son las de ayer.
El tiempo me odia y tú te vas,
como paloma indefensa que huye
robando sentimientos.
Coge mis manos, así, sin miedo,
y déjame quererte un poco más.
Que la vida no es nada sin ti.
Que ya no tengo esperanza.
Que me falta el aire.
Que no siento el alma.
Coge mis manos, así, sin miedo,
y déjame quererte un poco más.
Hasta que muera la noche
y el silencio.
Hasta que la luna eterna
desaparezca,
como abrazo furtivo de un amante,
como muerte que llega.

LINIŞTE DE LUNĂ
Azi m-a durut privirea ta.
Mângâierile tale nu mai sunt cele de ieri.
Timpul ma urăste si tu pleci,
ca un porumbel neajutorat ce fuge
si fură sentimente.
Prinde-mă de mâini, asa, fără teamă,
si lasă-mă să te mai iubesc putin.
Pentru că nu mai am sperantă
Si-mi imi lipseste aerul.
Pentru ca nu-mi mai simt sufletul.
Prinde-mă de mâini, asa, fără teamă
si lasă-mă sa te mai iubesc putin.
Până ce va muri noaptea
si linistea.
Pâna cand eterna lună
va dispărea,
ca imbrătisarea fugară a unui amant,
ca moartea ce vine.
Traducere de Gabriela Tofan

POEZIE ŞI CREAŢIE DRAMATICĂ

Carmen Bravo este o actriţă de teatru, compozitoare de muzică de film şi directoare a unor companii teatrale. Creaţia sa literară cuprinde poezie (De Silencios y Romances), romane (Cuatro Vidas şi Mientras Respires), piese de teatru (El Abogado, Falsas Apariencias, Entre Tu y Yo ) etc.

Poezia acestei autoare spaniole contemporane are dramatismul şi expresivitatea spectacolului teatral, iar arta sa poetică probează pasiune şi talent.

Din acest an, Carmen Bravo este colaboratoare a revistei Orizont literar contemporan.

POETRY AND DRAMATIC ART

Carmen Bravo is a stage actress, film composer and director of theatral companies. Her literary creation contains poetry (De Silencios y Romances), novels (Cuatro Vidas şi Mientras Respires), theater plays (El Abogado, Falsas Apariencias, Entre Tu y Yo) etc.

The poetry of this contemporary Spanish author has the expressivness of a drama and her poetic art is a combination of passion and lyric vocation.

Since 2011 Carmen Bravo is a contributor of Contemporary Literary Horizon magazine.

Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu

MULTICULTURAL HORIZONS: GIOVANNI PETRELLA BATISTA (VENEZUELA)

2011-03-27T09:05:00.000-07:00

DEL VERISMO ITALIANO - LA CAVALLERIA RUSTICANA

El Verismo es la derivación de la palabra latín vero; (verdad o verdadero) y se fundamenta digna y fielmente solamente en la representación de todo lo que es real e innegable aunque sin ostentar la belleza original convencional, es la figuración de las cosas y de los hechos diarios y trascendentales de la vida del hombre y de la mujer en la más cruda realidad y su concepción fue aplicada por un grupo de artistas de la literatura, la pintura, la música y escultura hacia el fin de XVIII siglo creando así una corriente y por ende una escuela tanbien.

El Verismo se desarrolla en Italia a partir del 1875 aun cuando la tendencia realística del romanticismo tiene sus máximos exponentes con Alessandro Manzoni (escritor), Arrigo Boito (músico) y otros más estimulados todos ellos por el ferviente ambiente de la <> (los descabellados de Milán) los cuales representaban el movimiento artístico de punta de gusto particular por lo grotesco y siniestro y excéntrico que contribuyó para aggiornare (actualizar) la cultura italiana de las últimas décadas del siglo XIX y estaba directamente ligado a las teorías positivistas del gran modelo cultural del naturalismo francés.

En cada región de Italia se forman los movimientos del Verismo italiano y los que más se destacaron fueron, en el ramo de la literatura Giovanni Verga con la Cavallerìa Rusticana , Luigi Capuana, Grazia Deldda, Gabvriele Dannunzio y otros y en la música tuvieron gran relevancia el gran maestro Pietro Mascagni con su Cavalleria Rusticana, Ruggero Leoncavalli con I Pagliacci, Giacomo Puccini con Tosca, Turandot, Manon Lescaut y otras más y por el movimiento artístico francés, se acercan al verismo italiano La Carmen de George Bizet y de Giulie Massenet con Werther; y Manon.

Enmarcado en este movimiento del Verismo italiano es cuando desde la opera literaria del escritor Giovanni Verga, nace la Cavallerìa Rusticana con el libreto de Giovanni Torgione-Tozzetti y Guido Menasci con la magistral música del gran maestro Pietro Mascagni quien al estar bien dotado con la facilidad para caracterizar a los personajes con unos pocos compases, consiguió modelar con fuerza y vigor y con pocos recursos los términos del verismo italiano, llevándolo a su máxima expresión.

La opera Cavalleria Rusticana se estrenó, para participar a un concurso de música, en el teatro Costanzi de Roma el día 17 de mayo del año 1890, es indudable que en ese concurso nació la opera que le daría fama mundial y duradera al gran maestro de la ciudad norteña italiana de Livorno, el maestro Don Pietro Mascagni (...)

ABOUT THE ITALIAN VERISM – RUSTIC CHIVALRY

The word “verism” comes from the Latin word “veritas” (truth or true) and relies, worthily and truthfully, only upon the representing of what is real and undeniable, yet without displaying the original conventional beauty; it is the image of the daily and transcendental events in the life of man and woman, drawn in its most unembellished reality, and this concept had been enforced by a group of artists within the fields of literature, painting, music and sculpture until the end of the XVIII century, thus creating a current and, eventually, a school.

The “Verism” starts evolving in Italy in 1875, when the Realistic tendency within the Romanticism was already represented by its uttermost exponents: Alessandro Manzoni (writer), Arrigo Boito (musician) and many others, all of them prompted by the effervescent environment of the “scapigliatura milanesa” (The scatter-brained fellows of Milan), an ultimate artistic movement with a particular taste for grotesque and lugubrious and excentricity that contributed to the process of “aggiornare” (up-dating) of the Italian culture of the last decades of the XIX century and was directly related to the “positivistic” theories of the great model of the French “Naturalism”.

Movements of the “Italian Verism” came into being in each Italian region and the most important creators were: in literature, Giovanni Verga with Rustic Chivalry, Luigi Capuana, Grazia Deldda, Gabvriele Dannunzio and others and in music, of great relevance were the Great Master Pietro Mascagni, with his Rustic Chivalry, Ruggero Leoncavallo with “Pagliacci”, Giacomo Puccini with “Tosca”, “Turandot” and “Manon Lescaut” and many others, and within the French artistic movement, “Carmen” by George Bizet and “Werter” and “Manon” by Giulie Massenet were the operas closer to the Italian Verism.

The framing within the “Italian Verism”movement produced when, out of the literary work of the writer Giovanni Verga, Rustic Chivalry came into being, on a libretto by Giovanni Torgione-Tozzetti and Guido Menasci; the extraordinary music belonged to the Great Master Pietro Mascagni, who, with his ability and easiness of characterizing the heroes by only using a few bars, succeeded in moulding with force and vigour and with few resources the sounds of the Italian Verism, bringing them to their maximal expressiveness.

The opera Rustic Chivalry was inaugurated with the occasion of its participation to a musical contest, inside the Costanzi Theatre in Rome, in 1890, on May the 17th; it is without doubt that the opera that was to create the worldwide and durable fame of Pietro Mascagni, the Great Master in the Livorno town in the North of Italy came into being with the scope of this contest (...)

Traducere de Ruxandra Ştefana Munteanu
MTTLC, Universitatea din Bucureşti

SOBRE EL AUTOR

ABOUT THE AUTHOR

Giovanni Petrella Batista, Doctor Honoris Causa, nace en Ceglie del Campo di Bari, Puglia, Italia. Actualmente es residenciado en Venezuela. Nuestra revista le agradece la posibilidad de publicar este articulo.

Giovanni Petrella Batista, Doctor Honoris Causa was born in Bari, in the Ceglie del Campo district, Puglia, Italy. Now he lives in Venezuela.

Lee mas en el siguente numero 2 (22)/2011 de HLC!

Read more in the future issue no. 2(22)/2011 of CHM!

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON, A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS.

INTERNATIONAL WOMEN'S DAY: MARINA CENTENO (MEXICO)

2011-03-08T14:25:00.000-08:00

ESPACIOS ESTRECHOS
Debemos liberar las piedras que pesan
en las cuevas que hemos fabricado
cada cual con su médula
No es mayo y un poema me habita
como mármol de palabras
al péndulo de la tristeza
en la estrechez de la casa
donde las hormigas rondan las fotografías
Entonces
comienzo a odiar las faenas del mundo
y las flores que se agitan
entre los baches de la rutina.

SPAŢII NEMĂRGINITE
Trebuie să descătuşăm pietrele care-atârnă
greu în cavernele fabricate
în fiecare din noi, din propria măduvă
Nu s-a făcut încă luna mai şi poezia mă ia în stăpânire
ca marmura cuvintelor
în ceasul întristării
în nemărginirea încăperii
unde furnicile împresoară fotografiile
Atunci
ajung să urăsc povara lumii
şi florile care se agită
în golurile rutinei.
Traducere de Sînziana Mihalache

“LETRAS EN REBELDA” AND MARINA CENTENO

Marina Centeno (born in Progreso Yucatan) is part of the literary group Letras en Rebelda (Rebel Literature). Her poems are gathered in the Nueva Poesia Y Narrativa Hispanoamericana anthology (The New Latin American Poetry and Narrative) coordinated by Peruvian poet Leo Zelada and published by Lord Byron Publishing House in Madrid. Her poem A Progresso / Progress was selected for the project initiated by the Municipal Council for Culture and Arts under the auspices of the government of Yucatan, the Cultural Institute in Yucatan etc. Her poetry was the source of inspiration for the paintings presented in an exhibition in Progreso. The author can be found on the virtual poetry forums Editorial Alare and Poetas Trabajando, as well as in the pages of the Yucatan online periodical.

Prezentare de Daniel Dragomirescu
Traducere de Elena Gheorghe

HAPPY 8 MARCH TO ALL WOMENS!

SPANISH HORIZONS: VICTOR MORATA CORTADO

2011-03-02T14:10:00.000-08:00

MI PROFESION LITERARIA

MY LITERARY CAREER

CARIERA MEA LITERARĂ

Muchos de los que empiezan a leer esto ni siquiera han oído jamás mi nombre y no es de extrañar. La literatura, al igual que muchos estratos laborales en España, Europa y el mundo, pasa por momentos difíciles, un temporal en el que el pequeño barco de un autor novel apenas puede hacer más que dejarse naufragar en sus gélidas aguas. Pero lejos de mostrarme poético, quisiera hablar de mi experiencia en estos últimos años como autor.

Mis flirteos con la escritura comenzaron siendo yo muy joven; con apenas doce años escribiría mi primer relato breve inspirado en la literatura de Stephen King. Desde entonces, de forma esporádica, escribiendo canciones, desahogándome a través de la poesía, o creando relatos cortos, comencé un camino que me habría de llevar hasta nuestros días. No obstante, no sería hasta hace unos siete u ocho años cuando decidí en verdad que esto era a lo que quería dedicarme y, muy a mi pesar, descubrí que aún tenía mucho trabajo por delante para llegar a conseguirlo. Hoy, aún veo por delante un gran trecho por recorrer.

Many of those reading these lines have never heard of me which is understandable. Just like many other domains, literature is going through some rough times in Spain, in Europe and elsewhere in the world; a time when the small boat of a new writer can’t do much against submerging into the icy stream running through. But let’s not overdramatize because I want to talk about my experience as an author over the past few years.

I began tapping into the domain of literature at a very early age; at twelve, I wrote my first short story, inspired by the writings of Steven King. Since then, I have occasionally written songs, to give vent to my inspiration, or short stories, which have taken me towards the path I am following today. However, it was only 7-8 years later that I was certain that this was my career and, much to my disappointment, I discovered that I had much work to do in order to achieve something. And still have.

Mulţi ditre cei care citesc acestea nici măcar n-au auzit de numele meu; dar nu e de mirare. Literatura, ca multe alte domenii de activitate din Spania, sau Europa sau de oriunde în lume, trece prin momente dificile, o perioadă în care mica ambarcaţiune a unui scriitor novice aproape că nu are altă soartă decât să se lase scufundată în apele îngheţate ale oceanului. Dar decât să devin dramatic mai bine vorbesc despre experienţa mea ca scriitor pe parcursul ultimilor ani.

Am început să cochetez cu o carieră de scriitor de foarte tânăr. La numai doisprezece ani am scris prima mea povestioară inspirată din scrierile lui Stephen King. De-atunci am compus sporadic cântece, pentru că poezia mă ajuta să mă eliberez, sau nuvele, şi astfel am apucat-o pe un drum care m-a adus până în zilele noastre. Totuşi, abia după şapte, opt ani m-am hotărât că într-adevăr aceasta era calea pe care voiam s-o urmez, şi, spre nefericirea mea, am descoperit că cere mult efort. Nici azi încă nu întrezăresc capătul cărării.

Traducere de Sînziana Mihalache

Read full article in CLHM 1 (21)/2011

Donations for the journal & the Multicultural Foundation

Payment via PayPal at:

drgdaniel@yahoo.com

ABOUT THE AUTHOR

Victor Morata Cortado is a young writer and journalist from Spain; he is also the former editor of online magazine "El Cafe del autor" (Barcelona).

In 2010 our journal has published in collaboration with "El Cafe del autor" a "Spanish-Romanian Literary Supplement".

Victor Morata Cortado is a good friend and contributor of CLH magazine.

Daniel Dragomirescu

CLH MAGAZINE NO. 1(21)/JAN.-FEBR. 2011

2011-02-23T12:50:00.000-08:00

FROM THE SUMMARY

DIN SUMAR

Acest număr conţine proză de / This issue contains prose by

Ion Lazu (România), Catherine Rakose (Franţa), Mathieu Mercier (Franţa), Raymond Walden (Germania), Rita Vilela (Portugalia),

poezie de/poetry by:

Peggy Landsman (Statele Unite), MaryAnn McCarra Fitzpatrick (Statele Unite), Adolf Shvedchikov (Rusia-Statele Unite), Paul Sutherland (Marea Britanie), Marina Centeno (Mexic), Luciana Lhullier (Brazilia), Carole St-Aubin (Canada), Lena Vanelslander (Italia), Andres Morales (Chile), Masud Khan (Bangladesh-Canada), Ana Lucia Montoya Rendon (Columbia), Jaume Vendrel (Spania), Catherine Mimano (Kenya),

critică şi eseuri de / literary criticism and essays by:

Juana Castillo Escobar (Spania), Victor Morata Cortado (Spania), Peter Hart (Marea Britanie), Donald Riggs (Statele Unite), Victor P. Gendrano (Statele Unite), Isaac Sweeney (Statele Unite), Marilyn Campiz (Statele Unite), Aldo Luis Novelli (Argentina), Abiola Olatunde (Nigeria), Dave Kagwi (Kenya) şi alţi autori / and other authors

CONTEMPORARY LITERARY HORIZON – A MAGAZINE FOR VALUABLE READERS

COMING SOON

GERMAN HORIZONS / ORIZONTURI GERMANE: RAYMOND WALDEN

2011-02-16T08:46:00.000-08:00

WELTEN
Atemberaubend dieses Blau,
das die Augen öffnet, Lippen benetzt,
die Haut umschmeichelt,
das hörbar wird, wenn die Nacht
die Sterne entfesselt.
Das Blau, das betört,
alle Sinne weckt,
wie es so ehrlich das Meer türkis verklärt,
die Menschenmassen versammelt,
bunt und gut gelaunt.
Intensiver Duft erlesenster Darbietungen
des Universums von Farbe und Licht,
von Landschaft, Küste und Meer,
von Früchten und Leben. – Beflügeltem Leben,
das den Einheimischen nichts schenkt,
das aber Entspannung und Würde schöpft,
einlädt zur Muße und Kreativität,
in einsam geschützten Buchten,
an Klippen und auf Höhen vom Mistral gekühlt,
auch Demut nahelegt.

Und dann, oh St. Tropez, die reichliche Dekadenz
an deinen Quais, Molen und Stränden,
wo das Flair der Cote d’Azur
anrüchig vor Geld nicht stinkt.

WORLDS
Breath taking this blue
that opens eyes, bedews lips,
touches softly your skin.
This blue that you may listen to when the night
unleashes the stars.
This beguiling blue
wakens all sences
as it glorifies the sea in turquoise so honestly,
gathering the crowds,
so colourful and in good mood.
Intensive scent of exquisite presentations by the universe
of colour and light,
of landscape, coast and sea
of fruit and life. – Winged living
that doesn’t donate much to the natives,
that but draws relaxation and dignity,
that invites to leisure and creativity
in lonely protected bays
and on cliffs and high rocks,
chilled by the Mistral,
suggesting self-finding, humility as well.

And then, oh St. Tropez, there is plenty of decadence
at your quays, moles and beaches
where the flair of the Cote d’Azur – disreputable because of money –
doesn’t stink.

LUMI
Acest albastru ce taie răsuflarea,
deschide ochi şi stropeşte buze,
iţi atinge uşor pielea.
Acest albastru pe care poate-l asculţi atunci când noaptea
dezlănţuie stelele.
Acest albastru seducător
trezeşte toate simţurile
în timp ce slăveşte marea de un turcoaz onest,
adunând mulţimile,
atât de pitoreşti şi bine dispuse.
Intensul parfum ale minunatelor spectacole ale universului
al culorii şi al luminii,
al peisajului, al ţărmului şi mării
al fructelor şi al vieţii. – Viaţa înaripată
nu dăruieşte prea multe nativilor
dar aduce relaxare şi demnitate,
ce invită timpul liber şi creativitatea
în golfuri singuratice şi sigure,
pe stânci şi pietre înalte,
răcorite de mistral,
sugerând regăsirea de sine, precum şi umilinţa.

Iar apoi, oh St. Tropez, e destulă decadenţă
pe cheiurile tale, pe diguri şi pe plaje,
acolo unde farmecul Coastei de Azur – compromis din cauza banilor –
nu miroase urât.
Traducere de Cristiana Ghiţă

A PHILOSOPHER POET AND A POET PHILOSOPHER

UN POET FILOSOF ŞI UN FILOSOF POET

Raymond Walden is a contemporary German writer and philosopher. In 2005 he published the books Sentenzen von Freiheit - Kosmonomisches Manifest / Sentences of freedom - The Cosmonomic Manifesto and in 2008 Menschliches Glauben / Human Believing. For Raymond Walden we are not living in „the best possible world“. His analytical and critical spirit is not comfortable for some postmodernist or decadent mentality, but it is a necessary approach on behalf of human reason.

Since 2009, Raymond Walden is a constant contributor to CHMagazine.

Raymond Walden este un scriitor şi un filosof german contemporan. În anul 2005 a publicat Kosmonomischen Manifests / Manifestul cosmonomic, iar in 2008 Menschliches Glauben. Pentru Raymond Walden nouă nu ne este dat să trăim chiar în „cea mai bună dintre lumile posibile“. Spiritul sau analitic şi critic nu este confortabil pentru mentalitatea postmodernistă sau decadentă, dar reprezintă un demers necesar în numele raţiunii umane. Nu este nici o îndoială că vocea lui Raymond Walden trebuie ascultată, chiar dacă nu ne este întru totul pe plac.

Din anul 2009, Raymond Walden este colaborator al revistei noastre.

Prezentare de Daniel Dragomirescu

MULTICULTURAL HORIZONS/ORIZONTURI MULTICULTURALE: VIC P. GENDRANO

2011-02-09T11:42:00.000-08:00

LIBRARIAN'S DAY
story hour
not is sound is heard
in wonderland

ask him
a girl pushes a friend
he knows everything

art books
he plays hide and peek
with the librarian

from headlines
to stock market quotes
noon regulars

a hug and smile
all the thanks needed
from a child

among poetry books
he coaxes new words
for a love letter

learning about life
a Playboy centerfold
in a Life cover

urgent phone call
she asks in a husky voice
what is love?

to the brown librarian
go back where you came from
closing time

ZIUA BIBLIOTECARULUI
ora poveștilor
niciun zgomot nu se aude
în țara minunilor

întreabă-l
o fată-și împinge prietenul
el le știe pe toate

cărți de artă
el se joacă de-a v-ați ascunselea cu ocheade
cu bibliotecarul

de la titluri principale
la estimări din bursa de valori
pauzele de prânz

o îmbrățișare și un zâmbet
mulţumiri suficiente
din partea unui copil

printre cărți de poezie
el atrage noi cuvinte
pentru o scrisoare de dragoste

învățând despre viață
un poster din Playboy
într-o copertă din Life

telefon urgent
întreabă cu voce răgușită
ce e dragostea?

bibliotecarule maroniu
întoarce-te de unde ai venit
ora de închidere
Traducere de Izabella Feher

Versiunea tagalog (Filipine) de Vic P. Gendrano

UN BIBLIOFIL ŞI UN POET

A BIBLIOPHILE AND A POET

Victor P. Gendrano este un bibliotecar pensionat, care a lucrat la Biblioteca Publică din Los Angeles, California, SUA. Timp de 13 ani, între 1987 şi 1999, a publicat şi editat Heritage, o publicaţie semestrială în limba engleză despre cultura, arta şi limba filipineză. Încă din liceu a scis bilingv, în engleză şi tagalog, un important dialect filipinez. Poeziile sale au apărut în numeroase publicaţii electronice şi tipărite, dar şi în antologii din America şi din afara graniţelor. În 2005 a publicat prima sa carte, Foşnetul frunzelor de bambus: antologie de haiku şi alte poezii. În prezent lucrează la a doua sa carte.

Victor P. Gendrano is a retired librarian from Los Angeles, United States.Between 1987-1999, he was the editor of Heritage, a magazine about Filipino culture, arts and language. His poems have been published in many online and printed magazines and also in anthologies from America and abroad. In 2005, Victor P. Gendrano published his first book, including haiku and other poems.

Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu

2011-02-09T11:32:00.001-08:00

YOUNG AFRICA / AFRICA TÂNĂRĂ: CATHERINE MIMANO (KENYA)

2011-02-03T09:48:00.000-08:00

KISS TODAY GOODBYE

Kiss today goodbye
Heaven saw you cry
Earth wondered why
And the wind could only sigh
The moon is shining bright
The stars glow in delight
But there is no one sight
To listen to your plight
So kiss today goodbye
Let your sorrow die
When the wind passes by
Just remember to fly
Tomorrow will be greater
Your burdens will get lighter
You don’t have to wait longer
Tomorrow you will be stronger
so kiss today goodbye
Let hope lift you high
Don’t ever stop to wonder why
Just kiss today goodbye

IA-ŢI RĂMAS BUN DE LA ZIUA DE AZI

Ia-ţi rămas bun de la ziua de azi
Cerul te-a văzut plângând
Pământul s-a întrebat de ce
Iar vântul putea numai să ofteze
Luna străluceşte luminoasă
Stele cresc de încântare
Dar nu este nimeni să îţi asculte of-ul
Aşa că ia-ţi rămas bun de la ziua de azi
Lasa-ţi tristeţea să piară
Când adierea trece pe-aproape
Aminteşte-ţi doar să zbori
Mâine va fi mai bine
Poverile ţi se vor uşura
Nu trebuie să aştepţi mult
Mâine vei fi mai puternic
Aşa că ia-ţi rămas bun de la ziua de azi
Lasă speranţa să te înalţe
Nu te opri să te întrebi de ce
Doar ia-ţi rămas bun de la ziua de azi.

Traducere de Silvia-Denisa Tăbăcitu

PORTRET AL ARTISTEI ÎN TINEREŢE

Catherine Wamuyu Mimano (născută la 16 martie 1991) este o tânără poetă, prozatoare şi muziciană din Nairobi, Kenya. Este studentă a Universităţii Americane din Africa de Est, unde urmează cursuri de drept şi de psihologie. În anul 2009, s-a numărat printre cei opt câştigători ai concursului naţional “Lead On’, organizat sub egida organizaţiei caritabile Mbegu Trust, care urmăreşte dezvoltarea sistemului educaţional dn Kenya şi Africa de Est. Activităţile sale culturale sunt legate de muzică. Cântă la ghitară şi violină.

Catherine Mimano consideră că posibilităţile de manifestare umană sunt nelimitate şi de aceea se străduieşte să dea expresie acestor posibilităţi în poemele sale.

Redacţia revistei “Orizont literar contemporan” vede în Catherine Mimano o reprezentantă de valoare a Africii tinere şi salută debutul său literar cu o reală satisfacţie.

A PORTRAIT OF THE ARTIST AS A YOUNG WOMEN

Catherine Wamuyu Mimano (born on March 16th 1991) is a young poet, writer and musician from Nairobi, Kenya. Currently she is pursuing a bachelor degree from Unites States International University-East Africa of Criminal Justice and minoring in Psychology. In 2009 she emerged among the eight winning students in a nationwide ‘Lead On’ article competition under The Mbegu Trust charitable organization established to help develop education and opportunity in Kenya and East Africa. Her cultural activities revolve around music. She play the guitar and violin.

Catherine Mimano believes that there limitless possibilities and this is what she tries to reflect in her poems.

‘Contemporary Literary Horizon’ magazine team think Catherine Mimano is a valuable exponent of young Africa and receives her literary debut with a real satisfaction.

Prezentare, traducere şi adaptare de Daniel Dragomirescu

2011: ANOTHER SPACE ODYSSEY / 2011: OTRA "SPACE ODYSSEY"/2011: ALTĂ ODISEE SPAŢIALĂ

2011-01-23T11:43:00.000-08:00

PEGGY LANDSMAN (UNITED STATES)

DANIEL’S COSMIC SUITCASE

Daniel Dragomirescu first introduced himself to me in an e-mail in April 2009. Since then, I've been enjoying a lively correspondence with him about art, history, politics, life in our two countries, and life in general. We've exchanged language lessons (especially in English and Romanian), book recommendations, news stories, and lots of jokes. We've also put our two heads together to help Contemporary Literary Horizon develop and grow.

When Daniel first asked me to contribute to Contemporary Literary Horizon, it was a much slimmer, print-only magazine in English and Romanian. I suggested that going online would save him money and allow him to reach many more people worldwide. Daniel did not want to sacrifice the physical paper journal, but agreed it would be a good idea to add a web site. I blogged on the Red Room about Daniel's project and luckily one of the people who responded was able to help set up the very first Contemporary Literary Horizon blog. Another Red Room person was Caroline Gill, who has since become a steady contributor and enthusiastic supporter. I haven't had any luck finding native English speakers who know enough Romanian to do translations, but perhaps one day soon...

Daniel and I are now planning to meet each other in person. We're going to rendezvous over the Bermuda Triangle. He's going to arrive in his private plane, the Pan American. I'm going to fly in on my magic carpet. The date, however, is not yet set. Daniel may need a while because he's packing a special suitcase. In it he's going to bring the sky, the full moon, and the whole Milky Way. But that's Daniel. His suitcase is Contemporary Literary Horizon and he's packing all of us in it together. Whether we are fledgling or more experienced writers, if we are from anywhere on planet Earth, we are all in Daniel's cosmic suitcase.

Unlike so many publications that emerge only to fall sooner or later into the Bermuda Triangle and disappear, never to be heard from again, I am sure that Contemporary Literary Horizon will continue to grow. Its horizon is as unlimited as Daniel Dragomirescu’s enthusiasm and support for the work of multicultural contemporary writers.

PEGGY LANDSMAN (UNITED STATES)

LA MALETA COSMICA DE DANIEL

Daniel Dragomirescu me contactó en un correo electrónico en Abril, 2009. Desde entonces, hemos correspondidocon frecuencia sobre la historia, sobre política, la vida en cada uno de nuestros países o sobre la vida en general. Intercambiamos lecciones de lenguas extranjeras (sobre todo inglés y rumano,), recomendaciones de libros, noticias y muchas bromas.

También buscamos juntos soluciones. para el desarrollo y el crecimiento de la revista Orizont Literar Contemporan.

Cuando Daniel me sugirió, por primera vez, qué contribuyera como colaboradora de “Orizont Literar Contemporan”, la revista tenía menos paginas y aparecía solamente impresa. Le sugerí que si publicaría la revista online, ahorraría dinero y por tanto la revistapodría ser leído por mucho más gente alrededor del mundo. Daniel no quiso renunciar a la forma física de la publicación pero estuvo de acuerdo con la creación de una página Web. Escribí en el “Red Room” sobre su proyecto y, afortunadamente, unos de los comentaristas ayudo a Daniel crear el primer blog de “Orizont literar contemporan”. Caroline Gill, otra persona del Red Room, se convirtió en una colaboradora permanente y un partidario entusiasta de la revista. Todavía no encontramos nativos ingleses que saben bastante bien rumano para traducir, pero quizás un día...

Daniel y yo queremos encontrarnos en persona. El rendez-vous se llevará a cabo por encima del Triangulo de las Bermudas. El llegará con su avión personal, Pan Americano. Yo volaré sobre mi alfombra mágica. No fijamos el día. Daniel necesita tiempo porque traerá una maleta especial que contiene el cielo, la luna llena y la vía láctea. Pero así es Daniel. Su maleta es la revista Orizont literar contemporan y en ella nos reune a todos. No importa si somos novatos o escritores reconocidos, porque si somos humanos, entonces cabemos todos en la maleta cósmica de Daniel
Diferente de otras publicaciones que se publican solamente para hundirse, tarde o temprano, en el Triangulo de la Bermudas, sin oírse nunca más de ellas, estoy segura que el “Orizont Literar Contemporan” continuará perfeccionándose. Su horizonte es tan inmensurable como el entusiasmo y el apoyo que Daniel Dragomirescu tiene para el trabajo de los escritores contemporáneos multiculturales.

Traducere de Silvia Cora

PEGGY LANDSMAN (STATELE UNITE)

VALIZA COSMICĂ A LUI DANIEL

Daniel Dragomirescu mi s-a prezentat într-un e-mail trimis în aprilie 2009. De atunci corespondăm intens despre istorie, politică, viața din țările noastre și viață în general. Am făcut schimb de lecții de limbi străine (în special de engleză și de română), recomandări de carte, știri și multe glume. De asemenea, am căutat împreună soluții care să ducă la dezvoltarea și creșterea revistei Orizont literar contemporan.

Când Daniel m-a rugat pentru prima dată să contribui la Orizont literar contemporan, revista avea mult mai puține pagini și exista doar pe hârtie. I-am sugerat că dacă ar pune revista online ar economisi ceva bani și ar face ca aceasta să ajungă la mai mulți oameni din întreaga lume. Daniel nu a dorit să renunțe la forma fizică a revistei, dar a fost de acord să facă un website pentru ea. Am scris pe Red Room despre proiectul lui Daniel și, spre norocul nostru, unul dintre comentatori l-a ajutat să creeze primul blog Orizont literar contemporan. Caroline Gill, o altă persoană de pe Red Room, a devenit o colaboratoare permanentă și o susținătoare entuziastă a revistei. Încă nu am găsit englezi nativi care să știe destulă română încât să traducă, dar poate într-o zi...

Daniel și cu mine plănuim să ne întâlnim în persoană. Rendez-vous-ul va avea loc deasupra Triunghiului Bermudelor. El va ajunge acolo zburând cu avionul lui personal, Pan American. Eu voi zbura pe covorul meu magic. Însă data nu este încă stabilită. Daniel are nevoie de timp, deoarece aduce o valiză specială. În ea va aduce cerul, luna plină și toată Calea Lactee. Dar așa e Daniel. Valiza lui e revista Orizont literar contemporan și în ea ne pune pe toți. Indiferent dacă suntem la început de drum sau suntem scriitori experimentați, dacă suntem de pe Pământ, atunci suntem cu toții în valiza cosmică a lui Daniel.

Spre deosebire de multe alte publicații care apar doar ca mai devreme sau mai târziu să cadă în Tringhiul Bermudelor și să dispară, fără să mai auzi vreodată de ele, sunt convinsă că Orizont literar cultural va continua să se dezvolte. Orizontul său este la fel de nelimitat ca entuziasmul și susținerea pe care Daniel Dragomirescu le are pentru munca scriitorilor contemporani multiculturali.

Traducere de Ioana Vîlcu

BRAZILIAN HORIZONS: LUCIANA LHULLIER

2011-01-14T02:05:00.000-08:00

TO POE, WITH LOVE

Pasts thrown upon them

Two women in a falling House.

Wrinkles, smells, dust, darkness

Time leaves its marks. Merciless.

The House moans. The women hurt.

Oozing wounds on the walls.

Wasted lives and madness.

No sign of tomorrow.

In every drawer, in every cupboard, boxes of sadness

Under the carpets, fragments of sorrow.

Men have come and gone

Scared and fragile.

Inhabiting their dreams, terrorizing their sleep,

The true lord of the castle rules,

The one-eyed feline.

One day the youngest lady finds the attic.

Ages spent looking for that in this nightmarish maze.

The door opens and she sees her long lost treasure, black and perfect.

Downstairs the old one lies motionless in her bed, empty of life.

Her eyes unable to throw her invisible web of accusing gaze.

The woman in the attic peels off her own skin.

Echoing from her chest, the storytelling heart, beating faster and faster.

She pulls down her beloved, true cover

And it falls gently on its again beautiful master.

Through the open window, out she flies

Flapping her wings in mad happiness.

For a moment she looks down on the prison she´s inhabited before

And screams against the wind: I´m the Raven Lady, forever and ever will be,

and my body and soul, my whole existence, shall be locked…nevermore.”

CU DRAGOSTE, PENTRU POE

Acoperite de clipe trecute,

Două femei într-o Casă ce cade.

Riduri, mirosuri, praf, întuneric

Timpul se face simţit. Nemilos.

Casa suspină. Femeile suferă.

Iar rănile lor se preling pe pereţi.

Vieţi irosite şi nebunie.

Nici urmă de mâine.

În fiece sertar, în fiece dulap, cutii cu melancolie

Pe sub covoare, fragmente de durere.

Bărbaţii au fost şi s-au dus

Temători şi fragili.

Locuindu-le visele, tulburându-le somnul,

Adevăratul castelan domneşte,

Felină cu un singur ochi.

Într-o zi mai tânăra doamnă descoperă podul.

De secole îl caută în acest labirint de fiori

Uşa se deschide, ea zăreşte de mult uitata comoară, neagră, perfectă.

Mai jos, bătrâna doamnă zace pe pat nemişcată, golită de viaţă.

Pânza nevăzută a ochilor săi nu i-o poate azvârli ameninţător.

Femeia din pod îşi sfâşie carnea

Răsunându-i în piept, inima ce povesteşte îi bate mai năvalnic

Ea-şi scoate mult iubita, adevărata mască

Ce-alunecă uşor pe-al ei stăpân tot falnic.

Pe fereastra deschisă îşi ia zborul

Dând din aripi cu-o bucurie nebună.

Preţ de o clipă priveşte în jos temniţa unde-a stat odată

Şi strigă în vânt: Sunt domniţa Corb, şi voi rămâne de-a pururi şi-n veci,

Iar trupul şi sufletul meu, întreaga-mi fiinţă, nu vor mai fi captive…niciodată.

Traducere de Teodora Gheorghe
Corector: Iulian Trandafir

ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOARE

Luciana Lhullier este o poetă şi publicistă contemporană din Brazilia. Activează ca profesoară la Universitatea din Passo Fundo şi ca translatoare la Willow Translations Brazil. Poeziile sale sunt expresia unei sensibilităţi deosebite în faţa Universului şi a Condiţiei umane şi valorifică o bogată experienţă multiculturală. Luciana Lhullier este colaboratoare a revistei Orizont literar contemporan din anul 2010.

Luciana Lhullier is a contemporary poet and journalist from Brazil. She is a professor at the University of Passo Fundo and also a translator at Willow Translations Brazil. Her poetry is an expression of a special sensitivity to the World and Human Condition, being the result of a rich multicultural experience. Since 2010 Luciana Lhullier is the main contributor in Brazil of Contemporary Literary Horizon magazine.

Prezentare şi traducere de Daniel Dragomirescu

MULTICULTURAL HORIZONS: ATI PARAMITA (INDONESIA)

2011-01-08T14:50:00.000-08:00

MY JOURNEY TO YOGA

When I started to learn about yoga a few years ago, my understanding of yoga was still very limited. I thought yoga was only about exercising of our body, which is as same as any other sports such as doing aerobic, jogging, Pilates etc. So, it’s only a kind of body movement from one asana (posture) to another asana and intended to stretch all part of my body. I thought it’s just need a discipline to be able to do yoga and to master all of the asana (s). But, when I did yoga in this way, I felt it’s just a static movement. I let my mind leaded me to move from one asana to another asana. Even sometimes when I did some asana(s), my mind was still wandering around thinking about something else. So often I felt proud when I was able to do some of the difficult asana(s). But, I was doing these asana (s) with coercion, trying to push the capacity of my body into the limit. Sometimes my body followed my mind, so that they can perform the asana(s) as I want. But, sometimes my body was so stubborn, so that I found it’s really difficult to perform only one asana correctly. In this way, I still saw yoga as a piece of picture. I treated my mind and body as the different entities which have no connection in doing yoga. That’s why what I got from yoga was only exercising and there was no difference with any other exercises. At the end of my yoga practice, what I got was only sweating. I could not get the optimum benefit of doing yoga.

In the middle of my journey to learn about yoga, especially after I learnt about meditation and how to do the correct breathing, my understanding of yoga was improved. I started to understand that when we applied the correct breathing in doing an asana, the effectiveness of this asana was improved. Because the key of doing an asana is not on forcing the capacity of our body, but on letting the breath leading our body to perform an asana. That’s why the first thing to do before doing yoga is breathing, trying to calm down our mind and our physical body, in order to get the right tone before entering to the real orchestra. So, when I practiced to do yoga in this way, I combined the asana (s) and the correct breathing. Breathing helps me to get some energy to perform the correct asana. Breathing also helps me to get some space to move between asana. Furthermore, breathing helps me to control my emotions, my mind, and my body. When I breathe in a hurry, my mind gets restless and uncontrollable. As a result, all of the movement and asana become static and unstructured. On the other hand, when I breathe slowly and gently, my mind becomes more relax, and my emotion gets calm down, so my body becomes more cooperative to follow the tone of my breath. Having done yoga in this way, the effectiveness of each asana is improved because it’s energized and strengthened by every breath that I take. Of course, my health condition also improved significantly. For instances, my blood circulation became more fluently, my digestion system became stronger and therefore, my immunity system also improved. However, in overall, I still feel incompleteness, because what I got was only some improvement of my health condition, but I still felt there was no spiritual progress that I achieved in this way. I still easily get stress and being impatience in life. I felt that I only practiced yoga, without really understanding the true meaning of doing yoga.

CĂLĂTORIA MEA SPRE YOGA

Când am început să învăţ despre yoga acum câţiva ani, priceperea mea în legătură cu aceasta era încă foarte limitată. Am crezut că în practica yoga era vorba doar despre exersarea corpului nostru, care e acelaşi lucru cu sporturi precum aerobic, jogging, fitness etc. Deci este doar o mişcare a corpului dintr-o „asana” (poziţie) în altă “asana”, cu intenţia de a întinde toate părţile corpului. Am crezut că e necesară doar o disciplină pentru a putea face yoga şi pentru a stăpâni toate poziţiile. Dar, când am făcut yoga în felul acesta, nu am simţit decât că e o mişcare statică. Mi-am lăsat mintea să mă conducă să mă mut dintr-o poziţie în alta. Chiar şi uneori când am făcut câteva „asana”, mintea mea incă hoinărea gândindu-mă la altceva. M-am simţit deseori atât de mândră când am putut să fac unele dintre poziţiile dificile. Dar, făceam acele „asana” cu constrângere, încercând să-mi împing capacitatea corpului meu până la limită. Uneori, corpul meu îmi urmărea mintea, astfel încât el să execute „asana” aşa cum voiam. Dar, uneori corpul meu era atât de încăpăţânat, încât îmi dădeam seama că e într-adevăr dificil să execut măcar o poziţie corect. În acest fel încă vedeam yoga ca pe o bucată dintr-o imagine. Mi-am tratat mintea şi corpul ca două entităţi diferite care nu au nici o legătură în practica yoga. Din acest motiv ceea ce am obţinut din yoga a fost doar exersare şi nu era nici o diferenţă faţă de celelate exerciţii. La sfârşitul practicii mele yoga, ce obţineam nu era decât transpiraţie. Nu puteam obţine beneficiul optim al acestei practici.

La mijlocul călătoriei mele spre a învăţa despre yoga, în special după ce am învăţat despre meditaţii şi cum să respiri corect, cunoştinţele mele s-au îmbunătăţit. Am început să înţeleg că atunci când folosim respiraţia corectă în timpul unei „asana”, eficienţa acesteia este îmbunătăţită, deoarece cheia executării unei „asana” nu constă în forţarea capacităţii corpului tău, ci în a-ţi lăsa respiraţia să-ţi conducă trupul pentru a o efectua. Din acest motiv primul lucru de făcut înainte să începem yoga este respiraţia, încercând să ne calmăm mintea şi corpul, pentru a obţine tonul potrivit înainte de a intra în orchestra reală. Deci, când am practicat yoga în acest fel, am combinat „asana” şi respiraţia corectă. Aceasta din urmă m-a ajutat să obţin energie pentru a efectua corect „asana”. Respiraţia mă mai ajută şi să am ceva spaţiu pentru a mă mişca între mai multe „asana”. În plus, aceasta mă ajută să-mi controlez emoţiile, mintea, corpul. Când respir dintr-odată, mintea mea devine obosită şi incontrolabilă. Ca rezultat, toate mişcările şi „asana”devin statice şi nestructurate. Pe de altă parte, când respir uşor şi lent, mintea îmi devine mai relaxată, iar emoţiile se calmează, astfel încât corpul meu devine mai cooperant pentru a urmări tonul respiraţiei mele. Făcând yoga în acest fel, eficienţa fiecărei „asana” este îmbunătăţită deoarece este energizată şi consolidată de către fiecare suflare de-a mea. Bineînţeles, sănătatea mi s-a îmbunătăţit semnificativ. De exemplu, circulaţia sângelui a devenit mai fluentă, sistemul digestiv a devenit mai puternic şi, prin urmare, şi imunitatea ameliorată. Totuşi, în general, incă mă simt incompletă, pentru că ce am obţinut a fost doar o îmbunătăţire a sănătăţii mele, dar am simţit că nu era nici un progres spiritual pe care-l să-l fi realizat în acest fel. Încă mă stresez uşor şi devin agitată în viaţa de zi cu zi. Am simţit că doar am practicat yoga, fără să înţeleg adevăratul sens al acesteia.

(Citiţi întreg articolul în numărul 6/Noiembrie-decembrie 2010 al revistei “Orizont literar contemporan”)

PERJALANAN SAYA MENUJU YOGA

Ketika saya mulai belajar tentang yoga beberapa tahun yang lalu, pemahaman saya tentang yoga masih sangat terbatas. Saya pikir yoga hanyalah tentang latihan bagi tubuh kita, sama dengan olahraga lainnya seperti melakukan aerobik, jogging, Pilates, dll. Jadi, yoga itu hanya semacam gerakan tubuh dari satu asana (postur) ke asana lain dan dimaksudkan untuk meregangkan semua bagian dari tubuh kita. Saya pikir, itu hanya perlu suatu disiplin untuk dapat melakukan yoga dan untuk menguasai seluruh asana. Tapi, ketika saya melakukan yoga dengan cara demikian, saya merasakan yoga hanyalah sebuah gerakan statis. Saya membiarkan pikiran saya menuntun saya untuk berpindah dari satu asana ke asana lain. Bahkan kadang-kadang ketika saya melakukan beberapa asana, pikiran saya masih berkeliaran memikirkan sesuatu yang lain. Sering saya merasa bangga ketika saya bisa melakukan beberapa gerakan asana yang sulit. Tapi saya melakukan asana tersebut dengan paksaan, mencoba untuk mendorong kemampuan tubuh saya sampai ke batasnya. Kadang-kadang tubuh saya mengikuti pikiran saya, sehingga mereka dapat melakukan asana seperti yang saya inginkan.Tetapi, kadang-kadang tubuh saya begitu keras kepala, sehingga saya benar-benar kesulitan untuk dapat melakukan satu asana dengan benar. Dengan cara ini, saya masih melihat yoga sebagai bagian dari sebuah lukisan. Saya perlakukan pikiran dan tubuh sebagai tempat yang berbeda, yang tidak memiliki hubungan sama sekali dalam melakukan yoga. Itulah sebabnya apa yang saya dapatkan dari yoga hanyalah berolahraga dan tidak ada perbedaan dengan latihan lainnya. Pada akhir latihan yoga, apa yang saya dapatkan hanyalah berkeringat. Saya tidak bisa mendapatkan manfaat yang optimal dari melakukan yoga.

Di tengah perjalanan saya belajar tentang yoga, terutama setelah saya belajar tentang meditasi dan bagaimana melakukan pernapasan yang benar, pemahaman saya mengenai yoga semakin meningkat. Saya mulai memahami bahwa ketika kita menerapkan cara bernapas yang benar dalam melakukan sebuah asana, efektivitas asana ini menjadi meningkat. Karena kunci dari melakukan asana adalah bukan pada memaksakan kapasitas tubuh kita, tetapi membiarkan napas menuntun tubuh kita untuk melakukan sebuah asana. Itulah sebabnya hal pertama yang harus dilakukan sebelum melakukan yoga adalah bernafas, mencoba menenangkan pikiran kita dan tubuh fisik kita, ibarat mendapatkan nada yang tepat sebelum memulai sebuah orkestra. Jadi, ketika saya berlatih untuk melakukan yoga dengan cara ini, saya menggabungkan asana dan tehnik pernafasan yang benar. Pernapasan membantu saya untuk mendapatkan energi untuk melakukan asana dengan tepat. Pernapasan juga membantu saya untuk mendapatkan ruang untuk bergerak di antara asana. Selanjutnya, pernapasan membantu saya untuk mengendalikan emosi saya, pikiran saya, dan tubuh saya. Ketika saya bernapas dengan terburu-buru, pikiran saya akan gelisah dan tak terkendali. Akibatnya, semua gerakan dan asana menjadi statis dan tidak terstruktur. Di sisi lain, ketika saya bernapas secara perlahan, pikiran saya menjadi lebih rileks, dan emosi saya menjadi lebih tenang, sehingga tubuh saya menjadi lebih kooperatif untuk mengikuti nada dari napas saya. Setelah melakukan yoga dengan cara ini, efektivitas dari setiap asana menjadi meningkat karena asana tersebut diperkuat oleh setiap napas yang kita ambil. Tentu saja, kondisi kesehatan saya membaik secara signifikan. Sebagai contoh, sirkulasi darah saya menjadi lebih lancar, sistem pencernaan saya menjadi lebih kuat dan oleh karena itu, sistem imunitas saya juga meningkat. Namun, secara keseluruhan, saya masih merasakan ketidaklengkapan, karena apa yang saya dapat hanyalah perbaikan kondisi kesehatan saya, tapi saya masih merasa tidak ada kemajuan spiritual yang saya dicapai dengan cara ini. Saya masih mudah merasa stres dan kurang sabar di dalam menghadapi kehidupan. Saya merasa bahwa saya hanya berlatih yoga, tanpa benar-benar memahami arti sebenarnya dari melakukan yoga.

(Read full article in the issue no 6/November-December 2010 of CHMagazine)

English and Indonesian versions: Ati Paramita

Romanian version: Alexandra Diana Mircea

ABOUT THE AUTHOR/DESPRE AUTOARE

   Ati Paramita is an Indonesian writer from Jakarta. She has written various articles, essays, and poetries in the local and international publications. She finished her Bachelor of Science and Master of Human Resource Development Management in Indonesia. She also completed a Master degree in Management of Learning from the University of Maastricht, the Netherlands, and currently she is pursuing a degree in Doctor of Education at the Griffith University, Australia. She spent around 10 years in helping the organizations to develop their human resources, and helping people in achieving their personal growth and balance in life. She is also taught in many institutions in Indonesia.
   Since 2010, Ati Paramita is a contributor of “Contemporary Literary Horizon” magazine in Indonesia.

   Ati Paramita este o scriitoare indoneziană din Jakarta. A publicat diverse articole, eseuri şi poezii în reviste locale şi străine. Este licenţiată în ştiinţe şi a urmat masteratul în dezvoltarea şi coordonarea resurselor umane din Indonezia. A urmat de asemenea un masterat în coordonarea procesului de învăţământ la Universitatea din Mastricht, Olanda, iar în prezent este doctorand în educaţie la Universitatea Griffith din Australia. Timp de aproape zece ani a cooperat cu diferite organizaţii în domeniul dezvoltării resurselor umane. De asemnea, a predat în mai multe instituţii de învăţământ din Indonezia.
  Din anul 2010, Ati Paramita este colaboratoare a revistei “Orizont literar contemporan” în Indonezia.
   Traducere şi adaptare de Daniel Dragomirescu